Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Deutsche Welle. Politica între trădare şi scenariu ocult. Horaţiu Pepine
Ţinând seama de aspectul general al politicii româneşti şi de fluiditatea politică fără egal, problemele de natură morală încetează să mai fie relevante.
Dezertarea lui Mihai Stânişoară a captat atenţia comentatorilor mai mult decât programele politice care se înfruntă la Convenţia PDL. Este firesc pentru standardul vieţii publice româneşti. Politica trece drept o intrigă spectaculoasă în care se amestecă legături erotice de taină, agenţi acoperiţi ai serviciilor secrete, masoni şamd. Nimic nu este ce pare a fi, ci indiciul unui complot la care iau parte după caz şi puteri străine într-un scenariu pe care „Argo”, ultimul premiat cu Oscarul, l-ar invidia.
Este iarăşi simptomatic că programele politice prezentate de cei trei concurenţi din cadrul PDL nu au fost neapărat ignorate, dar au fost citite exact în aceeaşi cheie a complotului, ca semnale codificate pentru alte trădări viitoare. Cineva de pildă, pare convins că între declaraţia cumsecade a lui Vasile Blaga, privitoare la o posibilă alianţă viitoare a PDL cu PNL şi plecarea lui Stânişoară este o legătură directă, dacă nu cumva anticiparea şi deopotrivă justificarea publică a acestui act. De fapt nici cei mai titraţi politicieni nu mai pot ascunde că ideile politice şi doctrinele îi plictisesc de moarte şi că o spumoasă intrigă de palat este mult mai savuroasă. După ce au făcut atâta caz de absenţa doctrinelor s-au dedat ei înşişi cu voluptate unor ocupaţii mai interesante. Integral la Deutsche Welle
Adevarul. Ură, sex şi răzbunare. Cristian Unteanu
Cât de departe poate merge înspre abject fiinţa umană? Nu există limite. Dacă ziarul “Adevărul” a deschis o dezbatere despre posibilitatea ca Facebook să fie sau nu considerat spaţiu public, e bine să ştim că, în spatele acestei discuţii, pe plan internaţional, se află şi o alta, poate infinit mai gravă, extrem de relevantă pentru discuţia eternă asupra limitelor existente, impuse sau nu, ale libertăţii noastre.
Scandalul uriaş a început cu ceva timp în urmă când, din cauza unor procese sau a unor cazuri extreme, sinucieri, adolecenţi care au intrat în depresii grave sau au fugit de acasă şi li s-a pierdut urma, a revenit în atenţia marelui public un site foarte special “Is Anyone Up?” creat de Hunter Moore şi care, acum, continuă pe Huntermoore.tv. Situri de acelaşi gen sunt cu zecile, printre ele AnybodyDow. Com sau Texxan.com fiind printre cele mai cunoscute şi aflate acum în proces de revizie tehnică după ce au intrat într-o lungă serie de procese sau au fost atacate de Anonymus.
Special pentru că face parte dintr-o nouă categorie de spaţii Internet, cele dedicate unei formule denumită “Revenge Porn”, locul unde, dezamăgit de o relaţie amoroasă şi plin de ură şi dornic de răzbunare, poţi pune fotografiile fostei iubite. Poze mai mult decât intime, chiar filmuleţe, unele semănând izbitor de tare cu cele din secţiunile “home porn” ale siturilor specializate, extrem de explicite, uneori doar cu prenumele doamnei, alteori cu numele întreg şi, mai nou, chiar cu adresa şi numărul ei de telefon…Site-ul PinkMeth mai permite şi adăugarea zilei de naştere, adresei e-mail şi dă chiar linkuri pentru transfer pe Twitter sau Facebook. Integral in Adevarul.
Gandul. Mihăiţă Trăncănici, de râsul renilor. Lelia Munteanu.
Un ren râzând cu sughiţuri? Am ajuns s-o vedem şi pe asta.
Liberal de sorginte ţărănistă, cu o voce persuasivă de bas trombon şi facebook (apropo, la rubrica ”persoane care te inspiră” a trecut, onest, un singur nume şi o fotografie: Crin Antonescu), deputatul Mihăiţă iese, în sfârşit, din anonimat. După 12 ani de Parlament (la care se opinteşte să mai adauge 4), a sosit şi clipa lui de glorie. Un reporter curajos s-a gândit să-i pună o întrebare despre Schengen. Atât aştepta: Mihăiţă s-a lansat în consideraţii geostrategice, a povestit cum Norvegia a ascultat ordinele Germaniei şi ne-a lăsat din nou pe dinafară – o colecţie de inepţii joviale, demne de palmaresul altui liberal luminat (un senator de Brasov, care încearcă să scoată Constituţia din Curte, şofând cu spatele şi emiţând claxoane juridice). Integral in Gandul
HotNews. Antonescu si microbii. Dan Tapalaga
A transforma peste noapte microbi in oameni dotati cu inteligenta, tradatori in aliati de nadejde, oportunisti in vizionari, a renunta astazi la convingerile de ieri, a vorbi incontinent fara a simti o secunda responsabilitatea angajamentului luat, a te durea, pe scurt, in cot de toti si de toate pe principiul ca lumea e proasta si uita repede, tradeaza ceva mai mult decat o mentalitate de sociopat si mizantrop. Un astfel de comportament indica o versatilitate morala ingrijoratoare, o gandire de cinic absolut, de ins cu sistemul de valori intrat in grea suferinta. Primirea lui Mihai Stanisoara in PNL cu toate onorurile acordate personal de Crin Antonescu a fost un bun prilej de a-si etala din nou calitatile iesite din comun de contorsionist nevertebrat, de om-elastic despre care am mai scris si cu alt prilej.
“Acesti oameni care trec ca niste microbi de la un partid la altul trebuie sa dispara”, decreta liderul PNL, Crin Antonescu prin septembrie 2009, pe vremea cand guvernul Boc inghitea parlamentari liberali la fel cum primesc liberalii astazi dezertori din PDL: cu bratele deschise. Antonescu acuza puterea de atunci ca recurge la “promisiuini dubioase” si la santaj pentru a racola oamenii opozitiei. Pentru a fi mai elocvent, liderul PNL a recurs la un artificiu retoric. A citit o declaratie facuta de Emil Boc in anul 2011, cand actualul prim ministru acuza PSD de presiuni si santaj pentru a aduce alesi locali din alte partide. Integral in HotNews
Revista 22. Era mai bine… Ion Vianu
Am luat din trecutul comunist cinismul și individualismul barbar; din Occident, lăcomia speculativă. Rezultatul: un sfert de secol irosit.
„Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu!“ Această propoziție ne urmărește obsesiv, nu de azi-de ieri…, din primele momente ale veleitarei restaurații pe care o trăim, în curând de un sfert de veac. Este, din păcate, o exclamație a celor mai obidiți, a celor care „la ziua cea de mâine abia cugetă“. Cei pentru care libertatea – marele argument care invalidează orice absolutism, orice dictatură – este un lux de negândit. Dar și pentru cei, poate și mai numeroși, care au nostalgia unei societăți în care răspunderea personală era redusă la minimum, în care ți se spunea în orice moment ce trebuia și ce nu trebuia să faci.
Este inutil să evoci în fața acestor nostalgici, prea numeroși pentru a trece peste greul lor suspin, privațiile la care erau supuși românii: alimentarele goale cu kilometri de borcane de castraveți murați, măcelăriile pustii, cartelele, frigul, întunericul… „ginitorii“. Se pare că obligația de memorie nu joacă în toate direcțiile. Și oricât de absurdă este comparația, rămâne din ea un adevăr de necontestat: corupția acelor vremuri era artizanală, la o scară mult mai mică decât azi. Asta pe de o parte; pe de alta, bogăția (și îmbogățirea) erau mai puțin vizibile, se ascundeau. Nu numai că scara corupției este alta, dar lipsa de rușine a atins proporții nebănuite…, există un factor psihologic hotărâtor: comparația. Etalarea bogăției este insuportabilă, în cadrul sărăciei generale. Integral in Revista 22.
Dilema Veche. Euro-dezamăgirea. Mircea Vasilescu.
Am ascultat de trei-patru ori declaraţia dlui ministru de Externe Titus Corlăţean, ca să înţeleg ce-a vrut să zică. Am pretenţia că pricep limba română, cu sintaxa ei cu tot. A fost întrebat cum comentează anunţul ministrului de Interne al Germaniei că se va opune intrării României în Spaţiul Schengen şi a zis aşa, citez: „Nu ne surprinde declaraţia ministrului de Interne din Germania, dar nu voi spune niciodată Germania, ci o parte a guvernului german, creştin-democrată, PPE, din care şi PDL-ul face parte.“ Care va să zică, ne-am scos: în timp ce la noi e în opoziţie şi în cădere liberă, PDL-ul – conform sintaxei personale a dlui ministru Corlăţean – „face parte dintr-o parte“ a guvernului german!
Dar nu despre erorile de exprimare este vorba, oricît de involuntar-expresive ar fi ele, ci despre revenirea bîzdîcului în chestiunile de politică europeană. Ministrul nostru de Externe mai spusese, cu inabilitate – de ce-o fi aşa de greu pentru nişte politicieni ca ai noştri, disperaţi să „aibă imagine bună“, să înveţe să se exprime clar şi la obiect? – că, dacă România nu este primită în Schengen, atunci „nu mai e interesată“ şi „putem să trăim în continuare fără Schengen“. După care preşedintele Băsescu a dat un comunicat că nu-i aşa, premierul Ponta a scăldat-o, iar dl Corlăţean a revenit spunînd că ba da, ne interesează problema Schengen, dar trebuie „să ne batem cu demnitate“ pentru asta. De fapt, primirea în Spaţiul Schengen a devenit încă un subiect de dispută internă şi cam atît. Sigur că ar fi important să ne luăm şi piatra asta de pe inimă, sigur că ar însemna costuri mai mici şi timp cîştigat pentru transportatorii de mărfuri, sigur că ar pansa oleacă opinia publică (în care ideea că sîntem „europeni de rangul doi“ e destul de răspîndită), dar atît ţărişoara, cît şi Europa au griji mai mari în acest moment. Integral in Dilema Veche.
Ziarul Financiar. Discurs halucinant al ministrului economiei, Varujan Vosganian, la forumul despre IMM-uri: poveşti despre Regina Victoria, Edward al VII-lea, Waterloo, Napoleon, Hagi şi Sofia Vicoveanca. Niciun cuvânt despre IMM-uri. Roxana Petrescu
Varujan Vosganian, din funcţia de ministru al Economiei, şi nu de cea de membru al Asociaţiei Umoriştilor din România, a fost ieri la un forum dedicat IMM-urilor, organizat la Romexpo: IMM Forum – Soluţii pentru IMM-uri, şi din această funcţie a livrat unul dintre cele mai uimitoare discursuri tocmai datorită poziţiei pe care o ocupă.
Cuvântul “soluţie” din titlul forumului a rămas cumva împăturit în fel şi fel de trimiteri la istorie, rătăcit într-un discurs din care nu se poate trage vreo concluzie sau o măsură concretă.
“Spiritul antreprenorial trebuie cultivat şi cred că el ar trebui introdus, aşa cum pe vremuri faceam educaţie cetăţenească, să avem cursuri de spirit antreprenorial, încă din liceu”, a spus ieri Vosganian, aceasta fiind de altfel singura soluţie cu care a venit ministrul Economiei.
În rest ministrul Economiei a ţinut să explice de ce criza la români a fost mai grea decât la alţii, deşi în zorii recesiunii toţi politicienii aruncau scuturi verbale de protecţia infailibilă spre populaţia neştiutoare. De ce ne-a prins criza nepregătiţi? Păi, simplu!
“Ca să fac o comparaţie care nu are alt scop decât să ne facă să înţelegem de ce societatea românească a fost nepregătită pentru asta, am citit odată un studiu despre monarhia britanică şi care spunea că, în anul 1901, după moartea Reginei Victoria, au trebuit să treacă 6 luni ca protocolul să poată adapta după trei generaţii: Regina Victoria domnea de la 1837, deci după 64 de ani, protocolul Casei Regale era deja complet neîndemanatic în a transfera protocolul de la o regină la un rege. Cum urma să fie nepotul Reginei, Edward al VII-lea. Tot aşa şi noi.” Integral in Ziarul Financiar.