Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Gandul. Premierul Ponta apelează la unitate. Lelia Munteanu
Premierul României s-a refugiat în grabă la Ministerul Apărării. La o analiză superficială, s-ar zice că n-a scăpat nici ocazia asta ca să se facă de băşcălie. Cum să formulez mai paşnic? Victor Ponta apelează la unitate (MApN e unitate militară): “De astăzi, de dimineaţă (declaraţia a fost făcută ieri, n.m.) începând, mi-am mutat biroul. L-am rugat pe domnul Duşa – am un birou la Ministerul Apărării, aia e unitate militară… Dacă mai vine cineva, vreun ziar din ăsta de-al lui Băsescu şi zice <a fost la tine Bin Laden, din morţi> (Duicu viu, n.m.) eu trebuie să scot înregistrarea”. Înregistrarea?! Mitraliera.
La prima vedere, ideea nu-i rea. Vraişte trebuie să fi ajuns Palatul Victoria, dacă şeful Guvernului (cum cu onor îşi spune) a trebuit să se retragă strategic pe poziţii dinainte stabilite. Vă daţi seama că intra în clădirea Executivului cine nici cu Gândul nu gândeşti: vânzători de DVD-uri piratate, de lănţişoare turceşti, de bureţi de bucătărie. Uneori, câte unul mai năuc deschidea uşa sălii în care tocmai se desfăşura şedinţa Guvernului: ”Scuzaţi, n-am ştiut că aveţi treabă!”. În plus, prim-ministrul devenise ciuca înscenărilor.
Nu-i rău, zic, că s-a pitit acolo. Cum a fost? A luat ministerele la rând. S-a răscolit: unde să mă duc? La Muncă? Să fim serioşi. La Sănătate? Nu, mersi. La Educaţie? Na-ţi-o frântă. Mă duc la A-pă-ra-re, de unde şi numele.
Sub scutul Apărării, poate face multe. De pildă, să-l bage-N-ato pe Duicu, dacă îndrăzneşte să dea şi pe acolo. Deşi nu cred că Ponta s-ar ascunde tocmai de baroni. Se ascunde de Băsescu. Însă, pentru limba lungă a preşedintelui, distanţa s-a micşorat. Cotrocenii sunt acum la o salvă de mortier. Integral aduce Gandul
Romania Libera. De ce va rămâne 2014 în istorie. Dan Cristian Turturica
Lupta pentru președinție de anul acesta se suprapune perfect luptei între cei ce au înțeles deja de câțiva ani buni că schimbarea modelului de guvernare postcomunist nu mai poate fi amânată și cei ce se agață cu disperare de acest model, care le-a permis lor și castei lacome și incompetente din care fac parte să controleze statul, să se situeze deasupra legii și să evite controlul democratic al cetățenilor prin fraudarea sistematică a alegerilor.
Deși valul de condamnări pentru corupție din ultimii ani și performanțele mecanismului de verificare a integrității demnitarilor, politicienilor și funcționarilor publici arată clar că procesul de schimbare a modelului de guvernare este în plină desfășurare și că apropierea alegerilor nu doar că nu l-a încetinit, dar l-a și accelerat, asupra viitorului său planează un mare semn de întrebare.
Motivul? Cel mai important partid din România, PSD, și liderul său sunt angrenați total în contraofensiva împotriva acestui proces agresiv de dinamitare a relației anacronice dintre cei ce stăpânesc țara, fie ei angajați ai statului, fie patronii rețelei de firme clientelare și cetățeni.
Declarațiile repetate și din ce în ce mai apăsate ale premierului și ale liderului PSD, Victor Ponta, de solidarizare cu cei condamnați sau anchetați pentru corupție, încercările de a modifica legislația care stă la baza luptei anticorupție și mai ales tentativele sale și ale ministrului Justiției, Robert Cazanciuc, de a schimba șefi și a-și impune magistrați loiali la vârful DNA – avangarda ofensivei pentru destructurarea rețelelor mafiote din administrație – demonstrează că, în cazul în care nucleul politic pe care îl reprezintă ar câștiga președinția, există un risc major ca, începând de anul viitor, România să blocheze reforma începută în urmă cu zece ani.
Consecințele unei asemenea schimbări de curs ar putea fi mult mai dramatice decât blocarea României în zona gri în care se află acum, incapabilă să fructifice avantajele de a fi membră UE, NATO și de a avea un parteneriat strategic cu SUA. Obținerea controlului total asupra Parlamentului, Președinției și, implicit, asupra magistraților, a serviciilor de informații și a tuturor instituțiilor cu rol de control ar da Partidului Social Democrat ocazia să impună din nou „ceaușismul“ ca doctrină de stat.
Oricât ar părea de neverosimil, acest risc este real și foarte mare. El derivă din noul context geopolitic creat ca urmare a anexării Crimeii de către Rusia și de ofensiva acesteia pentru destabilizarea țărilor din jur. Astăzi a venit rândul Ucrainei, mâine va urma Moldova și în curând, poate, România, Polonia, țările baltice.
În fața renașterii ambițiilor expansioniste ale Rusiei, România, singură, nu are nici o șansă de a rezista. Încercările de a fi adusă din nou în sfera de influență a Rusiei – cu toate implicațiile de securitate națională, politice, economice și de libertăți cetățenești pe care le presupun – vor eșua sau vor avea succes doar în funcție de cât de mult se vor implica, în sprijinul nostru, aliații din NATO, SUA și Uniunea Europeană. Doar presiunea lor și, la nevoie, chiar intervenția militară ar putea opri Rusia să ne transforme din nou în satelit al intereselor sale. Integral aduce Romania Libera
Europa Libera. Duşi cu pluta. Sorin Şerb
Toate catastrofele creează oportunităţi de joburi pentru politicieni, le stimulează creditele şi le aduc bunăstarea în casă. După o scurtă vacanţă cu vaporaşul în Deltă, „o destinaţie fabuloasă”, din care au rezultat câteva poze relaxate, alături de familie postate pe internet, şi îndemnul adresat tuturor de a gusta din deliciosul borş de peşte, prim-ministrul Victor Ponta a sărit în luntrea sublimă a inundaţiilor, străbătând ca un faraon tras de sclavi, peisajul devastat de puhoaie.
El şi ai lui aveau chef de nişte inundaţii, să mai tragă nişte cadre cu lacrimi proaspete şi cu figuranţi îndoliaţi. Să mai dea din cap înţelegător, să mai traseze nişte sarcini, să le mai bată obrazul oamenilor că nu şi-au făcut asigurări obligatorii, să mai dea cu nişte subalterni de pereţi că n-au construit digurile acelea pentru care s-au dat deja bani pe vremea când era Ion Iliescu ministrul apelor.
Dar inundaţiile trec şi transformă ţara în şantier. Oamenii politici sunt prieteni cu natura şi-i admiră excesele din bărcuţe trase de sclavi. Pentru că toate catastrofele creează oportunităţi de joburi pentru politicieni, le stimulează creditele şi le aduc bunăstarea în casă. Valul inundaţiilor îi ridică la noi demnităţi, îi spală de păcate, să apară albi şi strălucitori în faţa electoratului. Satele măturate de apă sunt reconstruite în timp record, să aibă oamenii unde bea un pahar festiv după ce votează cum trebuie. De aceea nu se construiesc diguri. Dacă ar ridica diguri, pe cine ar mai salva? Politicienii suferă de sindromul pompierilor care incendiază câte-o casă pentru a-i salva pe locatari ca nişte erou ce sunt. Ei îşi planifică dezastrele şi se distribuie în rolul salvatorilor.
Premierul şi ai lui a sărbătorit Săptămâna luminată cu reflectoarele. Joaca lor cu bărcuţa în apă a ocupat ecranele, lăsându-i pe procurorii anticorupţie fără reflectoare şi publicitate. S-au folosit de bezna asta să dea iama printre oamenii noului partid prezidenţial. Tot bezna justiţiei ne face să nu mai ştim dacă e vorba despre o răzbunare, un act de dreptate, o consecinţă a investigaţiilor sau doar un accident pe care l-a făcut justiţia, aşa, că e oarbă. Simpatizanţii Elenei Udrea răresc rândurile. Unii cedând atracţiei sale fatale, alţii – raziilor Procuraturii. Cum să nu se simtă nedreptăţiţi, de vreme ce unele dosare sunt de pe vremea altor campanii electorale şi ar fi trebuit să se prescrie.
Foamea de voturi, spun procurorii, l-a făcut în 2012 pe deputatul de Dâmboviţa Florin Popescu, unul dintre incoruptibilii de azi ai Partidului Mişcarea Populară, să pretindă patruzeci de tone de pui de la o firmă locală, adică vreo cincizeci de mii de capete pentru a da aripi intenţiei de vot a alegătorilor. N-ar fi de mirare. E modul în care el şi colegii lui au înţeles mereu să stimuleze întreprinderile mici şi mijlocii, în folosul marii întreprinderi care este puterea politică. Nu doar mica industrie, dar şi puii furaţi cu camionul au fost înghiţiţi cu fulgi cu tot de maşina de vot a partidului. Politicienii sunt pregătiţi să înghită dimineaţa broaşte, dar dacă le dai pui, vor fi fraţi de cruce cu electoratul până trec alegerile. Şi le mai trece pentru o perioadă şi foamea.
Pentru Elena Udrea, această Ana Ipătescu a revoluţiei în blugi de firmă, singura frământare din vacanţa pascală a fost a colacilor. Ea şi-a tras şmechereşte un batic pe cap şi s-a perfecţionat în reluare şi în direct, pe toate canalele mediatice, în cusutul peretarelor şi mestecatul în oale. Dar fierturile la care a învârtit n-au avut efect şi vrăjile au ieşit şchioape. E drept, vederea lui Victor Ponta umblând pe deasupra apelor i-a stimulat simţul poetic şi expresivitatea involuntară, însă fiind plecată în căutarea electoratului pierdut prin nordul îndepărtat, nu a putut fi aproape de protejatul ei care a furat pui grill de la bogaţi şi i-a împărţit la săraci. Mai bine cerea taxă de protecţie cincizeci de mii de saci de nisip pentru a îndigui zonele cu risc de inundaţii de la el din fief. Dar cu ce ar mai fi făcut iadeş până la urmă? Integral aduce Europa Libera.
Hotnews. O tara condusa pe delegare de semnatura. Dan Tapalaga
Ultima gaselnita romaneasca: sa manevrezi tot, dar sa nu raspunzi pentru nimic. Puterea nu mai e ce-a fost. S-au cam dus vremurile cand furai in liniste, cu garantia ca prinzi ziua de maine acasa. Acum intra la inchisoare prim-ministri, ministri, parlamentari, primari, sefi de consilii judetene. Toti nefericitii astia au furat ceva la viata lor sub semnatura. Ce-i de facut? Ar fi o varianta sigura de fuga. Strici legile penale, darami institutii cheie, instalezi procurori de doi lei la carma, pui serviciile cu botul pe labe, controlezi politic tot. In acest fel, semnezi, dar in realitate nu dai socoteala nimani. N-are cine sa te ia la intrebari, legile sunt proaste. Spre disperarea nostalgicilor, asta nu se mai prea poate.
Americanii ne dau peste degete, Bruxelles-ul ne monitorizeaza cu MCV tot ce misca in zona justitiei. Mai toata lumea de afara si un mic grup de fixisti din tara urla cum te atingi de institutiile sau de legile anticoruptie. Dupa ce s-au invartit schelalaind in jurul prazii o vreme, le-a venit o idee. Ce-ar fi sa fure cu mana altora? Ce-ar fi sa conduca tara prin delegare de semnatura? Uite, toti cei care au avut inspiratia sa nu semneze nimic in viata au picat greu de tot sau chiar deloc.
Vizionar in materie de furt a fost, va amintiti, desigur, Vantu. Cata vreme a facut si a tacut n-a patit nimic deoarece nu semna nimic. Ani de zile, SOV s-a strecurat nestiut, nevazut, manevrand afaceri grele din umbra. Primii care au cazut, va amintiti, au fost aia care au dat cu pixul: Vlas, Popa, Petrovici etc. SOV a picat abia cand a inceput sa vorbeasca gura fara el, convins ca a ajuns stapanul Romaniei, dar asta-i alta poveste. N-a cazut insa pentru acte, hartii sau contracte semnate de mana lui.
Nu era pacat ca ingenioasa tehnologia furtului cu mana altuia sa nu fie transferata de la privat la stat? La stat, unde oamenii sunt prost platiti, dependenti de o slujba amarata si unde mereu se va gasi un acar paun dispus sa faca treaba murdara in locul sefului. Natura umana, experienta lui Vantu cu oamenii de sub el, ne-au tot aratat ca se gasesc destule cai de cointeresare: lacomia, lingusirea, amenintarea, ambitia, saracia lefegiului de la stat, dorinta de promovare, nevoile casnice tot mai mari, o problema personala de rezolvat etc, etc. Asa ca veti gasi destui ministri, de pilda, care n-au semnat mai nimic in viata lor. Au delegat semnatura, i-au pus pe altii sa faca si sa dreaga. Unii au refuzat, altii nu. Din motivele de mai sus. Integral aduce Hotnews
Adevarul. Şapte dovezi că premierul Victor Ponta nu a spus „Fă”, ci altceva. Liviu Avram
Alianţa lui Victor Ponta cu neadevărul a atins miercuri, înaintea şedinţei de Guvern, un pisc care cu greu va putea fi egalat vreodată. Premierul a negat ferm că i-ar fi adresat colegei sale de Cabinet, Doina Pană, apelativul „Fă”, deşi înregistrările audio-video mărturisesc altceva.
Dar cum înregistrările audio-video au devenit în ultima vreme parte a propagandei băsiste, care a infectat aproape toată presa română, e cazul să oferim o mână de ajutor acelor puţine oaze de jurnalism veritabil, independent, neobedient, vertical şi profesionist care au mai rămas în ţara noastră, în efortul lor de a proteja imaginea premierului de tot felul de infamii. Astfel, am identificat câteva dovezi solide că premierul Ponta nu a spus ceea ce pe nedrept i se atribuie că a spus, iar dacă a spus ceva, atunci precis a spus altceva. Integral la Adevarul. Merita citit!
Revista 22. Ciorbea, de la Coposu în barca lui Ponta. Alexandru Lazescu
Zilele trecute, PSD l-a instalat pe Victor Ciorbea în funcția de avocat al poporului. Faptul în sine exprimă nefericit de plastic impasul moral major în care a ajuns România la un sfert de veac de la căderea regimului Ceaușescu.
În 1996, premierul Victor Ciorbea reprezenta, împreună cu Emil Constantinescu, simbolul desprinderii depline de comunism. Astăzi el a ajuns o figură jalnică, o marionetă pilotată de Victor Ponta și colegii săi. De la Corneliu Coposu în barca unora ca Dragnea, Mazăre sau Oprișan e un drum lung. Pe care însă fostul premier l-a parcurs dezinvolt, fără să acuze niciun fel de crampe morale. În timp ce oameni ca Victor Ciorbea își fac loc cu coatele pentru a ajunge cât mai în față, alții precum Mircea Cărtărescu sau Horia-Roman Patapievici părăsesc discret, dezamăgiți, scena publică.
Mulți dintre cei îngrijorați de derapajele politice și instituționale din România, al căror punct culminant au fost evenimentele din vara anului 2012, dau vina pe electoratul rural, care în majoritate votează orbește după indicațiile primarilor, pe cel clientelar din mediul urban (angajații regiilor locale, asistații sociali) sau pe toleranța extinsă la corupție din societatea românească. Cum toate aceste segmente sunt controlate autoritar de către PSD, care deține un număr impresionant de primari, consilieri locali și județeni, președinți de consilii județene, iar electoratul „mai sofisticat“ pare puțin dispus să meargă în proporție importantă la vot, sunt puține speranțe ca în perioada următoare, începînd din 2015, să poată fi împiedicată acapararea cvasitotală a statului de către actuala putere, după modelul Viktor Orbán din Ungaria.
Ideea că justiția, în particular DNA și Înalta Curte de Casație și Justiție, vor rezista și după ce Traian Băsescu va pleca de la Cotroceni, iar în locul său ar veni cineva ca Victor Ponta e pură naivitate. Prin modificarea legilor, schimbarea unor oameni-cheie din sistem, acapararea totală a CSM și decuplarea SRI din sfera luptei anticorupție, se va ajunge probabil destul de repede, în cursul lui 2015, la „liniștea“ mult visată de Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu, Oprișan, Mircea Cozma sau Liviu Dragnea. Mai mult, nu e deloc exclus ca puterea să se răzbune pe cei pe care ei îi văd responsabili pentru necazurile lor de astăzi, descriși drept exponenți ai „regimului Băsescu“. Integral aduce la Revista 22
Contributors. Cine este (de)legat? Laura Stefan
O idee năstrușnică îi dă târcoale de ceva vreme vicepremierului Dragnea, iar acum pare că și contextul îl ajută să o promoveze. Pe scurt, domnul Dragnea ar dori ca oamenii politici – primari, președinți de consilii județene sau miniștri – să nu mai răspundă pentru actele pe care le semnează. În locul lor ar trebui să răspundă funcționarii din respectivele instituții. Declarația integrala a vicepremierului este următoarea: „Dacă un primar semnează autorizaţii de construcţii, în stânga pe autorizaţie semnează secretarul primăriei, în dreapta semnează arhitectul-şef. Un primar nu este obligat nici de Constituţie, nici de legislaţie să fie arhitect şi jurist, şi inginer constructor, să aibă nu ştiu ce specializări, el poate să fie şi cu liceul. Dacă poporul are încredere în el, este votat. Dacă secretarul semnează în stânga, asta îi spune primarului că, din punctul de vedere al respectării legii, toată documentaţia care stă la baza emiterii autorizaţiei de construcţie este în regulă. Dacă arhitectul semnează în dreapta, acea semnătură îi spune primarului că toate prevederile legale din domeniul disciplinei în construcţii, urbanismului sunt în regulă şi toate condiţiile au fost îndeplinite“.
În lumea pe care o descrie domnul Dragnea avem de a face doar cu primari corecți care nu ies din vorba specialiștilor din primărie: dacă aceștia le spun că o anumită procedură nu este legală, nici vorbă ca primarul să pună presiune pe funcționarul public pentru ca acesta să-și schimbe opinia. Evident, aceasta este o lume paralelă celei în care trăim noi. În România anului 2014, baronii locali taie și spânzură în zonele pe care le controlează cu un dispreț evident atât pentru lege, cât și pentru cei care încearcă să le spună că anumite lucruri nu sunt în regulă. Ajunge să citim extrasele din conversațiile pe care domnul Mazăre le poartă cu personalul primăriei, așa cum rezultă ele din dosarul DNA. E vreun dubiu acolo cu privire la cine deține puterea, cu privire la cine ia deciziile potențial ilegale. Aduce integral Contributors.