Author: theophyle

Redactat de @Cetatean

Nu imi propun sa epuizez intr-o singura postare acest subiect al legii restituirii proprietatilor confiscate in perioada comunista. Este imposibil. Nu imi propun nici sa descriu contextul juridic (respectiv solutia CEDO in speta Atanasiu si altii vs Romania pronuntata pe data de 12 octombrie 2010 si care obliga Romania sa reglementeze definitiv, pana pe 7 aprilie 2013 – data convenita dupa o cerere adresata Curtii de Guvernul MRU – problema restituirii imobilelor nationalizate).

Va propun insa o lectura a proiectului de lege pe care Victor Ponta vrea sa isi asume raspunderea la data de 26 martie 2013.

In zilele urmatoare, Guvernul va arunca fumigene despre « samsari » sau sustinand e « obligat » sa isi asume respunderea pentru a respecta data fixata de CDEO (nimeni nu l-a impiedicat insa pe show-man-ul Ponta, in serile cand mergea la TV, sa lucreze la legea respectiva). Ponta a lansat deja o fumigena spunand ca este o catastrofa daca legea va fi atacata la CCR, pentru ca depasirea termenului fixat va duce la condamnarea Romaniei de catre CEDO si nu vor mai fi bani de pensii si salarii. Fostul procuror uita principiul de drept roman care spune ca nimeni nu isi poate invoca propria turpitudine drept scuza (altfel spus, nu e vina celor care vor contesta legea la CCR ca Ponta s-a trezit in ceasul al 12-lea si vrea sa i se aprobe o lege proasta).

Legea Ponta  clameaza (art. 2) patru principii generale:

a) principiul prevalentei restituirii în natură;
b) principiul echităţii;
c) principiul transparenţei procesului de stabilire a măsurilor reparatorii;
d) principiul menţinerii justului echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii.

Dupa citirea legii, ne dam seama ca primul principiu este golit de continut de catre gaselnita lui Ponta: „compensarea prin puncte” atunci cand restituirea in natura nu este posibila (art. 1, al. 2).

Exista in realitate un principiu implicit, cel pe care il putem numi al obstructionarii fatise a restituirii, in numele unui iluzoriu „just echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii”.  Vom incerca sa reperam principalele prevederi obstructioniste.

Pe ambele trasee ale legii (restituirea in natura sau „compensarea prin puncte”) sunt atatea obstructii in calea unei restituirii reale, incat oricine isi da seama ca Ponta doar vrea sa bifeze in fata CEDO aprobarea legii. In fapt insa, proprietariii vor fi practic deposedati a doua oara de bunurile lor.

I. Traseul restituirii in natura.

Intervalul cel mai scurt posibil: (30+15 de zile la art. 5) + (180+90 de zile la art. 6) = 315 zile. Insa am ajuns abia la art. 9, unde este reglamentat (supriza!) alt termen: „dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015”. Pe traseu mai avem inca o data intermediara la art. 10 („Până la data de 1 martie 2014), iar abia la art. 11 aflam prima data posibila pentru punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate: „Comisiile locale şi judeţene de fond funciar au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi a elibera titlurile de proprietate până la data de 01 ianuarie 2016”.

Asadar, Ponta isi asuma raspunderea in martie 2013 iar eliberarea titlurilor de proprietate va fi facuta cel tarziu la data de 1 ianuarie 2016.

Sunt necesari  2 ani si 9 luni pentru ca niste politruci ai USL adunati prin tot felul de comisii de la cel mai inalt nivel pana la cel mai de jos sa bindiseasca a oferi un raspuns la intrebari simple: „Exista imobilul revendicat? Care e situatia lui juridica? Daca poate fi retrocedat in natura, ce impiedica restituirea lui rapida fara tergiversari inutile?”. Exista niste masuri de „urgentare” a procedurii (art. 34 si 35), insa ele sunt nerelevante cata vreme foarte multi proprietari/urmasi vor incerca sa profite de ele, facand din exceptie o regula.

II. Obstructiile la restituirea in natura:

i) necesitatea organizarii unui referendum local daca trebuie restituit un teren pe care se afla actualmente islazul comunal (art. 12, al. 2). Asadar un om isi poate recapata terenul doar daca e de acord majoritatea locuitorilor dintr-o comuna. Asta da „garantare constitutionala” a proprietatii! Terenul exista si poate fi restituit in natura insa e nevoie de un vot pentru restituirea lui. Argumentul ca acolo e acum imasul comunal nu are valoare juridica. Inainte de confiscarea terenului, unde pasteau vitele din comuna, in aer?

ii) daca nu mai exista terenuri (arabile ori forestiere) disponibile in comuna respectiva in vederea restituirii, restituirea se face prin acordarea de terenuri in alta comuna din judet. Nu se specifica nici un criteriu cu privire la alegerea comunei in care se va face restituirea si, mai important, daca proprietarul/urmasul poate refuza terenul pe care comisia de restituirea vrea sa i-l acorde pe alt amplasament decat el initial.

iii) la art. 16 avem cea mai subtila gaselnita de anti-restituire in natura: „(1) în cazul restituirii în natură a imobilelor, noul proprietar este ţinut să ramburseze valoarea îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse acestora; (2) Până la rambursarea valorii îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse imobilelor care se restituie, deţinătorii acestora exercită dreptul de retenţie cu privire la imobile.”

Miza acestui articol? Un securist, un politician, un client de partid ori un minister/agentie/etc va putea pretexta oricand ca in perioada in care a ocupat imobilul a adus nu doar imbunatatiri „necesare” (consolidare, reparatii capitale) ci si „utile” (termopan, usi, jacuzzi, etc) care trebuie platite de proprietarul ce isi cere inapoi imobilul. Ca si cum acesta e „vinovat” ca cei instalati in casa lui au considerat-o proprietatea lor pe vecie! Evident, cei care s-au instalat intr-un imobil nationalizat vor pretinde de la proprietarul de drept sume faraonice pentru „imbunatatirile necesare si utile” si, cum proprietarul/mostenitorul nu le va putea plati imobilul nu va fi restituit niciodata!

III. Procedura „compensarii prin puncte”. Comisia numita discretionar de Primul-Ministru

In vederea acordarii de „puncte”, se constuie o Comisie, aflata in subordinea cancelariei Primului-Ministru, compusa din 9 membri numiti de Primul-Ministru, si al carei presedinte este…Presedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (exact acea autoritate despre care MRU afirma ca a practicat un jaf transpartinic pe seama proprietatilor care trebuiau restituite). Asadar, lupul paznic la oi.

Comisia lucreaza pe baza legii si a regulamentului aprobat tot de… Primul-Ministru. Asadar, procedura de compensare prin „puncte” va fi in intregime supusa unui algoritm politic, intrucat Primul-Ministru este direct responsabil de numirea membrilor comisiei si de stabilirea regulamentul de functionare al acesteia. Legea nu acorda nici o garantie cu privire la impartialitatea lucrarilor comisiei compusa numai din oameni numiti pe criteriu politic.

IV. Lungul drum al punctelor… spre neant.

i) Evaluarea imobilului care exista insa nu poate fi restituit in natura se face in conformitate cu art. 22, al. 6: „Evaluarea imobilului obiect al deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu”.

Este evidenta intentia legiuitorului, aceea de a aplica din start o grila notariala care stabileste valoarea unui imobil mult sub pretul pietii. Chiar daca s-ar aduce obiectia de principiu ca „nu se stie pretul real de pe piata, ci doar unul ipotetic”, e un fapt cert acela ca orice pret de pe piata libera este mai mare decat pretul stabilit de grila notariala. Nefericitul proprietar de puncte este din start deposedat pe cale administrativa de o parte a valorii imobilului sau. Dreptul la proprietate devine unul abstract, „punctele” nefiind decat o conventie administrativa de care „proprietarul” nu poate beneficia in sensul propriu, nicidecum un „bun” in sensul jurisprudentei CEDO (cel putin titlu de creanta asupra statului in sensul clasic al termenului).

ii) Comisia numita de Primul-Ministru valideaza/invalideaza deciziile de acordare de puncte stabilite de comisiile judetene. Insa mai mult decat atat, aceasta comisia are puterea de a decide aplicarea retroactiva a legii: „Prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 22 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin.(4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestită de lege, care se actualizează cu indicele de inflaţie”.

Comisia poate decide invalidarea unor decizii administrative emise in conformitate cu legislatia de la acea vreme. Pe langa procedura perfect anti-constitutionala, nu este specificat nici macar un criteriu de invalidare a vechilor decizii emise in temeiul legii 10/2001! Arbitrariul si abuzul sunt astfel ridicate la rang de posibilitate legala.

iii) Comisia are dreptul de a converti (fortat!) in puncte titlurile de valoare nominala emise de Ministerul Finantelor: „Titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, republicată, până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emisă în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 498/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se convertesc prin decizia de compensare a Comisiei Naţionale, după parcurgerea procedurii prevăzută de art. 22 alin. (5)”. Cu alte cuvinte, posesorul unui astfel de titlu de creanta reala asupra statului se vede transformat fortat intr-un posesor de … puncte. Uite proprietatea („garantata”), nu-i proprietatea („garantata”)!

iv) Odata devenit beneficiar de puncte, „proprietarul” nu le va putea vinde sau converti imediat in bani, ci va putea participa la o licitatie publica nationala (!!!), incepand cu … 1 ianuarie 2016 (art. 29, al.1). La aceasta licitatie prin …. videoconferinta (!!!) la sediile judetene ale Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara (ANCPI) se va putea participa saptamanal, cu conditia… inscrierii prealabile (!!!)

Legea atinge aici culmea cinismului, limitand in cel mai drastic mod posibil dreptul de proprietate (si asa redus la o simpla conventie), de care un cetatean poate face uz doar in anumite situatii restrictive, care sunt imposibil de indeplinit de catre o persoana in varsta ori bolnava sau incapabila sa se deplaseze pana la sediul ANCPI pentru a participa la o procedura pe care nu o intelege (videoconferinta).

Ce prevede legea mai departe atinge culmea absurdului juridic. Citez:

“ Art. 31- Persoanelor adjudecatare de imobile în cadrul licitaţiilor li se eliberează, în termen de 10 zile, un proces verbal de adjudecare, care se transmite Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea înscrierii în Cartea Funciară.

Art. 32 – Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară finalizează înscrierea în cartea funciară în termen de 60 zile de la primirea proceselor verbale de adjudecare.

Art. 33 – (1) în termen de 3 ani de la primirea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul care face dovada că a participat la cel puţin două licitaţii naţionale de imobile poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar. În aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14 la sută din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile, ultima tranşă va reprezenta 16 la sută din numărul punctelor acordate.

Sumele cuprinse în titlurile menţionate la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere”.

Concret: cineva care participa la o „licitatie” pentru „cumpararea”, pe baza punctelor, a unui asa-zis imobil – cu precadere un teren agricol – din Fondul National (art. 21: „în vederea valorificării punctelor acordate potrivit art. 17 se constituie Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, administrat de Agenţia Domeniilor Statului, denumit în continuare Fondul naţional… Fondul naţional se constituie iniţial din terenuri agricole care nu fac obiectul restituirii în natură, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, afectate acordării de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi”) si solicita contravaloarea in bani a acelui „imobil cumparat” va primi banii in transe de 14% intre… 2017 si 2024!

Ajunsi la acest aspect al legii, realizam ca de fapt „dreptul de proprietate” e golit de continutul juridic in cel mai grotesc mod posibil, de catre un Prim-Ministru care scuipa cu cinism si tupeu in obrazul CEDO si al proprietarilor. Pentru a va face o idee cu privire la ce statuase CEDO in speta Atanasiu si altii vs. Romania, redau cateva citate din aceasta decizie (SURSA)

• „Curtea trebuie să se convingă că limitările implementate nu restrâng accesul oferit individului într-un asemenea mod sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie încălcat în însăşi substanţa lui”
•  „În această privinţă, trebuie reamintit faptul că scopul Convenţiei este să protejeze nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective”.
•  „Noţiunea “bunuri” poate cuprinde atât “bunuri actuale”, cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe, în baza cărora un reclamant poate pretinde că are cel puţin o “speranţă legitimă” de a obţine beneficiul efectiv al unui drept de proprietate”.
• „Curtea ia act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acţiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative. O astfel de măsură, cu condiţia să fie realistă şi dublată de un control jurisdicţional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienţei mecanismului de despăgubire…. Plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii”.

Insa pentru Victor Ponta o perioada „mai lunga” inseamna o perioada „excesiv de lunga” (din 2013 pana in 2024!) care incalca dreptul de proprietate substanta lui, cu atat mai mult cu cat valoarea notariala din 2013 a imobilului revendidat (mai mica decat valoarea de piata) va ajunge sa fie convertita in intregime in bani abia in 2024, fara ca vreo indexare cu inflatia sa fie prevazuta de lege.

Dreptul de proprietate este astfel golit in mod grotesc de continut, ajungand o simpla fictiune. Hotararea CEDO este transpusa in legislatie cu scopul vadit de a o lipsi de efecte, iar Guvernul Ponta intentioneaza sa isi asume raspunderea pe o lege intentionat segmentata in doua parti: cea in care este posibila jongleria cu imobile si puncte (aplicabila pana in 2016), si cea care tine de plata efectiva a contravalorii punctelor (aplicabila din 2017 pana in 2024 ).

Chiar si cu valoarea imobilelor redusa in mod grotesc si abuziv, Guvernul Ponta arunca povara platii transelor de despagubire pe urmatorarele Guverne.

O asemenea lege din care am extras cele mai usor de identificat prevederi abuzive este de fapt o noua confiscare a imobilelor, mai revoltatoarea decat ce savarsita de comunisti (caci e facuta in numele „restituirii”) si trebuie atacata nu doar la CCR, ci si la CEDO.

Sper ca Ion Iliescu este acum fericit. Are un urmas demn la Palatul Victoria, pentru care proprietatea e un moft.

Popoarele germanice sau triburile germanice sunt un grup istoric de popoare care pot fi considerate “cu adevarat europene”. Originea lor a fost europeana chiar daca sunt considerati prin limba ca indo-europeni. Există diferite etimologii pentru cuvântul “germani”. Ca adjectiv, el este pluralul adjectivului “germanus” (de la “germen” “sămânţă”), care are sensul de “înrudit” sau “vecin”. Ca etnonim, acest cuvânt este atestat pentru prima oară în anul 223 î.Hr., în inscripţia “Fasti Capotolini”, De Galleis Insvbribus Et Germ”, unde ar putea pur şi simplu să se refere la popoare “înrudite” sau vecine cu galii. Dacă substantivul ulterior “Germani” provine din acest cuvânt, s-ar putea ca el să vină de la faptul că romanii vedeau triburile germanice ca aliaţi ai celţilor sau ca vecini ai celtilor.

Traducerea termenului in “vecin” ar putea fi bazata pe traducerile din diferite dialecte celtice. De exemplu, in irlandeza gair, in galica velşa ger. Toate aceste traduceri isi au radacina in proto-indo-europenele khar-, kher-, ghar-, care au fost la baza cuvantului “apropiat” , vecin si in greaca veche inferior (chereion). Gasim aceasta radacina semantica pana la hitiţi. Probabil ca germanii s-au auto- definit (endonim) ca Suebi, nume care probabil a precedat numele de germani in latina, intrand in original si devenind mai tarziu swē-ba / subo, adica inferior. Germanii denumeau pe toti care nu erau germani walha (de aici vine si vlah/s, dar si Wales, Welsh, Cornwall, Walloons). Cam prin secolul al V-lea intra in limbaj sinonimul la germani – teutonicus (teuton), care provine de la latina vulgara a evului mediu (vulgate). Cuvantul, care desemneaza astazi pe germani, deutsch provine din germana veche “diutisc” (diot – om /oameni).

In primul secol d.Hr, Tacitus ii clasifica pe germani in 4 grupe distincte: (1) Osterionii – germanii de la Oder la Vistula; (2) Istveonii – cei care locuiau in regiunea Rinului de jos; (3) Irminonii – cei care locuiau pe malurile Elbei si (4) Ingevonii – cei care locuiau in Iutland – Danemarca. Popoarele germanice s-au răspândit în Europa în timpul Antichităţii Târzii şi al Evului Mediu Timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-a lungul graniţelor romane (Austria, Germania, Olanda şi Anglia), însă în restul provinciilor romane apusene, imigranţii germani au adoptat dialecte latine. În plus, toate popoarele germanice s-au convertit la creştinism si au jucat un rol important în trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală.

Goţii

Goţii (Gotă: “Gutans“) au fost un popor germanic, conform lui Jordanes in lucrarea “De origine actibusque getarum”. Jordanes afirma ca goţii, pe care el îi confunda cu geţii, au părăsit Scandinavia, s-au aşezat în apropiere de gurile Vistulei (astăzi în Polonia), şi, în secolele III şi IV s-au aşezat în Sciţia, Dacia şi părţi din Moesia şi Asia Mică. În secolele al III-lea şi al IV-lea, au reprezentat o mare problemă pentru Imperiul Roman, începand cu momentul retrageri lui Aurelianus din Dacia. În secolele V şi VI, ei s-au împărţit în vizigoţi (goţii de vest) şi ostrogoţi (goţii de est) şi au fondat state succesoare puternice ale Imperiului Roman din peninsula Italică şi în peninsula Iberică.

Conform lui Jordanes, goţii provin din Scandinavia (Scandza), mai precis Gotland (probabil Götaland din Suedia de astăzi). Ei s-au separat de triburile înrudite, gutar (gotlanderi) şi poate “götar” (numiţi “gautigoţi” şi “Ostrogoţi” de Jordanes), care sunt uneori incluşi în termenul “goţi” în secolul I (dar Gutasaga lasă deschisă posibilitatea contactului prelungit). Ei au migrat către sud-est de-a lungul Vistulei în secolul III (“Gothiscandza” lui Jordanes; Cultura Wielbark), aşezându-se în Sciţia, pe care au numit-o Oium (“Ţara apelor”), din secolul al III-lea (Cultura Cerniakov). După relatarea legendară Hervarar Saga, capitala acestui regat era Árheimar, pe Nipru.

În secolul III, goţii s-au împărţit în cel puţin 2 grupuri, tervingii şi greuthungii. Tervingii au fost la originea uneia din primele mari invazii “barbare” a Imperiului Roman în 263. Un an mai târziu, au suferit o înfrângere zdrobitoare la Naissus şi au fost împinşi peste Dunăre până în 271. Acest grup s-a aşezat la nord de râu şi a stabilit un regat independent pe locul fostei provincii romane Dacia.

Atât greutungii cât şi tervingii au fost puternic romanizaţi în secolul al IV-lea ca urmare a comerţului cu bizantinii şi a legăturilor militare cu aceştia. În această perioadă ei s-au convertit la crestinismul arian. Începând cu 370, hunii au început să preseze regatul ostrogot, şi, ca urmare, regele terving, Fritigern a cerut împăratului roman Valens, în 376, permisiunea de a se aşeza pe malul sudic al Dunării. Valens le-a permis să traverseze fluviul, probabil pe la fortăreaţa Durostorum, dar ca urmare a unei revolte a izbucnit un război ce s-a terminat cu moartea împăratului în Bătălia de la Adrianopol.

Între timp, ostrogoţii s-au eliberat de sub stăpânirea hună după Bătălia de la Nedao din 454. Începând cu 488, regele Teoderic cel Mare a cucerit întreaga Italie. Regele Teodoric cel Mare i-a unit pentru scurt timp pe goţi când a devenit regent al regatului vizigot în urma morţii lui Alaric al II-lea în Bătălia de la Vouillé în 507. Regatul ostrogot a rămas până în 553 sub Teia, când Italia a fost pentru scurt timp din nou ocupată de bizantini, până la cucerirea longobardă în 568. Regatul vizigot a rezistat mai mult, până în 711 sub Roderic, când a cedat în faţa invaziei islamice-umayyade a Andaluziei.

Despre goţii de est, ostrogoţii si cei de vest, vizigoţii in articolul viitor.

Bibliografie, note si citate:

Giurescu, Constantin C. – Istoria românilor, vol. I, ediţia a V-a, editura BIC ALL.
Bell-Fialkoff, Andrew, Editor, The Role of Migration in the History of the Eurasian Steppe: Sedentary Civilization vs. “Barbarian” and Nomad, New York: St. Martin’s Press. 2000.
Wolfram, Herwig; Thomas J. Dunlap, Translator,  History of the Goths: New and completely revised from the second German edition, Los Angeles: University of California Press. 1988.

“Greek’s Radical Left: The Dangers of the Disaffected and the Unemployed is republished with permission of Stratfor.””

By Scott Stewart
Vice President of Analysis

In last week’s Geopolitical Weekly, George Friedman discussed how the global financial crisis has caused a global unemployment crisis and how Europe has become the epicenter of that crisis. He also noted that rampant unemployment will give way to a political crisis as austerity measures galvanize radical political parties opposed to the status quo.

Because unemployment is so pervasive, jobless, disenchanted people are joining radical parties espousing a wide variety of ideologies. Examples include populist euroskeptic parties, such as Italy’s Five Star movement; far-right parties, such as Greece’s Golden Dawn party; and anti-austerity leftist groups, such as Greece’s Coalition of the Radical Left, or Syriza. With unemployment in Greece at 27 percent, it is not surprising to see both radical right-wing and radical left-wing groups gaining support from those who have become deeply disaffected by the crises.

In fact, Greece has a long history of left-wing radicalism inclined toward violence. The 1970s saw the rise of radical group 17 November, and more recent years marked the rise of such groups as the Revolutionary Struggle and the Conspiracy of Fire Cells.

Given this history and the manner in which the current crises are producing disaffected, radicalized and unemployed people, we thought it would be worth examining radical far-left groups in Greece and the types of violence they can be expected to conduct. It is also important to remember that Greece is not the only country in which the population, particularly the left, is radicalizing. Italy, too, has seen increased leftist radicalism. What is happening in these two countries could herald things to come elsewhere in Europe.

A History of Radicalism

The revolutionary left in Greece dates back to the anarchists of the 1800s and the emergence of communism in Europe. Influenced by the Bolshevik Revolution in Russia, communist partisans were some of the most effective anti-Nazi forces during the Axis powers’ brutal occupation of Greece (Italy and Bulgaria joined Germany in the occupation). After the Allied invasion of Greece and its liberation from Axis control, a civil war erupted that pitted communist partisans against anti-communist forces, which were backed by the British and the Americans. Because many former Nazi collaborators aided the anti-communists in the Greek Civil War, many anti-communist elements remained in Greece’s security forces. The war also left the remnants of an embittered communist movement upset by the fact that Nazi collaborators such as Georgios Papadopoulos, who would become the future leader of a military junta that seized power in 1967, were never brought to justice.

Like much of Europe, Greece then became a Cold War battleground. The strength of the communist forces in Greece and in its neighbor, Turkey, was the driving force behind the 1947 Truman Doctrine in which U.S. President Harry S. Truman pledged military and economic support to Greece and Turkey to prevent them from falling into the Soviet sphere of influence. This resulted in strong anti-U.S. and anti-NATO sentiment among the Greek left, which would later act on that sentiment through terrorist activity.

But the United States and its allies were not the only ones attempting to influence Greece. The Soviet Union saw the Greek communists, like communist groups elsewhere in the West, as a useful tool. The Soviets actively supported communist activists in the Greek labor and student movements. Anti-regime radicalism in the Greek student movement came to a head in 1973, when student protests against the military junta were put down by force. In a particularly iconic incident, an army tank crashed through the gates of Athens Polytechnic on Nov. 17, 1973, as soldiers seized control of the university from student protesters.

The gravity of the Athens Polytechnic uprising was clearly felt when a then-unknown group, Revolutionary Organization 17 November, assassinated Richard Welch, the CIA station chief in Athens, in December 1975. From then until 2000, 17 November conducted several assassinations and attacked NATO, Greek government and Greek industrialist targets. Although the group came to be known for close-quarter assassinations using .45-caliber pistols, they also conducted a number of successful bombing attacks, such as the June 1988 assassination of U.S. Defense Attache Capt. William Nordeen. In 1989, the group stole anti-tank rockets from a military base in Larissa. The rockets were later used in attacks against buildings and armored limousines.

The 17 November operatives practiced good terrorist tradecraft and excellent operational security. This allowed them to operate far longer than their contemporary radical leftist groups in Germany and Italy. While the founders of the German Red Army Faction and the Italian Red Brigades were arrested in the 1970s, the founders of 17 November were not taken into custody until 2002, when a botched bombing on a ferry company resulted in the arrest of the bomber. Authorities used the evidence the culprit provided to arrest most of the remaining members of 17 November, whose long reign of terror finally came to an end.

But Greece was not quiet for long. Inspired by the highly publicized arrest and trial of the 17 November members, a new group arose from the radical Greek left in 2003. This group was called Revolutionary Struggle. The group shared 17 November’s anti-imperialist, anti-capitalist and anti-U.S. focus, but it was more anarchistic than the Marxist 17 November.

From 2003 to 2010, Revolutionary Struggle bombed several Greek law enforcement buildings, banks and international corporations. The group was also responsible for a number of firearm attacks against police and a rocket attack against the U.S. Embassy. In the latter attack, the group notably used an RPG-7, not the M28 super bazooka rockets associated with 17 November. The rocket-propelled grenade launcher was recovered in April 2010, when six members of Revolutionary Struggle were arrested. Two members of the group, founder Nikos Maziotis and his wife, Panagiota Roupa, fled after being released from custody during their trial in July 2012. They are still at large.

In 2008, another Greek anarchist group calling itself the Conspiracy of Fire Cells announced its presence with a series of low-level bombing attacks against car dealerships and banks in Athens and Thessaloniki. Until late 2010, the group’s attacks were meant to damage property and send messages rather than kill people — a big departure from the homicidal intentions of 17 November. In the January 2010 bombing of the Greek Parliament, the group made a warning call to a newspaper that permitted the area to be evacuated, thus avoiding casualties.

This operational paradigm changed dramatically in 2010, when the group began to send letter bombs. After a number of letter bombs were sent to the Greek Ministry of Justice, foreign embassies in Athens and German Chancellor Angela Merkel, Greek police arrested two suspects. At the time of the arrests, the suspects were found to be in possession of letter bombs addressed to then-French President Nicolas Sarkozy’s office in Paris and to the Belgian and Dutch embassies in Athens. In total, 13 people were arrested and charged for their involvement in the Conspiracy of Fire Cells letter bomb campaign.

In the weeks before their trial in January 2011, anarchists in Italy mailed letter bombs packed with shrapnel to several embassies in Rome. On Dec. 28, 2010, anarchists attacked the Greek Embassy in Buenos Aires, which was followed by a bombing attack on the Athens courthouse in which the Conspiracy of Fire Cells members were to be tried. The courthouse bombing involved a substantial device that damaged the building and several nearby vehicles, but because of a warning call placed to authorities 40 minutes before the device detonated, it inflicted no casualties.

A group calling itself the Lambros Fountas cell of the Informal Anarchist Federation claimed responsibility for the Rome parcel bombs. (Lambros Fountas was a member of Revolutionary Struggle who was killed in April 2010 and whose death led to the roundup of the group’s members.) The moniker shows the close relationship between Greek and Italian anarchists. Attacks in Italy, such as the May 2012 shooting of a nuclear engineer in Genoa, and two attempts to sabotage rail signaling cables in Bristol, the United Kingdom, have been claimed by people operating under the name of the Informal Anarchist Federation.

In one of the most brazen attacks in recent years, three armed men appeared at Microsoft’s Athens office in the early hours of June 27, 2012, and, after forcing out the security guards, they backed a van up to the doors of the building and ignited a large incendiary device, which damaged the building.

More recently, anarchists in Greece have conducted small-scale arson and bombing attacks against bank branches, political parties and the homes of journalists. On March 11, 2013, they conducted a low-level bombing attack against a courier company in Athens.

Progressing Toward Lethality

From this history, we can identify some trends for future radical activity. First, it’s clear that the Marxist terrorism that wracked Europe in the 1970s and 1980s is not about to return, no matter how many people are radicalized by the current crises. The geopolitical environment that spawned and nurtured Marxist terrorism has changed dramatically. The state-sponsored training and support that many European Marxist groups received from the Soviet Union and Eastern European states, such as East Germany, simply will not reappear. In addition, the Marxist training camps European militants were able to visit in such places as Yemen, Libya and Iraq no longer exist.

Since the fall of the Soviet Union, most left-wing radicals, save for some in Latin America, have become disillusioned with Marxism. This has helped foster the growth of anarchism, which is seen by many radicals as a system that is less prone to corruption and is therefore a more viable alternative to the capitalist imperialist system.

Something that has remained consistent among those in the radical left is the sense of international solidarity. It was this solidarity that drew Japanese Red Army operatives to conduct attacks in the name of their Palestinian comrades and inspired the Provisional Irish Republican Army to train other Marxist revolutionaries in bombmaking tradecraft in training camps in southern Yemen. Likewise, present-day Italian and Argentine anarchists claim attacks for their imprisoned Greek comrades.

While Greek and other European anarchists have shared the Marxists’ anti-capitalist and anti-imperialist beliefs, they have yet to kill people to the extent the Marxists did in their attacks. Bombing an ATM or setting a building on fire is a far cry from kidnapping or assassinating a banker or industrialist. Sending a letter bomb to an embassy is also quite different from the Nordeen and Welch assassinations.

Nevertheless, the shift from attacks meant to cause property destruction to attacks meant to maim people — sending letter bombs or kneecapping a nuclear engineer, for example — is quite disturbing. If the trend continues, it will not be a far jump to conduct attacks meant to cause fatalities. The Revolutionary Struggle already made this jump in their attacks against Greek police targets, and other anarchists could follow suit. The fact that Italian anarchists have included shrapnel in their letter bombs is another disturbing indicator that they may be making a similar progression toward lethality.

The January 11, 2013, firebombing attacks against the homes of five journalists in Greece is also unsettling in that it brought violence to the homes, rather than the business offices, of the targets. Fire can be a very deadly weapon, and if the firebombing attacks against homes continue, it is only a matter of time before someone dies.

Although today’s anarchists lack the state sponsorship the Cold War-era European Marxist groups enjoyed in terms of funding and obtaining weapons, the proximity of places like Greece and Italy to the black arms markets in the Balkans and the Middle East means that they will be able to readily obtain arms. The rocket-propelled grenade launcher and the Serbian Zastava pistols found in the possession of Revolutionary Struggle militants at the time of their arrests is a great example of the availability of arms in the region.

Whereas Molotov cocktails, camping gas canister bombs and letter bombs are fairly cheap, guns and rocket launchers cost real money on the black market. Therefore, it will be important to see if Greek anarchists begin moneymaking operations, such as bank robberies and high-value kidnappings for ransom. Since anarchists tend to be more plugged in to technology, indications of cybercrime should also be looked for.

Because the anarchist movement is so interconnected, shifts in violence in places like Greece and Italy can quickly translate into continentwide, even global, trends.

Bună dimineata intr-o zi de miercuri. Miercuri, vremea va fi mai caldă decât în mod obişnuit la această dată. Cerul va fi variabil, cu unele înnorări şi izolat ploi ziua în regiunile nordice, iar noaptea în vestul şi sud-vestul ţării. În zona Carpaţilor Orientali pe arii restrânse vor fi precipitaţii mixte. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări mai ales în nord şi la munte. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 9 şi 19 grade, iar cele minime se vor situa între -2 şi 9 grade, mai scăzute în depresiuni. În zonele joase, izolat va fi ceaţă, cu precădere în sudul şi sud-estul teritoriului.

În Bucureşti, vremea va fi caldă pentru această perioadă a anului. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 17 grade, iar cea minimă va fi de 3…5 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi:   Curs valutar BNR  valabil azi:  1 EURO = 4. 4078    RON; 1 USD = 3. 4078  RON; 1 EURO = 1. 2934   USD; Francul elvetian 3. .6045      RON. Gramul de aur 175.4998 RON.

„Băieţii deştepţi“ din agricultură au primit 220.000 de hectare de la agenţia statului pe 49 de ani. Firmele au terenurile aproape pe gratis având în vedere că în calitate de arendaşi ai acestor suprafeţe firmele au primit anul trecut subvenţii de la UE de 130 euro/hectar. O sută de companii din agricultura românească au în derulare contracte de arendă sau concesiune cu Agenţia Do­meniilor Statului (ADS) pentru 220.000 de hectare de teren, semnate în cea mai mare parte pentru 49 de ani, aceste suprafeţe reprezentând 80% din totalul concesionat sau arendat de instituţia aflată în sub­ordinea Ministerului Agriculturii.În medie, companiile cu teren „închiriat“ de la ADS au plătit anul trecut redevenţe de 575 lei/hectar (130 euro/ha), la jumătate faţă de nivelul din piaţa liberă. Fermele industriale, cu peste 1.000 de hectare luate de la ADS, direcţionează către instituţie sub 10% din încasările anuale având în vedere că o astfel de unitate obţine o recoltă medie de 6 tone de grâu/hectar, produc­ţie ce s-a tradus anul trecut în încasări în medie de 6.000 lei/hectar. Această arendă este la jumătate faţă de piaţa liberă din România sau de cinci ori mai mică decât în Austria. Mai mult, firmele au terenurile aproape pe gratis având în vedere că în calitate de arendaşi ai acestor suprafeţe firmele au primit anul trecut subvenţii europene de 130 euro/hectar, ceea ce înseamnă că fondurile încasate automat de la Bruxelles acoperă în totalitate nivelul sumelor datorate ADS. „Nivelul arendei în piaţa liberă a ajuns în multe zone cu teren fertil din ţară, precum Ia­lomiţa sau Călăraşi, la 1.000-1.200 kg de grâu/ hectar/an (adică o treime din recoltă, echivalent al 900-1.000 lei/hectar  – n.red). În alte ţări din Europa piaţa arendei este la o treime sau chiar la jumătate din recoltă. Practic aceste terenuri au fost date cadou, iar fermierii se lăfăie în bani. Ei sunt adevăraţi băieţi deştepţi în agricultură“, explică profesorul universitar Gabriel Popescu, de la Facultatea de Econo­mie Agroali­men­tară şi a Mediului de la ASE Bucureşti, care a fost pentru scurt timp şi consilier în cabinetul Mihai Răzvan Ungureanu. Integral in Ziarul Financiar.

Coşmarul lui Adrian Năstase încă nu s-a sfârşit. Un articol din Codul Penal ar putea spulbera planurile de libertate ale lui Adrian Năstase. Dacă nu se întâmplă o minune, singura sa salvare ar putea veni de unde se aşteaptă mai puţin: de la procurorii DNA. Ultimul dosar pe care îl mai are Adrian Năstase pe rol, intitulat „Zambaccian“, şi în care a fost condamnat în primă sentinţă la trei ani de închisoare cu suspendare, are trei posibilităţi de finalizare în recurs: achitarea, menţinerea condamnării cu suspendare şi condamnare cu executare. Un anumit articol din Codul Penal anulează cea de-a doua opţiune şi le mai lasă posibile doar pe celelalte două: ori achitarea, ori condamnarea cu executare. În afară de cazul în care se pronunţă achitarea, instanţa care judecă dosarul „Zambaccian“ pare a fi împiedicată de un articol din Codul Penal să pronunţe o condamnare cu suspendarea executării pedepsei în ceea ce-l priveşte pe Adrian Năstase, au confirmat pentru „Adevărul“ surse judiciare. Acest articol, numărul 85, dar care poartă diverse numere în feluritele versiuni ale Codului, are titlul „Anularea suspendării pentru infracţiuni săvârşite anterior“ şi sună în felul următor: „Daca se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anuleaza, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă“. Integral in Adevarul

Un penal la Transelectrica. Judecat pentru corupție, Dumitru Pârvulescu va supraveghea, între altele, privatizarea unui pachet de 15% din acțiuni.     Vânzarea a 15% din acțiunile Transelectrica este una dintre cele mai așteptate operațiuni fi nanciare. Dumitru Pârvulescu, judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, a fost numit preşedinte al Consiliului de Supraveghere al Transelectrica. Cariera lui Pârvulescu, fost şef al direcţiei contribuabili mici şi mijlocii de la Finanţele Publice Gorj, a evoluat spectaculos după ce deputatul Victor Ponta, ales într-un colegiu din acest judeţ, a ajuns prim-ministru. În ultimele zece luni, Pârvulescu a fost administrator special al uzinei Sadu, şef al corpului de control al ministerului Economiei şi apoi secretar general adjunct al acestui minister. Totuşi, la 1 martie, el a fost demis din funcţia de conducere pe care o avea în ministerul Economiei. Transelectrica se pregăteşte să treacă de la ministerul Economiei la cel al Finanţelor, precum şi de vânzarea, prin ofertă secundară, a unui pachet de 15% din acţiuni. Integral in EVZ.

Hingherii de maşini din Bucureşti. Cine sunt băieţii deştepţi care au făcut 2 milioane de euro în 2012, săltând maşini. Ridicarea maşinilor parcate neregulamentar în Bucureşti s-a transformat, în ultimii ani, dintr-un serviciu public menit să fluidizeze circulaţia, într-o afacere de vânătoare a autovehiculelor parcate la limita legii. Cele trei firme pe care primăriile de sector le-au angajat să se ocupe cu acest serviciu percep taxe care ajung şi la 150 de euro pentru fiecare maşină ridicată, în condiţiile în care salariul mediu în România este puţin peste 300 de euro. În 2012, aceste firme au încasat cel puţin 2 milioane de euro de la şoferi. Cea mai mare parte a banilor câştigaţi rămân la firme, în timp ce primăriile care au concesionat acest serviciu se aleg cu mărunţiş. În spatele tuturor acestor firme, gândul a descoperit o încrengătură de personaje conectate la politică, la afacerişti influenţi sau chiar cu dosare penale. În Bucureşti, se mai ridică maşini parcate neregulamentar doar în sectoarele 1, 4 şi 6, unde primari sunt Andrei Chiliman (PNL), Cristian Popescu Piedone (PC) şi Rareş Mănescu (PNL), ultimul moştenind contractul de la fostul primar PDL Cristian Poteraş. Pe cele mai aglomerate şi circulate artere – marile bulevarde şi centrul Capitalei, care ţin de Primăria Municipiului Bucureşti, şoferii pot parca ilegal, pentru că primarul Capitalei Sorin Oprescu nu a contractat un astfel de serviciu. De asemenea, în sectoarele 2, 3 şi 5 se poate parca ilegal. Primăria lui Neculai Onţanu (PSD), din sectorul 2 , nu mai are contract pentru ridicarea maşinilor încă din anul 2011, la fel ca şi primăria condusă acum de Robert Negoiţă (PSD), în sectorul 3. În această lună, însă, în sectorul 3 s-a organizat licitaţie pentru reluarea serviciului, Robert Negoiţă punând la bătaie aproximativ 6,6 milioane de euro pentru firma care se va ocupa de ridicarea maşinilor. În sectorul 5, păstorit de peste 10 ani de Marian Vanghelie (PSD), nu a existat niciodată serviciu de ridicare a maşinilor parcate ilegal. Integral in Gandul

Cinci şmecherii care te trimit la judecătorul favorabil. Cum poate fi înşelat sistemul de repartizare a dosarelor. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a propus, marti, sesizarea Inspecţiei Judiciare pentru verificarea unor posibile nereguli la sistemul informatic de repartizarea aleatorie a dosarelor în cadrul Tribunalului Bucureşti. Ziarul România liberă atrăgea atenţia încă din iulie 2009 asupra vulnerabilităţilor sistemului ECRIS. Au fost identificate, cu ajutorul unor magistraţi, cinci metode prin care judecătorii, grefierii şi avocaţii pot înşela sistemul. Una dintre soluţii este aceea prin care în soft-ul ECRIS sunt introduse datele dosarului într-un mod incorect, astfel încât acesta să ajungă la completul de judecata dorit de una dintre părţile din proces. Un alt tertip este “îmbolnăvirea” subită a judecătorului care a primit cauza respectivă şi înlocuirea acestuia cu alt magistrat. “Această metodă e folosită pentru a fugi de răspundere din dosarele grele, ale DNA, de pildă”, explica pentru R.l. o sursă, sub protecţia anonimatului. Mai multe detalii despre cum se poate frauda sistemul puteţi găsi în articolul. Romania libera a identificat, cu ajutorul unor magistrati, cinci metode prin care judecatorii, grefierii si avocatii pot insela sistemul. Una dintre solutii este aceea prin care in soft-ul ECRIS sunt introduse datele dosarului intr-un mod incorect, astfel incat acesta sa ajunga la completul de judecata dorit de una dintre partile din proces. Un alt tertip este “imbolnavirea” subita a judecatorului care a primit cauza respectiva si inlocuirea acestuia cu alt magistrat. “Aceasta metoda e folosita pentru a fugi de raspundere din dosarele grele, ale DNA, de pilda”, explica pentru R.l. o sursa, sub protectia anonimatului. Consiliul Superior al Magistraturii confirma, la randu-i, disfunctionalitatile sistemului, fara a preciza insa cate sanctiuni a dispus pana acum. Integral in Romania Libera.

Presedintele ICR, Andrei Marga, despre Andrei Plesu si Filip Florian: “vorbele sale sunt goale” si ” personaj de carton”. Intr-o singura zi, activitatea presedintelui ICR, Andrei Marga, a inclus etichetarea dura in doua comunicate diferite a scriitorilor Andrei Plesu si Filip Florian. “Andrei Plesu se lasa vizibil furat de cuvinte si zvonuri si nu mai gaseste sub picioare realitatea. Cand va avea pacienta sa verifice vorbele sale isi va putea da seama cat de goale sunt”, afirma Marga intr-un comunicat de presa. Intr-o alta reactie, transmisa revistei Observator Cultural care a publicat recent un interviu cu Filip Florian, ICR il descrie pe scriitor drept “un personaj de carton”, cu un nivel “jalnic de cultura”. Scriitorii Andrei Plesu, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu si Mircea Cartarescu au refuzat sa mai participe la Salonul de Carte de la Paris, nedorind sa se asocieze cu o institutie (Institutul Cultural Roman) aflata in derapaj.  Scriitorul Petru Cimpoesu, un alt autor roman invitat la Salonul de Carte de la Paris, a anuntat astazi ca refuza sa mai participe la o dezbatere din cadrul targului moderata de Eugen Simion si la care va participa Bogdan Teodorescu. In comunicatul dat presei, Andrei Marga afirma ca “Andrei Plesu ataca continuu fara a se informa, iar daca indraznesti sa ii raspunzi esti deja ‘in derapaj'”, precizand ca se vede nevoit sa raspunda “noile sale minciuni sistematizate cu privire la Institutul Cultural Roman actual si la modesta mea persoana”. Presedintele ICR precizeaza institutia pe care o conduce nu “a contaminat organizarea Salonului”, responsabilitatea organizarii apartinand unei firme franco-engleze si aminteste ca Andrei Plesu nu a fost invitatul ICR la Salon du Livre 2013, “ci invitatul editurii franceze la care ICR a platit traducerea volumului sau”. Marga sustine ca actiunile ICR, caracterizate drept “derapaje” de Andrei Plesu, au drept scop, printre altele, sa puna capat “scurgerii de bani publici in beneficiul abuziv al unor persoane”, sa defeudalizeze institutiei, sa asigure transparentizare proceselor ICR. Integral la HotNews

Dosarul lui Voiculescu amanat. Tribunalul Bucuresti a amanat, marti, pentru 5 aprilie judecarea dosarului privind privatizarea ICA, informeaza Mediafax. Magistratul care a intrat in sala in locul judecatoarei Viorica Dinu, arestata preventiv pentru luare de mita, a aratat ca trebuie stabilit un nou complet pentru a judeca aceasta cauza. Dosarul in care Dan Voiculescu si alte 12 persoane sunt acuzati de fapte de coruptie privind privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare i-a fost repartizat judecatoarei Viorica Dinu dupa trimiterea cauzei de la instanta suprema. In 15 martie, judecatoarele Viorica Dinu si Antonela Costache, de la Tribunalul Bucuresti, au fost arestate preventiv pentru luare de mita si trafic de influenta. Presedintele Tribunalului Bucuresti, Laura Andrei, declara pentru Mediafax ca dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare (ICA) va fi judecat la termenul stabilit, fiecare sectie avand asigurat un complet de permanenta, pentru situatii neprevazute. Completul de permanenta asigura judecata in orice dosar atunci cand situatia o cere. La termenul de marţi al dosarului privind privatizarea ICA, în sala de şedinţă a venit judecătorul Raul Alexandru Nestor, care a arătat că, din punct de vedere administrativ, cauza nu a fost repartizată corespunzător, astfel că se impune din nou repartizarea către un complet de judecată format dintr-un judecător care să soluţioneze cauza pe fond. Astfel, judecătorul a stabilit un nou termen pentru 5 aprilie, dată până la care a dispus trimiterea unor adrese către Consiliul Local al Sectorului 6 şi Camera Notarilor Publici în legătură cu decesul lui Gheorghe Domnişoru, unul dintre inculpaţi. Magistratul a cerut ca în adresa trimisă să se solicite Consiliului Local al Sectorului 6 să anunţe instanţa în legătură cu numele şi prenumele soţiei şi fiului major al acestuia, pentru introducerea lor în cauză pe latură civilă, Camera Notarilor Public urmând să comunice dacă a fost deschisă masa succesorală. Integral in Romania Libera.

Viitorul sumbru al fondurilor europene. Multe vorbe pentru nimic. După toate discuțiile privind gradul infim de absorbție a fondurilor structurale, după toate nemulțumirile legate de banii (prea puțini, după unii) ce ni s-au alocat pentru următorii șapte ani, nu ne dezicem: cu doar câteva luni înainte de demararea noului cadru financiar multianual 2014-2020, autoritățile nu au stabilit încă obiectivele către care ar trebui să se ducă cele aproape 40 de miliarde de euro. Să începem cu contextul. În septembrie 2012, Unitatea pentru România din cadrul REGIO atenționa Bucureștiul că procesul de elaborare a poziției României față de viitoarea perioadă de programare nu este derulat corespunzător, criticându-i „lipsa de viziune și strategie“. În paralel, documentul „Pregătirea procesului de programare a fondurilor europene 2014-2020“, realizat de Ministerul Fondurilor Europene în numele Guvernului, presupunea ca, până în luna octombrie a anului trecut, să fie definite „nevoile de dezvoltare și prioritățile strategice“ ale României. Cinci luni mai târziu, lucurile arată cam așa: contractul de consultanță pentru identificarea acestor nevoi a fost atribuit abia în decembrie 2012 unei companii italiene, care, în doar o lună, a întocmit un document ce abundă în teorii și statistici, însă este lipsit de orice utilitate. Societatea civilă a reacționat prompt. Cinci ONG-uri, în frunte cu Institutul pentru Politici Publice, au afirmat într-o scrisoare deschisă că „regretăm să constatăm faptul că Guvernul (…) își poate asuma public un asemenea document care, în pofida a ceea ce pretinde, nu conține elemente vizionare autentice, nu pleacă de la punctele slabe deja constatate în implementarea actualelor Programe Operaționale, nu oferă idei de posibile soluții. În condițiile de față, superficialitatea documentului va avea efecte mai grave decât cele pe care le constatăm astăzi în urma slabei pregătiri și necoordonării între cei care au stabilit prioritățile de finanțare din actualul exercițiu financiar“. Integral in Capital.

Va urez o zi buna!

Vezi postarile anterioare – “Gnosticismul (2) Maniheismul”  Gnosticismul (3) Erezii medievale – Paulicianismul  si “Gnosticismul (4) Erezii medievale – Bogomilismul”. Evul Mediu readuce in forta elemente gnostice din doctrina lui Mani si  reapare in Imperiul Bizantin prin paulicianism (sec VII- X d. Hr), care a fost aspru reprimat, iar apoi prin bogomilism (sec X – XI) , care, din Bulgaria, a cucerit Serbia si Bosnia, unde a constituit chiar o Biserică natională. Din Dalmatia s-a răspândit în Lombardia, de unde, mai târziu, – miscarea catharilor (sec XII-lea) – si ea reprimata cu o mare cruzime.

***

Catharii si Catarismul

Catarismul a fost o doctrină cvasi-crestină, de sorginte gnostica, apărută în secolele  X-XI-lea. Catharii (din greacă katharoi, care poate fi tradus ca”Purii”) au fost  cunoscuti si sub numele de Albigenzii , din cauza activitatii lor intensive în regiunea Albi din sudul Frantei Midi-Pyrénées, pe atunci parte a Confederatiei Catalano-Aragoneză ori a Regatului Aragonului. Acesti Cathari  au fost  o sectă crestină, cu puternice influente dualiste gnostice.  În anul  1176, doctrina cathară a fost proclamată eretică. Catharii, la fel ca toti gnosticii, erau dualisti,  care credeau ca lumea nu a fost creată de Dumnezeul lui Avram, ci de un demiurg rău – Diavolul. Considerand universul nostru, adica cel in care traim, drept o creatie a diavolului, catarii militau pentru o existenta ascetică, depuneau jurământ de castitate  (nerescunoscund institutia familiei prin  căsătorie). Catharii considerau existenta materială  o uriasă închisoare, în care sunt detinute sufletele luminoase, create si apartinând  Dumnezeului bun.

Comunitatea cathara cunostea doua straturi sociale, Perfecţii (Parfaits) si Fidelii ( Fidèles) , inexact cunoscuti in unele prezente literare sub denumirea de Auditorii. Perfectii acceptau un ascetism mai bland, Fidelii avand chiar familii prin care ei perpetuau comunitatea, a diavolului sau nu. Catharii credeau in reîncarnare, prin care toate sufletele, după cateva  reveniri ( de obicei 7) în “inchisoarea” materială, se vor elibera spre mântuire. Multi Cathari dorind sa se elibereze de “închisoarea trupului” practicau “endura” (moartea prin înfometare).

Doctrina  catară a fost combătută cu vehementa de biserica catolica si aderentii ei au fost prigoniti avand doua alternative, moartea sau revenirea la catolicismul dogmatic. Primele măsuri masive împotriva catarilor au inceput in anul  1147, in timpul papalitatii lui  Eugen al III-lea. In anul 1209, Papa Inocentiu al III-lea a  lansat Cruciada Albigensiană (1209 – 1229) ori Cruciada cathară, care a durat 20 de ani.

Catharii au reusit sa-si mentina cateva fortificatii pana la distrugerea totala a tuturor comunitalilor cathare. Sfârsitul catharilor s-a petrecut la 15 martie 1244, la fortăreata Montségur, care după un asediu prelungit, în care le-a fost oferită alternativa convertirii la catolicism, 250 de catari au coborât din cetate si s-au sinucis arzand de vii.

Anne Brenon: Catharii

Anne Brenon este poate una din cele mai influente cercetatoare europene ale ereziilor crestine ale Evului Mediu. Nascuta in 1945, este istoric si paleograf, fosta directoare a  Centrului National Francez de studii Cathare (Centre national d’études Cathares René-Nelli à Carcassonne) astazi profesor de istorie medievala la Universitatea din Montpellier. Nu i-am cunoscut studiile pana recent, am fost insa extrem de impresionat de eruditia si acuaretea cartii pe care v-o prezint in postarea aceasta.

Comunitatea Cathara a fost ultima comunitate crestina de sorginte gnostica din Europa. Exterminarea aceastei comunitati, printr-o cruciada, este o pata rusinoasa pe fata bisericii Catolice, fiind singura comunitate crestina care a fost anihilata fizic fara nici un fel de incercare chiar fortata de a-i converti. Nici o comunitate religioasa crestina nu a fost distrusa cu forta de alti crestini si exterminata fizic in afara acestor Cathari.

Catharismul, apărut în secolul al X-lea, în Sud-Vestul Franţei, în regiunea Languedoc din munţii Pirinei, s-a răspândit ulterior în intreaga Europă de Vest. Catharii au fost urmasii spirituali ai Pavlikianilor (Paulikianoi) , care au urmat invataturile lui Marcion si ale arhiepiscopului Paul (Pavel) din Samosata (200 – 275 d.Hr) si urmasii  Bogomililor bulgari, o sectă dualistă gnostică ce sintetizează paulicianismul armean şi mişcarea reformatoare a bisericii slave din Bulgaria între 950 şi 1396 d.Hr.

Teologia Cathara (cunoscuti in istorie si pe numele de Albigensiani – Albigeois), se numeau intre ei comunitatea “barbatilor si femeilor bune” (Bons Hommes et Bonnes Femmes). La fel ca majoritatea gnosticilor crestini, refuzau Vechiul Testament ca parte din teologia lor dualista, care considera pe Dumnezeul Vechiului Testament drept demiurgul Rau (Satana); si o parte din Noul Testament a fost respins de ei, Cartea lor sfanta era Evanghelia dupa Ioan. Considerând că întreg universul vizibil reprezintă opera Diavolului

Regulile comunitatii lor (intr-un fel) se asemanau cu cele ale esenienilor. Din punct de federe al regimului dietetic, ei nu consumau de loc carne si extrem de rar peste. In majoritatea lor erau vegetarieni, nemancand nici un fel de alimente care erau produsul unei reproduceri sexuale.

Cartea scrisa Anne Brenon, tiparita de editura Nemira sub traducerea excelenta a lui Ioan Doru Brana, este traducerea originalului “Les cathares, Editions Albin Michel, coll. Spiritualités vivantes”,  din 2007. Este un demers exceptional, care descrie cu exactitate epoca, teologia si viata acestei comunitati. Extrem de interesant pentru cei care doresc sa cunoasca mai mult despre Gnosticism. De citit.

Bibliografie note si citate:

Barber, M. The Cathars: Dualist heretics in Languedoc in the High Middle Ages. The Medieval world. Harlow: Longman. 2000
Roach, Andrew P. The Devil’s World: Heresy and Society 1100–1320. Harlow: Pearson Longman. 2005

Cipru a ajuns în pragul falimentului pentru că prăbuşirea sectorului bancar colosal sufocă economia reală prea fragilă. Depozitele sunt de cinci ori mai mari decât PIB-ul. Cine urmează? Guvernul Ciprului este atât de secătuit de bani, încât naţionalizarea de­pozitelor bancare – o sursă sigură şi rapidă de lichiditate – i-a fost dată drept cel mai puţin păgubitoare soluţie pentru sal­varea sistemului bancar uriaş. De­pozitele băncilor din Cipru depăşesc de cinci ori PIB-ul, dar cea mai mare parte a acestor bani nu ajunge în economia reală. În UE sunt mai multe state cu sisteme bancare exagerat de mari, iar dacă turbulenţele din Cipru vor degenera într-o migrare a capitalului şi o criză de neîncredere în siguranţa eco­nomiilor, aşa cum avertizează analiştii, problema se pune cine ar putea ajunge în aceeaşi situaţie cu Ciprul. În Luxem­burg, depozitele sunt de 14 ori mai mari decât economia. Cu resurse puţine şi o populaţie mică, dar măcinată de conflicte etnice, Ciprul a căutat să se dezvolte transformându-se în paradis fiscal, ceea ce a făcut ca activele bancare din această ţară să crească de la 78 miliarde euro în 2007, înainte de intrarea în zona euro, la 126,4 miliarde euro la sfârşitul lunii ianuarie, sumă de şapte ori mai mare decât PIB-ul, scrie Bloomberg.   Ca şi în cazul Islandei, o altă economie minusculă în comparaţie cu mărimea sectorului bancar, investitorii care au apelat la băncile cipriote au urmărit dobânzi pentru depozite mai atractive în condiţiile în care randa­mentele din alte state din zona euro deveneau tot mai mici. Băncile cipriote plăteau în ianuarie o dobândă medie de 4,45% la depozitele constituite pentru mai puţin de doi ani, faţă de 4,25% în 2008, potrivit datelor băncii centrale cipriote.

Banca Centrală Europeană a redus de la 4% la 0,75% dobânda de politică monetară în aceeaşi perioadă, iar băncile germane şi-au micşorat dobânzile de la 4,01% la 1,5%.   Din depozitele de aproape 70 miliarde euro deţinute de clienţii nonbancari la băncile din Cipru la sfârşitul lunii ianuarie, 21 miliarde euro, sau 31% din total, au provenit de la clienţi din afara zonei euro, iar 7% de la alte ţări din uniunea monetară. Ruşii, persoane fizice sau juridice, au 31 miliarde euro în depozite în Cipru, potrivit calculelor Moody’s. Mai mult de o treime din filialele Bank of Cyprus, care deţinea 27% din depozitele ţării la sfârşitul lunii septembrie, sunt în Rusia. Cele mai mari bănci cipriote care ar trebui „salvate“ prin bailout-ul de zece miliarde de euro stabilit de zona euro la sfârşitul săptămânii trecute – Marfin şi Bank of Cyprus – cumulau în 2011 active de nu mai puţin de 82 miliarde euro, de 4,6 ori mai mult decât PIB-ul. Raportul este mare, dar nu singular, fiind, de exemplu, inferior celui dintre activele băncilor elveţiene Credit Suisse şi UBS şi economia Elveţiei. Dar o mare parte din investiţiile colosale care intră în Cipru sunt doar în tranzit. Mulţi bani veniţi din Rusia se întorc în Rusia, scrie La Tribune. Integral in Ziarul Financiar

O lecţie politică din afara politicii. Între autoritatea religioasă şi cea politică există deosebiri fundamentale, dar cu toate acestea şi una şi alta au nevoie de dovezi indubitabile de devotament şi loialitate. Privind începutul noului pontificat, înţelegem uşor de unde se poate trage gelozia politicienilor. Autoritatea firească şi relaxată pe care suveranul pontif o emană în rândurile credincioşilor sau a celor care au măcar o mică nostalgie conservatoare este ceva rarissim, dacă nu imposibil în democraţiile moderne. Dar cu toate că, în esenţă, acest tip de autoritate este impropriu în spaţiul democraţiilor liberale, politicienii aspiră, firesc, la mai multă credibilitate personală şi putere de convingere. Şi care sunt semnele exterioare cele mai sigure ale acestei netrucate autorităţi? Cu siguranţă e vorba de simplitate şi modestie. Prin comparaţie cu importanţa pe care o arogă demnitarii din ţările estului fost comunist ( şi cei din România), politicienii nordului european sunt mai puţin emfatici, mai simpli în relaţia cu ceilalţi şi, dacă ni se îngăduie, ”mai egali”. Dar prin comparaţie cu nordul, chiar şi sudul Europei are nevoie de mai multă regie şi de mai multe însemne ale prestigiului conferit de putere. Sunt acestea consecinţe ale protestantismului nordic şi ale catolicismului meridional? Sau – ca să nu mergem atât de departe – ar trebui să le vedem ca urmări ale istoriei politice şi economice, ca expresii ale gradului diferit de egalitarism? În orice caz, un anumit aspect pare să joace un rol privilegiat. Este vorba de dimensiunile corupţiei. Potrivit anchetelor realizate periodic de organizaţia Transparency International, corupţia în ţările nordului este mult mai scăzută decât în est şi în sud. Pe această convingere publică că demnitarii aleşi sau numiţi sunt de regulă virtuoşi se întemeiază un grad ridicat de încredere. Or, într-un asemenea context psihologic, în care deputatul sau consilierul local este privit îndeobşte cu încredere, butaforia autorităţii devine ridicolă. Aerul acesta al propriei importanţe pe care îl afişează de multe ori demnitarul român nu îşi are rostul într-o lume în care fiecare îşi cunoaşte locul în societate şi în care privilegiile sunt reduse la cât mai puţin. Dimpotrivă, într-o societate a încrederii este profitabil să fii modest şi doar ştim foarte bine că perversitatea politicii a făcut ca până şi ”firescul” şi „modestia” să devină un limbaj electoral şi o formă de demagogie. În România îndemnul acesta a dus până la caricatură: ”Dacă va aduce voturi partidului, voi umbla şi desculţă”, brava recent o politiciană de prim plan. Dar în ciuda acestor evoluţii baroce, un anumit grad de firesc a existat totuşi şi există pe mai departe în societăţile egalitare bazate pe încredere şi pe convingerea că un politician este corupt prin excepţie şi nu prin regulă. Integral la Deutsche Welle

Franţa ar putea livra unilateral arme rebelilor sirieni.  Preşedintele francez François Hollande nu mai crede într-o soluţionare politică a conflictului dintre Opoziţia siriană şi regimul Assad. Aşa că liderul de la Elysee doreşte ridicarea embargoului şi înarmarea rebelilor sirieni. Partenerii europeni sunt reticenţi, iar Parisul ia în considerare un demers unilateral. Franţa nu exclude posibilitatea de a livra arme rebelilor sirieni şi fără acordul partenerilor din UE. Deşi subiectul nu se află pe agenda oficială a liderilor europeni reuniţi la Bruxelles, Franţa şi Marea Britanie vor să forţeze o dezbatere în acest sens. Dacă statele europene nu se vor lăsa convinse de necesitatea ridicării embargoului actual, atunci Franţa îşi va asuma răspunderea. Declaraţia a fost făcută joi seară, la Bruxelles, de François Hollande. Termenul dat de Hollande pentru aprobarea livrărilor de arme este cel târziu sfârşitul lunii mai. Soluţiile politice au eşuat în Siria, în ciuda presiunii internaţionale. Un oficial britanic a declarat chiar că embargoul de arme are o componentă perversă: el nu împiedică livrările de arme către regimul Assad, dar le blochează pe cele care ar putea fi destinate Opoziţiei. Există mai multe ţări europene care sunt reticente în această privinţă, printre ele Germania, Austria şi Suedia. Ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, anunţase deja că Parisul ar putea acţiona ca stat suveran şi fără acordul partenerilor europeni. O declaraţie similară fusese făcută şi de premierul britanic, David Cameron. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american a declarat în acest context că SUA sprijină formele de susţinere a Opoziţiei siriene enunţate de Paris şi Londra. Vineri, 15 martie, se împlinesc doi ani de la izbucnirea războiului civil în Siria. Peste 70 de mii de persoane au murit în acest conflict, în timp ce comunitatea internaţională nu a reuşit timp de doi ani să acţioneze decisiv în acest dosar. Circa un milion de oameni s-au refugiat din cauza războiului civil. RFI

Barack Obama, pentru prima dată în Israel şi teritoriile palestiniene. Care este agenda preşedintelui SUA. Barack Obama ajunge miercuri în Israel pentru prima sa vizită în calitate de preşedinte american, în cadrul căreia va merge şi în teritoriile israeliene şi în Iordania, având ca singură ambiţie declarată de a “asculta” şi nu de a lansa o iniţiativă de pace. Această primă călătorie a sa din al doilea mandat are loc la două zile după învestitura noului Guvern al premierului israelian Benjamin Netanyahu, care şi-a fixat drept “principală prioritate apărarea şi securitatea”, citând “ameninţările foarte grave” care vin, în opinia lui, din partea Iranului şi Siriei. La aterizarea Air Force One pe aeroportul din Tel-Aviv în jurul prânzului, preşedintele american va inspecta o baterie a sistemului atirachetă Iron Dome, finanţat de Statele Unite. El va merge apoi la Ierusalim, pentru a se întâlni cu preşedintele Shimon Peres, după care va fi primit de Netanyahu, cu care are relaţii personale destul de reci. Obama va avea o întrevedere, joi, la Ramallah în Cisiordania cu preşedintele palestinian Mahmoud Abbas, cu care se va întâlni şi în ziua următoare, cu ocazia unei scurte vizite la Biserica Naşterii Domnului din Betleem. Doritor să se adreseze direct israelienilor, el va rosti joi un discurs la centrul internaţional de Congrese din Ierusalim. În cadrul acestei vizite cu mare încărcătură simbolică, el va merge la muzeul naţional din Betleem, în special pentru a admira faimoasele manuscrise de la Marea Moartă, care sunt în posesia Israelului de la Războiul din 1967. Vineri, el va depune jerbe de flori la mormântul fondatorului sionismului Theodor Herzl şi la cel al premierului asasinat Yitzhak Rabin, după care va merge la memorialul Holocaustului Yad Vashem. Barack Obama va pleca apoi în Iordania, unde se va întâlni cu regele Abdallah II, după care, sâmbătă dimineaţa, va vizita Petra. Principalul obiectiv al acestei călătorii este consolidarea legăturilor cu Israelul, principalul aliat al Statelor Unite în regiune, şi încercarea de a aplana diferendele cu Netanyahu în privinţa programului nuclear iranian şi a colonizării teritoriilor palestiniene. “Credem că va dura puţin mai mult de un an sau aproape până când Iranul va dezvolta o armă nucleară, dar evident nu vrem să aşteptăm până în ultimul moment”, a declarat Obama într-un interviu acordat televiziunii israeliene, difuzat la 14 martie, subliniind că “păstrează toate opţiunile pe masă”. Mediafax

Cine sunt cei mai mari antreprenori români care îşi gestionează afacerile prin firme din Cipru. Omul de afaceri Radu Timiş, proprietarul CrisTim: “Este un moment bun ca statul român să promoveze în sfârşit o lege a holdingului care i-ar aduce acasă pe antreprenorii români”.

Ion Ţiriac, Mihai Miron, Radu Timiş sau Puiu Popoviciu sunt doar câţiva dintre marii antreprenori români ale căror companii au drept acţionari una sau mai multe companii cu sediul în Cipru

ZF a realizat, pe baza datelor transmise de Registrul Comerţului, topul celor mai mari 50 de companii (după cifra de afaceri din 2011) în care cel puţin un acţionar este o firmă înregistrată în Cipru. Astfel, cel puţin zece din cele 50 de companii au în spate un antreprenor român care a preferat să înfiinţeze o firmă în Cipru pentru a gestiona businessul din România. “Noi am mers acolo doar pentru eficientizare fiscală şi nu suntem afectaţi în niciun fel. Urmăresc însă ce se întâmplă în Cipru şi cred că decizia de a taxa depozitele bancare este o greşeală imensă pentru că generează neîncredere şi în rândul investitorilor care s-ar gândi să-şi înregistreze companii în Cipru”, spune Radu Timiş, fondatorul grupului Cristim din industria mezelurilor. Afacerea Cristim (producţie şi distribuţie) este controlată acum de o companie – Rangeglow Limited – înregistrată în Cipru.

Impozitul pe profit în Cipru era de 10,5% faţă de 16% în România, iar Timiş mai spune că în cazul unei tranzacţii în Cipru nu ar mai plăti taxe şi ar putea reinvesti întreaga sumă. “Este un moment bun ca statul român să promoveze în sfârşit o lege a holdingului care i-ar aduce acasă pe antreprenorii români”, crede Radu Timiş. Ziarul Financiar

Preambul

România modernă are nevoie de o dreaptă unită, care să aducă laolaltă principii și convingeri politice și să demonstreze viziune pe termen lung.  Acesta este momentul implicării tuturor celor care cred că este posibilă modernizarea statului, fără a exclude valorile conservatoare.  Avem nevoie de unirea acelor omeni care își doresc să construiască o dreaptă reală, înainte de a-și dori puterea.

Unitatea de acțiune și de concepție politică este imperativă.  Ne unim pentru a schimba actualul raport de forțe.  Resursele noastre se reunesc astfel, în mod energic și transparent.

Vom promova o politică sinonimă cu interesele cetățeanului, întemeiată pe un dialog onest și permanent.  Inițiem astăzi un proiect deschis, sprijinit pe convingerea că în orice societate există o largă diversitate a opiniilor.  Vom susține valoarea și meritul ca argumente pentru prosperitate.

Alianța noastră reprezintă istoria politică a României și îmbină tradiția și experiență Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat cu viziunea și entuziasmul nou al FORȚEI CIVICE. Acesta este primul pas spre unitatea dreptei.

Avem nevoie de dreptate, de o justiție liberă și puternică.  Avem nevoie de adevăr, de limpezirea climatului politic. Viitorul european al României moderne poate fi construit doar pornind de la aceste premize.  Prin alianța noastră, noi spunem DA acestui viitor.

Manifest

Principiile Alianței D.A.

1. Democrația

Statul modern se întemeiază pe principiile democratice.  Înțelegem prin aceasta înlesnirea accesului și participării cetățeanului la decizie.  Ne asumăm o reprezentare onestă și conformă a intereselor acestuia și considerăm că democrația este unicul sistem care poate să îi garanteze drepturile și libertățile și să constituie fundamentul prosperității.

2. Statul de drept

Ne declarăm apărători neclintiți ai statului de drept.  Respingem autoritarismul efemer al majorităților parlamentare și susținem domnia legii. Separația limpede a puterilor în stat este garanția unui viitor european pentru România.

3. Libertățile și drepturile cetățeanului

Credem că scopul central al democrației este protejarea drepturilor și libertăților cetățenești.  Pentru noi, statul democratic este mai mult decât un cumul de legi și de structuri.  El trebuie să fie garantul libertății de gândire.  Ca oameni de dreapta, promovăm opiniille informate, educarea minții și a spiritului ca forțe de salvare și de progres al civilizației.  Dreptul la sănătate și dreptul la educație sunt priorități de la care nu vom face rabat.

4. Justiția – puternică și independentă

Susținem o justiție liberă, care veghează echilibrul delicat dintre libertatea individului și puterea statului.  Susținem un sistem judiciar independent, care să își apere  – în fața oricărei presiuni – neutralitatea și să păstreze egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii.

5. Relația administrație centrală – administrații locale

Descentralizarea  – în orice formă, fie ea economică sau politică – generează prosperitate și dezvoltare durabilă pentru comunități.  Ea încurajează spiritul antreprenorial și evoluția individuală.  Credem că performanța în administrație este obținută prin eficiență, competență și responsabilizare a reprezentanților autorităților statului.

6. Statutul comunității

Susținem dreptul comunităților locale de a reprezenta interesele membrilor lor.  În aceeași măsură, milităm pentru implicarea cetățeanului în viața comunității din care face parte.  Civismul lucid, rațional, precum și dorința de a ne regăsi în setul de valori al comunității trebuie să ne motiveze pe toți.  Un stat construit pe interesul național va recâștigă interesul cetățenilor de a se pune în slujba sa, la nivel local sau central.

7.   Munca și proprietatea

Liberalismul economic trebuie să fie una dintre valorile consacrate ale statului român modern.  Prosperitatea societății poate fi construită pe baza meritului și inițiativei private, a concurenței și egalității de șanse.  Credem în dreptul sacru la proprietate și în rolul proprietății ca fundament  al unei construcții economice, societale funcționale și moderne.  Aceasta nu include în niciun fel proprietatea care nu este justificabilă legal.

8. Familia și tradiția creștină

Familia are un rol major de transmitere a valorilor și convingerilor morale și religioase.  Ea oferă societății stabilitate și forță.  Conservarea tradițiilor asigură un cadru etic-spiritual sănătos, indispensabil împlinirii spiritului uman.  Într-o lume cu valori relative, familia, responsabilitatea față de copiii noștri și principiile creștine rămân singurele repere valide, pe care putem construi pentru viitor.

9. Securitate și apărare națională

Interesul național este deasupra oricărei doctrine politice.  În actualul climat internațional, apărarea țării înseamnă mai mult decât a fi pregătit să răspunzi vreunei amenințări.  Credem în echilibrul dintre garantarea securității naționale și prioritizarea unor domenii precum economia, educația, sănătatea și protejarea resurselor țării.  Acest echilibru se poate obține prin gestionarea integrată a riscurilor și vulnerabilităților.  Spiritul național nu se construiește prin dispreț și false superiorități față de ceilalți, ci prin recunoașterea în lume a valorilor și identității națiunii române.

10. România în lume

România de astăzi nu mai este izolată din punct de vedere economic, cultural și politic. Ea este parte a unor familii valoroase: ONU, UE, NATO, OSCE și Consiliul Europei.  Drumul României către o democrație consolidată și către un viitor al prosperității nu este posibil în afara acestor mari familii de state.  România își respectă partenerii și angajamentele asumate și respectă, la rândul ei, toate statele care se întemeiază pe principii democratice.

Bună dimineata intr-o zi de marti. Vremea va continua să se încălzească în cea mai mare parte a ţării, devenind caldă pentru această perioadă a anului. În vest, centru şi nord, îndeosebi în timpul zilei, cerul va prezenta înnorări şi vor fi ploi şi sub formă de aversă, posibil însoţite de descărcări electrice. În restul teritoriului înnorările vor fi temporare şi va ploua pe arii restrânse, mai ales spre seară şi la începutul nopţii. În zona de munte precipitaţiile vor fi şi sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vântul va fi slab şi moderat, cu intensificări temporare ziua în vestul şi centrul ţării, iar la munte va sufla tare. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 7 grade în nordul Moldovei şi în depresiuni şi 19 grade în Lunca Dunării, iar cele minime între -4 şi 7 grade. Izolat va fi ceaţă.

În Bucureşti, vremea va continua să se încălzească, devenind caldă pentru această perioadă a anului. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporare ziua. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 16 grade, iar cea minimă va fi de 2…4 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: Curs valutar BNR  valabil azi:  1 EURO = 4. 4170    RON; 1 USD = 3. 4088   RON; 1 EURO = 1. 2958   USD; Francul elvetian 3. 6160  RON. Gramul de aur 175.5369 RON.

Legea restituirii proprietăţilor, Monopoly în toată regula. După multe încercări de soluționare a problemei restituirii proprietăților (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005), guvernul Ponta îşi va asuma răspunderea pe Legea retrocedărilor pe data de 26 martie 2013 Proiectul de lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România începe mai mult decât încurajator. Astfel, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din lege, imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură. Ca orice lucru bun, nu durează la nesfârșit, aşa încât termenul-limită pentru realizarea situației comparative a cererilor și disponibilului de teren de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară va fi în jurul datei de 1 martie 2014, comisiile locale și județene de fond funciar având obligația de a soluționa toate cererile de restituire până în luna ianuarie 2016. […]Acest sistem tip Monopoly în care foștii proprietari vor avea puncte (bani fictivi) are și avantaje dar și dezavantaje. Foștii proprietari trebuie să aibă în vedere faptul că, în conformitatea cu prevedrile proiectului de lege, evaluarea imobilelor revendicate se va face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii în cauză. Menționez faptul că grilele notariale de anul acesta au fost ajustate, însă cu toate acestea sunt în medie cu 30%-35% mai scăzute decât prețul pieței. Pe de altă parte, o soluție prin care toate proprietățile să fie evaluate de experți s-a dovedit a fi imposibil de aplicat în cazul României. Integral in Capital

Guvernul a uitat să facă alegeri în colegiul lui Felix. Executivul trebuia să anunţe până pe 14 martie data la care se vor organiza alegeri în colegiul senatorial vacantat de Dan Voiculescu. Ministerul Administraţiei şi Guvernul aruncă pisica de la unul la altul. În urma demisiei senatorului PC Dan Voiculescu din Parlament, în 28 ianuarie 2013, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, condus de Liviu Dragnea, trebuia să înainteze Guvernului data la care se vor organiza alegeri parţiale, pentru a se acoperi postul vacantat. Însă, conform Legii electorale, termenul limită până la care Executivul trebuia să stabilească, prin Hotărâre, data noilor alegeri a fost depăşit. Legea electorală precizează, la articolul 48, alineatul 16: „Alegerile se organizează cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor prezentului titlu, în cel mult trei luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Camerei Deputaţilor sau a Senatului, după caz, prin care se constată încetarea mandatului unui deputat sau senator“. Conform acestei prevederi, calculele hârtiei arată astfel: demisia lui Dan Voiculescu a fost publicată în Monitorul Oficial chiar în ziua în care a fost înaintată, pe 28 ianuarie, deci termenul maxim în care pot fi organizate alegeri parţiale este duminică, 28 aprilie. Integral in Adevarul

Magistrații au decis definitiv: Baronul Mischie, patru ani la puȘcărie. Judecătorii au decis respingerea recursului fostului baron de Gorj Nicolae Mischie. Acesta va sta în următorii patru ani la pușcărie. Decizia este definitivă. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunțat astăzi sentinţa definitivă în dosarul în care fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj Nicolae Mischie a fost condamnat de instanţele inferioare la patru ani de închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită. Potrivit DNA, în perioada 1999 – 2002, Nicolae Mischie a pretins de la omul de afaceri Clement Mocanu executarea unor lucrări de construcţii şi de renovare la trei imobile proprietate personală, valoarea totală a acestora depăşind 4,5 miliarde lei vechi. În schimbul acestor servicii, Mischie a promis că poate interveni la diverse autorităţi ale statului în vederea obţinerii de către afacerist a unor contracte economice în favoarea firmelor care îi aparţineau. De asemenea, Mischie ar mai fi pretins, cu titlu de mită, un autoturism ARO, mobilier şi bunuri electrocasnice pentru dotarea proprietăţii sale din Târgu Jiu, susţin procurorii. În dubla sa calitate – de preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj şi preşedinte al Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia – Nicolae Mischie a promis că îşi poate trafica influenţa pe lângă funcţionari cu înalte demnităţi publice din judeţ pentru acordarea unor facilităţi firmelor aparţinând omului de afaceri, pentru a stopa controalele pe linie fiscală la acestea, cât şi pentru a încheia unele contracte de execuţie lucrări în numele administraţiei publice judeţene pe care o reprezenta. Integral in EVZ

Adrian Năstase a fost eliberat. După 265 de zile petrecute după gratii, Adrian Năstase va fi eliberat condiţionat. Magistraţii de la Tribunalul Bucureşti au respins luni recursul DNA faţă de decizia de eliberare a Judecătoriei Sectorului 4, pronunţată luna trecută. Tribunalul Bucureşti judecă, luni 18 martie recursul în cazul cererii de eliberare a fostului premier Adrian Năstase. Pe 12 februarie, Judecătoria Sector 4 a aprobat cererea de eliberare spunând în esenţă că Năstase poate fi eliberat înainte de termen. În 20 iunie 2012, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul “Trofeul calităţii”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD. Magistraţii Judecătoriei Sector 4 spun în motivarea deciziei privind eliberarea condiţionată a lui Adrian Năstase  că fostul premier a fost un deţinut model şi că a stat destul în penitenciar. ”Faţă de cele expuse în cele ce preced,  instanţa apreciază că timpul executat din pedeapsă este  suficient  pentru ca deţinutul  sa îşi însuşească scopul preventiv si educativ al acesteia, astfel încât pe viitor sa  nu mai comită si alte fapte infracţionale şi să poată fi redat societaţii”, au fost de părere magistraţii de la Judecătoria Sector 4 DNA a atacat decizia cu recurs susţinând că Adrian Năstase trebuie să mai stea în puşcărie pentru că nu recunoaşte autoritatea Justiţiei şi pe care de consecinţă funcţia de reabilitare a pedepsei nu a funcţionat. DNA spune că dezbaterile din penitenciar nu pot fi luate în considerare în judecarea eliberări lui Năstase. Integral in Gandul.

Presa străină, despre eliberarea lui Adrian Năstase: Cel mai important politician român care a fost încarcerat pentru corupţie. Eliberarea din închisoare a lui Adrian Nastase a fost un subiect tratat şi de către presa internaţională. Jurnaliştii străini menţionează că fostul premier este cel mai important politician român care a fost încarcerat pentru corupţie, după 1989. Este amintit şI faptul că sistemele juridice din România şi Bulgaria sunt în continuare monitorizate de către Uniunea Europeană, la peste 5 ani de la aderare, potrivit Digi 24. Agenţia de presă Reuters face un sumar al întregului proces al lui Adrian Năstase. Jurnaliştii spun că fostul premier a respins acuzaţiile procurorilor. Mai mult, Reuters reia temerile exprimate de oficialii europeni privind corupţia din România şi Bulgaria, care ţine cele două ţări în afara spaţiului Schengen. Ştirea a ajuns şi peste Ocean, în Statele Unite. Ziariştii de la New York Times relatează că detenţia lui Adrian Năstase a făcut valuri printre români, mai ales după ce milioane de oameni au urmărit la televizor cum fostul premier a fost scos pe targă din propria casă, după o tentativă eşuată de suicid. Jurnaliştii americani spun că vârsta înaintată şi faptul că a scris mai multe cărţi în închisoare i-a determinat pe judecători să-l elibereze după doar 9 luni, cu toate că avea de executat o pedeapsă de 2 ani. Integral in Romania Libera

Motivul refuzurilor lui Plesu, Djuvara, Liiceanu si Cartarescu de a participa alaturi de Andrei Marga la Salonul de Carte de la Paris. Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Mircea Cartarescu au decis sa nu participe la Salonul de Carte de la Paris, unde Romania este in acest an tara invitata de onoare. Cei trei sunt invitatii francezilor, dar costurile deplasarii lor sunt impartite in mod egal intre organizatorul Salonului de la Paris si Institutul Cultural Roman, condus de Andrei Marga. Acest element a fost catalizatorul refuzului celor trei. Pe langa lista autorilor invitati de francezi, conducerea ICR a mai alcatuit in nume propriu alte doua liste de scriitori romani, printre ei aflandu-se si Neagu Djuvara. Istoricul a refuzat si el participarea. Salonul de Carte de la Paris este cel mai important eveniment de pe piata editoriala franceza. Participarea Romaniei ca invitat de onoare la editia actuala a fost anuntata in 2012 si este rezultatul eforturilor Institutului Cultural Roman in perioada mandatului lui H.R.Patapievici. Centrul National al Cartii din Franta a alcatuit lista celor 27 de autori romani invitati, dintre care Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Mircea Cartarescu au refuzat sa participe.      Motivatiile tin de implicarea ICR-ului condus de Andrei Marga in finantarea autorilor romani invitati de catre editorii francezi. Andrei Plesu a explicat, intr-o declaratie pentru HotNews.ro, ca “mi se pare imoral sa ma las inclus in programul unei institutii aflate in plin derapaj”. Integral la HotNews

Reteaua spagarilor din Tribunal. Metodele prin care judecatorii “ii fac scapati” pe infractori. Cazul judecatoarelor corupte de la Tribunalul Bucuresti a dinamitat Justitia. Magistrati si grefieri s-au folosit de sistemul informatic din instante si distribuiau dosarele dupa propriul interes. Arestarea judecatoarelor Antonela Costache si Viorica Dinu, acuzate de coruptie, dezvaluie modul in care dosarele ajungeau la un complet aranjat. Repartizarea aleatorie a cauzelor, facuta la intamplare de sistemul informatic ECRIS, era fraudata de grefierul Sorin Vasilescu. El este acuzat ca a primit 5.000 de euro pentru a repartiza dosarul lui Dinel Staicu la judecatorii preferati. Plenul CSM va hotârî astăzi dacă va sesiza Inspecţia Judicară cu privire la abaterile disciplinare privind repartizarea aleatorie a dosarelor către magistraţi corupţi de la Tribunalul Bucureşti. Subiectul a fost introdus pe ordinea de zi la solicitarea preşedintelui Consiliului, Oana Schmidt Hăineală. 1. Direcţionare unică. Grefierul care introduce datele în program direcţionează dosarul către un anume complet. Programul are mai multe opţiuni care trebuie bifate, de exemplu urgenţă, minori, arestaţi etc. Grefierul blochează toate completele într-o zi, mai puţin unul, cel la care trebuie să ajungă dosarul. De asemenea, grefierul poate introduce criterii de complexitate eronate pentru a ghida dosarul către un anumit complet. 2. Schimbarea judecătorilor. Dosarele se împart la complete, nu la judecători. Componenţa acestor complete nu este publică, iar preşedintele de secţie o poate modifica pe parcurs. Astfel, judecătorii pot fi scoşi sau se pot retrage din anumite complete, în funcţie de caz: „se îmbolnăveşte”, intră în concediu, se abţine sau este recuzat. Un alt coleg îi va lua. Integral in EVZ

Blaga spune că alegerile din PDL vor fi corecte, partidul nu se va scinda şi el va rămâne în PDL. Liderul PDL Vasile Blaga a declarat, luni, la Buzău, că alegerile din 23 martie vor fi “extrem de corecte”, anunţând, totodată, că indiferent de rezultat partidul nu se va scinda, iar el va face politică doar în interiorul PDL. Prezent, luni seară, la Buzău, unde şi-a prezentat moţiunea în faţa a circa 400 de membri PDL, liderul Vasile Blaga a declarat că, în opinia sa, alegerile din 23 martie vor fi organizate corect, membrii PDL urmând să voteze în funcţie de propriile opţiuni nu de “cât de puternic este un lider de filială”. “Alegerile vor fi extrem de corecte, sunt cinci mii de oameni şi am convingerea că oamenii ştiu ce au de făcut, am convingerea că fiecare va vota conform propriei opţiuni. E libertate totală. PDL nu se va scinda indiferent ce se va întâmpla. Partidul are o tradiţie, se întăreşte în opoziţie”, a spus Blaga. Întrebat ce părere are despre faptul că Elena Băsescu îi face campanie unei contracandidate de-a sa, Vasile Blaga a declarat: “Da, îi doresc o sarcină uşoară şi să aibă un copil foarte sănătos”. Vasile Blaga a adăugat că va câştiga alegerile în PDL, dar că oricare ar fi rezultatul nu va face politică decât în PDL: “Politică voi face doar în PDL, niciodată, în afara lui, nu mă cheamă Stănişoară sau Frunzăverde sau mai ştiu eu cum îi va chema după 23 martie”. Aduce Medoafax

Va urez o zi buna!

Aducem un articol publicat in The Guardian (The Byzantine empire’s own ‘eurozone’ crisis offers a lesson for the EU today) si semnat de Peter Frankopan. Dr. Peter Frankopan este directorul Centrului pentru Cercetări Bizantine la Universitatea Oxford unde este şi cercetător la Worcester College. Lucrează la istoria Imperiului Bizantin, lumea slavonă şi relaţiile între creştinătate şi islam, şi este autorul lucrării “The First Crusade: The Call from the East” (Prima cruciadă: Apelul din Est, nu a fost tradusă în limba română).

De la manevrarea unei monezi unice, la ieşirea dintr-o recesiune şi negocierea unor uniuni politice şi fiscale într-o societate multilingvă, multietnică, liderii Bizanţului s-au ocupat de foarte multe. Politicienii UE ar avea de învăţat de la strămoşii lor, susţine istoricul britanic Peter Frankopan.

***

Este câteodată uşor să uităm de ce studiem istoria. Bineînţeles, ne servim de trecut pentru a înţelege prezentul, dar la nivel ideal, ar trebui de asemenea să învăţăm din ea. De aceea este păcat că noua programă şcolară britanică nu face loc istoriei Bizanţului, jumătatea estică a Imperiului Roman, care a cunoscut momentul său de glorie după ce Roma a intrat în declin la sfârşitul Antichităţii.

Din păcate, pentru că generaţiile următoare nu au învăţat nimic de la puterea mediteraneană orientală care domnea cândva de la Veneţia în Palestina şi din Africa de Nord în Caucaz, lecţia de reţinut de lumea modernă s-a pierdut cu siguranţă cu timpul – o lecţie care ar fi totuşi extrem de utilă Europei de astăzi.

Precum UE, Imperiul Bizantin era o comunitate de state, multilingvă şi multietnică regrupând diferite climate şi economii locale, de la oraşul animat la târguri, de la micile porturi la mici localităţi rurale. Și nu este totul, deoarece această comunitate avea şi o monedă unică, a cărei valoare, în plus, nu a fluctuat timp de secole.

Imposibil să ascunzi profituri

Contrar ideilor preconcepute, pe care le auzim aproape tot timpul în Camera Comunelor când deputaţii se îngrămădesc pentru a califica drept “bizantine” reglementările excesive şi legile prea complexe, Imperiul Bizantin era în realitate un model sofisticat, mai ales în domeniile în care UE dă dovadă de insuficienţă. Bizanţul, spre deosebire de Uniunea Europeană, nu suferea de ineficienţă şi de disparitate în privinţa impozitării: era imposibil să ascunzi profituri într-o regiune mai avantajoasă pentru a submina structura imperiului. În Bizanţ, modul de guvernare era convenabil, simplu şi eficient.

Era exclus ca diferitele regiuni ale imperiului să aibă reguli diferite sau politici fiscale: pentru ca statele să funcţioneze cu o monedă unică, o uniune bugetară, economică şi poltică, acest lucru era necesar.

Impozitele trebuiau să fie plătite de la periferie către centru şi era clar că resursele trebuiau redistribuite de la regiunile bogate spre cele care nu erau la fel de norocoase – chiar dacă nu toată lumea era de acord cu asta. A fi liber, s-a plâns un autor din secolul al XI-lea, însemna să fi scăpat de impozite.

Porţile trezoreriei, larg deschise

Dacă eurocraţii ar trage învăţături din structura imperiului, ei ar putea de asemenea să benefieze de modul său de a gestiona o recesiune cronică, provocată de aceeaşi combinaţie fatală de factori care paralizează astăzi economiile occidentale.

În anii 1070, veniturile publice s-au prăbuşit în timp ce cheltuielile continuau să crească pentru anumite servicii esenţiale (precum armata), un context agravat de criza cronică de lichidităţi. Situaţia a devenit atât de disperată până la urmă încât porţile trezoreriei rămâneau larg deschise: nu era nevoie să fie închise, a scris cineva în acea perioadă, pentru că nu era nimic de furat. Nimeni nu a arătat clemenţă faţă de responsabilii crizei.

Echivalentul lui Herman van Rompuy din acea epocă, un eunuc pe numele de Nikephoros, a fost linşat de o populaţie furioasă, care făcea faţă creşterii preţurilor şi scăderii nivelului de viaţă şi până la urmă a fost torturat până a murit. Nemulţumirea generală a antrenat îndepărtarea altora, care au fost nevoiţi să renunţe la funcţii şi să se călugărească, probabil ca să se roage pentru a le fi iertate păcatele.

Această criză a însemnat impunerea figurii lui Nigel Farage, ale cărui argumente privind originea crizei păreau “atât de convingătoare”, potrivit unuia dintre contemporanii săi, încât populaţia “s-a unit punându-l pe el pe un piedestal” şi primindu-l peste tot cu aplauze. Aducea noutate într-o epocă în care vechea gardă era paralizată de inacţiune şi o mare penurie de idei bune. Era greu de contestat mesajul său, potrivit căruia cei aflaţi la putere erau inutili.

Politicile mizerabile pe care ei încercau să le pună în practică erau dezastruoase, pentru că nu contribuiau la soluţionarea problemelor, precum devalorizarea monezii fabricând tot mai mulţi bani în timp ce se reducea cantitatea de metal preţios folosită, o măsură de flexibilizare bugetară, într-un fel. Altfel spus, de parcă ai pune un pansament pe o rană de glonte.

Garda veche, înlocuită

Cum situaţia continua să se agraveze, a venit timpul să fie înlocuită toată garda veche. Noi conducători au venit şi cu ei noi idei radicale. Un plan de salvare german a fost o sugestie dar el nu s-a concretizat, chiar dacă această soluţie părea promiţătoare la un moment dat. Totuşi, în timp ce lipsurile se simţeau şi dezbaterile erau apocaliptice, a devenit absolut necesar să fie luate măsuri decisive.

Soluţia a apărut pe trei axe. Mai întâi, moneda a fost retrasă din circulaţie pentru a fi înlocuită cu noi piese care reflectau valoarea lor reală. Apoi, sistemul fiscal a făcut obiectul unei reforme radicale, în cadrul căreia un inventar al bunurilor deţinute de fiecare în tot imperiul a servit apoi de bază pentru colectarea impozitelor. În sfârşit, barierele comerciale au fost ridicate pentru a încuraja persoanele ce dispuneau de capital străin să investească mai avantajos şi mai uşor decât în trecut – nu pentru a achiziţiona noi bunuri, ci pentru a stimula comerţul.

Atât de proastă era starea imperiului încât aceste bariere au căzut astfel încât investitorii străini să poată face oferte mai bune decât locuitorii imperiului, cel puţin pe termen scurt, pentru a relansa economia. Această strategie a funcţionat: ea s-a dovedit mai puţin dureroasă decât era prevăzut şi a reînsufleţit un pacient care suferise un stop cardiac economic.

Nigel Farage din secolul al XI-lea nu a reuşit niciodată, de altfel, deşi a deschis calea unui excelent candidat care a putut să ajungă la vârf. Alexios Komnenos este cel care a reconstruit Bizanţul, chiar dacă a trebuit să plătească preţul pentru reformele sale: dispreţuit în timpul vieţii sale pentru că a luat decizii dificile, el a fost de asemenea ignorat de istorie timp de secole. Poate că ar trebui să căutăm pe cineva la fel de puternic astăzi. Aduce in limba romana PressEurop