Author: theophyle

În 1641, episcopul ortodox rutean de Muncaci se uneşte cu Roma. Prin influenţa arhiepiscopului Kolonich devine episcop grecul Iosif Camillis (din 1689 in 1706). Acesta din urmă aduce la unire parohii din părţile Bihorului si Crasnei, iar apoi obţine de la Kolonich o extindere a autorităţii asupra altor ţinuturi româneşti (Solnoc, Chioar, Maramureş, etc.). Peste 140 de parohii româneşti din aceste ţinuturi formează, împreună cu parohiile rutene, episcopia greco-catolică de Muncaci (abia în 1853, odată cu formarea episcopiei Gherlei, vor fi despărţite parohiile române de episcopia de la Muncaci) [1] În perioada de propagandă pentru unire a activat ca episcop in aceste ţinuturi episcopul ortodox de Maramureş Iosif Stoica, hirotonit de mitropolitul Dosoftei al Moldovei. Iosif Stoica, care o perioadă a fost şi locţiitor al mitropoliei Ardealului, a militat împotriva unirii cu Roma, dar şi a propagandei protestante.

Iosif Stoica a fost închis (fără judecată) între 1705 şi 1711. Conform sursei ortodoxe, locul lui Stoica a fost ţinut un timp în perioada întemniţării sale de Iov (Ion) Ţârca din Gâmbuţ. Conform sursei greco-catolice, Ion Stoica a oprit propagarea unirii in Maramureş. Conform aceleiaşi surse, „urmaşul său, Ştefan Serafim Petrovan, un om nedecis, a cochetat şi el cu catolicii, însă calvinii l-au împiedicat în acţiunile sale”. Sursele ortodoxe susţin că încercarea de trecere la uniaţie a fost respinsă prin „ridicarea unanimă a nobililor ortodocşi din Maramureş”, care au înaintat un protest solemn faţă de încercarea de a fi făcuţi uniaţi fără voie şi “de a introduce inovaţii împotriva legii şi credinţei lor vechi”.[2]

După înfrângerea Ungariei în bătălia de la Mohács (1526) şi divizarea teritoriului ţării în trei părţi, Ungaria a dispărut ca stat suveran, coroana ei revenind formal liniei austriece a Casei de Habsburg. Transilvania a devenit cu acea ocazie principat autonom sub suzeranitate otomană. In această perioadă, cele trei clase (“nationes”) dominante sunt în mare parte convertite la reformă, în timp ce ţăranii românii au rămas ortodocşi, spre deosebire de nobilii români care au îmbrăţişat credinţa reformată. Inaintarea otomană a fost oprită la porţile Vienei, iar în 1683 imperialii au pus capăt cu ajutor polonez asediului Vienei şi au început o contraofensivă rapidă spre est. În 1686 a fost recucerită Buda, iar în 1699 tratatul de la Karlovitz consfinţeste cuceririrea Ungariei dinainte de prima bătălie de la Mohacs, cu exceptia Banatului. Expansiunea monarhiei Habsburgice a fost însoţită de o puternică propagandă catolică, parte a contrareformei, ce viza recatolicizarea teritoriilor reformate (ceea ce nu putea fi făcut decât prin conversia populatiilor protestante si ortodoxe). Unirea unor biserici răsăritene cu Roma a fost o metodă de convertire a populatiilor ortodoxe compacte.

Ca şi în cazul Unirii de la Brest, sau al formării episcopiei unite de Muncaci, procesul formării bisericii unite ardelene este unul complex, format din etape multiple de negociere, de unire, şi de reacţie la unire (de intoarcere la ortodoxism a unor credincioşi şi de propagandă anti-unire). Aşa se explică faptul că este dificilă definirea unei date a unirii. Pornind de la aceleaşi fapte şi documente istorice, diverse puncte de vedere (în principal cel ortodox si cel catolic) acceptă diverse momente ale procesului de unire pentru a stabili existenta unirii.

În cazul specific al Ardealului, e important să notăm şi faptul că unirea a avut cauze extrem de diverse, dorinţa de păstrare a tradiţiilor şi interesele materiale şi nationale ale românilor (clerici si laici) jucând un rol cel puţin la fel de important ca dorinţa de reunire a bisericilor creştine. Actorii unirii au fost şi ei diverşi, incluzând Mitropolia Ortodoxă a Ardealului, diverse organizaţii ale Bisericii Catolice, dar şi administraţia imperială, bisericile protestante din Ardeal, Ţările Române, alte Biserici Ortodoxe.

În sfârsit, este specific Ardealului că eforturile de convertire catolică si protestantă s-au ciocnit deschis, atât la nivelul bisericilor, cât şi la nivelul administraţiilor imperială (pro-catolică) şi transilvăneană (pro-reformată). Dat fiind efortul venit din ambele parţi şi instrumentele utilizate, s-a afirmat deseori că ierarhia ortodoxă ardeleană a avut de ales atunci între Reforma Protestantă şi unirea cu Roma. Faptul că, în final, ierarhia a ales unirea cu Roma s-a datorat atât afinităţilor culturale, cât şi flexibilităţii de care a dat dovadă Biserica Catolică si dorinţei de afirmare a puterii austriece.

Bibliografie si citate:

[1] New Advent – Catholic Encyclopedia
[2] Ovidiu Ghitta, Naşterea unei Biserici, Presa Universitară Clujeană, 2001.
[3] Citate traduse sau romanesti si  din Wikipedia (Ro & Eng)

Bună dimineata intr-o zi de luni. Luni, vremea se va răci accentuat în regiunile intracarpatice, unde temperaturile maxime se vor situa între 4 şi 14 grade, dar în cele extracarpatice se va menţine vremea caldă, cu maxime termice între 14 şi 22 de grade, informează Administraţia Naţională de Meteorologie. Cerul va fi temporar noros şi, mai ales în cursul zilei, va ploua slab, local în vestul, centrul şi nordul ţării şi pe arii restrânse în rest. În zona înaltă a Carpaţilor Occidentali şi în nordul Carpaţilor Orientali precipitaţiile vor fi şi sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vântul va sufla în general moderat, cu intensificări izolate, mai ales la munte. Temperaturile minime se vor situa între -2 grade în depresiuni şi în nordul exterm al ţării, unde vor fi condiţii de brumă, şi 9 grade pe litoral. Noaptea în sud-estul şi sudul extrem al ţării, izolat, va fi ceaţă.

În Bucureşti, vremea se va menţine mai caldă decât în mod obişniut în această perioadă a anului. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă va fi de 20…21 de grade, iar cea minimă de 4…5 grade. Noaptea vor fi condiţii de ceaţă.

Curs valutar BNR  valabil azi:  1 EURO = 4. 4154    RON; 1 USD = 3. 4455    RON; 1 EURO = 1. 2815  USD; Francul elvetian 3. 6275      RON. Gramul de aur 177.8920 RON.

Criza din Cipru pune presiune pe leu. Cursul s-a stabilizat la sfârşitul săptămânii trecute pe palierul de 4,41 lei/euro, unde a urcat în ultimele două săptămâni pe fondul crizei din Cipru. Euro a trecut pragul de 4,4 lei pe 18 martie, imediat după anunţul privind „taxa“ pe depozitele din băncile cipriote, o măsură care a speriat investitorii de pe pieţele emergente.

BNR a publicat vineri un curs oficial de 4,4154 lei/euro, uşor sub nivelul din ziua precedentă, aceasta fiind a zecea şedinţă consecutivă în care moneda europeană se menţine peste pragul de 4,4 lei. Leul a închis şedinţa interbancară de vineri aproape de nivelul de 4,41 unităţi/euro pe fondul unei sesiuni liniştite pentru toate monedele emergente din regiune.

Mişcarea cursului din ultimele săptămâni reprezintă o schimbare de direcţie la 180 de grade în condiţiile în care de la începutul anului leul se afla pe o tendinţă ascendentă, susţinut de cererea de titluri de stat din partea investitorilor străini. Cursul de schimb atinsese un minim al ultimului an de 4,32 lei/euro la jumătatea lunii ianuarie, iar ulterior se stabilizase în jurul valorii de 4,35 lei/euro. Ziarul Financiar

Antonescu: „Dacă Ponta o desemnează pe Kovesi, ce facem? Rupem USL? Poate e şi asta o variantă“. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, duminică seară, că, în cazul în care premierul Victor Ponta o va desemna pe Codruţa Kovesi la şefia DNA, se pune întrebarea ce se întâmplă în continuare, adică dacă se rupe USL, el spunând că “poate e şi asta o variantă”, deşi are îndoieli. “În momentul în care doamna Mona Pivniceru a făcut personal opţiunea fermă pentru Curtea Constituţională, în acel moment, premierul a solicitat acest interimat (la Ministerul Justiţiei – n.r.) şi mie îmi pare că, atât cât suntem în continuare în alianţă, nu putem refuza premierului acest drept”, a mai spus Crin Antonescu. El a subliniat că, dacă premierul Victor Ponta, ca ministru interimar al Justiţiei, o propune pe Codruţa Kovesi pentru şefia DNA, “categoric acest lucru nu va fi susţinut de PNL, va fi în dezacord cu PNL”. “Mai departe, ce să facem, să rupem USL? Poate e şi asta o variantă”, a continuat liderul PNL, adăugând însă că are îndoieli în această privinţă. “Teama mea cea mai mare nu e nici măcar aceea că premierul Ponta o poate numi pe Kovesi, teama mea e că putem continua să o ducem aşa”, a mai spus Antonescu, susţinând că nu trebuie făcute compromisuri cu Traian Băsescu. Antonescu a precizat, într-o emisiune la Antena 3, că premierul Victor Ponta a dorit să asume interimatul în fruntea Ministerului Justiţiei, pentru soluţionarea problemei numirii procurorului general şi a procurorului şef al DNA, potrivit Mediafax. “În eventualitatea ca domnul Ponta să o desemneze pe doamna Kovesi în fruntea DNA, eu mă opun”, a mai declarat preşedintele PNL. Integral in Adevarul.

Comerţul cu arme, un alt mister din viaţa ministrului Sănătăţii. Sponsorizarea cu mobilă nu este singura necunoscută din cariera lui Eugen Nicolăescu. Experiența de peste zece ani în industria secretă de armament este un alt capitol declarat închis de actualul ministrul Sănătății. Luat la întrebări de jurnaliști în legătură cu sponsorizarea cu mobilier, Nicolăescu a făcut o criză de nervi și a oferit explicații evazive. În timp ce ministrul Eugen Nicolăescu primeşte cadouri „personale” de la clinici particulare, sistemul sanitar se duce în jos. De mâine, oricine se va interna va trebui să scoată din buzunar o coplată de până la 10 lei, şi asta pe lângă plicul cu şpagă şi fără a beneficia de condiţii mai bune. Nici managerii de spitale nu scapă. În loc să le finanţeze pe măsură, şeful de la Sănătate îi anunţă pe directori că dacă acumulează datorii timp de trei luni consecutiv, îşi fac bagajele. Vremuri grele vin şi pentru angajaţii din direcţiile de sănătate publică şi casele judeţene de asigurări, care vor fi restructurate. În tot acest timp, ministrul se răţoieşte cu presa, trimite drepturi la replică ironice şi refuză să răspundă la întrebările legitime ale opiniei publice privind sponsorizarea ciudată pe care a primit-o. Nu e singurul lucru pe care actualul ministru al Sănătăţii îl ascunde. Sunt multe alte lucruri dubioase în biografia sa, pentru care şi astăzi refuză să dea explicaţii. Integral in EVZ

Lista Scumpirilor de 1 aprilie. Pentru ce vor scoate românii mai mulţi bani din buzunar. Românii vor fi nevoiţi să scoată mai mulţi bani din buzunare începând din 1 aprilie. Luni se scumpesc ţigările, ca urmare a devansării cu trei luni a calendarului de majorare a accizelor pentru ţigarete, preţul mediu al unui pachet urmând să depăşească 12 lei. Şi berea va fi mai scumpă, pentru că acciza la bere va creşte cu 10%, conform unei modificări de la începutul anului a Codului Fiscal. Tot de la 1 aprilie, şi românii care solicită eliberarea a două tipuri de paşapoarte – cel simplu temporar şi paşaportul electronic simplu cu valabilitatea de cinci ani – vor achita sume mai mari de la aceeaşi dată. Luni intră în vigoare şi sistemul de coplată la externare, ceea ce înseamnă că pacienţii vor plăti, la ieşirea din spital, indiferent de durata spitalizării, o sumă cuprinsă între cinci şi 10 lei. În plus, de la 1 aprilie vor intra în vigoare şi noile taxe la trecerea podurilor Giurgeni-Vadul Oii şi Feteşti-Cernavodă. Coplata la externare este prevăzută în Contractul cadru privind acordarea asistenţei medicale în perioada 2013-2014, valoarea acesteia urmând să fie stabilită de către fiecare spital în parte, dar nu la mai puţin de cinci lei şi nu mai mult de 10. Altfel spus, pacienţii vor plăti la externare, indiferent de durata spitalizării, între cinci şi 10 lei. În Bucureşti, unele spitale au stabilit coplata la 10 lei, printre acestea fiind Spitalul Floreasca, Institutul Clinic Fundeni, Spitalul Universitar de Urgenţă şi Spitalul “Sf. Maria”. Integral in Gandul

Cum scapi de plata amenzii pentru lipsa rovinietei. Mai mult de jumatate din deciziile luate de instantele din Romania in 2012 in cazul contestatiilor depuse impotriva unor amenzi pentru neplata rovinietei au fost favorabile soferilor. Procentul ar fi fost mult mai mare daca judecatorii ar aplica unitar legislatia in domeniu. RL va arata care sunt cele doua mari puncte slabe ale acestor sanctiuni. Informatiile oficiale ale Companiei Nationale de Drumuri si Autostrazi din Romania (CNADNR) arata ca, anul trecut, aceasta a aplicat 451.693 de amenzi, in valoare totala de 230 milioane lei. Dintre acestea, 60.000 au fost contestate in instante. Pana acum, s-au pronuntat 10.223 de sentinte prin care s-au anulat 4.161 amenzi contraventionale, iar alte 1.254 au fost transformate in avertismente. “Exista un numar de inca aproximativ 15.000 de sentinte care, din cauza lipsei de personal si a supraaglomerarii, nu au putut fi inregistrate in sistem”, spune CNADNR. Pentru a arăta cum se poate scăpa de plata unei amenzi contravenţionale pentru rovinietă exemplificăm cu următorul caz. În luna iunie 2012, Gabriel Bejan a contestat la Judecătoria Găeşti procesul-verbal de contravenţie emis pe 11 ianuarie în acelaşi an de CNADNR pentru neplata rovinietei. Instanţa de judecată i-a dat dreptate printr-o decizie adoptată pe 4 decembrie 2012. Argumentele instanţei dezvăluie marile erori ale sistemului de amendare a şoferilor pentru neplata taxei de drum. Integral la Romania Libera.

Regionalizarea Romaniei: O abordare demografica. Înlocuirea județelor cu regiuni este o necesitate imperioasă, pentru a crea un alt decupaj administrativ-teritorial al dezvoltării economice și sociale a României în deceniile viitoare. Actuala divizare administrativ-teritorial în 42 de unități a constituit și constituie o frână majoră în dezvoltarea țării. În plus, politicile de dezvoltare teritorială ale Comisiei Europene sunt concepute pentru regiuni cu potențial natural, economic și uman diferit de cel atât de fărâmițat al județelor. Finalitatea regionalizării este crearea unui alt cadru al dezvoltării economice și sociale a țării iar obiectivul major al acestei dezvoltări nu poate fi decât asigurarea unui standard de viață mai ridicat pentru populația regiunilor și, la nivel agregat, pentru populației țării. Criteriul demografic apare astfel ca unul dintre criteriile majore ale regionalizării și reprezintă obiectivul acestui articol. Regiunile luate în considerare sunt cele opt regiuni de dezvoltare existente. Harta de mai jos conține și județele care intră în compunerea regiunilor. Datele din tabelul 1 ne oferă o privire generală asupra stării demografice a celor opt regiuni, prin intermediul a trei indicatori demografici majori. Integral la  Cursdeguvernare

PSD l-a lăsat pe Vosganian cu coada şoricelului. La propunerea Guvernului, Parlamentul a modificat Ordonanța de Urgență privind reorganizarea Executivului astfel încât toate companiile energetice trec din coordonarea liberalului în subordinea pesedistului Niță. Varujan Vosganian, un ministru cu un portofoliu din ce în ce mai mic. Atribuţiile ministrului delegat pentru Energie, Constantin Niţă (PSD), erau destul de neclare la momentul apariţiei guvernului Ponta II. El avea doar sarcina de a „coordona” activităţile din acest domeniu dar, de jure, companiile energetice erau controlate de ministrul Economiei, Varujan Vosganian. Parlamentul a modificat însă Ordonanţa de Urgenţă 96/2012 privind organizarea guvernului, astfel că toate companiile energetice din cadrul Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) „se reorganizează ca direcţie în subordinea directă a ministrului delegat pentru energie”. Plafarul rămâne liberal Dacă modificările aduse de Parlament la Ordonanţa de Urgenţă 96/2012 vor fi promulgate de către Traian Băsescu, la OPSPI, subordonat liberalului Vosganian, mai rămân doar câteva companii, printre care Plafar, Romarm sau Carfil. Tot la el se află societăţi aflate într-o situaţie dificilă precum Oltchim sau Avioane Craiova. În schimb, pesedistul Constantin Niţă preia conducerea a 94 de companii din domeniul petrolier, al gazelor, electricităţii şi resurselor minerale, printre care: Romgaz, Transgaz, Termoelectrica, complexele energetice Oltenia şi Hunedoara, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Compania Naţională a Huilei, Oil Terminal sau OMV Petrom (unde statul este acţionar minoritar). Integral in EVZ.

Va urez  o zi buna!

Astazi inca un articol de la The Guardian, de asta data recent, publicat sub semnatura lui John Kampfner (“Like Cyprus, Britain should beware of becoming a playground for Russia’s rich”), jurnalist şi autor britanic, care a fost redactor al New Statesman între 2005 şi 2008. Înainte lucrand la  The Daily Telegraph, Financial Times si BBC. Astazi ,John Kampfner cu Google în calitate de consultant extern in domeniul libertatii de exprimare şi  diverse probleme culturale.

Proprietate a Scott Trust, The Guardian este în general considerat ca fiind ziarul de referinţă al celor de orientare de centru (uneori dreapta, alte ori stanga) chiar dacă este în mod tradiţional apropiat de partid laburist. În The Guardian semnează cronicari reputaţi, ca George Monbiot, Geoffrey Wheatcroft şi Polly Toynbee. Fondat la Manchester în 1821, The Guardian a devenit unul din cele mai vizitate site-uri de informaţii din lume.

***

Un stat insular îşi face publicitate, prezentându-se ca o destinaţie potrivită pentru cei super-bogaţi – în principal din Rusia – care îşi pot spala aici banii şi reputaţia, bucurându-se în acelaşi timp de o viaţă în stil mare şi de impozite mici. Apoi descoperă că situaţia nu este întocmai ceea ce pare a fi.

Ciprul nu este singurul care ar avea motive să regrete că a ales acest model de afaceri. Pe măsură ce resursele naturale ale fostei Uniuni Sovietice erau jefuite de câţiva indivizi fără scrupule şi cu multe relaţii politice, Marea Britanie s-a oferit să fie, la începutul anilor 1990, o gazdă primitoare, ca o doua casă, pentru noua elită mondială.

Londra este, în acelaşi timp, un teren de joacă şi de luptă pentru ruşii bogaţi. Din când în când, lucrurile iau o întorsătură proastă. Asasinarea lui Aleksandr Litvinenko, în capitală, a fost unul dintre cele mai insolente atacuri.

Descoperirea, sâmbătă, a cadavrului lui Boris Berezovski în conacul său bine păzit de la Berkshire a trezit şi mai multe suspiciuni. A fost oare o sinucidere, conform primelor supoziţii, a unui om care şi-a pierdut o mare parte din avere în lupta cu inamicii săi? Sau a fost ceva mai sinistru?

Odată ce şi-a consolidat puterea, Putin a lansat o faimoasă convocare la adresa oligarhilor, inclusiv a celor care l-au instalat la Kremlin. Ce a fost, a trecut; ce-i acum, e altceva, li s-a spus. Înţelegerea a fost: pot să continue să-şi desfăşoare afacerile atât în interiorul cât şi în afara Rusiei, atâta timp cât a) nu se amestecă în politică, şi b) se îngrijesc de interesele financiare ale “siloviki” – serviciul de securitate politică.

Unii dintre ei nu l-au ascultat. Mihail Hodorkovski, care şi-a făcut publice ambiţiile politice, zace acum în închisoare; Vladimir Gusinski, care a lansat cândva neînfricatul post de televiziune NTV, a fost forţat să fugă. Berezovski a pus piciorul în Anglia înainte de a fi prins, iar apoi a lansat o campanie de denunţare, de unul singur, din cuşca lui aurită.

Este vorba despre o licitaţie competitivă, în termeni de drept şi legislaţia fiscală, şi Marea Britanie se prezintă cu o ofertă mai bună decât rivalii săi americani şi europeni. În afară de vreme, ce poate să nu-ţi placă aici? A fost creată o întreagă industrie pentru a satisface orice dorinţă a oligarhilor.

Foşti miniştri îi reprezintă în Camera Lorzilor; foşti specialişti în comunicare politică se ocupă de relaţiile lor publice; avocaţii stau la coadă pentru a îi reprezenta, folosind hidos de indulgenta lege britanică a defăimării pentru a trânti un proces la prima problemă.

Consilierii financiari se asigură că oligarhii plătesc cât mai puţin posibil pentru câştigurile lor, economiile, şi chiar şi taxele pentru sfaturi fiscale. Şcolile private cu internat le primesc cu braţele deschise copiii, precum şi carnetele de cecuri.

A fost înfiinţată pentru ei o economie paralelă de magazine de modă, avioane private, bărci cu motor şi agenţi de pază, cât şi pentru noii bogaţi din China, Brazilia, Orientul Mijlociu şi din alte părţi. Ultimele noutăţi de pe piaţa locuinţelor din Londra şi din regiunea de sud-est le sunt rezervate.

Moralitatea diverselor noastre activităţi rămâne la aprecierea altora. În afară de munca ucigaşilor cu plată (şi aceştia ar putea fi comandaţi de oriunde), serviciile prestate celor ultra-bogaţi sunt toate legale. Problema este mult mai efectul tuturor acestora asupra clasei noastre politice.

Relaţia dintre Marea Britanie şi Rusia a fost timp de multă vreme contradictorie. Pe parcursul ultimului deceniu, în timp ce am deschis uşile elitei, relaţiile diplomatice au fost – ca să folosesc un cuvânt popular rusesc – “slozhny” (complicate). Acuzaţiile lansate în urma asasinării lui Litvinenko le-au îngheţat de tot.

În ultimul an, au fost făcute eforturi susţinute pentru a îmbunătăţi lucrurile. Nu a existat nici o încercare ostentativă de a apăsa pe un buton “reset” (după cum a anunţat administraţia Obama, înainte să renunţe la idee). În schimb, britanicii au optat pentru o abordare progresivă, pas cu pas .

În ciuda diferenţelor profunde referitoare la Siria, miniştrii de Externe şi ai Apărării din Rusia au fost primiţi recent la Londra într-o vizită comună, pregătită cu atenţie. Probleme cum ar fi reapariţia spionajului rusesc în Marea Britanie (şi putem presupune că şi reciproca britanică este valabilă pe teritoriul lor) sunt în curs de discuţie.

Se vorbeşte cu glas tare despre “prietenie”, de multe ori cu rezultate jenante. Mai mulţi seniori au demisionat din nou-înfiinţata mişcare a Prietenilor Conservatori ai Rusiei [un grup de interese politice afiliat Partidului Conservator], când au descoperit că aceasta nu este mai mult decât o majoretă a puterii lui Putin.

Motivele guvernului britanic sunt exprimate sincer. Ceea ce contează la ora actuală este îmbunătăţirea relaţiilor comerciale, şi niciunei problemuţe, cum ar fi crimele, nu ar trebui să i se permită să îi stea în cale.

Ministerul de Externe a încercat să justifice refuzul de a publica ancheta guvernamentală în cazul Litvinenko, afirmând că ar provoca “o atingere gravă la adresa securităţii naţionale şi/sau a relaţiilor internaţionale”.

Lui David Cameron îi place să folosească expresia “cursă mondială”. Nu este foarte clar care este destinaţia finală, dar diplomaţii (şi specialiştii în fianţe) consideră pragmatismul acesta ca un semn al unei politici externe mai mature.

La urma urmei, dacă nu am face aceste lucruri, alţii ne-ar lua locul şi afacerile. Poate că într-adevăr dorim să imităm Ciprul şi să le oferim un loc confortabil noilor veniţi. Ar fi bine ca populaţia să fie conştientă de asta.Articolul integral, tradus si adus de PressEurop

La Bank of Cyprus, pierderile deponenţilor ar putea ajunge la 60% pentru economiile peste 100.000 euro. Deponenţii celei mai mari bănci din Cipru, Bank of Cyprus, ar putea fi obligaţi să accepte pierderi de până la 60%, mai mult faţă de estimările iniţiale de 30-40%, ca urmare a implementării condiţiilor aferente pachetului de bailout convenit de liderii zonei euro pentru salvarea ţării de la faliment, scrie CNBC. Persoanele care au depozitaţi peste 100.000 euro la Bank of Cyprus vor pierde 37,5% din valoarea economiilor, sumă care va fi convertită în acţiuni la bancă, potrivit unei declaraţii a băncii centrale. Acţiunile vor oferi deponenţilor drept de vot la Bank of Cyprus, precum şi drept la dividende. Măsura face parte din planul de restructurare al instituţiei de credit şi practic banii vor dispărea imediat din conturile clienţilor. Deponenţii ar putea pierde, de asemenea, încă 22,5% din economii, banii urmând a fi îngheţaţi în conturi pentru care nu se va plăti dobândă până când planul de restructurare se va termina. Se esti­mea­ză că procesul de restructurare al băncii cipriote va dura mai multe luni. Iniţial s-a estimat că persoanelor care au peste 100.000 euro în conturi la Bank of Cyprus le vor fi confiscate doar 30-40% din valoarea depozitelor, aceasta fiind prima oară când liderii zonei euro au convenit să transfere povara bailout-ului şi către clienţii băncilor. Toate depozitele de maximum 100.000 euro sunt garantate, ceea ce înseamnă că un client care are 500.000 euro într-un depozit bancar va suporta pierderi doar pentru 400.000 euro. Banca centrală va numi un evaluator independent al Bank of Cyprus şi procentul de 22,5% din depozitele de peste 100.000 de euro va putea fi la rândul lui convertit în acţiuni, parţial sau total, în termen de 90 de zile de la finalizarea evaluării, notează Bloomberg. Programul nu se va aplica depo­nen­ţilor ale căror datorii către bancă aduc balanţa lor netă sub 100.000 de euro. Deponenţii celorlalte bănci cipriote nu vor fi afectaţi de aceste măsuri. Restul de 40% din fiecare depozit de peste 100.000 de euro va fi blocat pentru asi­gurarea lichidităţilor băncii. Banii care nu vor fi folosiţi pentru recapitalizarea băncii, vor primi o dobândă cu 10 puncte procentuale peste nivelul actual şi vor fi deblocaţi în scurt timp. Integral in Ziarul Financiar.

Harta dependenţei energetice: Cât de mult depinde Europa de gazul ruşilor. V-aţi întrebat vreodată cât depinde Europa de gazul rusesc? Sau cât de dependentă energetic este România faţă de alte state Europene? Conform datelor de pe energy.eu, care au ca referinţă anul 2009, statul de care Europa era cel mai dependent în ceea ce priveşte gazele naturale era Rusia. Astfel, nu mai puţin de 34% din totalul importurilor de gaze naturale aveau ca sursă Federaţia Rusă. Pe locul al doilea se afla Norvegia, cu 31% din totalul importurilor europene de gaze naturale. În ceea ce priveşte importurile de petrol, 35% sunt din ţările membre OPEC, 33% din Rusia şi 15% din Norvegia. Malta are 100% dependenţă energetică, în timp ce Luxembourgul depinde de importuri în proporţie de 97,6%, deşi este considerat cel mai bogat stat european. Pe următorul loc se află Ciprul, tot cu 97%. Veste bună: Dintre statele dependente energetic, România are cel mai mic grad de dependenţă energetică din Uniunea Europeană. Singura ţară din UE care este exportator net de energie este Danemarca. Integral aduce Capital.

Franţa, aproape de un record vechi din 1997. Numărul şomerilor din Franţa a atins în luna februarie cifra de 3,187 milioane, în creştere cu 0,6% faţă de luna precedentă. Se ajunge astfel aproape la cifra din urmă cu 16 ani, când cei fără loc de muncă erau 3,195 milioane. Cum se explică această degringoladă şi ce se poate face? E vorba de a XXII-a lună consecutivă de creştere a şomajului. Tendinţa negativă a început aşadar mult înainte să ajungă socialiştii la putere în mai anul trecut. De fapt, cu excepţia lunii octombrie 2010, când numărul şomerilor s-a diminuat, şomajul este în continuă creştere din mai 2008, adică de aproape cinci ani. În ultimul an, creşterea numărului de şomeri este de aproape 11 procente. Nici o regiune a ţării nu scapă de flagel, iar cea mai lovită categorie este cea a celor cu vârsta de peste 50 de ani, aşa-zişii seniori. Dacă la aceste persoane fără nici o activitate îi adăugăm şi pe cei care au una redusă, ajungem la un total de 4,7 milioane de francezi care caută un loc de muncă stabil şi între timp beneficiază de diverse alocaţii. Prefigurând publicarea unor cifre proaste pe luna februarie, premierul Franţei, Jean-Marc Ayrault, lansase încă de marţi după-amiază un apel la mobilizarea generală în favoarea locurilor de muncă, amintind diversele stimulente de care pot beneficia firmele ce angajează personal. Pentru moment, primele care beneficiază de locuri de muncă în plus sunt agenţiile forţei de muncă, agenţii ce se regăsesc lună de lună cu dosare tot mai multe pe braţe. În acest context socio-economic dificil, preşedintele Franţei, François Hollande, a prevăzut joi să se adreseze compatrioţilor săi. Un exerciţiu de comunicare delicat şi cu două tăişuri, estimează analiştii politici. Integral la RFI.

Arhiepiscopul Ciprului consideră că ţara sa ar trebui să iasă din Uniunea Europeană. Arhiepiscopul Chrysostomos al II-lea al Ciprului consideră că ţara sa ar trebui să se retragă din Uniunea Europeană, pentru că aceasta se va destrăma oricum în viitor. „Economiile Spaniei, Portugaliei şi Italiei sunt în prezent în pericol. Iar dacă economia Italiei va fi distrusă precum economia noastră, UE nu va rezista“, a explicat arhiepiscopul Chrysostomos, citat de agenţia RIA Novosti. „Persoanele care conduc Uniunea Europeană şi în special cei care iau decizii în aşa-numita troică nu înţeleg multe lucruri, iar asta conduce la colapsul UE. De aceea eu consider că Ciprul ar trebui să se retragă din această uniune înainte de producerea colapsului“, a subliniat el. Miniştrii de finanţe ai zonei euro au ajuns la un acord lunea trecută asupra unui plan de salvare în valoare de 10 miliarde de euro pentru Cipru, menit să salveze statul insular şi, mai ales, sectorul său bancar aflat în dificultate. În virtutea noii înţelegeri, deponenţii cu conturi bancare care depăşesc pragul de 100.000 de euro vor fi nevoiţi să suporte pierderi de până la 30-40 la sută din valoarea depozitelor lor. Adevarul.

Se salvează bănci, nu şi spitale. Criza economică se face simţită nu numai în buzunarele multora dintre europeni. Şi sănătatea acestora, mai ales a celor din sud-estul Europei, are de suferit de pe urmele crizei. Alarmant e rezultatul unui recent studiu britanic: criza seceră vieţi omeneşti. Malaria, febra Dengue sau tuberculoza sunt boli despre care se credea că au fost eradicate pe continent. Totuşi, un studiu efectuat de experţi britanici arată că de la începutul crizei economico-financiare numărul persoanelor afectate de aceste boli şi de multe altele a crescut considerabil. Şi numărul deceselor cauzate de reducerile din sistemul de sănătate a luat amploare. Martin McKee, unul dintre autorii studiului publicat în revista de specialitate “The Lancet”, observă, într-un interviu acordat DW: “Pentru noi e limpede că trebuie investit din nou mai mult în sănătate. Grecii, în mod special, au de suferit pentru că nu mai au acces la medicamentele necesare”. Afectate sunt şi persoanele cu probleme psihice, adaugă McKee. Astfel s-a constatat că numărul sinuciderilor a crescut vertiginos în Grecia de la declanşarea crizei. Şi în Spania cazurile de depresie s-au înmulţit. Iată de ce realizatorii studiului lansează un apel la soluţionarea crizei, căci, ca şi în medicină, trebuie tratate cauzele unei boli. Willem de Jonge lucrează în Grecia pentru organizaţia “Medici fără frontiere” şi nu e deloc surprins de rezultatele studiului citat. El cunoaşte foarte bine situaţia dramatică actuală din Republica Elenă – unde “se duce lipsă de medici, de chirugi, de pildă, de tot ce face ca un sistem de sănătate să funcţioneze”. Cu până la 40 la sută a fost redus în Grecia bugetul sistemului sanitar de la începutul crizei. Consecinţele sunt fatale. “La Atena, îmbolnăvirile cu HIV au crescut cu 1500 %”, explică de Jonge, anume din cauza economiilor făcute la acele de seringă împărţite dependenţilor de droguri. Şi boli despre care se credea că au fost demult eradicate au reapărut. De pildă malaria. Martin McKee consideră că vinovate nu sunt doar guvernele ţărilor respective, ci şi instituţiile europene. Troica a solicitat, în cazul Greciei, şi reduceri în sistemul sanitar. De neînţeles pentru medicul britanic e şi rolul Băncii Centrale Europene, “dispusă să vină în ajutorul băncilor, nu însă şi în sprijinul oamenilor de rând”. Deutsche Welle

In Romania se joaca finalul unui scenariu blestemat, care a inceput la data de 28 decembrie 1989, cu sinuciderea (sau uciderea) lui Marin Ceausescu,  in subsolul ambasadei Romaniei de la Viena. Impreuna cu el dispareau urmele unor sume uriase in valuta pentru cateva proiecte “strategice” pe care “geniul din Carpati” dorea sa le faca intr-un viitor la care nu a ajuns.  Nu numai bani au disparut, ci si legaturile comerciale subtile ale regimului Ceausescu cu multi dintre “partenerii occidentali”, care au colaborat cu regimul dictatorului pana in ultimul moment. Marin Ceausescu a fost avertizat de un serviciu secret occidental de ceea ce il astepta pe fratele lui, desenand un viitor sumbru, care s-a si intamplat.  Recomandarea pentru Nicolae Ceausescu a fost scurta – demisioneaza si pleaca! Nu a plecat si rezultatul a fost cel pe care il cunoastem.

Din acele zile si pana astazi se desfasoara un scenariu blestemat, numit acapararea Romaniei. Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, acest proces a fost incetinit dar nu a disparut in totalitatea lui, el a continuat in diverse forme. Dupa “privatizarile” fortate si aproape instrainarea totala a resurselor, s-a trecut la a doua etapa, acapararea “serviciilor”, bineinteles ca ma refer la servicii din punct de vedere economic. “Nolens volens”, Romania si-a dezvoltat o piata in care nivelul serviciilor a depasit orice alta activitate economica existenta si se ridica astazi la aprox 53% din PIB (agricultură: 12,4%; industrie 35%; servicii: 52,6%. Vezi sursa cifrelor). Avand in vedere PIB-ul Romaniei, discutam la nivelul a 125 de miliarde de USD ANUAL, acapararea a 10-15% ANUAL din aceasta cifra ne duce la o suma exorbitanta.

Asta este razboiul si de aici porneste tot avantul “schimbarii” preconizat de “papusarii de la Viena”, vehicolul numit USL si marionetele Ponta & Antonescu sub bagheta dirjorului Voiculescu.

Doamnelor si domnilor, asistam la finalul unui scenariu inceput atunci, care se va termina in orice caz cu un happy-end  numai pentru una din cele doua parti – ei sau noi. Nu poate exista aici nici un alt deznodamant.

Documentul numerotat 4Q285 este denumit de cercetatori “The Pierced Messiah Text” sau in traducerea mea in limba Romana  “Textul Mântuitorului Străpuns”, descoperit in pestera 4, apropiata de Qumran.  El face parte dintr-un complex mai mare, denumit “The War of the Messaiah” – in romana  “Razboaiele Mântuitorului (Mesiei)”. Un al doilea document identic a fost gasit in pestera 11, cea departata de Qumran  si numerotat cu 11Q14. Ambele sunt probabil partea finala a unui document numit “Sulul Razboiului sau Regulamentul Razboiului sau Razboiul Fiilor Luminii impotriva Fiilor Intunericului”, respectiv in “War Rule, “Rule of War, War Scroll” sau “The War of the Sons of Light Against the Sons of Darkness”; in Ebraica numele este unul “Serah ha-Milhama”. In poza de mai jos vedeti traducerea in limba Romana a cuvintelor care sunt inscrise pe aceasta bucata de piele (numai 4Q285).

Ipoteza mea este ca: (1) acest fragment, care face parte din “Regulamentul Razboiului”, este si finalul acestei carti; (2) aceasta carte este amintita in Numerii 21:14 sub numele de Războaiele Domnului;” (3) cartea a cazut la redactie din cauza mesajelor mesianice; (4) redactarea s-a facut mult inaintea lui Iisus pentru a “potoli” temperamentul “mesianic si apocaliptic”  al evreilor in perioada finala a regentei Macabee (Hasmonene) sau la inceputul regentei Irodiene (Herodians).

Parerea majoritatii cercetatorilor este: (1) face parte din textele sectariene de origine Eseniana; (2) nu are nici o legatura cu cartea mentionata in Biblie versetul Numerii 21:14; (3) traducerea “strapuns” este mai putin adecvata decat aceea de “ucis”, desi ambele sunt prezente in text.

Fara nici un fel de dubiu crestinismul incepe in scriptura Vechiului Testament cu mentiunea in Cartea lui Isaia 7:14.

7:14 De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). Traducerea Cornilescu.

7:14  Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel. Traducerea BOR

Preluata aproape literal in Noul Testament, Evangelia dupa Matei 1:23

1:23 „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tîlmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Traducerea Cornilescu.

1:23. “Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu”. Traducerea BOR

Traducerea mea in limba romana, pe care o puteti vedea alaturata textului original, reprezinta traducerea din sursa primara nealterata si datata C-14 cu aproximativ 50-60 de ani inaintea nasterii lui Iisus.

Aceasta postare nu reprezinta nici o pozitie pro sau contra unei credinte religiose, socotind credinta independenta de un text sau altul. Postarea a fost facuta numai pentru demonstra antichitatea mijloacelor de cenzura si propagarea lor pana in zilele noastre.

Referinte Bibliografice:

Vermes, G. “The Oxford Forum for Qumran Research: Seminar on the Rule of the War from Cave 4 (4Q285),” Journal of Jewish Studies 43 (Spring 1992):85-90.

Richard N. Ostling Is Jesus in the Dead Sea Scrolls? Time (September 21, 1992) Unbound serial. Hebraic Section, African and Middle Eastern Division, Library of Congress.

James D. Tabor A Pierced or Piercing Messiah? — The Verdict is Still Out Biblical Archaeology Review 18 (November – December 1992) Unbound serial. Hebraic Section, African and Middle Eastern Division, Library of Congress.

Articol din Time Magazine din Septembrie 1991

Articol despre acelasi subiect: The War Rule – Serekh ha-Milhamah

Paste Fericit credinciosilor catolici de rit latin – Christus resurrexit a mortuis !  Hristos a înviat

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Contributors. Euro-exit & Cipru (Un)Limited: demontarea unui scut uman pentru afaceri netransparente. Adalbert Klein

Motto: Bate şaua să priceapă iapa (ori călăreţul aspirant).

Există multă naivitate şi lipsă de informare în emoţiile generate în jurul crizei cipriote. Nicio criză nu vine fără un (politicos) avertisment prealabil. Discuţiile privind salvarea sistemului bancar din Cipru au fost antamate nu în martie 2013 ci acum mai bine de nouă luni (25 iunie 2012).

În data de 5 noiembrie 2012, ediţia online a hebdomadarului german Der Spiegel făcea publică existenţa unui raport al serviciului federal german pentru informaţii externe ce analiza situaţia sistemului bancar cipriot şi realităţile netransparente camuflate în spatele aparenţelor de sertar cosmetizate de birocraţia cipriotă. Toţi actorii relevanţi cu acces la funcţii de analiză şi anticipare au avut între timp posibilitatea să ia măsurile corespunzătoare faţă de posibilele evoluţii ce se anticipau încă de la sfârşitul anului trecut. Mai puţin cei care erau deja limitaţi în libertatea de acţiune prin propriile alegeri anterioare (recte, elita politică cipriotă).

Concluziile raportului documentat în interiorul Bundesnachrichtendienst (BND) confirmau încă o dată suspiciunile legate de precaritatea măsurilor de luptă împotriva operaţiunilor de spălare de bani negri asumate formal de Cipru în momentul intrării în Eurozonă (2008). Întârzierea deznodământului firesc până la acest moment a depins în principal de reticenţa elitei politice cipriote în a-şi asuma consecinţele hazardatei strategii politico-economice din ultimii 10 ani. Şi, bineînţeles, de bani. Banii altora mai exact.

Cipru (partea greacă a insulei) este un stat cu o populaţie de aproximativ 800.000 de locuitori, un PIB de circa 18 miliarde Euro (2012), un deficit public de 6,3% din PIB (2012), o datorie publică de 72% din PIB (2012) şi o rată actuală a şomajului de aproximativ 10% din populaţia activă.

Fragilitatea acestor date este dramatic amplificată de nivelul datoriei private, cifrată în 2010 la aproximativ 280% din PIB (al doilea din EU după Irlanda) şi mai ales de supradimensionarea sistemului bancar cipriot raportat la realităţile economice ale insulei, activele bancare cipriote reprezentând circa 750% din PIB (dublu faţă de media Eurozonei). Integral in Contributors.

Adevarul. O mizerie televizată. În apărarea lui Sorin Ioniţă. Liviu Avram.

”Noi, ca jurnalişti”. ”Punem şi noi o întrebare jurnalistică”. ”Interesul nostru jurnalistic este să”. Dacă sunteţi dintre milioanele, poate miliardele de telespectatori fideli ai postului Realitatea TV, cei care transmit neobosit mesaje de protest faţă de audienţele măsurate abuziv de Kantar Media, nu se poate să nu recunoaşteţi personajele care folosesc cel mai des, obsesiv şi aproape abuziv, sintagmele de mai sus.

Sunt vedetele de prime-time ale postului, Andreea Creţulescu şi Rareş Bogdan. Mergeam joi seara spre casă şi am deschis radioul maşinii pe Realitatea FM, care preia integral sonorul de la Realitatea TV. În promovarea emisiunii sale, Andreea Creţulescu anunţa că urmează să abordeze în mod demascator, împreună cu Rareş Bogdan şi invitaţii lor, un subiect născut dintr-un editorial scris de un cunoscut publicist. Subiectul era legat de povestea adolescentei din secuime care şi-a pus pe cap bentiţă tricoloră la şcoală. Nu mică mi-a fost nedumerirea când am aflat că ţinta sesiunii de demascare era Sorin Ioniţă, de la Expert Forum. Adică sfrijitul ăla cu ochelari ”fund de sifon” urma să fie executat de către Xena presei dâmboviţene şi Sandokanul gazetăriei transcarpatice, în compania invitaţilor, Mircea Geoană şi Corneliu Dobriţoiu. Sorin Ioniţă lipsea din studio, dar mă gândeam că măcar prin telefon îi vor lua o părere. Abia aşteptam să văd cum le face faţă celor patru. Mie îmi place cum scrie Sorin Ioniţă. E un amestec interesant de rigoare, experienţă, umor şi detaşare, atribute care mi-l fac infinit mai interesant decât alte televedete, pentru care dincolo de ”Ana are mere” începe deşertul. Pe scurt, omul are întotdeauna argumentele la el. Nu-i citisem textul din Revista 22 despre fata cu bentiţa tricoloră, am făcut-o în timp ce era executat în contumacie. În rezumat, el o critica pe fata din Covasna, dar mai cu seamă îi critica pe adulţii care i-au gonflat povestea până la cote paroxistice. Integral in Adevarul

Revista 22. A pleca, plecare. Andrei Cornea

Natura are oroare de vid: viața va scoate în față un nou lider autentic al dreptei – așa cum nici Blaga, nici Udrea, nici Macovei nu pot fi. Dacă acela va fi valabil, va umbla și fără ajutorul lui Băsescu, iar dacă nu, niciun Băsescu nu-i va putea servi de cârjă.

Cât de greu le este politicienilor români să pă­răsească scena, atunci când evoluția lor politică a ajuns la o încheiere naturală! Degeaba timpul, via­ța, Regizorul îi anunță că e cazul să iasă: pro­tes­tează, se agită, planifică din greu, confecționează rapid partide și mișcări, iar când, totuși, sunt dați afară se agață de recuzită ori își pun casca pom­pierului, doar-doar or mai rămâne o oră-do­uă în centrul vieții politice, fie și sub pretextul unui incendiu. Pierderea unor alegeri ar trebui să fie, pentru un lider de partid, semnul că timpul lui a trecut; demisia ar trebui să urmeze, fără ex­cepție. Nu și la noi: amintiți-vă de Petre Roman, de Mircea Geoană, de Adrian Năstase, ba chiar și de Tăriceanu – ce triste figuri au devenit după ce au fost înlăturați în cele din urmă! Câte con­tor­sionări, câte schimonoseli numai pentru a mai de­ține o părticică de putere și vizibilitate! Degeaba. Au ajuns și ei istorie. Vorba stoicilor: volentem fa­ta ducunt, nolentem – trahunt („destinul îl con­duce pe cel care îl acceptă, dar îl târâie pe cel care-l refuză“).

Am văzut regula românească din nou cu ocazia Con­venției Naționale a PDL: deși a condus par­ti­dul la cea mai dramatică înfrângere a sa din­tot­deauna, Blaga nu a demisionat îndată după anun­țarea rezultatelor de astă-iarnă; din contra, a păs­trat puterea, a organizat Conferința cum a știut el, a candidat și a reușit să-și atragă ceva mai mulți reprezentanți decât Elena Udrea, fiind re­ales. Dar prețul – imens – pare a fi ruperea par­tidului și migrarea adversarilor săi în altă parte. Probabil că Blaga a anticipat faptul, dar nu-i pa­să; dimpotrivă, e mulțumit – odată cu în­frân­ge­rea rivalei sale susținute de Traian Băsescu, dru­mul spre o alianță cu PNL pare deschis: o alianță unde, firește, PDL va fi un partid mic și umil, mi­luit de Antonescu cu câteva fărâmituri. Omul, prea mediocru pentru a vedea dincolo de ziua de mâi­ne, a fost alesul unora ceva mai proști decât el, ceea ce i-a dat sentimentul reconfortant că a sal­vat partidul. Se înșală, desigur: l-a îngropat defi­nitiv. Integral in Revista 22.

Deutsche Welle. La Chişinău, corupţia a urcat pe panourile publicitare. Rodica Binder

In Repubica Moldova, corupţia generează efecte disperate, ce nu mai pot fi controlate de autorităţi.

Vineri dimineaţă, oraşul Chişinău a fost împânzit cu panouri publicitare imense, conţinând fotografiile a doi judecători de la Curtea Supremă de Justiţie pe fundalul unor dolari şi incripţia: „Cei mai corupţi judecători din Moldova!”. Nici o companie de publicitate nu şi-a asumat bilboldurile, iar Primăria Chişinău a anunţat că nu a autorizat plasarea panourilor respective. Acum două săptămâni, zeci de studenţi ai facultăţii de Drept au organizat un protest în faţa Curţii Supreme de Justiţie şi au cerut demisia celor doi judecători care au apărut pe panouri, acuzându-i de corupţie.

Chirtoacă: „Panourile nu au fost autorizate”

Primarul Dorin Chirtoacă le sare în apărare. El crede că „prin aceste imagini se încearcă denigrarea unor judecători care au luat o decizie corectă atunci când au exclus o datorie inexistentă ce se încerca a fi pusă pe spatele Regiei Transport Electric”. Potrivit lui Dorin Chirtoacă, panourile neautorizate au fost plasate de un SRL care, săptămâna trecută, a fost vândut, iar administratorii sunt de negăsit. Primarul presupune că în spatele acţiunii de plasare neautorizată a panourilor ar sta fostul deputat, Veaceslav Platon, care, potrivit edilului, ar fi stat în spatele unor atacuri raider şi ar fi pretins, prin intermediul unor firme, anumite „datorii” de la Regia Transport Electric a Primăriei. Integral la Deutsche Welle

Dilema Veche. “Meseria de gazetar” şi “interesul general”. Andrei Pleşu

1. „Meseria de gazetar“ Mi s-au cerut declaraţii care să explice absenţa mea de la Salonul de carte de la Paris. Am răspuns laconic, dar limpede: „Mi se pare imoral să mă las inclus în programul unei instituţii aflate în plin derapaj.“ Atît. Nici ziarele din străinătate, nici cele din România nu au fost mulţumite. Au urmat nenumărate telefoane, insistenţe, provocări de natură să stimuleze, cît de cît, o atmosferă de încăierare. Gazetarul e cineva care te sună duminica după-amiază, sau noaptea la ora 23, ca să-ţi smulgă o frază contondentă, ceva picant, ceva care să semene a şut în glezne sau a sudalmă. Dacă nu reacţionezi convenabil, dacă îţi exprimi, politicos totuşi, insatisfacţia faţă de ceea ce ţi se pare excesiv, răspunsul stereotip este: „Ce vreţi, trebuie să-mi fac şi eu meseria!“ „Meseria“ înseamnă, în această accepţiune, folosirea tuturor (oameni, instituţii, împrejurări) drept pretext, drept materie primă pentru un articolaş „de mare impact“, pentru declanşarea unui scandal. Imaginea mea – vetustă – despre meseria de gazetar e alta. În cazul de faţă, avem, pe de o parte, un grup de inşi care îşi justifică, fiecare cum crede de cuviinţă, un anumit gest, legat de ceea ce ei consideră funcţionarea defectuoasă a unei instituţii. Şi avem, pe de altă parte, recriminările dure ale instituţiei cu pricina şi ale feluriţilor comentatori, mai mult sau mai puţin „obiectivi“. Cu acest punct de plecare, cred că un gazetar profesionist trebuie să se concentreze asupra problemei, nu asupra protagoniştilor. Integral in Dilema Veche

HotNews. Viitorul si trecutul Miscarii Populare. Dan Tapalaga

Cand fiica cea mare a presedintelui, Ioana Basescu, a inregistrat marca “Miscarea Populara”, in mintea presedintelui dospeau, se pare, cam aceleasi idei si frustrari. Era septembrie 2011, un an inaintea alegerilor. PDL cadea in sondaje si se certa cu Traian Basescu. Seful statului incercase, fara succes, sa-l schimbe pe Emil Boc din fruntea guvernului. A avut atunci parte de situatii cam penibile. Baronii partidului i-au intors pur si simplu spatele. Prin iunie 2011 i-a convocat la o sedinta pentru a-i convinge sa accepte inlocuirea premierului Boc. In prima faza au acceptat, apoi s-au rasucit. Traian Basescu nu a reusit sa scape de el decat in 2012. Era deja prea tarziu. Cand a realizat, in vara lui 2011, ca a pierdut influenta asupra PDL, ca baronii ii rad in nas, ca pana si oameni loiali ca Emil Boc au ajuns sa-l infrunte, presedintele Traian Basescu a pus la cale un mic plan.

Adica, ma rog eu de voi? Mai vedem. Veniti voi la mine! Asa s-a nascut Miscarea Populara, un vehicul politic conceput sa stranga sub umrela sa ONG-uri si partide de dreapta, inclusiv PDL. In acest fel spera sa-si recapete influenta pierduta asupra partidului, inghitindu-l intr-o suprastructura controlata de el.

HotNews.ro a explicat la vremea respectiva ca oamenii presedintelui sperau sa topeasca in Miscarea Populara micutii sateliti fara directie, gen PNTCD, PER, o parte din UNPR-ul lui Gabriel Oprea dar si cateva fundatii si ONG-uri, CADI-ul lui Valeriu Stoica si Fundatia Crestin Democrata a lui Teodor Baconschi. Timpul scurt ramas pana la alegeri a pus in paranteza tot planul. A fost testat intr-un fel la alegerile locale din 2012. Integral La HotNews.

Romania Libera. Cui i-e frică de americani sau cum face Securitatea jocurile ruşilor în guvernul României. Cristian Campeanu

Vestea că fostul ambasador american la Bucureşti, Mark Gitenstein, s-ar putea întoarce, într-o poziţie cheie, ca reprezentant al acţionarilor Fondului Proprietatea a dat fiori pe spinarea “băieţilor deştepţi” din energie, a tulburat şerpăria intereselor ruseşti şi, în special ale Gazprom, în România care, nicio surpriză, sunt reprezentate de securiştii alipiţi actualei guvernări.

Poate că prim-ministrul Victor Ponta nu doreşte, personal, “să ducă România în Rusia sau Kazahstan”, iar incidentul dintre Sebastian Ghiţă, omul său de încredere, pe de o parte, şi Ioan Niculae şi Sorin Roşca Stănescu pe de alta, pare să indice în această direcţie, dar asaltul dat de guvernul său şi de coaliţia al cărei co-preşedinte este împotriva transparentizării şi liberalizării pieţei energiei spune cu totul altceva.

Cele mai virulente atacuri împotriva poziţiei Statelor Unite, exprimate, la vremea respectivă, de ambasadorul Mark Gitenstein, în privinţa loviturii de stat de vara trecută au venit din partea grupării Voiculescu-Antonescu şi a organului lor de propaganda, grupul Intact. Nicio surpriză aşadar, că grupul Intact este cel care a lansat şi cele mai violente atacuri la adresa lui Gitenstein după publicarea ştirii că fostul ambasador, acum revenit în sectorul privat, candidează la un loc –posibil chiar de preşedinte – al Consiliului Reprezentanţilor acţionarilor Fondului Proprietatea. De ce şi-a dezlegat Voiculescu câinii din lesă împotriva lui Gitenstein şi a Fondului Proprietatea va deveni, sperăm, limpede, în cele ce urmează. Integral in Romania Libera

După Marea Schismă din 1054, eforturile de refacere a unităţii între creştinătatea apuseană şi cea răsăriteană au continuat intermitent sute de ani. Cadrul legal pentru unirea bisericilor a fost stabilit de Conciliul de la Ferarra-Florenţa, ale cărui decizii sunt cunoscute pe scurt sub numele de „punctele florentine”. Unul dintre membrii delegaţiei Bisericii Greceşti la conciliu a fost Mitropolitul Damian al Moldovei (1437-1447), care s-a numărat printre semnatarii punctelor florentine, întorcându-se în Moldova şi activând până la moarte ca unit. Tot în comuniune cu scaunul apostolic al Romei a fost şi succesorul său, mitropolitul Ioachim, care însă în anul 1455 a fost nevoit să se refugieze în Polonia ca urmare a faptului că patriarhul antiunionist sârb Nicodim de Pec l-a hirotonit ca mitropolit al Moldovei pe Teoctist, care s-a bucurat de sprijinul boierimii si al poporului.[1]

O nouă încercare de unire a Mitropoliei Moldovei cu Biserica Romei a fost întreprinsă către sfârşitul secolului al XVI-lea de mitropolitul Gheorghe Movilă, în înţelegere cu domnitorul Petru Şchiopul. Planul iniţial prevăzuse ca o delegaţie moldoveană avându-l în frunte pe mitropolit să se deplaseze la Roma, pentru a cere comuniunea cu Sfântul Scaun. Pericolul tătar a zădărnicit plănuita călătorie, ceea ce a făcut ca cererea de unire să fie adresată papei Sixtus al V-lea printr-o scrisoare datată la 15 octombrie 1588. Epistola a fost înmânată arhiepiscopului latin de Lemberg, Demetrius Solikowski, de secretarul domnitorului şi de Ieremia Movilă, hatman şi frate al mitropolitului, cu menţiunea de a o încredinţa nunţiului Ippolito Aldobrandini (viitor papă, sub numele Clement al VIII-lea), care să o transmită mai departe la Roma. Cu aceeaşi ocazie delegaţia moldoveană şi-a afirmat adeziunea faţă de unitatea catolică. Înainte de a veni răspunsul de la Roma, nunţiul apostolic în Polonia a fost instruit să se încredinţeze de intenţiile serioase ale moldovenilor. În aprilie 1589 nunţiul din Polonia transmitea la Roma convingerea sa asupra intenţiilor serioase ale acestora, certificatând că este vorba despre o atitudine care aparţine atât mitropolitului, cât şi clerului “grec”, inclusiv a episcopilor Agaton de Roman şi Ghedeon de Rădăuţi. Cererea mitropolitului Moldovei avea în vedere crearea unei biserici autonome a Moldovei în cadrul Bisericii Catolice. Răspunsul Romei a fost că uniunea este posibilă doar după înlăturarea unor neajunsuri care erau prezente în Mitropolia Moldovei, ceea ce a făcut ca lucrurile să stagneze. Mitropolia Moldovei şi-ar fi dorit ca relaţiile de comuniune cu Roma să fie stabilite fără îndeplinirea altor cerinţe, ceea ce a făcut ca proiectul de unire din 1588-1589 să rămână fără rezultat. [2]

La sfârşitul secolului al XVII-lea Biserica Ortodoxă (Română) din Transilvania se afla sub autoritatea Bisericii Reformate (Calvine). Episcopii români din Ardeal au fost trecuţi de Dietă sub jurisdicţia superintendentului calvin, care avea ca misiune trecerea românilor de la ortodoxism la calvinism. Printre clericii persecutaţi şi omorîţi pentru credinţa lor de calvini se numără în frunte mitropolitul Dosoftei, înlăturat din scaun şi întemniţat în 1627 de Gabriel Bethlen, mitropoliţii Ghenadie II, Ilie Iorest şi Sava Brancovici (aceştia doi din urmă canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română).

După ce la 1544 saşii au tipărit prima scriere în limba română, anume Catehismul luteran, în anii următori propaganda reformată se va dovedi a fi mult mai agresivă. Primele cărţi calvine pentru convertirea românilor au fost Tâlcul Evangheliilor şi Molitvelnicul, ambele tipărite în 1567-1568 de tipografia lui Coresi. Molitvelnicul de la 1567-1568 este adaptarea românească a Agendei calvineşti a lui Gáspár Heltai, tipărită la Cluj în 1551 prima ediţie şi în 1559 ediţia a doua. Toate aceste scrieri urmăreau să dea un nou înţeles Botezului, Cununiei, Euharistiei şi să simplifice celebrarea slujbelor religioase.

La 30 noiembrie 1566, Dieta de la Sibiu a hotărît “extirparea idolatriei, cu deosebire dintre români“. La 9 aprilie 1639 principele Gheorghe Rákoczi l-a supus pe episcopul românilor autorităţii superintendentului calvin. Prin grija calvinilor s-a făcut traducerea Noului Testament în limba română, text cunoscut sub numele Noul Testament de la Bălgrad. Volumul a apărut în anul 1648, prevăzut cu strălucita sa prefaţă, Predoslovia lui Simion Ştefan. Ortodoxia din Principate, văzând pericolul reformării bisericii româneşti din Ardeal, a dat un Răspuns la Catehismul calvinesc, prin mitropolitul Varlaam al Moldovei, în urma sinodului ţinut în 1645 la Iaşi de episcopii din ambele Principate.

Bibliografie si citate:

[1] J. Gill, The Council of Florence, Oxford, 1961, p. 89, 250, 257 şi 394.
[2] Cesare Alzati, Terra romena tra oriente e occidente, Milano, 1982, p. 207-217;    În inima Europei, Cluj, Fundaţia Culturală Română, 1998, p. 153-155.

Una din marile dileme actuale ale omului occidental este cum sa supravietuiasca in timpurile grele care vor veni in clipa cand nu va mai putea lucra, adica la batranete. Daca in occidentul European, oamenii inca nu s-au lamurit cum stau lucrurile cu pensiile de la stat, in America lucrurile sunt clare de decenii. Din ce vei economisi la tinerete vei putea trai la batranete, statul nu este un partener de incredere al batranetilor tale! Ceea ce se intampla astazi in Cipru agraveaza si putinele optiuni existente de a ne pazi singuri de vitregia vremurilor

Doua alternative: sa lucrezi pana la disparitia ta fizica pe aceasta planeta sau sa-ti programezi cu grija clipa cand vei hotari sau vei fi silit sa nu mai lucrezi. Totul a fost clar si de inteles pana in ultimii ani, cand lumea s-a intors cu fundul in sus. Astazi si cei mai economicosi dintre noi traiesc drama nesigurantei pastrarii economiilor agonisite de o viata.  Este normal? Probabil nu, dar astea sunt vremurile pe care le traim.

Americanul clasei mijlocii traieste drama incertitudinii la fel de accentuat ca francezul, englezul sau germanul aceleasi apartenente sociale. Romanul inca nu a realizat profund situatia, el inca se mai bazeaza pe stat, incercand formule electorale diferite pentru a-si asigura viitorul, un fel de “loz in plic”; ma rog, fiecare cu drumul lui spre Canossa.

La fiecare cateva sute, uneori chiar zeci de ani, societatea omeneasca trece prin criza “apocalipsei iminente”; in ultimul secol am supravietuit (majoritate noastra) catorva crize de acest gen, bineinteles vom supravietui si celei prin care trecem astazi; asta este partea optimista a ecuatiei existentiale, partea pesimista este ca nu prea stim cum.

Adevarul este ca una din cele mai bune investitii ale anilor de criza in America a fost un portofoliu care continea 18 actiuni ale unor firme care fabrica sau comercializeaza produse de supravietuire “apocaliptica.” Au innebunit americanii? Probabil, dar si din nebunie se pot face bani.  Interesante evolutii financiare, interesante investitii si poate cel mai interesant – o profunda neincredere intr-un viitor mai bun si mai sigur.

Intotdeauna problemele unora sunt oportunitati pentru altii. Cred ca o tara cu un potential agricol  ca al  Romaniei, ar putea gasi niste oportunitati in aceste vremuri tulburi. Rezolvarea sta in  vointa cetateanului, spiritul entreprenorial  si  ratiunea guvernantilor. Aici stam cel mai prost, probabil, indiferent cine sunt sau cine vor fi ei in viitor. Catastrofa Varanului si Constantin ca ministru al agriculturii nu promite nimic bun pentru viitorul apropiat. Acesti politicieni de doi bani trebuie educati, chestie de vointa si exercitiu – problema este dupa “muschii lor” sau “muschii nostri”. Viitorul Romaniei sta in educatie, in profesorii nostri si in puterea noastra de a recunoaste ca ne batem joc de educatie si de oamenii pe care o exercita. Nu toti sunt inculti si rai-voitori, adevarul este ca parte din ei au deficiente majore de viziune si pregatire dar altii sunt oameni buni aruncati in neputinta.

Vom trai sau vom disparea, dependenti de felul in care ne educam viitoarele generatii, si da, educatia costa bani si da, acesti bani trebuie gasiti si investiti, chiar daca o vom face cu ajutorul produselor agricole vandute la occidentali sau cu resursele energetice aflate inca in solul Romaniei. Hai sa participam la “apocalipsa” lor pentru a ne salva de a noastra.