Author: theophyle

Coreea apartine uneia dintre cele mai vechi civilizaţii ale lumii. Istoria nationala a poporului corean incepe in mileniul al doilea î.Hr., odată cu întemeierea regatului Gojoseon (conform legendei lui Dangun în anul 2333 î.Hr) la malurile raului Liao in sud-estul Manciuriei contemporane. Nu stim prea multe despre triburile Altaice care au fost stramosii coreenilor moderni, stim insa ca in secolul al IV-lea, coreenii au adoptat  budismului ca religie, impreuna cu scrierea chineza, ambele  avand un efect profund asupra societăţii bastinase. Stim astazi din literatura destul de bogata ca statul Corean şi-a menţinut independenţa politică şi culturală, în ciuda invaziilor mongole din secolul al XIII-lea şi a invaziilor japoneze din secolul al XVI-lea. În secolul al XV-lea, în timpul domniei regelui Sejong cel Mare, a fost creat  primul alfabet corean numit hangul (vezi  pe Paleografia).

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Japonia a forţat Coreea să iasă din sfera de influenţă a Chinei, devenind de facto dominion Japonez. În urma războaielor cu China şi Rusia, Japonia a câştigat controlul total asupra Coreei. În 1910 Coreea a fost anexată Japoniei. În 1919 rezistenţa coreană împotriva ocupaţiei japoneze brutale s-a manifestat prin mişcarea populară “1 Martie”, numită şi Mişcarea Samil. Armata japoneză a înnăbuşit cu forţa mişcarea, în jur de 20 000 de mii de oameni fiind ucişi.

Dupa  înfrângerea Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, armatele Rusiei Sovietice şi ale Statelor Unite au ocupat jumătatea de nord, respectiv cea de sud a peninsulei. Coreea a fost împărţită de Naţiunile Unite în două părţ,i delimitate de paralela 38. Coreea de Nord urma să fie administrată de către URSS, iar Coreea de Sud de către SUA. Istoria Coreeii de Nord începe, astfel, prin proclamarea unei Republici Populare în 1948.

Conform constituţiei, Coreea de Nord este o republică socialistă, de fapt o dictatură absolută pur stalinista. Kim Ir-sen, “Presedintele Etern,” a înlocuit marxismul cu  o ideologie adaptata la realitatile si la cultura coreeana –  juche.

Aceasta ideologie sau daca doriti, doctrina de stat a Nord Coreei, este o sincrezie intre comunismul stalinist si traditiile coreene medievale. Probabil contactul care l-a avut Nicolae Ceausescu pe la inceputul anilor ’70 cu Kim Ir-sen si cu principiile acestei doctrine a dat nastere la comunismul-nationalist, adoptat de el si la protocronismul feroce al acelor ani.

Doctrina juche este bazata pe trei principii distincte: (1)  chaju – suprematia ideologiei politice in viata zilnica a cetatenilor; (2) charip – construirea unei economii independente fara ajutoare din afara tarii si fara nici o deschidere spre cei considerati straini cauzei poporului corean; (3) chawi – apararea natiunii fara ajutorul nimanui, cu orice risc si orice mijloace. Daca veti citi discursul lui Kim Jong Il (On the Juche Idea) din 1982, cu ocazia implinirii a 70 de ani ai “Presedintelui Etern”, Kim Il Sung , veti intelege poate, unde au inceput adevaratele probleme ale Romaniei anilor ’80.

Aparatul de stat este dominat în totalitate de către Partidul Muncii din Coreea, al cărui rol conducător  exclusiv este declarat  în constituţie. Există şi două partide minore, aceste trei partide fiind unite în Frontul Democratic pentru Reunirea Patriei. Organul suprem de stat este parlamentul, al cărui membrii se aleg pe o perioadă de 5 ani. Parlamentul se întruneşte în plen doar odată sau de două ori pe an, în restul timpului ţara fiind condusă de prezidiul parlamentului. Preşedintele prezidiului, în momentul de faţă (2011) Kim Yong-nam, este teoretic conducătorul statului. Practic insa, tara este condusa de Comitetul Naţional de Apărare, care il are drept conducator  pe Kim Jong-eun (mai cunoscut ca Kim Jong-un).

Coreea de Nord de astazi este in mare parte rezultatul Războiul coreean, o prima manifestare “calda” a Războiului Rece, care a debutat în ziua de 25 iunie 1950 si s-a terminat pe 27 iulie 1953 cu semnarea unui armistiţiu, respectat mai mult sau mai putin pana in zilele noastre. Războiul din Coreea a inceput la 25 iunie 1950, cand Coreea de Nord invadează Coreea de Sud, trecând paralela de 38 grade, graniţa stabilită de comun acord de SUA şi URSS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Statele Unite ale Americii, împreună cu trupele de menţinere a păcii ale ONU, intervin pentru Coreea de Sud. Trupele ONU au cuprins contingente din 17 tari membre ale organizatiei. De facto principalel beligerante au fost Sud-Coreea si SUA dintr-o parte, si China si Nord Coreea din cealalta parte.  Despre acest razboi, inutilitatea lui si greselile ambelor parti voi scrie intr-o postare urmatoare. Rezultatul a fost dezastruos: aproximativ 2.5 milioane de civili morti sau raniti; datele oficiale arata ca SUA au avut 400 de mii de morti, China 185 de mii de morti,  Nord Corea 215 mii de morti si Sud Coreea 137 de mii de morti, mai multe detalii puteti citi aici.

Date despre forta militara si componenta armatei Nord Coreene puteti citi aici.

PS. Articolul este un rezumat publicat in Politeia Geopolitical Analyses la data de 06/01/2011. Update 20/12/2012

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. Vremea va fi închisă în sudul şi estul ţării în acest sfârşit de săptămână unde pe arii relativ extinse vor cădea precipitaţii mai ales sub formă de ploaie.La munte şi în Moldova precipitaţiile vor fi mixte.Temperaturile maxime care se vor înregistra atât sâmbătă cât şi duminică nu vor depăşi valoarea de 11 grade Celsius, informează Administraţia Naţională de Meteorologie. În regiunile intracarpatice valorile termice vor fi în creştere, cerul va fi temporar noros şi va ploua local în Banat şi pe arii restrânse în Crişana. Vântul va sufla moderat cu intensificări îndeosebi în vestul şi sudul teritoriului, iar la munte va fi tare. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 1 şi 11 grade, iar cele minime între -4 şi 6 grade.

În Bucureşti, vremea va fi închisă şi temporar, mai ales în cursul zilei, va ploua. Vântul va sufla în general moderat. Temperatura maximă va fi de 6 – 7 grade, iar cea minimă de 2 – 3 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3885    RON; 1 USD = 3. 2907    RON; 1 EURO = 1. 3336   USD; Francul elvetian 3. 5679  RON. Gramul de aur 172.3342 RON. Evolutia saptamanala o puteti citi aici.

În ce sectoare investesc străinii cel mai mult în România. În ultimii ani investiţiile străine au fost în cădere liberă, ajungând în 2011 la 1,8 mld. euro. Criza din Europa şi tensiunile politice interne au determinat şi în 2012 continuarea trendului de scădere a investiţiilor străine, până la 1,6 mld. euro, minimul ultimilor zece ani.   Din totalul investiţiilor străine directe, care au ajuns la sfârşitul anului 2011 la un sold de 55 mld. euro, circa 44% au ajuns în industrie, iar 31,5% către industria prelucrătoare, potrivit statisticilor BNR. Pe de altă parte, atât în comerţ, cât şi în construcţii au ajuns aproximativ 11% din totalul investiţiilor străine directe, în timp ce în agricultură au mers doar 2,4%. […] Firmele străine din industria prelucră­toare au avut 43,4% din salariaţi şi au realizat în anul 2011 64% din cifra de afaceri şi 57% din valoarea adăugată în economie. Industria are o contribuţie de circa 30% la Produsul Intern Brut. Integral in Ziarul Financiar.

Românii beau cafea de 300 de milioane de euro. Dacă aţi scăpa de spaima problemelor de sănătate, aţi bea mai mult de o ceaşcă de cafea pe zi? Iată o întrebare din perspectiva căreia aburii cafelei ar trebui să alunge norii oricărei crize, de orice natură ar fi ea. Până una-alta, cântărim mult şi cumpărăm tot mai puţin. Atât de puţin, că am putea inventa o nouă unitate de măsură. O spun vânzătorii din magazine, care au observat că tot mai mulţi români redescoperă savoarea cafelei la vrac sau fac loc, în coşul de cumpărături, unor produse de care nu auziseră în reclame, adică mărcile private ale retailerilor. Concret, românul prins în statistici consumă, anual, 2,3 kilograme de cafea, de aproape cinci ori mai puţin decât finlandezii, arată un studiu despre consumul naţional realizat de World Research Institute şi dat publicităţii de Strauss Group, care plasează România pe locul 49 într-un clasament mondial. Cumulat, primii cinci cei mai mari jucători – Kraft, Strauss, Nestle, Tchibo şi Fortuna -, deţin 82,8% din piaţă, în volum, conform AC Nielsen. Dacă la frica de scăderea în continuare a consumului adăugăm şi faptul că preţul mondial al cafelei a dat în clocot, avem imaginea aproape completă a ceea ce se întâmplă acum pe piaţa cafelei Integral in Capital.

Crin Antonescu şi-a întărit poziţia în partid şi şi-a ironizat adversarii. Crin Antonescu a câştigat detaşat prima zi a Congresului PNL, după ce statutul pe care l-a propus a fost votat de 1400 de delegaţi şi a avut doar trei voturi împotrivă. Liberalii se vor reuni mâine pentru a-şi alege noua conducere. Potrivit statutului propus de Antonescu, Biroul Politic Naţional va fi ales pe baza unei liste propusă de preşedinte. În acest fel, prim-vicepreşedintele şi cei 31 de vicepreşedinţi sunt selectaţi, practic, de Crin Antonescu care va prezenta lista, mâine, în faţa Congresului. De la tribuna Congresului, Crin Antonescu şi-a ironizat adversarii din gruparea Tăriceanu-Orban-Chiliman, care au propus alegeri uninominale în partid. El a pus accentul pe faptul că adversarii săi nu au curajul să îl înfrunte în competiţia internă din partid, dar lansează propuneri care ar putea fi valorificate de PSD. „Domnilor, suntem în PNL, unde în loc să ne văicărim, mai bine candidăm. În viaţă şi în politică şi în PNL uneori pierzi, uneori câştigi. Nu e groaznic să pierzi, e groaznic să nu exişti. Eu exist, PNL există”, a fost mesajul tăios al lui  Antonescu. El a arătat că nu înţelege de ce trebuie să asculte doar discursuri despre clişee prezentate drept principii. „Nu înţeleg de ce, dacă eu şi dumneavostră ne-am luat riscuri mult mai mari, altcineva crede că PNL trebuie să spună acum <<Noi nu avem candidat la Preşedinţia României; nu, domnilor pesedişti, mai staţi până la primăvara viitoare, vara viitoare, când o să vedem noi exact câţi membri avem, după o consultare – ce frumos sună! – şi un vot cu toţi membrii, o să vedem noi cine e candidatul nostru>>”, a arătat Antonescu. Integral in Adevarul.

100 de milioane de euro pentru romi, cheltuiţi degeaba. Ponta visează să-i bage acum în fabrici. Care fabrici? Premierul Victor Ponta i-a promis lui Francois Hollande că îi va lua pe romi din Franța și-i va aduce în România, unde îi va angaja în fabrici. Reprezentanții etniei cred că, în cel mai bun caz, e vorba de o glumă. Pentru că tovarăşul de ideologie François Hollande are probleme electorale din cauza romilor, premierul Ponta şi-a luat angajamentul ferm de a-i lua pe aceştia de pe capul francezilor. „Am decis să întărim („renforcer”) politica de angajare a romilor în fabricile din România şi de integrare a copiilor lor în şcoli”, a declarat Ponta, pentru cotidianul Les Echos. Promisiunile premierului român vin pe fondul unei nemulţumiri crescânde a alegătorilor francezi faţă de lipsa de acţiune a guvernanţilor socialişti în chestiunea romilor din România. Când Sarkozy a intervenit împotriva acestora, prin demolarea unor tabere ilegale şi expulzări, Hollande era extrem de critic. „Politica guvernului lui Nicolas Sarkozy este iresponsabilă pentru precaritatea intolerabilă în care se găsesc aceste familii”, afirma Hollande, întro scrisoare adresată Colectivului Naţional pentru Drepturile Omului Romeurope. Acum, premierul socialist Jean-Marc Ayrault i-a spus lui Ponta că romii trebuie integraţi în ţara de origine. Citiţi mai mult: 100 de milioane de euro pentru romi, cheltuiţi degeaba. Ponta visează să-i bage acum în fabrici. […]Din 1989 încoace, circa 100 de milioane de euro s-au cheltuit pentru integrarea romilor, potrivit deputatului Nicolae Păun, reprezentantul etniei în Parlament. Din aceştia, 15 milioane au venit de la stat, iar 85 din fonduri europene. Păun acuză prea mica implicare a Guvernului: „Strategia pentru îmbunătăţirea romilor din 2001 nu a fost bugetată. La sfârşitul anului trecut, a fost elaborată o nouă strategie pentru romi. Zilele trecute am aflat că nici aceasta nu a fost bugetată”.Integral in EVZ.

Negociator PSD al contractului cu americanii: “Bechtel a exploatat la maximum prostia guvernanţilor noştri. Au întins coarda până s-a rupt” După 9 ani în care România a ajuns să plătească suma exorbitantă de 30 de milioane de euro pentru un kilometru de tronson al Autostrăzii Transilvania, prin contractul încheiat cu firma americană Bechtel în 2003, de către guvernul condus de Adrian Năstase, statul român a ajuns la stadiul în care negociază rezilierea totală a contractului. Rezultatul final: 52 de kilometri de autostradă, pe care s-au plătit aproximativ 1,6 miliarde de euro, cu tot cu penalităţi. Cauza: statul român a fost prins între ciocan şi nicovală, într-un contract păgubos. Pe de o parte, statul a ajuns în situaţia de a fi obligat să asigure finanţarea autostrăzii, lucru imposibil pentru un buget atât de firav ca al României, iar pe de altă parte să achite penalităţi şi preţuri imense pentru o mulţime de chichiţe avocăţeşti din contract. Gândul a discutat cu unul dintre principalii negociatori ai contractului cu americanii de la Bechtel, precum şi cu ministrul care a negociat cu succes ieşirea aproape totală a României din contractul-capcană al Bechtel. În 2003, actualul senator PSD Sorin Bota era secretar de stat în Ministerul Transporturilor, condus de Miron Mitrea. El a fost unul dintre principalii negociatori ai contractului pentru Autostrada Transilvania, fiind responsabil cu asigurarea resurselor de finanţare pentru acest proiect.  Astăzi, Sorin Bota susţine că PSD a negociat o înţelegere foarte bună cu americanii, care dacă ar fi fost respectată în condiţiile iniţiale din contract, ar fi dus la faptul ca în 2013 România să aibă 415 kilometri de autostradă Braşov-Borş la preţul iniţial, de 2,2 miliarde de euro. Principalii vinovaţi pentru situaţia actuală sunt, în opinia lui Sorin Bota: PDL şi fostul lor ministru al Transporturilor, Gheorghe Dobre, care au dat peste cap contractul, la renegocierea din 2005, şi care nu au fost în stare să continue finanţările din credite externe, găsite de PSD în 2004. Integral in Gandul

Băsescu, la primirea preşedintelui Senatului olandez: Decizia pe Schengen nu trebuie legată de MCV Preşedintele Traian Băsescu a primit vineri, la Cotroceni, o delegaţie condusă de preşedintele Senatului olandez, Fred de Graaf, reamintind că România şi-a îndeplinit angajamentele tehnice de securizare a frontierelor şi că decizia pe Schengen nu trebuie legată de considerente politice sau de MCV, potrivit Mediafax.  “Domnul preşedinte Traian Băsescu a ţinut să reamintească interlocutorilor săi faptul că România şi-a îndeplinit toate angajamentele tehnice legate de securizarea frontierelor şi că decizia privitoare la integrarea în spaţiul Schengen nu trebuie să fie legată de considerente politice sau de evaluările din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV)”, se arată într-un comunicat remis, vineri seară. În cadrul întrevederii, s-a discutat despre bunele relaţii economice dintre România şi Regatul Ţărilor de Jos, acesta fiind unul dintre cei mai importanţi investitori din economia românească. Preşedintele Senatului din Olanda, Fred de Graaf, a declarat, vineri, după discuţia cu omologul Crin Antonescu, că pentru a fi parte a Tratatului Schengen, justiţia din România trebuie să fie la nivelul regulilor europene în domeniu. Pe de altă parte, oficialul olandez a recunoscut că, din punct de vedere al criteriilor tehnice, România este pregătită pentru aderarea la Schengen. “Iar din punct de vedere tehnic, sunteţi pregătiţi, asta e sigur”, a mai spus el. Integral aduce Romania Libera

Cadou regal de la stat. Baronul Culita Tarata, “iertat” de o datorie de milioane de euro. Un director al Agentiei Domeniului Statului a semnat singur un act aditional la contractul de arenda al Insulei Mari a Brailei, prin care l-a scutit pe afacerist de plata a 3, 2 milioane de euro, pe motiv de “destufizare” Firma lui Culita Tarata, TCE 3 Brazi SRL, a primit in arenda de la ADS, in august 2001, cele 59.100 de hectare de teren agricol ale Insulei Mari a Brailei. Fara licitatie, fara selectie de oferte, ci prin atribuire directa. In schimbul exploatarii acestei suprafete de teren, Culita Tarata trebuia sa plateasca o redeventa de 480 kg/ grau/an la hectar, in contextul in care pe piata libera redeventa era dubla. Actuala conducere a ADS a declarat, pentru „Evenimentul zilei”, că firma TCE 3 Brazi SRL datorează instituţiei statului peste 99 de milioane de lei (aproximativ 25 de milioane de euro), bani care rezultă din neachitarea integrală a redevenţei pentru perioada 2002 – 2007, la care se adaugă penalităţi. Firma lui Tărâţă a încercat să scape de o parte din această datorie prin compensarea ei cu o serie de lucrări de destufizare, despre care procurorii DNA au dubii că ar fi avut loc. Diminuarea redevenţei cu 13.942 de tone annual Potrivit rechizitoriului procurorilor DNA, pe 9 august 2004 s-a încheiat actul adiţional nr.3 la contractul de arendă nr.1/2001, parafat între ADS şi TCE 3 Brazi. Una dintre clauze spune că „pentru anii agricoli 2002 – 2003, 2003 – 2004 şi 2004 – 2005 valoarea cantităţii de grâu datorate se diminuează cu 13.942 tone grâu anual, ce reprezintă echivalentul tratamentului de destufizare a suprafeţei de 11.158 ha” ce a fost estimată la 1.841.070 de euro anual. Integral in EVZ

Colegiul Director al PDL a propus organizarea Convenţiei Naţionale a partidului în 23 martie, la Romexpo, cu 5.000 de delegaţi. Colegiul Director al PDL a decis, vineri, să propună CNC organizarea Convenţiei Naţionale a partidului în 23 martie, la Romexpo, la care să participe 5.000 de delegaţi. Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a spus că decizia a fost luată cu 51 de voturi “pentru”, 7 voturi “împotrivă” şi 2 abţineri. Liderul PDL a spus că propunerea vizează organizarea Conveniei Naţionale pe 23 martie, la ora 11.00, în Bucureşti, la Romexpo. El a spus că vor participa 5.000 de delegaţi şi că propunerea Elenei Udrea privind invitarea a 10.000 de membri a fost respinsă. “Să fim logici, gândiţi-vă ce înseamnă alegeri în două tururi cu 10.000 de delegaţi. Convenţiile se organizau de obicei cu 1.000 de delegaţi, am sărit deja la 5.000”, a spus Blaga. Preşedintele PDL a mai spus că vor fi 612 membri de drept la Convenţie şi 4.382 de delegaţi. Blaga a precizat că s-a decis ca la prezentarea în teritoriu a moţiunilor candidaţilor la şefia PDL să fie prezenţi obligatoriu cei care vor participa la Convenţia Naţională. Întrebat cum comentează faptul că Elena Udrea l-a acuzat că a făcut vizite interesate în teritoriu încercând să influenţeze votul organizaţiilor, Blaga a spus: “Nu am auzit aşa ceva, eu nu am făcut nicio vizită nici interesată, nici dezinteresată niciunui preşedinte de Birou Permanent Judeţean. Nu am făcut niciodată astfel de vizite, am fost doar împreună cu domnia sa, de exemplu, în vizită la analiza din Colegiul Director Dâmboviţa, pentru că în permanenţă am invitat pe toţi colegii să participe la toate analizele. Am fost doar la 12 şi secretarul general la 13”. Blaga a mai precizat că a fost votată şi o comisie de organizare. Din Comisia pentru organizarea alegerilor vor face parte Mircea Toader, Costică Canacheu, Bogdan Cantaragiu, Sulfina Barbu, Alin Popovici, Marian Zlotea, Alin Tişe, Ion Bălan, Traian Igaş. Integral aduce Mediafax

Autorităţile antitrust din UE investighează existenţa unor carteluri între bănci şi brokeri vizând manipularea ratelor de referinţă pentru creditele în franci elveţieni, anchetele anterioare vizând împrumuturile în yeni şi pe cele în euro. “Investigăm ratele folosite ca referinţe pentru mai multe monede, inclusiv euro, yenul şi francul elveţian. Suspectăm existenţa unor carteluri între anumiţi actori de pe piaţa derivatelor – bănci, dar şi brokeri”, a declarat, vineri, comisarul pentru concurenţă, Joaquin Almunia, citat de Bloomberg. Deutsche Bank, Barclays, HSBC şi Royal Bank of Scotland Group au recunoscut deja că sunt cercetate de UE în privinţa ratelor de referinţă. Anterior anunţului privind extinderea anchetei, Almunia informase privind investigaţii referitoare la posibila manipulare a Libor, Euribor şi Tibor (pentru credite în yeni). Anchetele vizând Libor sunt o “prioritate absolută” pentru UE, a spus, vineri, comisarul european. Orice amendă aplicată de autorităţile de reglementare va viza, în acelaşi timp, toate companiile implicate. Abordarea este diferită de cea a altor autorităţi de reglementare, care au preferat să rezolve astfel de situaţii prin acorduri amiabile separate cu instituţiile financiare. Barclays, UBS şi RBS au primit amenzi de peste 2,5 miliarde de dolari de la autorităţile de reglementare din SUA şi Marea Britanie pentru manipularea indicelui Libor al pieţei interbancare de la Londra. Peste alte zece companii sunt încă investigate. UE poate aplica amenzi de până la 10% din veniturile globale ale unei companii pentru fiecare cartel în care aceasta este implicată. Pieţele instrumentelor financiare derivate legate de dobânzi au avut o valoare totală de 20.000 de miliarde de dolari în 2011, a spus Almunia în iulie. Ziarul financiar.

Cum își ajută guvernul spaniol tinerii antreprenori. Asigurarea unui prim loc de muncă pentru tineri, mai buna finanţare a companiilor mici şi mijlocii şi asigurarea unui plan de plată eficientă a furnizorilor, în valoare de peste 2,68 de miliarde de euro – acestea sunt cele mai importante obiective urmărite de guvernul de la Madrid, cu noul plan adoptat vineri, care cuprinde zeci de măsuri pentru sprijinirea micilor iniţiative private. Măsurile, care vor intra în vigoare duminică, după publicarea în Monitorul oficial al Spaniei, cuprind o taxă fixă de 50 de euro în primele şase luni, drept cotizaţie la serviciile de asigurări sociale pentru tinerii cu vârste sub 30 de ani şi proaspeţii lucrători pe cont propriu care pun pe picioare o afacere proprie sau posibilitatea ca un şomer să primească indemnizaţia corespunzătoare şi să poată lucra în acelaşi timp pe cont propriu – tot pentru tinerii sub 30 de ani – în primele nouă luni ale noii activităţi. Pe de altă parte, pentru a stimula angajarea tinerilor – în rândul cărora rata şomajului este dublă faţă de cea a mediei populaţiei active – 50% pentru cei cu media de vârstă cuprinsă între 16 şi 24 de ani – guvernul conservator de la Madrid a decis şi că, atâta vreme cât această rată nu va ajunge la sub 15%, vor fi aplicate măsuri precum reducerea contribuţiilor angajatorilor la sistemul de asigurări sociale cu până la 75% pentru firmele cu peste 250 de angajaţi şi de până la 100% pentru cele care angajează tineri cu jumătate de normă, şi fără experienţă pe piaţa forţei de muncă.Integral in Capital.

Partidul lui Berlusconi a demarat o campanie de câştigare a voturilor femeilor din Italia. Partidul italian de centru-dreapta Poporul Libertăţii condus de politicianul Silvio Berlusconi a demarat o campanie care încearcă să câştige susţinerea electoratului feminin. Italiencele sunt încurajate să semneze un manifest care susţine că decizia femeilor de a vota pentru fostul premier nu trebuie să le supună oprobiului public. Manifestul partidului se găseşte pe site-ul oficial al formaţiunii politice, dar şi în paginile principalului ziar din Italia şi a fost publicat cu doar câteva zile înainte de alegerile generale pe care partidul Poporul Libertăţii riscă să le piardă din cauza popularităţii scăzute pe fondul reputaţiei dăunătoare a lui Berlusconi. Textul manifestului deputează cu expresia „Sunt o femeie, nu o păpuşă”. Criticii l-au acuzat pe fostul premier pentru modul în care alege femeile pentru o carieră politică, din cauza predilecţiei politicianului pentru aspectul atrăgător şi pentru folosirea imaginii vedetelor sumar îmbrăcate în promovarea emisiunilor difuzate de televiziunile pe care le controlează, informează agenţia de ştiri Reuters. Deşi Berlusconi este în prezent anchetat în cazul întreţinerii de relaţii sexuale cu o prostituată minoră, multe femei de vârstă mijlocie rămân printre susţinătorii cei mai fideli ai politicianului. Partidul de centru-stânga condus de Pier Luigi Bersani este considerat principalul favorit în preferinţele italienilor care vor ieşi la vot duminică şi luni pentru a hotărî noua alcătuire a parlamentului. Bersani l-a acuzat pe Berlusconi că tratează femeile asemenea unor „păpuşi gonflabile”. De cealaltă parte, reprezentanţii partidului Poporul Libertăţii nu au ezitat să reacţioneze şi l-au acuzat pe liderul partidului adversar de sexism. „Vom vota pentru Berlusconi, am obosit să fim considerate femei de mâna a doua pentru această alegere”, se poate citi în rândurile manifestului on-line care a primit semnături de la femei casnice, până la manageri de top. Integral in Adevarul.

Scandalul “Vatileaks” izbucneşte din nou, după un presupus “lobby gay” la Vatican. Dezvăluirile, veridice sau nu, care au marcat în 2012 scandalul scurgerilor de informaţii “Vatileaks”, reapar în atenţia publicului din cauza unui presupus “lobby gay” la Vatican. În timp ce “Vatileaks” l-a eliberat din graţia papală pe majordomul Paolo Gabriele, două articole, ale cotidianului La Repubblica şi săptămânalului Panorama, l-au readus în atenţia publicului. Potrivit Repubblica, decizia lui Benedict XVI de a renunţa la funcţia de papă poate să fi fost influenţată şi de supărarea profundă pe care i-a provocat-o aflarea unui capitol al anchetei ultra-secrete, efectuate în Curie, de către o comisie de trei cardinali pensionaţi, care făcea referire la un “lobby gay” la Vatican.   În articolul încărcat de formulări senzaţionale şi intitulat “Sex şi carieră, şantajele de la Vatican dinaintea demisiei lui Bendict XVI”, cardinalul spaniol al Opus Dei, Julian Herranz, şeful comisiei, a prezentat, la 9 octombrie, în faţa Papei dosarul “cel mai obscen”, “o reţea transversală unită prin orientarea sexuală” când “pentru prima dată cuvântul homosexualitate a fost pronunţat” în locuinţa pontificală. Potrivit Panorama, acţiunile de “lobby gay” de la Vatican, “au fost de departe cele mai influente şi mai ramificate dintre toate cele care au existat în sânul Curiei” romane. Potrivit Repubblica, raportul a precizat că anumiţi prelaţi au fost supuşi “influenţei exterioare” (altfel spus şantajului), din partea unor laici, cu care erau asociaţi prin legături “de natură lumească”. Vaticanul a arătat greşeli grave în articolul de presă, declarând că nu trebuie luat în serios. “Speculaţiile, fantasmele şi opiniile difuzate de presă în acea perioadă” nu trebuie “nici dezminţite, nici comentate, nici confirmate”, a adăugat părintele Federico Lombardi, purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun. Integral aduce Mediafax.

Poker politic în jurul securităţii Statelor Unite.  Prea multe tensiuni politice în dezbaterile privind viitori şefi de la Pentagon şi CIA. Pentru europeni, însă, contează mai puţin blocajul de la Washington cât persoana viitorului comandant NATO. Să fii republican şi colegii tăi de partid să îţi blocheze numirea în fruntea Ministerului Apărării poate fi o experienţă nefericită. Cu siguranţă, Chuck Hagel nu s-a născut sub o stea prea norocoasă. A avut parte de un context politic profund defavorabil. Răfuielile conservatorilor cu preşedintele democrat Barack Obama nu au, însă, doar consecinţe nefericite pentru Hagel. Amânarea recunoaşterii lui John Brennan în fruntea de director al CIA completează imaginea unui veritabil vid de putere în fruntea instituţiilor de apărare ale Statelor Unite şi, implicit, asupra securităţii SUA. “Până la urmă, ambii vor fi instalaţi”, asigură Xenia Dormandy, membră a think-tank-ului londonez Chatham House. Deocamdată, la comanda celor două instituţii mai stau, puţin peste program, foştii şefi – Leon Panetta şi Michael Morell. Un vacuum de putere în adevăratul sens al cuvântului nu există dar e, observă Dormandy, clar că divergenţele interpartinice au atins limitele paroxismului, în Statele Unite. Şi nu doar între republicani şi democraţi există tensiuni. Nu toţi democraţii au fost încântaţi de puntea către republicani deschisă de Obama prin propunerea lui Hagel, comentează Lora Anne Viola, expertă în politici externe la institutul John F. Kennedy al Universităţii Libere Berlin. Nici republicanii nu îl mai consideră pe Hagel neapărat ca fiind unul de-al lor, dat fiind că politicianul a ales oarecum o cale conservatoare mai moderată, opţiune asimilată unei trădări de partid, este de părere Mark Jacobson, Senior Transatlantic Fellow la German Marshall Fund, în Washington. “Dezbaterile reale dedicate securităţii naţionale lipsesc cu desăvârşire, disputa în derulare fiind o încordare a muşchilor între cele două partide mari ale Americii”, completează Viola, amintind că Obama a folosit mulţi ani serviciile de consultanţă oferite de Brennan. […]  Pentru europeni, nu atât deţinătorii portofoliilor de la Washington contează cât persoana care va fi trimisă la Bruxelles, pentru a prelua comanda NATO. Generalul John Allen, fostul comandant al trupelor aliate din Afganistan, doar ce a anunţat că nu este interesat de o eventuală desemnare, în ciuda experienţei acumulate. Or, Alianţa Nord-Atlantică are nevoie de un om care ştie cum merg lucrurile în Aganistan, dat fiind că anul acesta şi cel ce vine, pe tapet stă retragerea militară, aminteşte Dormandy. Mai degrabă, consideră Viola, Obama va căuta un personaj aflat deja în Europa şi cu bogate relaţii pe bătrânul continent. Este nevoie de cineva care, până la urmă, va ştii să înţeleagă că NATO nu este doar politica externă a Statelor Unite ci suma intereselor a 28 de naţiuni distincte. Integral la Deutsche Welle

La 15 februarie publica Russia-to-Day, sait afiliat cu TV-Novosti, un articol care expunea noile criterii exprimate de presedintele Putin cu ocazia prezentarii noului concept strategic si de politică externă al Rusiei (vezi articolul original – Putin: Russia’s influence in the world to grow).

Desi multi experti vad in acest concept unul mai putin dur decat cele care i-au precedat, personal vad o revenire la impaciuitoarele vorbe sovietice, care insotite de fapte mult mai putin pacifiste, incercau sa insele o parte din opinia publica occidentala.

Pana nu de mult, rusii sustineau ca NATO, la fel ca Pactul de la Varsovia, nu-si mai are locul in Europa dupa terminarea Razboiului Rece, acum Rusia il gaseste util si chiar sustine ca va coopera cu blocul militar militar occidental in baza legislatiei internationale si hotararilor ONU (vezi Doamne, hotarari care trebuie sa treaca si de veto-ul lor si al chinezilor). In traducere integrala suna cam asa:

“Rusia îşi va cladi relatia cu NATO direct proporţional cu disponibilitatea Aliantei pentru un parteneriat pe picior de egalitate si a respectarii stricte a principiilor si normelor legislatiei internationale.”

Presedintele Putin face bineinteles un apel la “unificarea strategica a obiectivelor” impreuna cu NATO pentru a proteja popoarele lumii impotriva ameninţarilor comune. Enumerate bineinteles in ordinea cea mai presanta pentru interesele rusesti: terorism, piraterie maritima, traficul de droguri, proliferarea armelor de distrugere in masă, calamităţile naturale şi cele provocate de oameni.

In legatura cu subiectele de  interes major si pentru noi, Rusia cere garantii legale legate de pozitionarea scutului american antiracheta, care conform viziuneii lor  reprezintă la ora actuala principalul obstacol in calea bunelor relatiii intre fostele rivale ale Razboiului Rece. Moscova cere asigurari ca sistemul  antiracheta preconizat de SUA nu vizeaza capacitatile militare, bineinteles ca aceasta cerere este insotita de aluzia ca Washingtonul risca o nouă cursa a inarmarilor daca doleantele rusesti nu vor fi indeplinite.

In sfarsit ajungem si la Transnistria, in care Rusia isi doreste continuarea unui rol activ in solutionarea politica a conflictelor din tarile CSI (Comunităţii Statelor Independente).  Rusia declara ca se va implica in gasirea unor solutii in conflictul transnistrean, respectand insa  suveranitatea si integritatea teritoriala, dar si neutralitatea Republicii Moldova, obiectivul fiind intr-un final “determinarea unui statut special pentru Transnistria“.

Un alt lucru extrem de interesant, in privinta Afganistanului, Rusia ii vrea pe americani acolo, intelegand ca ceea ce va urma retragerii trupelor americane si forţelor ISAF va prezenta numeroase riscuri de securitate la adresa Rusiei şi ţărilor CSI. Asta, bineinteles, imi aminteste de o veche analiza pe care am facut-o in legatura cu aceasta zona, in care sustineam ca iesirea occidentalilor din Afganistan poate deveni un pericol major pentru Rusia. Postez analiza nepublicata inca integral pentru a intelege pericolele majore ale Rusiei, pericole generate de iesirea occidentalilor din acea zona – vezi analiza.

P.S. pentru a intelege diferentele “dialectice” va propun sa cititi si articolul din Vocea Rusiei.

Slavonismul cultural (2)

Vezi postarea precedenta. Alte „subtilităţi” au rezultat ulterior, pentru a colora interpretările bazate pe date oricum prea sărace. S-a scris, de pildă, că opţiunea pentru slavonism nu s-a datorat faptului că ne găseam în vecinătatea focarelor care ni-l puteau transmite şi alimenta, ci pentru „largile posibilităţi pe care aderarea la acest rit le-a oferit… pentru a păstra vechile rânduieli ortodoxe”, pentru a ne apăra mai ales de catolicii din vest [1]. Ultima parte a aserţiunii este eronată pentru că nu se suprapune cronologic cu presupusa adopţie a limbii celei noi. Cât priveşte prima parte, ea face parte din categoria fenomenelor de divinaţie, de admis mai uşor la un istoric al Bisericii şi mai greu la unul laic.

Ce se extrage ca fenomen istoric este pe de-a-ntregul neverosimil. Ar reieşi că un popor doar de ţărani, pe lângă faptul că a renunţat la practicarea unui cult din care mai avea şanse a mai pricepe nemijlocit ceva (latin) în favoarea unuia totalmente nou (slavon), a optat matur între variantele universale ale ritului răsăritean (între grec şi slavon) care i se puneau la dispoziţie, după care şi-a folosit mecanismele ca să-şi facă opţiunea receptată unanim şi bine motivat. Era exact acelaşi popor care nu are biserici descoperite, nici un fel de texte liturgice sau martiri, a trăit fără probleme, câteva veacuri, cu germanici, turanici şi slavi păgâni, un veac cu pecenegii, aproape două alături de cumanii, toţi la fel de păgâni, dar devenise dintr-o dată treaz în religiozitatea lui şi vizionar când au dat peste el ungurii pătrunşi în Biserica universală! Pentru a crede astfel de eşafodaje de istorie bisericească, ar trebui să avem la dispoziţie mult mai mult decât sentimente.

P. P. Panaitescu a ţinut să precizeze că adoptarea slavonei de cultură nu a echivalat cu primirea creştinismului. Numai că nu a reuşit în nici un fel să explice de ce, elitele şi „masele” româneşti dispuse să accepte slavonismul au fost într-atât de „uşuratice” încât să lepede într-un mod radical un veşmânt cultural preexistent, presupus a fi foarte vechi şi nobil, ale cărui cusături şi culori nu a fost nimeni în măsură să le descrie în detaliu. Dacă chiar au făcut turnura aceasta de o mare cutezanţă, înseamnă că aceiaşi purtători de veşminte nu prea aveau vreo atracţie solidă pentru o identitate anume sau cel puţin nu în termenii pe care ne-ar place să-i vedem astăzi. Mai realist, ideea era şubredă în două puncte esenţiale: nici elite din cele capabile să facă asemenea alegeri cultice şi culturale nu erau în presupusul moment de conversie, nici formele creştinismului anterior nu erau definite ori cât de cât conturate.

Din noianul nesistematizat al concepţiilor lui Panaitescu, au fost autori care au înţeles că el avansase şi ideea preluării liturghiei slave de la discipolii moravi ai lui Chiril şi Metodiu, respectiv într-un moment cronologic care face notă discordată cu toate celelalte creştinări oficiale ale slavilor de sud şi est, respectiv la începutul secolului al X-lea [2].

Mircea Păcurariu, simţind probabil că o asemenea metamorfoză nu poate fi facil împlinită ori acceptată, a încercat să propună ideea potrivit căreia românii au anticipat astfel pericolul de a fi „latinizaţi” şi prin cult, în continuitatea moştenirii lor lingvistice. Pericolul vulnerabilităţii sporite ar fi fost astfel înlăturat prin pavăza „bizantino-slavismului” [3]. Afirmaţia poate fi luată în atenţie, dar nu pentru vecinătatea Anului O Mie. Ea a devenit productivă doar în secolul al XIV-lea. Dacă fenomenul ar fi doar cultural, explicaţia trebuie respinsă. Erau două opţiuni, la fel de străine ori cu aranjamente la fel de greu de perceput auditiv: liturghia latină, apropiată de limba română, interpretată în majoritate de către unguri (alături de germani sau italieni), contrapusă celei slavone, interpretată de preoţi care şi în acest caz învăţaseră o limbă străină, depărtată cam în acelaşi grad de limba lor vorbită.

Numai că interpretarea istoriografică enunţată, nu mai era una strict bisericească, ci este una strict politică. Nu s-a ales cultul pentru că era mai bun sau mai interesant, ci pentru că ne apăra de anumiţi străini. Istoria creştinismului românesc a devenit astfel, în bună parte, pe nedrept, o majoră chestiune de istorie politică. Dacă discursul istoriografic cu teme slavone era favorizat de noua „prietenie” cu ţara comunismului triumfător, după ce el sfâşiase anterior pe ortodocşii şi uniţii provinciei, conform noilor comandamente, în perfectă simbioză, catolicismul latin era înfierat pentru rostul său de „agentură” străină, manevrată prin intermediul „duşmanilor de veacuri” ai poporului român, ungurii, dar şi ai „cozilor de topor” ai aceluiaşi ireductibil duşman occidentaloid, greco-catolicii. Cu asemenea implicaţii, orice studiu relaxat ar fi fost imposibil; şi nu va fi la fel, în continuare, atâta vreme cât cineva va continua să creadă că prin negaţii de performanţe culturale ar fi afectată însăşi identitatea poporului român.

Dacă ne întoarcem la mult-citatul Panaitescu, vom vedea că rostul discuţiei se rezuma la dobândirea finalităţii: de a supravieţui (a „rezista”, cum se exprima el [4], nu eroic, ci vegetativ). Oricât de partizani am fi, din punctul de vedere al identităţii noastre moderne, ar trebui să admitem că asemenea subtilităţi nu pot fi puse nici măcar în seama unor comunităţi moderne, mai bine educate sau conduse, darmite pe seama unor comunităţi cu viaţă de o simplitate notorie.

Sugestiile de cronologie discutate până acum au putut fi combinate, fericit, cu stările de la sud de Dunăre. Prima parte a teoriei se baza pe o construcţie de forma: bulgarii au adoptat oficial creştinismul în a doua jumătate a secolului al IX-lea (864), au perfectat alfabetul chirilic inventat şi conceput pentru moravi (ante 906), deci după acest moment, ei i-au educat şi pe români. Aici nimeni nu ar avea ce obiecta, este cu adevărat termenul post quem de la care se poate discuta fenomenul slavonismului cultural şi la români. Înainte ca noile manifestări religioase să fi prins contururi „de export”, s-a apreciat despre creştinismul slavon că a fost adus la nord de Dunăre într-o vreme timpurie, chiar de la începutul secolului al X-lea ori cel mai târziu la începutul secolului al XI-lea, pe vremea în care mai erau grupuri de slavi neasimulaţi [5]. O altă opinie, avansată de către Stelian Brezianu, susţine că abia după creştinarea bulgarilor se poate vorbi despre influenţa majoră a slavilor printre români, în sensul topirii lor complete [6]. Dar, trecând peste nuanţe, în general, cronologia adoptării slavonismului este trecută deja în sfera certitudinilor de inclus în cursuri universitare [7].

Sursa: Adrian Andrei Rusu – “Creştinismul românesc în preajma Anului O Mie: în căutarea identităţii”

Bibliografia sursei:

[1] M. Păcurariu, Istoria Bisericii, p. 177-180; D. Gh. Teodor, Creştinismul, p. 63.
[2] Idem, Interpretări româneşti. Studii de istorie economică şi socială. Bucureşti, 1994, p. 20-21; M. Păcurariu, Istoria Bisericii, p. 49; I. Crişan, Aşezări rurale, p. 45.
[3] M. Păcurariu, Istoria Bisericii ortodoxe române. I. Bucureşti, 1980, p. 178; idem, Istoria Bisericii, p. 49.
[4] P. P. Panaitescu, „Perioada slavonă”, p. 23.
[5] Ibidem, p. 20-21; Idem, „Perioada slavonă”, p. 20; Gh. I. Brătianu, Problema continuităţii dacoromâne. În legătură cu noile observaţii ale d-lui Ferdinand Lot, în anexa vol. O enigmă şi un miracol istoric: poporul român. Bucureşti, 1988, p. 178; Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei I. Cluj, 1972, p. 95-103; C. C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor. I. Bucureşti, 1974, p. 196-198; M. Păcurariu, Istoria Bisericii, 1992, p. 49; I. Crişan, Aşezări rurale, p. 45.
[6] În vol. O istorie a românilor. Studii critice. Cluj-Napoca, 1998, p. 45.
[7] Şt. Ştefănescu, Istoria medie, p. 47.

Istoric

Afganistanul este o ţară din Asia centrală. Se învecinează cu Iranul la vest, Pakistanul la sud şi la est, Turkmenistanul, Uzbekistanul şi Tadjikistanul la nord, şi cu China în estul extrem. Aici sunt cea mai mare parte din Munţii Hindukush. Este una dintre cele mai sărace ţări ale lumii.

Afganistan înseamnă (literal) ţara afganilor şi s-a constituit la începutul secolului 19. Englezii au introdus primii denumirea ţară afgană, transformându-se mai târziu în Afganistan, denumire preluată şi de afgani. Cuvântul afgan nu se înţelege în sensul de cetăţean al Afganistanului, ci se referă îndeosebi la poporul paştunilor (fiind denumiţi afgani numai în Persia şi India).

Numele Afganistan a fost folosit pentru prima oară în 1801 în tratatul de pace dintre Anglia şi Persia referitor la regiunile în care trăiau paştunii. O denumire foarte veche a regiunii unde astăzi se află Afganistan este Kabulistan. Până acum 2.000 de ani existau regi în Ghazna denumiţi Kabulschahi (regii din Kabul). Poetul Firdausi de la curtea sultanului Mahmod din Ghazna a scris acum 1.000 de ani foarte multe despre Kabulistan (denumit şi Zabulistan). Numele istoric cel mai cunoscut pentru această regiune este Khorasan.

În antichitate şi evul mediu, teritoriul Afganistanului a fost stăpânit succesiv de perşi, greci, parţi, sasanizi, arabi, mongoli, etc. Constituit în 1747 sub conducerea lui Ahmad Şah Durrani, statul afgan a fost supus de Marea Britanie în urma a două războaie (1839-1842 şi 1878-1880). După cel de-al treilea război anglo-afgan (mai-iunie 1919), Marea Britanie a recunoscut independenţa Afganistanului, proclamată la 28 februarie 1919. În perioada 1919-1929 au fost înfăptuite o serie de reforme din iniţiativa emirului Amanullah. În timpul celui de-al doilea război mondial, Afganistan îşi menţine neutralitatea declarată în 1939. La 17 iulie 1973 regele Muhammad Zahir Şah (1933-1973) este înlăturat, monarhia este abolită, iar Afganistanul se proclamă republică. La 27 aprilie 1978, în urma unei lovituri de stat, puterea este preluată de Partidul Democratic al Poporului (comuniştii), divizat în două facţiuni aflate în conflict. În ultimele zile ale anului 1979, U.R.S.S. invadează Afganistanul; preşedintele Hafiz Ullah Amin este ucis, iar puterea este încredinţată lui Babrak Karmal. Invazia declanşează un lung şi sângeros război civil (1979-1990), în cursul căruia aproape şase milioane de afgani s-au refugiat în Pakistan şi Iran. La 4 mai 1986, Babrak Karmal este înlăturat, puterea fiind preluată de Mohammad Najibullah; guvernul sovietic, apreciind ca o greşeală invazia, semnează cu S.U.A. la 14 aprilie 1988 un acord, mediat de O.N.U., privind retragerea trupelor sovietice din Afganistan, operaţiune încheiată la 15 februarie 1989. Forţele mujahedinilor alcătuiesc un guvern în exil (23 februarie 1989), care continuă lupta. Najibullah încearcă o serie de tratative cu rebelii, dar ele eşuează, ceea ce duce la continuarea războiului civil. În urma presiunilor interne şi externe preşedintele Mohammad Najibullah a demisionat (16 aprilie 1992), punându-se astfel capăt regimului comunist din Afganistan. Cele mai mari grupări rivale ale rezistenţei (Hezb-i-Islami condusă de Gulbuddin Hekmatyar şi Jamiat-i-Islami condusă de Ahmed Shah Massud) au hotărât (24 aprilie 1992) crearea unui consiliu interimar pentru guvernarea ţării până la alegerile legislative. Neînţelegerile dintre cele două grupări s-au amplificat, însă, provocând numeroase victime şi distrugeri materiale.

Populaţie: Populaţia Afganistanului este atât de etrogenă, încât nu se poate vorbi cu adevărat despre un popor Afgan în sensul clasic al cuvântului. Nici despre stat naţional nu se poate vorbi, probabil că cel mai nimerit termen ar fi Confederaţie etnică bazată pe o comuniune tribală (Tribal Commonwealth).

Problematică: Afganistanul prezintă două probleme majore pentru lumea occidentală. Prima şi cea mai actuală (aproximativ de la începutul anilor 80) este insurgenţa islamistă, reprezentată prin alianţa între Talibani Afgani şi Islamişti Suniţi-Wahabiţi de sorginte a Fraţilor Musulmani care au generat Al-Qaida. A doua problemă, mult mai veche, este producţia de Opium + derivate (Heroina şi crackul).
Pentru a avea o reprezentare grafică a problemei secunde, adică producţia de opium şi derivate, hai să privim împreună harta de mai jos.

Dacă privim cu atenţie putem sesiza trei lucruri importante pentru analiza noastra geopolitică. [1] majoritatea regiunilor de cultivare extremă a opiumului, [2] insurgenţa majoră a Talibanilor şi [3] teritoriul Pakistanez sunt toate identice, adică, din punct de vedere geografic, totul se petrece pe aceeaşi “scenă geo-politică”.

Actorii Geo-Politici

Actorii Principali: Afganistan, SUA, NATO, Coaliţia Talibană, SUA, NATO, al-Qaida, Pakistanul, Arabia Saudită
Actorii Secundari Regionali: India, Rusia, Iran, Irak, Fostele republici Sovietice-Musulmane
Actorii Secundari Medieni: Turcia, Israel, Egipt, Ţările Balcanice, Siria-Libanul, China.
Patroni: SUA, Pakistanul şi Rusia.

Înainte de intra în explicaţii, de ce enumeraţii de mai sus au rolurile pe care eu le atribuiesc, doresc cu umilinţă să spulber câteva idei care sunt profund înrădăcinate în minţile mai mult sau mai puţin seci ale unor, ziarişti, analişti, politicieni de mai mică sau mai mare anvergură. În primul rând cei străini, pentru că românaşii noştri sunt nevinovaţi ca pruncii şi Afganistan pare la fel de real ca Atlantida.

(1.) Afganistanul nu este o ameninţare serioasă pentru SUA, şi nici al-Qaida. Nici măcar drogurile nu sunt o problemă, pentru că piaţa Americana este, de facto, o piaţă capturată de “băieţii” din Sud-America.
(2.) Dezordinea şi luptele necontenite în Afganistan sunt un interes naţional al Pakistanului, care este pe departe cel mai interesat de perpetuarea acestui conflict.
(3.) Pentru Pakistan războiul Afgan, este o sursă principală de venituri, influenţa politică şi bunăvoinţă “Americană”
(4.) Acelaşi interes îl au şi Saudiţii care-şi doresc “băieţii” întorşi acasă ca pe un cui în cap. Mai bine să se lupte în munţii Afganistanului decât pe străzile Riadului.
(5.) Diferit de Orientul Mijlociu (Israel-Palestina) în care, personal eu nu văd o rezolvare rezonabilă şi coerentă în generaţia noastră, conflictul Afgan poate fi rezolvat foarte uşor.

Analiza Intereselor Geopolitice în Afganistan

Din punct de vedere American, Afganistanul nu este o provocare tactică, adică nu există o primejdie imediată la adresa Statelor Unite. Episodul 9-11, a fost singular. O altă surpriză de acest fel din aceeaşi regiune este foarte puţin probabilă. Terorismul Islamic din această regiune s-a adaptat la situaţia existentă pe plan local şi internaţional. În Afganistanul de astăzi sunt prezente numai bazele la nivelul de indoctrinare, antrenament, într-o parte, şi de hartuire şi paralizare a unor forţe occidentale importante care au fost dislocate pe teren, în alta. Adică metaforic vorbind, aduceţi voi aici cât mai mulţi soldaţi, cu multe “zorzonele” militare ca să putem noi lucra în linişte la voi acasă.

Bazele de recrutare, şi de acţiune se află de mult în Balcani, Africa de Nord (Maghreb), Anglia, Franţa şi Canada. Islamismul a dezvoltat o doctrină clasică de “etajare” logistică şi combatantă, bazându-se pe o structura dualistă. Prima structură, cea politică, ideologică şi religioasă – care este din nefericire acceptată de democraţiile occidentale fiind considerată legitimă, şi a doua structura, cea subterană, alimentată financiar şi politic de prima, care în opiniile occidentale este nocivă, periculoasă şi ilegală dar care este ascunsă şi mascată de legitimitatea acordata de structura legala.

Trebuie să amintesc cititorului avizat, că au existat suficiente cazuri în istoria recentă a umanităţii în care deficienţele legale ale democraţiei au provocat mari catastrofe, fiind exploatate de forţe anti-democratice. Aşadar lupta în Afganistan NU este de fapt o luptă împotriva terorismului, ci o luptă care are la bază alte interese, majoritatea poziţionate în zona resurselor şi a echilibrelor dintre EST-VEST-NORD-SUD.

La ce ma refer:

(1.) Zona EST-VEST, este zona în care două puteri nucleare se află într-un conflict care a generat deja două războaie, încă convenţionale (Pakistan-India). Acest conflict a creat prima radicalizare Islamică începând din 1949 şi până în prezent. Islamul radical nu se află numai în Iran, el se află, în primul rând, în Pakistan.
(2.) Zona NORD-SUD, este zona în care Afganistanul foloseşte drept zonă tampon dintre resursele energetice din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. Cine “stăpâneşte” zona poate asigura un paralelism şi o separare a surselor energetice, pe parcursul lor EST-VEST. Sau, din contră, o cartelizare a lor în mâna unei singure puteri.
(3.) Acelaşi Afganistan este, încă o dată, zona de tampon între Islamul radical propagat de Iran şi cel incipient din statele foste sovietice din Asia Centrală şi de Sud. O cădere a Afganistanului sub influenţa Iraniană ar facilita cartelizarea Islamică a celor doua zone geografice şi implicit al resurselor energetice din cele două zone.
(4.) Interesele Rusiei. De două feluri, cele defensive, constau în păstrarea hegemoniei în fostele republici sovietice, şi apărarea lor de influenţe islamice radicale. Cele ofensive, sunt constituite de visul Rusiei Imperiale care stăpâneşte Orientul Mijlociu. Vis vechi de cel puţin 200 de ani.

Monolog despre Servicii Secrete

Numai neinitiaţii, inocenţii sau proştii, mai cred că seviciile secrete ale unei ţări redau prin ceva orânduirea socială a ţării pe care o servesc. Dacă cineva crede că CIA-ul este reprezentantul demn al unei democraţii desăvârşite, sau FSB-ul este reprezentantul unei pseudo-democraţii şi PIA (Pakistan’s Intelligence Agency) este un serviciu aservit unei dicaturi de un fel sau altul, greşeşte amarnic. Asta ca sa nu vorbim de alte instituții democrate și umanitare cum ar fi Mossad-ul, MI6, și DGSE-ul Francez. Sunt puține rele mai necesare și mai toxice decât serviciile secrete. Capabilitatea lor de a rezolva problemele unei ţări este mult mai limitată faţă de gravele greșeli pe care le produc. Greșeli care uneori provoacă războaie sângeroase, și care nu aduc nimic decât pierderi imense în oameni și bani.

În puține regiuni din lume se poate vorbi de toxicitatea acestor instituții, ca regiunea Afgană. Insurgenţa Afgană este rodul monstruos al unei situaţii scăpate de sub control. Intervenția Sovietică în Afganistan a fost “focosul” care a condus la finalul războiului rece și începutul terorismului “cald”. Data începuturilor globalizării terorismului coincide cu data pactului făcut de CIA cu PIA pentru susținerea insurgenţei pashtune. Acest pact și răspunsul pe care KGB-ul a fost nevoit să-l dea pot fi considerate începutul războiului Afgan, care este deja la sfârșitul celui de-al treilea deceniu (’80+’90+’00). Am împrumutat o hartă de la Stratfor (sper ca ei să nu se supere, le fac publicitate), pentru a sesiza câteva elemente despre care vom discuta.

Aceste drumuri pot fi folosite pentru o o sumedenie de lucruri, niciunul însă pentru migrația porumbeilor păcii și a frăției dintre popoare.

Amenințările imediate sunt în primul rând ţările musulmane din sudul Rusiei, tot imediate sunt amenințările înspre Iranul Shiit și India Hindusă. Amenințările mediane sunt pentru Turcia și prin Turcia spre Balcani și Europa. Amenințările globale (mai îndepărtate) sunt definite de cele două provocări despre care am mai vorbit, droguri și proaspeții absolvenți ai academiilor Islamice care propovăduiesc Pax Islamica. Aceleași academii care au fost finanțate la începuturile lor de sfinții apostoli ai serviciilor secrete Roșii, Albastre, Verzi sau Galbene.

PS. Articolul este un rezumat publicat in Politeia Geopolitical Analyses la data de 06/01/2011

Bună dimineata intr-o zi de vineri. Vineri, vremea va fi închisă şi se vor semnala precipitaţii în toată ţara, mai ales sub formă de ninsoare în zona montană şi în nordul Moldovei şi predominant sub formă de ploaie în restul teritoriului. Vor mai fi condiţii de polei. Izolat cantităţile de precipitaţii vor fi mai însemnate în regiunile sudice, anunţă Administraţia Naţională de Meteorologie. Vântul va avea intensificări la munte, iar temporar şi în celelalte regiuni, cu precădere în sud şi est. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 1 şi 8 grade, iar cele minime între -3 şi 6 grade.

În Bucureşti, vineri, vremea va fi închisă, temporar va ploua, iar vântul va avea unele intensificări. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 6 grade, iar cea minimă va fi de 3 … 4 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3863    RON; 1 USD = 3. 3288   RON; 1 EURO = 1. 3177 USD; Francul elvetian 3. 5706 RON. Gramul de aur 167.7239 RON

Dezindustrializarea continuă: Petrom, după încă un an de profit istoric, ia în calcul demolarea rafinăriei Arpechim. Demolarea Arpechim ar însemna sfârşitul pentru Oltchim, unitate care se zbate acum în insolvenţă.  Petrom s-a apropiat şi anul tre­cut de profitul istoric de un miliard de euro, compania beneficiind de începerea ac­ti­vi­tăţilor de producţie a energiei, contrabalansând astfel scăderea cererii de carburanţi prin scumpiri la pompă. Producătorul de petrol şi gaze a ajuns în 2012 la un câştig net de 3,9 mld. lei (885 mil. euro), cel mai mare nivel înregistrat vreodată, în creştere cu 5% faţă de 2011, şi afaceri de 26,2 mld. lei (5,8 mld. euro), plus 16%. “Am avut vânzările de electricitate”, a explicat Ma­riana Gheorghe, CEO-ul Petrom, care anul trecut a devenit unul din­tre cei mai importanţi producători de energie după o inves­tiţie de 530 mil. euro.  În timp ce firma se orientează spre do­menii considerate a fi profitabile, cum sunt producţia de hidrocarburi şi cea de ener­gie, Arpechim, una dintre cele mai mari rafinării locale, este aproape de demolare. Asta în timp ce România a ajuns să cumpere carburanţi de peste graniţe de peste un miliard de euro, aproape triplu faţă de 2007, dar 7 din 10 rafinării locale au lacătul pe uşă. Explicaţia ar fi că structura lor nu produce atât de multă motorină câtă se cere şi că este mai puţin costisitor că cumperi de peste graniţă decât să investeşti local, mai ales într-o piaţă care cel mai probabil nu-şi va reveni nici anul acesta. “Arpechim este de trei ani închisă. Continuăm activitatea de conservare a acestei rafinării până când vom obţine autorizaţia de demolare, dacă nu există niciun cumpărător. Mi-ar plăcea să avem un cumpărător”, a declarat ieri Mariana Gheorghe la conferin­ţa pentru anunţarea rezultatelor pe 2012. Integral in ZF

Profit record pentru Petrom: În Austria, OMV propune cele mai mari dividende. În România, nu au fost încă stabilite, OMV Petrom, cea mai mare companie din România, a raportat cel mai mare profit din istoria companiei, de aproape 4 miliarde de lei, în creştere cu 5% faţă de nivelul înregistrat în 2011. Grupul Petrom a încheiat anul 2012 cu un profit net de 3,946 miliarde de lei, în creştere cu 5% faţă de rezultatul net de 3,759 miliarde lei, raportat la finele lui 2011, potrivit rezultatelor preliminare consolidate ale grupului Petrom.  Raportat în moneda europeană, creşterea profitului net în 2012 a fost de numai 1%, adică puţin peste jumătate de milion de euro. Astfel, la cursul valutar mediu raportat de BNR (4,4560 lei/euro), profitul net raportat în 2012 este de 887,11 milioane de euro, iar cel din 2011 a fost de 886,52 milioane de euro, la cursul mediu de 4,2379 lei/euro. […]  Compania românească a contribuit anul trecut cu 1,27 miliarde de euro la profitul înainte de dobânzi şi taxe (EBIT) al OMV (Austria), reprezentând 41% din câştigul de 3,1 miliarde de euro raportat de grupul OMV, care a consemnat un avans de 24% faţă de anul precedent. În 2011, Petrom a contribuit cu  1,165 miliarde de euro la profitul EBIT al OMV. În aceste condiţii, boardul OMV a propus majorarea dividendelor pentru 2012 până la 1,20 euro pe acţiune, de la 1,10 euro pe acţiune în 2011. Analiştii se aşteptau la un dividend de 1,17 euro pe acţiune. Numai în anul 2007 OMV a acordat dividende mai mari, 1,25 euro pe acţiune. Integral in Capital

Inflaţie de vicepreşedinţi la PNL. Viitorul Birou Permanent Naţional al PNL, care va fi ales la congresul de astăzi şi mâine, va avea, pe lângă preşedinte, un prim-vicepreşedinte şi 30 de vicepreşedinţi. Crin Antonescu va câştiga, fără emoţii, un nou mandat în fruntea PNL, iar Klaus Iohannis va ocupa postul de prim-vicepreşedinte, reînfiinţat special pentru primarul Sibiului. Acesta este verdictul aşteptat al Congresului PNL, programat pentru astăzi şi mâine. Practic, Crin Antonescu îşi consolidează poziţia şi se pregăteşte pentru alegerile prezidenţiale din 2014. Cu numărul 1 şi numărul 2 din partid deja cunoscuţi, discuţiile din interiorul PNL s-au concentrat pe stabilirea listei de vicepreşedinţi. Din discuţiile  pe care Crin Antonescu le-a avut cu liderii partidului s-a conturat un Birou Permanent Naţional cu 30 de vicepreşedinţi. Dintre aceştia, 15 vor fi vicepreşedinţi executivi, iar 15 vicepreşedinţi cu atribuţii speciale. În prezent, PNL are 15 vicepreşedinţi. Delegaţia Permanentă a PNL a aprobat, ieri, cu 191 voturi, cinci împotrivă şi o abţinere noul Statut al PNL, iar decizia finală va fi luată de Congres. Delegaţia a aprobat şi o derogare de vechime pentru Klaus Iohannis. Vicepreşedinţii partidului vor fi votaţi, în bloc, pe baza listei propuse de Crin Antonescu. Printre vicepreşedinţii liberali se vor număra Dan Radu Ruşanu, Daniel Chiţoiu, Relu Fenechiu, Mircea Diaconu, Radu Stroe, Varujan Vosganian, Mariana Câmpeanu, Eugen Nicolăescu, Norica Nicolai, Puiu Haşotti, Tudor Chiuariu,  Sorin Frunzăverde, Nini Săpunaru şi Ovidiu Silaghi. Integral In Adevarul

“Mita de la Ericsson”. Scandalul explodează în Elveția și se relansează în România. La ultimul termen al procesului de la București, brokerul Cristian Sima a transmis noi acte prin care vrea să demonstreze implicarea fostului jurnalist Bogdan Chirieac în dosarul „Ericsson – Mită pentru politicieni”Cristian Sima îl acuză pe Chireac că intermedia șpăgile la politicieni. Transferurile de bani efectuate în cazul „ERICSSON” către România constituie obiectul unei cercetări penale în Elveția, documentele doveditoare fiind prinse în dosarul penal care se află în lucru la procurorul elvețian Raffaella Rigamonti. În țară, Cristian Sima reafirmă, în dosarul de daune care i-a fost intentat de Bogdan Chirieac, că foștii manageri ai ERICSSON România – care erau și acționari la WBS HOLDING Ltd. – i-ar fi transferat lui Chirieac suma totală de 1,47 milioane de dolari SUA. Suma ar fi fost transferată în tranşe, în perioada 2000 – 2001, din conturi externe pe care le administrau, către subcontul Bogdan Chirieac al contului cifrat V936480B de la BSI Chiasso Elveția. Fostul jurnalist neagă acuzațiile și declară că nu este implicat în această afacere. De altfel, Chirieac l-a și acționat în instanță pe Sima, cerându-i despăgubiri uriașe. Integral in EVZ

Celălalt ”băiat” al lui Mazăre. Extraordinara aventură a secretarului de stat uitat de Ponta în no man’s land-ul guvernării. Nu a figurat nicio zi în vreun minister din cele 17 ale Guvernului Ponta II. Nu a avut în ultimele două luni nicio atribuţie oficială şi nu apare în nicio organigramă din noul val. Cu toate acestea este încă secretar de stat. Are director de cabinet, o locuinţă de serviciu de la RA-APPS şi îşi primeşte în continuare indemnizaţia de demnitar. În acest “no man’s land guvernării”, unul din paradoxurile reorganizării din Executiv, supravieţiueşte politic Cristian Bărhălescu. Secretarul de stat de la Turism al cabinetului anterior este păstrat încă în funcţie de premierul Victor Ponta, chiar dacă a fost şters din Ministerul Dezvoltării Regionale, la venirea lui Liviu Dragnea, şi nu a trecut niciodată în subordinea Mariei Grapini la IMM-uri, Turism şi Mediul de Afaceri. Ce face secretarul de stat fără minister? În general, dă consultanţă nou-veniţilor: “Mai răspund la întrebări, le mai dau acte, le spun ce şi cum am făcut, nu poţi pleca aşa pur şi simplu fără să-i mai ajuţi pe cei care au nevoie. Eu mi-am cerut eliberarea. Acum aştept”, spune Cristian Bărhălescu, pe care gândul l-a găsit la Constanţa, în biroul agenţiei de turism pe care o deţine şi o conduce din nou. La intrarea USL la guvernare, în mai 2012, Radu Mazăre a ştiut de la început ce vrea: Transporturile şi Turismul. Şi a avut pe listă “doi băieţi”. Primul era Răducu Valentin Preda, “un băiat care a performat”, dezmierdat Valerică şi instalat de Victor Ponta secretar de stat la Transporturi în ambele sale cabinete. Marţi, Valentin Preda a fost însă eliberat din funcţie, după ce procurorii DNA l-au ridicat din stradă, cu suspiciuni de folosire a documentelor secrete în interesul propriu. Al doilea a fost Cristian Bărhălescu, căruia Radu Mazăre i-a retras însă girul politic încă din decembrie. “S-ar putea să nu mai fie. Nu s-a mişcat atât de iute pe cât ne aşteptam “, îşi anunţa primarul PSD schimbarea de gardă. Iar prorocirea i s-a împlinit numai pe jumătate. Noua favorită a PSD Constanţa, Mirela Machitescu, coproprietar a două cluburi din Mamaia, a fost numită marţi de Victor Ponta vicepreşedinte a Autorităţii Naţionale pentru Turism, fiind şi prima instalată la vârful instituţiei. Nici Bărhălescu însă nu a plecat.  Integral in Gandul.

Interviu cu George Maior, directorul SRI: Există centre de putere care vor să folosească SRI în bătălia prezidenţială din 2014. George Maior, directorul SRI (45 de ani), crede că România „trebuie să aibă forţa de a-şi extrage puterea adecvată unor discuţii de pe picior de egalitate cu Rusia“. Din cauza importanţei care i s-a dat pe plan intern, site-ul Vocea Rusiei, finanţat de la Moscova, a devenit mai influent decât „este el din punct de vedere al calităţii“. Maior mai adaugă că ţări situate la estul României încearcă să influenţeze statele din această parte a Europei. Anularea proiectului privind scutul american antirachetă de la Deveselu, aşa cum s-a vehiculat în presa din SUA, „ar afecta poziţionarea României într-un complex de securitate internaţional“, potrivit şefului Serviciului Român de Informaţii (SRI), care adaugă imediat că „din fericire, acest lucru nu se va întâmpla“. Referindu-se la scandalul dintre senatorul Sorin Roşca Stănescu, de partea căruia s-a alăturat prosperul om de afaceri Ioan Niculae, fost ofiţer de Securitate, şi deputatul PSD Sebastian Ghiţă, care i-a acuzat pe aceştia de legături cu Rusia, directorul SRI a spus că „un fost ofiţer de Securitate şi un membru al Parlamentului, fost informator“ au vrut „să atragă Serviciul Român de Informaţii într-o dispută bazată pe interese economice sau politice“. George Maior declară, astfel, că Securitatea „este incapabilă“ să înţeleagă „dinamica lumii contemporane şi ceea ce se întâmplă atât din punct de vedere economic, cât şi politic“. Şeful SRI consideră că atacul împotriva Serviciului are loc „probabil“ şi din cauză că „există centre de putere care văd în perspectivă şi încearcă să-şi traseze culoare spre viitor, vizând 2014, şi crezând că fie pot intimida SRI, fie îl pot orienta spre a se implica într-o bătălie politică foarte amplă“. Integral in Romania Libera

Interviu Cristian Preda / Propunerea reformiștilor din PDL: A treia cale, cu 3 copreședinți. Targetul reformiștilor. De ce se implică Traian Băsescu. Cristian Preda / Propunerea reformistilor din PDL: Europarlamentarul Cristian Preda, exponent al așa numitului ”grup al reformiștilor” din PDL, consideră că este nevoie de o a treia cale la alegerile pentru șefia partidului de la viitoarea Convenție, o soluție fiind un aparat de conducere cu 3 copreședinți și 7 vicepreședinți. A treia cale, cu 3 copresedinti. Targetul reformistilor. De ce se implica Traian Basescu. Europarlamentarul Cristian Preda, exponent al asa numitului “grup al reformistilor” din PDL, considera ca este nevoie de o a treia cale la alegerile pentru sefia partidului de la viitoarea Conventie, o solutie fiind un aparat de conducere cu 3 copresedinti si 7 vicepresedinti. Intr-un interviu acordat cursdeguvernare.ro, la Bruxelles, Preda a aratat ca “grupul reformistilor” si-a conturat un program in care vizeaza trei categorii de alegatori carora PDL sa li se adreseze, insa nu s-a decis daca va merge pe o motiune proprie la Conventia nationala, sau va negocia cu Elena Udrea ori cu Vasile Blaga preluarea unor puncte de program in schimbul sustinerii. Referitor la conducerea PDL asigurata de echipa lui Blaga in prezent, europarlamentarul a criticat o anumita lipsa de reactie a partidului in fata USL. Fostul prim-vicepresedinte al PDL considera ca seful statului a intervenit in mod legitim in lupta pentru putere din partid. Integral in  CdeG.

Emil Boc vine la Bucureşti să dea piept cu Vasile Blaga. Pentru prima dată de când a fost înlăturat de la conducerea PDL, Emil Boc vine la o şedinţă a democrat- liberalilor. Fostul președinte al PDL i-a atras atenția actualului lider că a greșit adresantul: opoziția se face la USL, nu la PDL. Deşi nu este membră a Colegiului Director, Elena Udrea a fost invitată la reuniune de Vasile Blaga. De la Bruxelles, Monica Macovei a admis că şi gruparea sa ia în calcul depunerea unei moţiuni. În ultima vreme au mai facut tatonări pentru a-şi găsi sprijin în vederea unei unei candidaturi prim-vi cepreşedintele Mihai Stănişoară şi secretarul general, Gheorghe Flutur. Acestea sunt ultimele „mişcări de trupe” de dinaintea Colegiului Director şi a Consiliului Naţional, în care democrat- liberalii vor pregăti Congresul de la sfârşitul lunii martie. n avanpremiera venirii sale la Bucureşti, Emil Boc l-a criticat, de la Cluj, pe Vasile Blaga. „Dl. preşedinte Vasile Blaga greşeşte atunci când face opoziţie la PDL, în loc să facă opoziţie de fier la USL. Cine crede astăzi că, atacând foştii preşedinţi de partid, atacând fosta guvernare a PDL îşi face campanie în partid şi câştigă sunt într-o mare eroare”, a spus primarul Clujului. Integral in EVZ.

Manevra-şoc a lui Grapini. De ce a anulat ministrul participarea României la Târgul de Turism de la München. Ministrul delegat pentru IMM şi Turism, Maria Grapini, a anulat participarea României la Târgul de Turism de la München, cu trei zile înaintea deschiderii evenimentului. Absenţa este cu atât mai nefastă, cu cât s-au făcut eforturi pentru ca marii tour-operatori germani să revină pe litoralul românesc. Nu participăm şi cu asta basta. Nu se poa­­­­te să participăm fără nici o selec­ţie a firmelor să ne facem contraimagine“,a fost ex­­pli­­ca­­ţia dată de ministrul Maria Grapini. Decizia intempestivă a Mariei Grapini ridică o întrebare şi două probleme. Întrebarea este de ce s-a decis luni renunţarea participării la târg, în condiţiile în care acesta începea peste numai două zile şi fusese anunţat în programul oficial al târgurilor susţinute de minister. Prima problemă: cum vor explica autorităţile absenţa delegaţiei, care fusese deja anunţată. A doua: cine va acoperi pagubele, căci reprezentanţii Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT) susţin că au aflat decizia după ce unii participanţi îşi cumpăraseră biletele de avion, camerele de hotel şi plecaseră spre Germania. „Noi am aflat cu trei zile în urmă de anularea participării, de la cei care erau deja pe drum, înscrişi ca participanţi ai României. Mi se pare anormal să nu fi fost anunţaţi în timp util“, a precizat Corina Martin, preşedintele ANAT. Aceasta mai spune că ar fi existat deja o „reacţie fermă“ din partea organizatorilor. Integral in Romania Libera

Va urez o zi buna!

Franţa alunecă tot mai aproape de periferia zonei euro, iar oamenii de afaceri avertizează că ar putea ajunge noua Grecie a Europei. Cele mai recente date economice arată că Franţa, a doua economie ca mărime din Uniunea Europeană, se îndepărtează atât de mult de miezul sănătos al zonei euro încât analiştii se tem că nu va mai rămâne nimeni care să echilibreze forţa cu care Germania îşi impune politicile în Uniunea Europeană. Alţi economişti merg mai departe şi avertizează că, din cauza deficitului de competitivitate, Franţa va deveni “noua Grecie” a Europei.  Activitatea din sectorul privat de afaceri francez a scăzut din nou în februarie, dar cu cel mai accelerat ritm de după martie 2009, potrivit unui sondaj al companiei de servicii de informaţii financiare Markit. Indicele compozit PMI care măsoară încrederea managerilor de achiziţii din industrie a scăzut de la 43,6 puncte în ianuarie la 42,7 puncte în februarie, sub pragul de 50 de puncte care face diferenţa între creştere şi contracţie. Indicele pentru sectorul ser­viciilor a scăzut cu cel mai rapid ritm din ultimii patru ani, ceea ce sugerează că revenirea este departe.  În cazul Germaniei, cea mai mare economie euro­peană, indicele PMI a urcat de la 49,8 puncte la 50,1 puncte. Şi aici indicatorul privind activitatea din ser­vicii a arătat contracţie, dar la un nivel care indică avans. “Datele arată o spărtură tot mai mare în zona euro. Decalajele dintre Franţa şi Germania s-au lărgit atât de mult anul acesta încât au ajuns la cele mai critice cote de după 1998, când Markit a publicat pentru prima dată acest sondaj”, a afirmat Chris Williamson, analist la Markit. Economia Germaniei va creşte, probabil, în primul trimestru, pe când scăderea Franţei se va accentua, aducând a doua economie ca mărime a zonei euro mai aproape de periferie şi mai departe de miezul format acum numai din Germania, a menţionat el.  Presa franceză sugerează că executivul european, Comisia Europeană, îşi va înrăutăţi estimările deja sumbre referitoare la economia şi deficitul bugear ale Franţei pentru acest an, notează The Guardian. Potrivit Le Monde şi Le Point, experţii Comisiei anticipează o creştere economică de doar 0,1%, faţă de 0,4% cât au prognozat iniţial. Deficitul bugetar ar urma să ajungă la 3,6% din PIB, peste ţinta de 3% din PIB stabilită prin tratatul de la Maastricht. Estimarea anterioară prevedea un deficit de 3,5% din PIB. Integral in ZF

Victor Ponta la RFI: Relaţiile româno-franceze revin unde au fost întotdeauna, la nivelul cel mai de sus. Premierul francez va veni în România probabil în luna iunie. Anunţul a fost făcut într-un interviu la RFI de premierul român, Victor Ponta. ”Relaţiile româno-franceze revin acolo unde au fost întotdeauna, adică la nivelul cel mai de sus şi cel mai important”, declară prim-ministrul. ”Franţa şi-a reafirmat sprijinul constant ca România să intre în Schengen”, mai spune el. Iată principalele declaraţii ale premierului Victor Ponta:

• ”Bilanţ excelent, mai mult decât poate ne-am propus”.
• ”Am repornit un motor care se cam oprise în ultimii trei-patru ani, un motor care nu înseamnă numai politică, cultură sau educaţie, ci înseamnă foarte mult şi relaţii economice”.
• ”Plec din această vizită cu satisfacţia că relaţiile româno-franceze revin acolo unde au fost întotdeauna, adică la nivelul cel mai de sus şi cel mai important”.
• ”Nu doar RFI, dar şi 40% dintre tineri încă învaţă limba franceză în şcoli”.
• ”Sunt foarte mulţumit pentru că Franţa şi-a reafirmat sprijinul constant ca România să devină un membru al Spaţiului Schengen. Acest mesaj dat de Franţa este important, dar nu decisiv, pentru că e vorba de un consens, însă poziţia Franţei contează enorm de mult”.
• ”Încă de anul trecut am hotărât să lucrăm pe proiecte foarte concrete, în care să ajutăm integrarea romilor în România, pe de altă parte să ajutăm aici, în Franţa, copiii din comunităţile rome să meargă la şcoală, să fie integraţi”. Integral la RFI

Întoarcerea nedorită a lui Berlusconi. Posibila revenire a lui Silvio Berlusconi la nivelul înalt al politicii din Italia ar putea s-o pună pe Angela Merkel în situaţia de a se reîntâlni cu un vechi cunoscut, deloc îndrăgit. Controversatul om politic şi afacerist italian ar putea prelua, din nou, funcţia de premier al Italiei, pe care a deţinut-o deja de patru ori, între anii 1994 şi 2011. În mod surprinzător, însăşi Angela Merkel ar putea avea un rol hotărâtor în reapariţia lui Berlusconi pe scena politică. La cei 76 de ani ai săi, Berlusconi rămâne un neobosit critic al Germaniei, ţară pe care nu se sfieşte s-o arate cu degetul, când vine vorba de situaţia economică a Italiei. Motivul, evident, îl constituie politica de austeritate promovată de cabinetul de la Berlin. Or, exact convingerea că şi din cauza Berlinului revirimentul economic nu este posibil, îi aduce politicianului italian un important credit electoral. Că relaţia dintre Berlusconi şi Merkel este una tensionată, nu mai constituie un secret pentru nimeni, în pofida faptului că şi unul şi celălalt aparţin aceleiaşi familii politice, recte celei conservatoare. Chiar şi aşa, întâlnirile directe dintre cei doi au transmis o amabilitate impusă, factice, ca şi cum două rude, care altfel nu vor să aibă de-a face una cu cealaltă, ar fi dat nas în nas. Angelo Bolaffi, politolog şi fost director al Institutului Cultural Italian de la Berlin, afirmă că “cei doi politicieni nu au, de fapt, nici o relaţie. Nu pot vorbi unul cu celălalt, nici măcar personal, or chestiunea aceasta este importantă în politică. Nu au încredere unul în celălalt”. În campania electorală, “Cavaliere”, cum îi place lui Berlusconi să fie numit, a agitat mult apele cu discursuri îndreptate împotriva Germaniei. Astfel, Merkel şi doar Merkel ar fi vinovată pentru drumul austerităţii pe care a trebuit să apuce Italia: măriri de taxe, reduceri bugetare. Toate se întâmplă din vina Angelei Merkel. Astfel de critici la adresa Germaniei au putut fi deseori auzite în emisiunile găzduite de posturile de televiziune deţinute de Silvio Berlusconi. În opinia lui Bolaffi, posibililul viitor premier italian dispune de o maşinărie extrem de puternică cu care ar manipula opinia publică. “Mulţi nu au nici timpul, nici cunoştinţele necesare de a se opune ideilor lui Berlusconi”. Integral la Deutsche Welle

Banca centrală din Ungaria este investigată de poliţie pentru că ar fi oferit în mod ilegal informaţii FMI. Banca centrală din Ungaria este investigată de poliţie, după un control de audit potrivit căruia reprezentanţii instituţiei financiare au oferit în mod ilegal informaţii Fondului Monetar Internaţional şi nu au respectat regulile de păstrare a datelor, transmite Bloomberg. Divizia pentru corupţie şi delicte economice a poliţiei de Budapesta a deschis o anchetă referitoare la abuz de autoritate şi alte delicte, a anunţat biroul de presă al instituţiei. Banca centrală a respins într-un comunicat constatările auditului şi este “nedumerită” de investigaţie. Premierul Viktor Orban, care va numi săptămâna viitoare un nou preşedinte al băncii centrale, a încercat fără succes să îl determine pe actualul şef al instituţiei, Andras Simor, să se retragă înainte de expirarea mandatului său, pe 3 martie. Guvernul a criticat politica monetară a băncii centrale, pentru că nu face suficient pentru stimularea creşterii economice, în timp ce instituţia a susţinut că măsurile guvernului au contribuit la intrarea în recesiune. “Biroul de stat pentru audit a notificat autorităţile relevante în privinţa constatărilor sale, dar nu a făcut plângeri împotriva băncii centrale”, a anunţat joi autoritatea. Partidul de guvernământ Fidesz vrea să îl convoace pe Simor la o audiere parlamentară, pentru a discuta concluziile controlului de audit, potrivit agenţiei de presă MTI. Biroul de audit, instituţie de stat independentă, este condusă de un fost parlamentar al Fidesz, numit de premierul Orban în 2010. Adevarul.

Ieşirile record de fonduri din Rusia sunt controlate de un grup mafiot bine organizat. Aproximativ 50 miliarde de dolari, echivalentul a 2,5% din PIB-ul ţării, au fost transferate anul trecut ilegal în afara Rusiei, iar majoritatea operaţiunilor au fost realizate de un grup organizat de persoane, cel mai probabil pentru afaceri cu droguri, pentru plata unor importuri ilegale, mită pentru birocraţi sau pentru a ocoli fiscul, a declarat Serghei Ignatiev, guvernatorul băncii centrale a Rusiei. “Analiza noastră arată că peste jumătate din totalul transferurilor ilegale de fonduri sunt făcute direct de firme sau de companii legate indirect una de alta prin plăţi. Acest lucru lasă impresia că operaţiunile sunt controlate în totalitate de un singur grup de persoa ne bine organizat”, a afirmat Ignatiev pentru publicaţia locală Vedomosti. Întrebat despre identitatea grupul infracţional, acesta a refuzat să comenteze. Bancherul a adăugat că vinovaţii pot fi găsiţi dacă autorităţile iau măsurile necesare şi a solicitat elabo rarea şi aprobarea unei legislaţii pentru a permite băncilor să închidă conturile utilizate în scopuri dubioase. De asemenea, el a cerut parlamentarilor să adopte reglementări mai stricte în privinţa înfiinţării companiilor. Ignatiev se va retrage de la conducerea instituţiei în iunie, după 11 ani de activitate, iar până în prezent nu a fost numit niciun succesor. Dezvăluirile băncii centrale ruseşti acuză sistemul “capitalist” de la Kremlin din timpul mandatului actualului preşedinte Vladimir Putin de corupţie şi de lacune în legislaţie, notează agenţia Thomson Reuters. Kremlinul nu a vrut să comenteze situaţia, însă a menţionat că cifrele sunt exagerate. […]Potrivit statisticilor, Cipru este principalul investitor străin în Rusia. Majoritatea banilor care provin din statul insular sunt de fapt de origine rusă, afirmă bancherii.  Fondurile dubioase care intră şi ies din Rusia s-au dublat în ultimii opt ani, ceea ce a alimentat economia subterană, conform unui studiu al think tank-ului Global Financial Integrity din Washington.Raportul arată că 62 miliarde de dolari provin din acte de corupţie, trafic de fiinţe umane, contrabandă cu arme şi alte activităţi ilegale din Rusia în fiecare an începând cu 2004, ceea ce reprezintă o creştere de 228% faţă de fondurile ilicite de 27,06 miliarde dolari depistate în decada anterioară. Integral in ZF

Murphy a existat, el a fost un  personaj real. Edward Aloysius Murphy Jr. s-a nascut in 1918 si a decedat la varsta de 72 de ani in 1990. Legenda povesteste ca  ofiterul Murphy ar fi ramas in pana foarte aproape de unitatea militara la care lucra, hotarandu-se sa continue drumul pe jos. Era imbracat in haine albe si circula regulamentar pe marginea soselei, adica pe acostamentul din stanga, dar a murit calcat de masina unui turist britanic, inca nefamiliarizat cu circulatia din SUA. Aceasta legenda nu este adevarata!

Identitatea lui, ca si originea aparitiei primei legi – singura originala – au fost dezvaluite intr-un articol in anul 1977 in ziarul american “Los Angeles Times”. Totul s-a intamplat in anul 1949, la baza Fortelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, in timp ce se lucra la proiectul MX981. Capitanul Ed Murphy era un inginer, angajat al lui Wright Field. Enervat de proasta functionare a unei curele de transmisie, datorita defectuoasei imbinari la capetele curelei, el a exclamat “Daca e vreo posibilitate sa o faca prost, o va face!” – referindu-se la tehnicianul care a imbinat gresit capetele benzii.

Cateva saptamani mai tarziu, la o conferinta de presa, colonelul Stapp a afirmat ca rezultatele excelente pe care le-a obtinut de-a lungul a cativa ani, se datoreaza “increderii noastre absolute” in ceea ce el a denumit atunci legea lui Murphy. Presa a asigurat in perioada imediat urmatoare o mediatizare uimitoare a Legii lui Murphy si apoi a diferitelor ei variante si aplicatii.

Politologia lui Murphy si aplicatii mioritice:

1. Chiar daca un milion de oameni cred intr-o prostie, tot o prostie ramane. Exemplificare – USL!
2. Pentru fiecare actiune exista un program guvernamental de intensitate egala si de sens opus. Exemplificare – Ministerul Dezvoltarii si agentiile guvernamentale.
3.  Daca doi oameni sunt de acord in toate privintele, poti sa fi sigur ca doar unul dintre ei gandeste. Exemplificare – perechea politica Felix Voiculescu si Crin Antonescu.
4. Un om trebuie sa-si ierte dusmanii, dar nu inainte ca acestia sa fie spanzurati. Exemplificare – Traian Basescu.
5. Politica este arta de a obtine voturi de la saraci si fonduri electorale de la bogati, promitandu-le unora protectia fata de ceilalti. Exemplificare – Toata clasa politica romaneasca.
6. Un politician onest este acela care, dupa ce a fost cumparat, ramane cumparat. Exemplificare – Numai 10% dintre politicieni – vezi cazul Antonescu – Patriciu.
7. Cei care stau calare pe un gard au putine directii de ales. Exemplificare – dreptaci de toate soiurile!
8. Dupa ce ai renuntat la integritate, restul e simplu. Exemplificare – toate partidele politice ajunse la guvernare.
9. Un diplomat este cineva care-ti poate spune sa te duci la dracu’ in asa fel incat sa astepti cu nerabdare calatoria. Nu mai avem din astia!
10. Toti avem taria sa induram nefericirea altora. Exemplificare – masurile de austeritate.
11. Planificarea atenta nu poate inlocui norocul chior. Exemplificare – Sondajele electorale.
12. Daca te afli intr-o groapa, opreste-te din sapat. Exemplificare – PDL!

Bibliografie si citate:

Mai multe despre Edward Murphy, puteti citi aici. Despre alte legi ale lui Murphy, aici.