Author: theophyle

Bună dimineata intr-o zi de marti. Astazi, valorile termice vor marca o creştere uşoară în aproape toată ţara, totuşi se va menţine o vreme mai rece decât în mod obişnuit la această dată. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 8 şi 16 grade, iar cele minime între -2 şi 8 grade. Cerul va avea înnorări temporare în majoritatea zonelor. Va ploua în Maramureş şi Crişana, unde izolat se pot cumula peste 15 l/mp, local în Banat, Oltenia şi Transilvania şi pe arii restrânse în rest. În zona montană înaltă precipitaţiile vor fi sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări în vestul şi în nord-estul teritoriului, precum şi pe crestele montane.

În Bucureşti, valorile termice se vor menţine sub mediile climatologice ale datei. Cerul va fi temporar noros şi trecător vor fi condiţii să plouă slab. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă va fi de 11…13 grade, iar cea minimă se va situa în jurul a 2 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi:  1 EURO = 4. 4098   RON; 1 USD = 3. 3894    RON; 1 EURO = 1. 3011 USD; Francul elvetian 3. 6266 RON. Gramul de aur 171.9492 RON.

Cum să crească absorbţia de fonduri europene când şefii sunt primii care iau mită? Cea mai mică rată de absorbţie a fondurilor UE şi cele mai mari corecţii financiare – acesta este tabloul de bord al fondurilor europene după şase ani de la aderarea României la UE. Se poate altfel când chiar şefii din structurile care gestionează banii europeni primesc mită?   Toate programele operaţionale sectoriale au fost presuspendate din cauza neregulilor, iar corecţiile financiare care vor fi reţinute de Comisia Europeană se ridică la 800 mil. euro, adică o treime din sumele nerambursabile primite de România de la UE. POS Mediu a scăpat cel mai repede de constrângătoarea procedură a presuspendării, dar la câteva luni, unul dintre foştii şefi şi apoi director în autoritatea de management care îl gestiona a fost arestat pentru mită şi trafic de influenţă. Adrian Mîndroiu, 49 de ani, era perceput până săptămâna trecută drept unul dintre cei mai „vocali“ şi curajoşi înalţi funcţionari care lucrau cu fondurile europene. Avusese curajul să atace mediul politic românesc şi părea onest din toate punctele de vedere, dar a fost arestat pentru fraudă cu fonduri UE. La un seminar la care a participat anul trecut, el a spus că rata de absorbţie al POS Mediu (în prezent de 12,8%) nu creşte pentru că proiectele sunt ţinute pe loc la nivel local. „Am sesizat că ne intersectăm (pe parcursul derulării proiectelor de investiţii în mediu – n. red.) cu drumuri sau cu staţii de epurare. Aceste lucrări sunt apărute din neant. Primarii au făcut drumurile ca să dea bine la electorat şi noi stăm cu ţevile în drum“, spunea Mîndroiu, într-o declaraţie surprinzătoare având în vedere că până atunci şefii autorităţilor de management nu au dat vina pe factorii politici pentru ritmul lent de absorbţie a banilor europeni în economie, indicând de fiecare dată lipsa de personal sau birocraţia excesivă. Integral in Ziarul Financiar.

Victor Ponta s-a întâlnit cu persoanele propuse ca procurori, Kovesi a transmis planul de management. El a precizat la RTV că marţi va transmite dosarele depuse de aceştia către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) şi că va participa, ca ministru interimar al Justiţiei, la audieri. Ponta a arătat că a avut o discuţie cu Kovesi, în care aceasta şi-a exprimat acordul pentru preluarea conducerii DNA. În ceea ce priveşte viitorul ministru al Justiţiei, premierul a reluat ideea că acesta nu va face parte dintr-un partid, va proveni din sistem ca procuror, judecător sau avocat şi trebuie să vorbească „bruxelles-eza“. El a asigurat că pentru acest post nu va fi nominalizat fostul ministru Cătălin Predoiu, amintind că a dorit să îl păstreze pe acesta la Ministerul Justiţiei în luna mai, dar că nu a fost „momentul politic propice“. „Nu vreau să fie un nou motiv de ceartă între mine şi PNL. Dacă nu s-a putut atunci, acum cu atât mai puţin“, a spus Ponta. Laura Kovesi a fost propusă pentru funcţia de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), iar Tiberiu Niţu a fost propus ca procuror general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe lista propunerilor au mai figurat Bogdan Licu pentru postul de prim adjunct al procurorului general al Parchetului, Codruţ Olaru ca adjunct al procurorului general al Parchetului, Alina Bica ca procuror şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi Elena Hosu ca adjunct al procurorului şef al DIICOT. Integral in Adevarul

Ministrul Sănătăţii dă vina pe subalterni în scandalul licenţelor. În afacerea softurilor de la Adi Com Soft SRL, Eugen Nicolăescu dă vina pe directoarea Georgeta Bumbac și a cerut Corpului de Control să facă anchetă internă. Ministrul afirmă că e doar un protocol încheiat, firma spune că există contract.     Ministrul Sănătății dă vina pe directoarea Bumbac și omite să divulge existența unui contract cu fi rma ADICOM SOFT SRL.    Firma favorizată de „cineva din Minister” este parteneră cu Sobis Solutions, o fi rmă care are contracte multe cu autoritățile locale. Scandalul izbucnit în urma dezvăluirilor privind încercarea de eludare a procedurilor de achiziţii publice la Ministerul Sănătăţii (MS) continuă. Ministrul Eugen Nicolăescu se jură că nu a fost încheiat nici un contract de mentenanţă şi ameninţă că va da în judecată cotidianul Evenimentul zilei. Se pare că nu a citit cu atenţie textul publicat de EVZ.Mai mult, ministrul a dat vina pe directoarea Georgeta Bumbac care ar fi transmis „în nume personal” circulara către instituţiile publice în care ea ar fi făcut precizări suplimentare care exced protocolului pentru utilizarea şi implementarea licenţelor. „Menţionăm că aceste informaţii trimise de doamna director Georgeta Bumbac nu au legătură cu protocolul încheiat cu compania Adi-Com Soft SRL. De aceea, s-a dispus corectarea informaţiei trimise”, se arată în comunicatul de presă emis de MS. Eugen Nicolăescu a cerut Corpului de Control o anchetă internă. Integral in EVZ

Dispută în USL pe banii pentru biserici. Mazăre: “Cernea e un tâmpit. N-am putut să scriu în rezoluţie, dar îi rup picioarele dacă îl mai prind pe aici” Iniţiativa deputatului Remus Cernea de a tăia Biserica de pe lista de finanţare de la stat l-a scos din sărite pe Radu Mazăre, şeful PSD Constanţa, organizaţie care l-a susţinut pentru obţinerea locului de parlamentar.. Cernea este un tâmpit, a făcut această iniţiativă legislativă fără să se consulte cu noi, total împotriva a ceeea ce credem noi ca organizaţie, noi şi toţi ceilalţi membri de partid”, a declarat Mazăre pentru gândul, insistând că Remus Cernea şi-a găsit loc pe listele USL Constanţa doar pentru că Victor Ponta a avut o rugăminte în acest sens. Mazăre a adăugat că că PSD Constanţa a votat o rezoluţie prin care i se cere lui Cernea să-şi retragă iniţiativa şi “să-şi ceară scuze tuturor, în primul rând constănţenilor, organizaţiei, Bisericii, dacă nu face asta, nu am mai putut să scriu în Rezoluţie, dar am spus că-i rup picioarele dacă îl mai prind pe aici”. “Nu am ce să fac eu cu Cernea, că Ponta ne-a rugat şi el şi l-a asumat, nu am cum să acţionez asupra lui. Poate să acţioneze la nivel central, dacă nu-şi retrage iniţiativa să rupă protocolul şi să-i dea un şut în fund”, a mai spus Mazăre. Integral in Gandul.

Lovitura grea pe care o poate primi lupta anticorupţie. Un amendament al deputatului PSD Florin Iordache pentru modificarea Legii siguranţei naţionale nu mai permite serviciilor secrete să le trimită procurorilor probele ( interceptarile aprobate de judecatori) pe care apoi magistratii sa le poata folosi pentru anchetarea unor infracţiuni de drept comun, de corupţie sau de criminalitate organizată. Aceste probe ale serviciilor secrete ajuta combaterea mai rapida si eficienta a infractiunilor de orice natura. Serviciile secrete fac solicitări pe siguranţa naţională la procurorul general al României (poziţie în care se va afla Tiberiu Niţu), care, dacă avizează solicitarea, o trimite la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la judecători anume desemnaţi (au certificate ORNISS). La rândul lor, judecătorii anume desemnaţi emit mandatele de interceptări/ filaje/ infiltrări (pentru filmări din interiorul organizaţiilor sau a persoanelor vizate). Procurorul general HOTĂRĂŞTE dacă trimite la judecători solicitările serviciilor secrete. Acest amendament care nu permite serviciilor secrete să trimită probele la procurori pentru a fi valorificate, dacă devine text de lege, ajută chiar la favorizarea unei crime despre care serviciile secrete află înainte de producerea ei. În plus, beneficiarii amendamentului ar fi marii corupţi ai României şi gulerele albe care spală zeci de milioane de euro. Amendamentul a mai fost propus in 2012 chiar de Ministerul Justiţiei, care a făcut proiectul, dar a fost eliminat la ­cererea SRI. Integral in Romania Lbera

Crin Antonescu, la Antena 3: Nici eu, nici Victor Ponta nu facem playback, dar s-ar putea ca unul din noi sa falseze. Dupa ureche mea, eu nu / Am mai putina incredere in Victor Ponta. Crin Antonescu a declarat luni seara la Antena 3 ca isi simte orgoliul lezat de faptul ca presedintele Traian Basescu “isi bate joc” de co-presedintele USL, Victor Ponta. Antonescu s-a aratat deranjat de apropierea aparenta dintre presedinte si premier, vizibila in episodul numirilor pentru functiile de la varful Ministerului Public, amintind ca in campania electorala Ponta a obtinut sustinerea electoratului promitand ca, alaturi de USL, va pune capat monopolului politic detinut de presedintele Traian Basescu in Justitie. Intrebat daca mai are incredere in partenerul de alianta, la fel de multa cata avea la momentul formatii coalitiei, liderul PNL a declarat: “nu, e ceva mai putina dar e destula ca sa incercam a mergem mai departe.” (Intrebat cine face playback dintre el si Ponta, plecand de la o caricatura a lui Marian Avramescu in care apar cei doi co-lideri USL, cu mesajul “Unul din voi face playback”): Nu facem niciunul din noi playback, dar s-ar putea ca unul din noi sa falseze. Dupa ureche mea, eu nu. Dar sigur, s-ar putea sa ma insel. La observatia ca mai sunt inca doua persoane care ar putea sa falseze: Victor Ponta sau Daniel Constantin: A, da, Daniel Constantin. Nu l-am ascultat foarte mult in ultima vreme si nu stiu. Integral  aduce HotNews

Cămătarii „bancherilor” regizau execuții cu pistolul și spânzurătoarea. Romii din Sintești, specializați în cămătărie și afaceri cu fier vechi, se inspirau din filmele americane cu gangsteri atunci când încercau să recupereze sumele împrumutate. Mihai Stan a obținut credite bancare cu acte false în valoare de zeci de milioane de euro, în ciuda faptului că este analfabet. Daniel Ruse s-a visat primar de Oltenița, dar a sfârșit scuipat de cămătari și închis, după ce a luat credite cu acte false. Detalii stupefiante ies la iveală în dosarul în care doi escroci, Mihai Stan şi Daniel Ruse, cu conexiuni în dosarul creditelor frauduloase – denumit al „Bancherilor” – au fost arestaţi preventiv. Daniel Ruse a împrumutat bani şi cu o dobândă de 40% pe lună pentru cheltuielile cu campania electorală, atunci când a candidat, în 2008, la Primăria Olteniţa. Cu banii împrumutaţi, el a achiziţionat, împreună cu un complice, Florian Răsuceanu, complexul de creştere a porcilor Ulmeni (Călăraşi). Daniel Ruse a pierdut sume enorme şi la jocurile de noroc, iar pentru a plăti datoriile a ajuns să apeleze la reţeaua „Bancherilor” şi a accesat credite frauduloase. Potrivit procurorilor DIICOT, el a împrumutat „galbeni” de aur, de ordinul miilor de monezi. Pentru plata acestora, firmele sale au făcut transferuri băneşti către societăţile romilor din Sinteşti în valoare totală de 43.269.500 de lei. Martorii au povestit metodele de recuperare puse în practică de unul dintre cei mai duri cămătari. „Mihai Puiu, zis Crăcănici sau Puiu Crăcănatu, este o persoană violentă şi recalcitrantă. Îmi amintesc într-o ocazie când a mers la domiciliul lui Ruse Daniel şi 1-a obligat pe acesta să stea în genunchi în faţa soţiei şi a copiilor şi l-a scuipat,” a declarat un partener de afaceri deal lui Daniel Ruse. Integral in EVZ

Adriana Săftoiu, purtător de cuvânt al PDL: E o provocare. Sper să fac faţă. Adriana Săftoiu a fost aleasă, luni, purtător de cuvânt al PDL, în şedinţa BPN al PDL, cu un vot împotrivă, dat de Roberta Anastase, fostul purtător de cuvânt al Preşedinţiei declarând că noua funcţie este pentru ea o provocare, căreia speră să îi facă faţă. Ea a amintit că a mai colaborat cu Vasile Blaga şi cu PDL.Săftoiu a mai spus că este convinsă că poate avea o relaţie instituţională de colaborare cu Roberta Anastase. “Îi înţeleg poziţia Robertei”, a spus Săftoiu, menţionând că fostul preşedinte al Camerei a fost ţinta unor critici din partea ei. Preşedintele PDL Vasile Blaga a declarat luni întrebat ce colaborare a avut cu Adriana Săftoiu când aceasta era membru PNL, că el “nu-şi împarte prietenii în funcţie de opţiunile lor politice”. “Eu nu îmi împart prietenii în funcţie de opţiunile lor politice. Am prieteni peste tot. Dar prieteni politici am doar în PDL. Fiecare mi-e prieten în parte în PDL, dar cel mai bun prieten în PDL este PDL şi pe urmă fiecare membru”, a precizat Vasile Blaga într-o conferinţă de presă după ce a prezentat-o pe Adriana Săftoiu drept noul purtător de cuvânt al PDL. Adriana Sfătoiu a fost întrebată de către ziarişti ce părere are despre traseismul politic, ea arătând că este total împotrivă”. “Şi atunci când eram parlamentar şi atunci când am fost alături de PD, în 2001-2004, şi-mi amintesc foarte bine că a existat o problemă reală din acest punct de vedere, să ne amintim că PD a pierdut atunci foarte mulţi membri mergând spre PSD. Eram foarte revoltaţi. Ajungând parlamentar PNL, am constatat că PD, devenit PDL, ce făcea în Parlament? Practic susţinea acest traseism pe care îl acuzam când eram alături de ei. Sunt total împotrivă numai că nu e suficient să fiu împotrivă doar eu şi să spun acest lucru. Trebuie luate efectiv măsuri, adică trebuie să ai o legislaţie care să poată opri acest traseism”, a precizat Adriana Săftoiu, membru PDL, fost membru PNL. Integral aduce Mediafax

Va urez o zi buna!

Der Spiegel: Ce o deosebește pe Merkel de Thatcher? Ambele doamne au fost primele femei la conducerea țării lor. Ambele conservatoare, în unele aspecte asemănătoare, în altele diferite ca ziua și noaptea. Una din ele a fost un factor de polarizare, alta poate îndemna la consens. Nu ar fi fost surprinzător ca Margaret Thatcher și Angela Merkel să stea de vorbă între patru ochi despre cum se poate anihila un oponent politic masculin sau despre cu se poate înregistra un succes politic prin pură determinare. Această discuție nu a avut loc însă din cauza diferenței de vârstă de 29 de ani dintre cele două Doamne de Fier. Când Thatcher se retrăgea din funcția de premier în 1990, Merkel abia își începea cariera politică. Margaret, născută în 1925, era un politician al Războiului Rece, marcat de războiul împotriva Germaniei naziste. Merkel, născută în 1954, creștea marcată de unul din rezultatele acelui război: Republica Democrată Germană. Atât Merkel , cât și Thatcher au studiat științele naturii. Una a învățat chimie la Oxford, cealaltă fizică la Leipzig. Poate de aici reiese pragmatismul din stilul de guvernare. Tatăl lui Merkel a fost pastor evanghelic, tatăl lui Thatcher a fost pastor metodist nehirotonisit.

Totuși, drumul lui Margaret Thatcher a fost mult mai greu până în fruntea partidului și a Guvernului britanic. Prima candidatură a ei a fost în 1950 și avea să ajungă în camera inferioară a Parlamentului abia în 1959. Ministru a ajuns Thatcher abia în 1970 și premier în 1979. În 1990 părăsea 10 Downing Street cu ochii în lacrimi, forțată să demisioneze de proprii colegi de partid. Merkel, în schimb, a stat cuminte în cabinetul lui Helmut Kohl până când a venit momentul potrivit să îl anihileze pe Wolfgang Schäuble (actualul ei ministru de finanțe) în cursa pentru șefia partidului și să devină premier. Principala deosebire dintre cele două doamne este faptul că pe Thatcher fie o iubești fie o urăști, Merkel uneori îți poate fi indiferentă. Angela este mult mai liniștită, uneori chiar retrasă și este, cu siguranță, un politician oportunist. Margaret era de neclintit în ideologia sa. Poate e mai bine pentru Merkel având în vedere că e într-o poziție de putere mult mai mare decât era Thatcher la vremea ei. Cancelarul Germaniei o întoarce ca la Ploiești atunci când îi e convenabil. Nu e o atitudine eroică, dar e una eficientă. Și se pare că are toate șansele să depășească cei 11 ani și jumătate în fruntea Guvernului trecuți în contul fostei Doamne de Fier. Aduce RFI

Putin, criticat pe faţă de Merkel la Hanovra.  Cuvântul cheie al actualei ediţii a târgului de la Hanovra este “revoluţie” iar invitatul principal este Rusia. Totuşi, Angela Merkel nu s-a sfiit să îi ceară lui Vladimir Putin să se poartă onest cu societatea civilă. Cu siguranţă că lui Vladimir Putin nu i-a picat prea bine când, în deschiderea târgului industrial de la Hanovra, cancelara federală Angela Merkel a pomenit despre libertăţile societăţii civile şi despre şansele de care trebuie să beneficieze organizaţiile non-guvernamentale. Or, şansele la care a făcut referire şefa Executivului de la Berlin sunt puternic diminuate de raziile succesive pe care autorităţile de la Moscova le efectuează împotriva diverselor fundaţii care nu se aliniază neapărat la opiniile oficiale dictate de la Kremlin. Nu mai departe de sfârşitul lunii martie: mai multe fundaţii germane din capitala Rusiei, inclusiv filiala moscovită a fundaţiei Konrad Adenauer, apropiată partidului creştin-democrat al cancelarei Merkel, au fost ţinta unor astfel de acţiuni de intimidare. “Rusia”, a comentat deschis Angela Merkel, la întrevederea oficială cu Vladimir Putin, dedicată deschiderii târgului de la Hanovra, “se sprijină pe resursele sale naturale şi pe marile investiţii în infrastructură. Dar Rusia vrea să se diversifice şi ne dorim să-i fim utili. Vorbim despre inovaţie, despre cercetare, despre dezvoltare şi educaţia tinerilor energici, orientaţi spre viitor şi interesaţi în a ridica nivelul de trai al populaţiei Rusiei. Avem convingerea că succesul acestui demers este direct legat de existenţa unei societăţi civile active. Şi”, a completat Merkel, “pentru a reuşi trebuie să oferim şanse reale organizaţiilor non-guvernamentale, inclusiv numeroaselor asociaţii pe care, în Germania, le cunoaştem ca motoare inovative”. Într-un interviu acordat televiziunii publice germane ARD înainte de sosirea la Hanovra, Putin afirma că nimeni nu interzice funcţionarea respectivelor ONG-uri: “Cerem doar ca acestea să admită că, folosind bani din străinătate, fac activităţi politice”. Or, conform noii legislaţii ruseşti, astfel de asociaţii devin automat “agenţi străini” şi trebuie să se declare şi înregistreze ca atare. Integral la Deutsche Welle

Regele Juan Carlos a fost informatorul Casei Albe în timpul regimului dictatorial al lui Francisco Franco. Actualul rege al Spaniei a fost „cel mai bun informator al Statelor Unite” cu privire la acţiunile fostului dictator spaniol Francisco Franco, relatează cotidianul „Publico”, citând câteva documente incluse în „Telegramele Kissinger” făcute publice luni de WikiLeaks. Prinţul informa Washingtonul în mod frecvent despre mişcările lui Franco în Sahara şi a cerut ajutor pentru ca dictatorul să demisioneze. „Publico” spune că succesorul dictatorului a devenit „în acel moment crucial în istoria Spaniei (n.r. – se referă la situaţia din Sahara) în cel mai bun informator al SUA în speranţa că loialitatea lui îi va aduce sprijinul Washingtonului după moartea lui Franco”. Menţirea contactului cu prinţul spaniol era o prioritate pentru SUA. Secretarul de stat american de la acea vreme, Henry Kissinger, îi scria ambasadorului său de la Madrid: „Suntem de acord că interacţiunile tale cu prinţul trebuie să fie tratate cu cea mai mare discreţie. Aceste rapoarte au o mare valoare pentru SUA şi vom face tot ce ne stă în putinţă ca să ne asigurăm că pe viitor vor fi tratate în mod adecvat”. Mai importantă a fost contribuţia lui Juan Carlos din perioada în care dictatorul Franco s-a îmbolnăvit. Pe 16 octombrie 1975, Franco a suferit un atac de cord, care i-a şubrezit sănătatea. Cei de la ambasada SUA de la Madrid chiar l-au dat mort timp de câteva ore pe Franco: „Ne-au parvenit multe informaţii, încă neconfirmate, că Franco a murit”. O săptămână mai târziu, Juan Carlos „l-a trimis pe confidentul său, José Maria de Areilza, viitor ministru de externe, să îl vadă pe Stabler (n.r. – Wells Stable, ambasador la Madrid între 1975 şi 1978), pentru a-i oferi detalii în legătură cu starea de sănătate a dictatorului şi a-i comunica planul pe care îl usese la punct cu marchizul de Villaverde, ginerele şi medicul lui Franco, pentru a îl determina să semneze demisia înaintea morţii sale”. Integral in Adevarul.

China golește de pește oceanele lumii. Potrivit unui studiu internaţional, pescarii chinezi pescuiesc de 12 ori mai mult pește decât declară. « Este un adevărat jaf » spune un celebru biolog. E un adevărat jaf, un jaf gigantic chiar, arată un studiu internațional coordonat de celebrul biolog Daniel Pauly. Potrivit acestuia, în ultimii zece ani, navele de pescuit chinezești au prins, departe de coastele Chinei, între 3,5 și 6 milioane de tone de pește pe an. În același timp, China nu declară decât 370 de mii de tone la Organizația Națiunilor Unite pentru alimentație și agricultură. Altfel spus, de 12 ori mai puțin decât cifrele pe care le anunța Pauly, în studiul care a apărut în revista Fish and Fisheries. Valoarea peștelui pe care vasele  chinezești îl prind departe de coastele Chinei se ridică la 9 miliarde de euro pe an. Cum se petrece această exploatare masivă a oceanelor de către chinezi ?  În primul rând, studiul nu a fost ușor de făcut pentru că de multe ori, navele chinezești sunt înregistrate sub așa numitele pavilioane de complezență. Ca urmare, cei care au făcut studiul s-au bazat pe naționalitatea marinarilor și a comandanților de navă, deoarece se întâmplă rar ca un echipaj chinezesc să lucreze cu adevărat pentru un armator străin.  Pescarii chinezi merg în toate mările, dar cel mai mult, în apele din jurul continentului african. De acolo ei extrag aproape trei milioane de tone de pește pe an, adică două treimi din capturile din străinătate. Coasta de vest a Africii e cea mai afectată, dar și zone din Oceania, America de Sud și Antartica. Datele publicate de cercetători corespund așa numitului pescuit non-repertoriat, care nu e însă întotdeauna ilegal. O parte din acest pescuit e declarat de autoritățile statelor respective, dar pe cont propriu. De fapt peștele nu ajunge însă în țările africane, ci direct în China, ale cărei nave frigorifice imense așteaptă în largul coastelor africane. Experții care au realizat studiul spun că acest pescuit intensiv duce la declinul populației piscicole la nivel mondial. Pescuitul departe de propriile ape teritoriale nu e însă o invenție chinezească. Europenii, americanii sau japonezii fac asta de zeci de ani, dar obțin în mod destul de transparent licențe de pescuit de la guvernele locale. Chinezii nu își bat însă capul cu asemenea detalii. RFI.

Marea Britanie în doliu după moartea lui Margaret Thatcher.  Nu toată lumea a iubit-o. Dar, într-un fel sau altul, a fost interesant să fii contemporan cu Margeret Thatcher. Doamna de Fier a britanicilor a murit la vârsta de 87 de ani. “Trebuie să porţi o bătălie de mai multe ori pentru a o câştiga odată”. Sunt cuvintele celei care a condus Marea Britanie între 1979 şi 1990 într-un mod pe care, probabil, generaţiile viitoare îl vor pomeni. A făcut parte dintr-o generaţie de lideri politici europeni purtând încă vii amintirile războiului, cu toate tragediile sale. Ceea ce s-a văzut în modul în care a înţeles să se ocupe de administrarea ţării şi, de la anvergura importanţei Regatului Unit, de o bună parte din evoluţiile internaţionale. Din 1827, nici un cancelar al Coroanei nu a deţinut mandatul pentru atâta timp. Rămâne în urma lui Margaret Thatcher nu doar amintirea primei – şi deocamdată singurei – femei care a deţinut funcţia de prim ministru al Marii Britanii ci şi maniera în care a făcut-o: a fost, scrie The Guardian, “cel mai dominant premier de la Winston Churchill şi un campion al economiei de piaţă globale”. Alături de preşedintele american Ronald Reagen a fost unul dintre cei care au decis deznodământul Războiului Rece, încurajându-l pe reformistul Mihail Gorbaciov să grăbească prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a întregului lagăr comunist. Vreme de un deceniu, cât a deţinut portofoliul din Downing Street 10, a fost în egală măsură iubită şi detestată. Iubită de naţiunile pentru care actele sale diplomatice au însemnat desprinderea de dictatură; detestată de cei ce nu s-au împăcat cu rigiditatea şi brutalitatea unora dintre iniţiativele economice şi sociale intrate în istorie sub titlul generic de thatcherism. Printre cele mai neinspirate momente ale carierei politicianului conservator a fost simpatia faţă de regimul rasist de la Pretoria şi declararea lui Nelson Mandela ca terorist. Suferindă de inimă, Margaret Thatcher s-a retras din viaţa publică iar dispariţia soţului ei, Sir Denis Thatcher, a determinat-o să se izoleze şi mai mult de lume. Inima a fost şi cea care i-a provocat sfârşitul. “Indiferent de care parte a dezbaterii politice te afli, nu poţi nega că a lăsat o amprentă puternică asupra ţării pe care a servit-o”, a comentat liderul liberalilor britanici, Nick Clegg, la aflarea veştii. Aflat la Madrid, de unde urma să plece spre Paris, premierul britanic David Cameron a decis să revină la Londra, notează presa insulară, anexând şi prima declaraţie a şefului Executivului: “Am pierdut un mare lider, un mare prim ministru şi un mare britanic”. Palatul Buckingham a anunţat că regina Elisabeta a primit cu tristeţe vestea morţii Doamnei de Fier şi că va trimite un mesaj privat familiei. Deutsche Welle

“ O democratie poate genera conducatori capabili numai daca acestia au fost probati prin cariere anterioare, care s-au dovedit apti, cu succese in afara politicii. Pepinierele  partidelor politice au produs fructe alterate, incapabile sa-si conduca popoarele. Majoritatea liderilor occidentali sunt politicieni de meserie, care chiar daca au invatat o alta profesiune sau au studii academice intr-o profesie liberala au exersat-o extrem de putin, poate chiar deloc. Putinele exceptii sunt exact acelea care confirma regula.  Deci acesti oameni, care raspund de soarta milioanelor de oameni ai popoarelor lor, sunt de fapt persoane care nu au excelat in nimic, niciodata. Singura cariera pe care o au este politica pe care o profeseaza, de cele mai multe ori populist si oportunist. Occidentul contemporan este condus de cei mai nepregatiti lideri din perioada de dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. “Politeia Veche – “Cei 5 împaraţi buni”

Margaret Thatcher (1925 – 2013)

Margaret Thatcher a studiat la Oxford (Colegiul Somerville) , unde s- specializat in chimie. Dupa terminarea studiilor, a lucrat ca cercetatoare pentru British Xylonite şi mai apoi J. Lyons and Co., intre anii 1947 si 1952. In anul 1952 se intoarce la studii si termina avocatura. Paralel cu studiile da nastere la doi gemeni. Dupa doua esecuri electorale reuseste numai in 1959 sa intre in Parlamentul britanic. (articol biografic)

Deci incercand sa ne uitam la situatia din Romania, vom gasi mii de femei cu acelasi date personale, daca ne vom intreba cate din ele sunt in primele randuri ale politicii vom ajunge la concluzii extrem de precare. ABSOLUT niciuna! O societate ar trebui sa incerce cateva raspunsuri, nu cred ca ne vor place aceste raspunsuri, deci fraza domnului Presedinte ramane asa cum a fost intrebata, lozincarda!

Pentru a intelege a doua parte a articolului voi incepe cu o mica intoarcere in timp – nu prea departe, la inceputul anilor ‘70. Ca orice eveniment de mari proportii, cu efecte globale, criza actuala isi are sursele in deceniile din urma. Intr-un articol anterior am incercat sa dezvalui o parte din aceasta evolutie, care ne-a adus la locul in care ne aflam (vezi, “O scurtă istorie a unei crize anunţate“). Astazi vom cobori o treapta in timp si ne vom reintoarce la una dintre cele mai mari prostii faptuite la sfarsitul secolului al XX-lea, mai precis in anul 1971, cand unilateral Statele Unite au abolit tratatul din 1944 de la Bretton Woods,  care plasa aurul ca etalon monetar funcţional până în respectivul an, când sub administraţia Nixon, dolarul a devenit moneda de rezervă. (vezi, “Înapoi la Bretton Woods”)

Dolarul devine moneda principala in noul  etalon,  celelalte monede, in special cele europene, se aliniaza la dolarul american, permitand flotatia diferitelor monede nationale  cu +/- 2,5%.  Bineinteles, asa cum se va vedea in continuare, aceasta flotatie nu a fost suficienta pentru simplul fapt ca banda de flotare de 4,5% nu putea fi suficienta, avand in vedere tendintele inflationiste ale monedelor “latine” (francul si lira italiana), cu monedele “germanice”, in special marca germana, guilderul olandez sau coroana daneza. Marea Britanie  isi pastra relatia dintre lira britanica la un oarecare etalon argint (sterling).

Prima colaborare financiara la nivel European, provocata de anularea tratatului din 1944 de la Bretton Woods, incepe in anul 1972, prin creerea tunelului de flotatie a tuturor monedelor europene (ma refer la Occident). Acest tunel de flotatie si relatiile dintre monedele europene a purtat numele semnificativ “sarpele monetar” (acceptiunea romaneasca la snake in the tunnel). Acest aranjament trebuia sa fie temporar si sa dea un raspuns la anularea “Bretton Woods.” Prima mare problema a acestui aranjament a fost razboiul din Orientul Mijlociu, cunoscut sub numele (Razboiul de Yom Kipur), care a generat un semi-embargo de carburanti si a produs o inflatie serioasa a dolarului american (1973 – 74 “inflatia Carter”), inflatia respectiva sileste dolarul american sa fluctueze la randul lui, deci povestea aranjamentului european se prabuseste.

Pana in 1977  se consolideaza un alt reper monetar, compus in special din marca germana, guilderul olandez, francul luxemburghez si coroana daneza. Bineinteles ca acest nou reper-etalon diminueaza forta de competitie a “latinilor”, care isi controleaza cursul de schimb intr-un fel extrem de asemanator cu cel al chinezilor astazi.

Despre evenimentele acestora ani si pana la sfarsitul anilor ’70 puteti citi rezumatele gasite in arhiva Margaret Thatcher si republicate  pe situlPoliteia Geopolitical Analyses. Celor care vor dori mai mult decat aceste rezumate, le sugerez situl original al acestor arhive, care contine materialele originale, eu avandu-le insa integral si in format PDF.

Ce se intelege din aceste rezumate:

1. Ceea ce se intampla astazi s-a mai intamplat (intr-un fel sau altul);
2. Bancile centrale vorbesc despre cooperare, dar aplica reguli protectioniste, protejand bancile proprii;
3. Germanii au avut un comportament financiar exact la fel cu cel de astazi;
4. Politicienii duri si anti-populisti sunt ocoliti ( vezi Margaret Thatcher);
5. Populismul si indoctrinarea politica provoaca catastrofe.

Sindromul bastonului alb

Traim intr-o societate orbita, orbita de consumerism, orbita de invidie, orbita de lipsa unei morale elementare , orbita de incultura si bigotism, orbita de egoism, orbita de lacomie. Orbii trebuie si ei se circule, au nevoie de un baston, de un baston alb pe care-l vedem uneori bajbaind langa noi in cautarea unei sigurante, unui drum spre casa.

Bastonul alb al societatii romanesti este clasa politica, toata, de la primul politician al tarii si pana la ultimul politruc local. Acesti oameni au transformat totul in voturi. Nu mai exista electorat al cetatenilor cu drept de vot, pentru ei exista numai voturi. Vointe confiscate, anulate, cumparate cu niste maruntisuri sau cu niste promisiuni, cu amagirea ca faci parte dintr-o colectivitate, dintr-o turma, dintr-o haita. Nu stiu cu ce v-au cumparat pe voi, mie mi-au vandut idealuri. Mi-au vandut cinste, reforma, o viata mai buna pentru romanii care traiesc aici. Minima logica si o morala chiar si maruntita ne indeamna sa credem ca “bastonul alb” NU POATE fi mai valoros decat omul care-l detine. Nu se poate.

Politicienii sunt peste tot politicieni, alegatorii sunt mai mult sau mai putin turme, acolo  insa orbii nu au bastoane, au caţei. Politicienii-caţei au mai mult suflet, fiinţe care inteleg si intotdeauna simt. O fiinta, fie ea si “câineasca”, simte si nu-si loveste protejatul, cel care l-a ales sa-l caluzeasca. Un baston este o bucata de lemn sau metal, fara sentimente si fara nici o mila sau compasiune. Suntem departe de ei si ei sunt departe de o societate in care alegerile sunt cu adevarat libere si promisiunile se respecta.

Mi-as dori sa ne revenim, sa intelegem cu totii ca avem probabil o singura viata, care merita traita cu demnitate si ca nu putem fi amagiti la infinit, de un baston alb.

Beţia de cuvinte

Fragment din articolul publicat de Titu Maiorescu “Beţia de cuvinte în Revista Contimporană” 1873.

Darwin ne spune că multe soiuri de maimuţe au aplecare spre băutura ceaiului, a cafelei şi a spirtuoaselor; „ele sunt în stare, zice el, să fumeze şi tutun cu multă plăcere, precum însumi am văzut. Brehm povesteşte că locuitorii din Africa de miazănoapte prind pavianii cei sălbatici punându-le la locurile unde se adună vase pline cu bere, de care se îmbată. El a văzut mai multe maimuţe în această stare şi ne dă o descriere foarte hazlie despre purtarea lor şi despre grimasele ciudate ce le făceau. A doua zi erau foarte rău dispuse şi mahmure, de durere îşi ţineau capul cu amândouă mâinile şi înfăţişau o privire din cele mai duioase. Dacă li se oferea bere sau vin, se depărtau cu dezgust, dar le plăcea mult zama de lămâie. O maimuţă americană, un ateles, după ce se îmbătase o dată cu rachiu, n-a mai vrut să-l mai bea şi a fost, prin urmare, mai cuminte decât mulţi oameni“ (Ch. Darwin, Descendenţa omului şi selecţiunea sexuală, I, 1).

Va să zică plăcerea noastră pentru ameţeala artificială, produsă prin plante şi preparatele lor, este întemeiată pe o predispoziţie strămoşească, comună nouă cu celelalte rudenii de aproape, cu maimuţele de exemplu, din al căror neam ne coborâm.

Nu ne vom mira dar de lăţirea cea mare a acelui obicei şi de feluritele mijloace pentru mulţumirea lui. Cânepa, macul, viţa de vie, tutunul etc., etc. sunt producte ale naturii cu care omul îşi nutreşte pasiunea lui pentru ameţeală.

Există însă un fel de beţie deosebită între toate prin mijlocul cel extraordinar al producerii ei, care se arată a fi privilegiul exclusiv al omului, în ciuda celorlalte animale: este beţia de cuvinte.

Cuvântul, ca şi alte mijloace de beţie, e, pănă la un grad oarecare, un stimulent al inteligenţei. Consumat însă în cantităţi prea mari şi mai ales preparat astfel încât să se prea eterizeze şi să-şi piardă cu totul cuprinsul intuitiv al realităţii, el devine un mijloc puternic pentru ameţirea inteligenţei. Efectele caracteristice ale oricărei beţii sunt atunci şi efectele lui, „la debilité des fonctions intellectuelles et le penchant à la violence“, cum ne arată Cabanis în memoriul 8 din Rapports du physique et du moral de l’homme.

Simptomele patologice ale ameţelei produse prin întrebuinţarea nefirească a cuvintelor ni se înfăţişază treptat după intensitatea îmbolnăvirii. Primul simptom este o cantitate nepotrivită a vorbelor în comparare cu spiritul căruia vor să-i servească de îmbrăcăminte.

În curând se arată al doilea simptom în depărtarea oricărui spirit şi întrebuinţarea cuvintelor seci; atunci tonul gol al vocalelor şi consonantelor a uimit mintea scriitorului sau vorbitorului, cuvintele curg într-o confuzie naivă şi creierii sunt turburaţi numai de necontenita vibrare a nervilor acustici. Vine apoi slăbirea manifestă a inteligenţei: pierderea oricărui şir logic, contrazicerea gândurilor puse lângăolaltă, violenţa nemotivată a limbajului.

Ar da poate un caracter prea pedant acestei neînsemnate cercetări literare dacă am voi să aşezăm exemplele practice pentru teoria mai sus expusă după chiar gradele arătate: ne mărginim a le cita în total, lăsând binevoitorului cititor sarcina de a le clasa în ordine, de va voi. Pentru alegerea exemplelor ne-a fost un singur semn patologic hotărâtor: întrebuinţarea cuvintelor pentru plăcerea sonului lor şi fără nici un respect pentru acea parte a naturii omeneşti care se numeşte inteligenţă.

Am hotarat sa continui articolele in care incercam sa atentionez legaturile multiple dintre provocarile Europei si pericolele la care este expusa lumea in care traim si ne dorim sa apartinem. Sub titlul „Trăiască Republica europenă!” (Es lebe die europäische Republik!) ziarul conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), care apare la Frankfurt, a publicat un articol semnat de Ulrike Guérot si Robert Menasse,  eseu interesant despre functionarea deficitara a Uniunii Europene si posibile remedii.

Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Înfiinţat în 1949, este un mare cotidian conservator – liberal fiind o referinţă pentru oamenii de afaceri şi pentru intelectualiprin  suplimentul lui literar, “Foileton”. FAZ este cel mai difuzat cotidian german în străinătate, şi are una dintre cele mai răspândite reţele de corespondenţi din lume, ceea ce-l face independent faţă de agenţiile de presă. Mic detaliu: pe prima pagină nu existau fotografii înainte de 2007. Accesul la site-ul web, care conţine între altele dosare de actualitate în “audio-book” este în mare parte cu plată. În schimb, redacţia suplimentului “Foileton” prezintă critici de noi apariţii editoriale, descărcabile gratuit. Apare la Frankfurt in limba germana. Circulaţie : 369 000.

Ulrike Guérot este o politologă germană născută în 1964. Între 2000 şi 2003, ea a condus un program european al Consiliului german pentru relaţii externe (DGAP). Din 2007, ea conduce biroul de la Berlin al Consiliului European pentru relaţii externe unde conduce cercetările referitoare la integrarea europeană, instituţiile europene şi relaţiile franco-germane şi germano- americane.

Robert Menasse este un scriitor, traducător și eseist austriac născut în 1954. În același timp editor și profsor de literatură, el este autorul mai multor romane și eseuri. Din 2006 se consacră în special Uniunii Europene și problemelor legate de justiție în lume.

***

„Trăiască Republica europenă!” (Es lebe die europäische Republik!)

Fragmente

Într-o casă cuprinsă de flăcări, şefii de state şi de guverne ale Europei negociază suma care ar trebui alocată pentru pagubele produse de o eventuală inundaţie. Reproşul că au pierdut contactul cu cetăţenii este incorect. Un asemenea contact n-a existat niciodată. Sistemul în care trăim nici nu prevede, nici nu permite o reprezentare legitimată democratic a populaţiei Europei.

Un politician care – fiind “legitimat democratic” şi deci ales – face politică europeană nu a ajuns în această poziţie decât prin alegeri naţionale şi trebuie, pentru a supravieţui politic, să apere ficţiunea “intereselor naţionale”. Oricine neglijează astăzi, la summiturile Consiliului European, interesele comunitare cu scopul de a primi asentimentul electoratului său face rău tuturor celorlalţi şi, până la urmă, dăunează propriei ţări, prin jocul de interdependenţe dintre piaţa internă europeană şi zona euro.

Iar alegătorii care-l ovaţionează nu învaţă nimic din greşelile lui, ba dimpotrivă. Astăzi, niciun stat naţional european nu mai poate rezolva vreo problemă de unul singur. Structura instituţională a UE împiedică însă soluţiile colective. Ceea ce numim azi criză este tocmai această contradicţie, iar ceea ce discutăm nu sunt decât simptomele acesteia din urmă.

Falşii pragmatici au eşuat

Această situaţie destramă Europa. Între reprezentanţii politici – care se consideră pragmatici –, cetăţeni şi cei câţiva visători se cască un abis. Pragmaticilor li se datorează criza, deoarece ei au decis întotdeauna numai “posibilul”; de exemplu, o monedă transnaţională incapabilă să funcţioneze şi care subminează ideea iniţială a pragmaticilor, întrucât reţinerile naţionale nu au lăsat să acţioneze instrumentele politice necesare pentru gestionarea acestei monede.

Problemele pricinuite de această contradicţie sunt renaţionalizate, datoriile (Schulden) se traduc într-o vină (Schuld) a naţiunilor, iar acestea din urmă sunt constrânse să facă eforturi masive la nivel naţional. Cum vor aceşti pragmatici să soluţioneze criza? Le datorăm cetăţenilor legitimarea celor care au produs criza. Ei îşi silesc reprezentanţii să mimeze apărarea intereselor naţionale şi întorc astfel spatele Europei.

Dar visătorii? Ei au fost şi sunt în continuare adevăraţii realişti; le datorăm faptul că au ştiut să tragă concluziile raţionale şi realiste – aparent utopice la vremea aceea – din experienţele naţionalismului şi ale realpoliticii europene, care devastaseră continentul. Primul preşedinte al Comisiei Europene, Walter Hallstein – un german –, a spus: “Abolirea naţiunii este ideea europeană!”; astăzi, nici preşedintele Comisiei, nici cancelarul Germaniei n-ar îndrăzni să pronunţe o asemenea frază. Ea reflectă însă adevărul.

Concurenţa dintre state produce pericolul

Dacă i-am asculta pe visători, am avea de mult soluţia la criză. Visul – această soluţie – este Republica Europeană. În ea, regiunile Europei s-ar dezvolta liber, păstrându-şi individualitatea, într-un cadru legal comun, în loc să fie organizate în naţiuni concurente.

Europa în care trăim nu este viabilă în forma ei politico-econimică de azi şi va sfârşi prin a imploda, întrucât democraţia naţională şi economia transnaţională devin incompatibile. Trăim într-un spaţiu monetar comun, dar acţionăm ca şi cum economiile noastre ar fi încă naţionale şi s-ar afla într-o concurenţă necesară unele cu altele.

De aceea zona euro are nevoie de o democraţie transnaţională: o republică europeană, cu aceleaşi drepturi şi reguli politice, economice şi sociale pentru toţi.

Republica este noul proiect european: ea îşi organizează teritoriul prin adeziuni voluntare, îşi construieşte unitatea prin contracte care garantează o pace durabilă, lasă în urmă ideea de naţiune şi edifică primul continent postnaţional din istorie. Statele Unite după modelul Statelor Unite ale Americii sunt o idee depăşită. UE este avangarda.

Consiliul European şi, astfel, statele naţionale reclamă hegemonia asupra integrării europene, care însă nu poate exista câtă vreme spectatorii – electoratele naţionale – sunt nevoiţi să asiste la melodrama mincinoasă a suveranităţii naţionale. Suveranitatea statelor naţionale este iluzia de care suferă Europa.

Dacă Europa va evolua – prin intermediul uniunii bancare şi al fondului de amortizare a datoriilor – spre o uniune bazată pe răspundere comună, atunci şi decizia comună privind cheltuielile va trebui organizată altfel. “Euroland”, care va fi nucleul Republicii Europene, are nevoie de un parlament al zonei euro cu drept de iniţiativă şi cu un drept de vot eliberat de agendele naţionale; de un ciclu bugetar aflat în legătură cu mandatele legislative şi de competenţe cel puţin proporţionale în materie de politică fiscală; euroobligaţiunile menite să elimine defectele sistemice ale monedei euro sunt perspectiva.

În plus, în logica unei res publica europene, câştigurile lanţului paneuropean de valori economice ar trebui redistribuite transnaţional în vederea găsirii unui echilibru economic între centru şi periferie. În această logică, o asigurare de şomaj comunitară ar face posibilă, în aceste vremuri de recesiune, tranziţia spre un sistem social european.

Economia, moneda şi politica sunt inseparabile şi numai o politică paneuropeană, legitimată de o democraţie supranaţională poate redobândi primatul asupra economiei. Balanţele comerciale naţionale bazate strict pe export nu sunt o strategie! Când 80% din aşa-zisul câştig din exporturi al unei ţări-membre este obţinut pe piaţa internă, avem de-a face cu o fraudă la nivelul balanţei comerciale europene.

Res publica: nucleul Europei

Res publica este cea mai preţioasă noţiune din istoria ideilor politice de la Platon încoace. E marca esenţială pe care se poate întemeia un sentiment de solidaritate europeană. În res publica, regăsim o profesiune de credinţă pentru organizarea politică a comunităţii, din care se pot deduce, ca ţeluri normative, principiul justiţiei sociale şi cel al prosperităţii generale. E ceva ce nu găsim în Statele Unite, nici în Rusia autocratic-oligarhică şi cu atât mai puţin în China predemocratică. Res publica reprezintă, aşadar, nucleul Europei!

Nimeni nu ştie azi ce formă instituţională concretă va lua până la urmă acest proiect de avangardă al unei democraţii europene postnaţionale. E de datoria noastră să discutăm astăzi despre acest proiect, cu toată creativitatea de care e capabil continentul nostru. Altfel, proiectul de pace european va bântui Europa ca un simplu spectru.Articolul original in  FAZ aduce in limba romana PressEurop

Bună dimineata intr-o zi de luni. Luni, vremea va fi rece pentru această perioadă a anului, iar cerul temporar noros. Va ploua slab, ziua local în sud-vestul ţării şi izolat în rest, iar noaptea pe arii restrânse, cu precădere în nord-vest. La munte vor fi precipitaţii mixte. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări în zona montană înaltă, iar în prima parte a intervalului şi în regiunile estice şi sud-estice. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 6 şi 13 grade, iar cele minime între -2 şi 6 grade.

În Bucureşti, vremea va fi rece, astfel încât temperatura maximă va fi de 12…13 grade, iar cea minimă în jur de 4 grade. Cerul va fi temporar noros, iar în cursul zilei vor fi condiţii ca trecător să plouă slab. Vântul va slăbi treptat în intensitate.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 4211   RON; 1 USD = 3. 4215    RON; 1 EURO = 1. 2922 USD; Francul elvetian 3. 6374 RON. Gramul de aur 170.7624 RON.

La ce bancă să-mi pun banii? Dacă băncile şi-ar publica lunar propriii indicatori financiari şi notele pe care le primesc de la BNR, îngrijorările oamenilor s-ar mai reduce şi ar fi mai bine administrate. Dintr-o dată apariţia crizei din Cipru acum o lună, care se va lăsa cu pierderea unei bune părţi a banilor pentru cei care au avut depozite la băncile cipriote de peste 100.000 de euro, a deschis o nouă perspectivă şi în România, scoţând la iveală lucruri care până acum o lună aproape nimeni nu vorbea despre ele. Dacă ai peste 100.000 de euro într-o bancă, limita maximă de garantare a banilor de către stat, indicat sau prudent ar fi ca tot ce depăşeşte această sumă să duci într-o altă bancă. Economistul şef al BNR Valentin Lazea a spus-o în clar. Dacă ai 4,2 milioane euro într-un depozit la o bancă mai bine îţi împarţi banii în 42 de depozite la 42 de bănci a câte 100.000 de euro. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu într-un limbaj eliptic a atras atenţia şi el: „Dacă ai peste 100.000 de euro ai o bucurie, dar şi o grijă… pentru cei cu peste 100.000 de euro nu am sfaturi, pentru că nu vreau să mă pun în situaţia penibilă de a da sfaturi unui om bogat“. Mişu Negriţoiu, preşedintele ING, a introdus o nouă noţiune: cine are peste 100.000 de euro la Bank of Cyprus este investitor, nu deponent. Corelând afirmaţiile celor trei bancheri, am putea spune că cine are peste 100.000 de euro, indiferent de numele băncii, de ce acţionari are în spate, de soliditatea ei, este investitor, nu deponent.   Izbucnirea crizei în toamna lui 2008, salvarea de către statele lor a unor mari grupuri financiare mondiale şi regionale care păreau intangibile – Citibank, Merrill Lynch, AIG, ING, Erste, Raiffeisen, BNP, SocGen, RBS, criza din Irlanda, Portugalia sau Grecia, plus situaţia din Cipru i-au pus pe români să întrebe din ce în ce mai des: care este cea mai sigură bancă din România? Unde să-mi ţin banii? Eşti sigur că e sigur acolo?  Şi pentru cineva care are sub 100.000 de euro, fie că are echivalentul în lei a 1.000 de euro sau 20.000 de euro, adică sub limita de garantare, aceste întrebări sunt valabile, chiar dacă banii sunt garantaţi de către stat conform legii şi ar trebui să fie mai liniştiţi. Integral in Ziarul Financiar.

Reţeta de făcut bani a mafiei în halate albe, îmbogăţită din afacerile ilegale pe seama bolnavilor de cancer. Doi oncologi, şapte farmacişti şi oameni de afaceri din judeţ, dar şi din Timiş au fost arestaţi preventiv duminică, iar un alt om de afaceri a primit mandat, în lipsă. Ei sunt acuzaţi de trafic cu sute de reţete medicale, din care ar fi obţinut peste trei milioane de lei de la stat. În dosarul „Mafia în halate albe“, magistraţii Tribunalului Hunedoara au dispus, duminică, arestarea pentru 29 de zile a nouă persoane, printre care se numără şi dirigintele de farmacie Tatiana Făgădar Vasilescu, şefa Partidului Conservator – filiala locală, şi soţul acesteia, Iulian Făgădar. Pe lista celor trimişi după gratii se mai numără medicii oncologi Elisaveta Mezo şi Maura Alina Popa, din cadrul Spitalului Judeţean Hunedoara, care prescriau reţete false pe numele unor bolnavi de cancer. Călin Popa, soţul medicului Alina Popa şi fost lucrător al SRI, a primit şi el 29 de zile de arest preventiv, fiind acuzat de complicitate la înşelăciune. Totodată, judecătorii au emis un mandat de arestare în lipsă pe numele lui Mihai Drăgoesc, fost consilier local din Hunedoara. Ancheta a scos la iveală faptul că, în ultimii trei ani, medicii şi farmaciştii au dezvoltat o reţea bine structurată, prin care au reuşit să se îmbogăţească rapid, din decontarea la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate (CJAS) Hunedoara a sute de reţete false. Oamenii legii s-au sesizat după un control al Gărzii Financiare făcut la mai multe farmacii. Integral in Adevarul.

Misterul celor 76 de milioane de euro de la Magurele. Nimeni nu sufla o vorba despre cate firme s-au inscris la licitatia privind construirea laserului de la Magurele si cate au ramas in competitia pentru zecile de milioane de euro de la UE. Romania risca sa se faca de ras. Atribuirea lucrarii de construire a infrastructurii de la Magurele, acolo unde va fi ridicat cel mai puternic laser din lume, se face cu usile inchise. Asta, in conditiile in care legea achizitilor publice spune: “Cat mai multa transparenta”. Batalia este stransa, iar mizele sunt uriase – aproximativ 76 de milioane de euro va costa prima parte a proiectului : construirea infrastructurii, adica cladiri si drumuri. Pe piaţă se vehiculează că în cărţi au rămas patru firme care se bat pentru câştigarea acestui contract şi că printre ele ar fi şi Strabag şi Astaldi, abonate la banii publici. Până în prezent s-au depus trei contestaţii, potrivit Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), iar mai marii Institutului au răspuns la peste 300 de clarificări cerute de firmele care s-au înscris la licitaţie, potrivit siteului de licitaţii publice. Nici măcar numele ofertanţilor nu au fost făcute publice, pe motiv că este totul „confidenţial”, potrivit profesorului Nicolae Zamfir, directorul general al Institutului Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” şi managerul proiectului ELI în România. Contactat de mai multe ori de EVZ şi întrebat de ce nu sunt făcute publice numele firmelor care participă la licitaţie, acesta a replicat: „Este confidenţial. Haideţi să aşteptăm, să nu periclităm licitaţia. Nu mă ocup de licitaţie, deci nici nu ştiu cine a rămas în cursă”. Integral in EVZ

Adrian Nastase, din nou in fata judecatorilor. După nouă luni de la sentinţa de condamnare din dosarul Trofeul Calităţii, Adrian Năstase revine în faţa judecătorilor Curţii Supreme. Fostul premier va fi prezent luni, 8 aprilie,  la primul termen din recursul dosarului Zambaccian, a treia cauză de corupţie pentru care a fost trimis în judecată de procurorii DNA. În acest dosar Năstase este acuzat de luare de mită şi şantaj, fiind condamnat pe fond la 3 ani de închisoare cu suspendare. Dacă această pedeapsă este menţinută, fostul premier ar putea reveni în închisoare, după cum arătăm mai jos. Gândul vă prezintă şi singurele interceptări cu Adrian Năstase realizate de procurori. Completul de cinci judecători ai Curţii Supreme va începe luni, 8 aprilie, judecarea recursului în dosarul de corupţie Zambaccian-Adrian Năstase.  Procurorii DNA l-au acuzat pe Năstase că a primit mită în valoare totală de 630 000 euro de la Irina Jianu pentru a o menţine în funcţia de inspector şef al Înspectoratului de Stat în Construcţii. În acest dosar, Adrian Năstase este acuzat şi pentru primire de foloase necuvenit de la fostul consul al României în China, Ioan Păun. Mai precis, din banii primiţi de la Irina Jianu, Năstase şi soţia acestuia sunt acuzaţi că au cumpărat bunuri din China, achiziţiile fiind realizate de către consulul Ioan Păun. În schimbul acestei operaţiuni, Ioan Păun ar fi primit – susţin procurorii – promisiunea că va fi menţiunt pe poziţia de consul. Una din cele mai bine puternice acuzaţii din dosar este cea de şantaj. Integral in Gandul

Cum au ajuns preoţii ortodocşi turnători la fisc. Pentru a-şi proteja profiturile de zeci de milioane de euro, BOR a pus monopol pe tot ceea ce înseamnă vânzarea de obiecte de cult. Mai mult, preoţii au devenit urechea şi timpanul Bisericii, fiind obligaţi să identifice comercianţii care le-ar face concurenţă, să obţină dovezi împotriva acestora şi să-i toarne la fisc. Biserica deţine, prin Legea cultelor elaborată în 1992, un monopol, având „în exclusivitate dreptul de producere şi valorificare a obiectelor şi veşmintelor de cult“. Prin obiecte de cult se înţelege „vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, cruciuliţele medalioane cu imagini religioase, calendarele religioase, lumânări, tămâia“. Tot potrivit legii, pentru acest comerţ biserica este scutită de plata taxelor. În 2010, bisericile au raportat din vânzarea produselor mai sus enumerate, un profit de 80 milioane de lei. Cu siguranţă că aţi văzut în apropierea lăcaşurilor de cult numeroşi vânzători ambulanţi care oferă spre comercializare obiecte bisericeşti. Aceştia, şi-au dat seama conducătorii bisericii, muşcă puternic din profitul bisericii. Astfel, la 20 noiembrie 2012, a fost semnat un protocol între Patriarhia Română şi Ministerul Finan-ţelor Publice care consfiinţea colaboarea dintre cele două entităţi „prin schimb de informaţii în scopul identificării şi sancţionării activităţii de producţie şi/sau comerţ neautorizat cu obiecte şi veşminte de cult. Părţii bisericeşti îi revine misiunea de a transmite trimestrial Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) situaţia agenţilor economici care efectuează activităţi comerciale cu obiecte de cult cu încălcarea Legii cultelor“. Integral in Romania Libera.

Judecătorii confirmă mafia din Sănătate: Nouă arestați preventiv la Hunedoara. Lider județean PC implicat. Ministrul Sănătății este tot mai agresiv. Cei nouă suspecți au fost arestați preventiv pentru infracțiuni foarte grave: înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, evaziune fiscală şi spălare de bani în domeniul farmaceutic. O altă persoană cercetată în acest caz, care nu a fost găsită de anchetatori, a primit mandat în lipsă. În acest timp ministrul de resort e tot mai nervos. În timp ce anchetatorii prezentau judecătorilor probele care au impus arestarea preventivă, ministrul Sănătății Eugen Nicolaescu, sub nasul căruia acționa mafia, se rățoia nervos la jurnaliștii de la Realitatea TV care i-au cerut explicații într-o emisiune pentru fraudele din sistem. Pe un ton iritat și jignitor, Nicolaescu s-a adresat moderatoarei într-un mod jignitor: ”Dumneavoastră oricum dezinformaţi. Tot ce spuneţi dezinformaţi. Nu vorbiţi aşa cu mine, nu sunteţi cu copiii. Puteţi fi un copil pentru mine”, i-a spus Eugen Nicolaescu moderatoarei Saviana Russu, la Realitatea TV. Cazul de la Hunedoara este anchetat de Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog (BCCOA) Alba-Iulia. Șefului BCCOA Alba Iulia, comisarul şef Traian Berbeceanu, a declarat pentru mediafax.ro că judecătorii Tribunalului Hunedoara au emis, în noaptea de sâmbătă spre duminică, mandate de arestare pe numele celor nouă persoane reţinute în noaptea de vineri spre sâmbătă pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, evaziune fiscală şi spălare de bani în domeniul farmaceutic, o altă persoană primind mandat de arestare în lipsă. Integral in EVZ

Gigi Becali, Executat Silit! Nimeni nu cumpără clădirea de la Drăgăşani. Administraţia Finanţelor Publice scoate din nou la vânzare prin licitaţie publică Uzina Mecanică Drăgăşani SA, deţinută de omul de afaceri Gigi Becali. Este a treia oară când statul încearcă să vândă clădirea, după ce la primele două “strigări” nu a cumpărat nimeni. De fiecare dată preţul a fost acelaşi. “Administraţia Finanţelor Publice (AFPCM) Contribuabili Mijlocii în temeiul art. 162 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, face cunoscut că în ziua de 24, luna aprilie, orele 12,00, anul 2013 la sediul din localitatea Râmnicu Vâlcea, str. G-ral Magheru nr. 17, se va organiza prima licitaŃie publică pentru vânzarea bunurilor imobile sechestrate prin Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 114/05.03.2013, proprietate a debitorului Sc Uzina Mecanică Drăgăşani SA, cu domiciliul fiscal în municipiul Drăgăsani,, str. Belsugului, nr.110, jud. Vâlcea, cod de identificare fiscală 14422340, în dosarul de executare nr. 386/2013”, se arată în anunţul de licitaţie. Fiscul scoate la licitaţie o clădire cu regim de înălţime P+1, suprafaţă construită parter 618,75 mp, suprafaţă construită etaj 618,75mp, an punere în funcţiune 1986. Preţul de pornire a licitaţiei pentru teren si construcţie (exclusiv TVA) este 138.972 lei. Integral in Capital.

Va urez o zi buna!

Revista Presei de la RFI

Le Monde. Coreea de Nord ar pregăti un nou test nuclear. Informația publicată inițial de un cotidian sudcoreean a fost confirmată de ministrul reunificării de la Seoul. Aparent e vorba de mișcări de trupe nordcoreene care ar sugera pregătiri pentru un nou tir balistic și pentru un test nuclear subteran.

Mai multe detalii nu a vrut ministrul sudcoreean să ofere. Presa din peninsulă afirmă că e vorba despre mișcări suspecte de trupe și echipament în jurul bazei de teste nucleare de la Punggye-ri. Surse oficiale sudcoreene citate de presă declară că situația este monitorizată îndeaproape. Deocamdată nu este clar dacă e vorba într-adevăr despre un nou test nuclear sau despre o manevră de intimidare și de sporire a presiunii asupra SUA și a Coreii de Sud.

Phenianul a decis săptămâna trecută să amplaseze două rachete cu rază medie de acțiune pe coasta sa de est. Această mișcare ar putea prevesti un nou test balistic sau ar putea fi un alt mijloc de presiune. Coreea de Nord dorește concesiuni din partea Washingtonului în ceea ce privește programul său nuclear civil și relaxarea sancțiunilor impuse de ONU. În mod teoretic, raza de acțiune de 3000km a acestor rachete înseamnă o posibilă lovitură în Coreea de Sud sau chiar Japonia. Dacă încărcătura explozivă este mai ușoară, motoarele ar putea atinge insula Guam unde sunt staționați 6000 de militari americani. Japonia a intrat în alertă duminică, distrugătoarele sale fiind amplasate în zone în care să poată intercepta un eventual tir nordcoreean cu rachete. SUA, în schimb, îndeamnă la calm și nu pun foarte mare preț pe amenințările de la Phenian.

Der Spiegel. Aparentă armonie, întâlnire dificilă. Angela Merkel și Vladimir Putin au deschis împreună târgul industrial de la Hanovra. Dar vizita președintelui rus la Berlin nu e doar una de afaceri. Opinia publică germană este revoltată de raziile efectuate de poliția rusă la sediile fundațiilor germane din Rusia.

Și pe lângă aceste tensiuni, unde mai pui că Putin a ajuns și cu întârziere… Dar odată reuniți cei doi lideri europeni, zâmbetele erau afișate cu ostentație. Președintele Federației Ruse a vorbit despre întărirea relațiilor economice bilaterale. Cancelarul german a zis ceva și de afaceri, dar nu numai. Cooperarea bilaterală funcționează cel mai bine atunci când societatea civilă este activă. E important ca ONG-urile să primească o șansă, a spus Merkel și a cules aplauze de la auditoriu. Putin nu a vrut să vorbeasă despre acest subiect.

Mărul discordiei este o lege care obligă fundațiile finanțate din străinătate să se declare agenți străini. În cuvintele lui Putin e cam așa: nu interzicem fundațiile, dar acestea trebuie să admită că depun activități politice în Rusia și că primesc bani din afară. Au existat și proteste la Hanovra, dar Vladimir Putin nu a fost impresionat de 350 de activiști.

BBC News. Timpul pentru negocierile iraniene e limitat. Secretarul de Stat american, John Kerry, a avertizat că negocierile în chestiunea programului nuclear iranian nu pot dura la nesfârșit. Declarația șefului diplomației americane a venit la debutul unui turneu în Orientul Mijlociu, Europa și Asia.

La discuții în Istanbul, Kerry a cerut Israelului și Turciei să reia în totalitate relațiile diplomatice. Mai târziu, Kerry a discutat cu președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, la Ramallah, despre relansarea procesului de pace între israelieni și palestinieni. Detalii despre aceste convorbiri nu au fost date publicității. Kerry va avea întâlniri cu premierul palestinian Salam Fayyad și cu  președintele israelian Shimon Peres astăzi. Mâine va purta discuții cu premierul israelian Benjamin Netanyahu. Secretarul de Stat a precizat în problema iraniană că președintele Obama este hotărât să continue procesul diplomatic în ciuda alegerilor din iunie din această țară care ar complica negocierile. După runda de negocieri de la finele săptămânii trecute, desfășurate în Kazahstan la Almaty în formatul 5+1, comunitatea internațională nu a ajuns la o înțelegere cu Teheranul. Deocamdată nu a fost programată o nouă discuție. RFI

Revista Presei de la Deutsche Welle

Pe lângă situaţia Coreii, alarmantă din cauza imprevizibilităţii liderilor comunişti şi necesitatea combaterii “oazelor” fiscale, presa germană abordează şi problemele româneşti.

„Politica premierului Ponta de distribuire a funcţiilor de şefi ai procurorilor DNA şi ai Parchetului general a suscitat nemulţumirea partenerilor săi de coaliţie şi ai Comisiei Europene”, nota vineri, textual,  Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Un articol semnat în ziarul din Frankfurt de Karl-Peter Schwarz sub titlul „Împărţeală netransparentă de funcţii” relevă că, prin desemnarea Laurei Codruţa Kövesi, premierul nu s-a mulţumit să-şi bruscheze partenerii din alianţă. Ponta  „şi-a încălcat şi angajamentele faţă de Comisia Europeană, care-i solicitase adoptarea de proceduri transparente în selecţia şefilor procuraturilor”.

Autorul afirmă că „una din realizările majore ale preşedintelui Traian Băsescu a fost tocmai eliberarea justiţiei de ingerinţele politice aflate la ordinea zilei în epoca lui Adrian Năstase” . Textul ziarului din Frankfurt aminteşte de tentativa suspendării lui Băsescu în vara anului trecut şi de cel mai „fierbinte litigiu” de atunci, numirea şefilor magistraţilor însărcinaţi să combată corupţia.

Articolul evocă, între altele, susţinerea obţinută de Daniel Morar şi de Laura Codruţa Kövesi din partea Comisiei Europene când au fost defăimaţi ca „lachei ai lui  Băsescu” şi de rezistenţa oficialilor de la Bruxelles, rezistenţă „care a împiedicat preluarea de către USL a controlului asupra funcţiilor cheie din justiţie”.

Concomitent, Karl-Peter Schwarz explică în ce anume ar consta o procedură regulamentară de promovare în funcţii, care ar reclama de pildă, în opinia sa, “o ofertă publică”. Cititorii cotidianului sunt informaţi despre selecţia candidaţilor de către ministrul justiţiei, despre avizarea lor de către CSM şi aprobarea numirilor de către preşedinte, precum şi despre preluarea de către premier, a funcţiei deţinute până de curând de Mona Pivniceru. Or, potrivit ziaristului, „se bănuieşte că Ponta vrea să scape cât mai grabnic de Morar spre a deschide guvernului poarta influenţării procuraturii generale”.

Autorul mai relevă că „Morar e considerat incoruptibil şi a avut un succes extraordinar în urmărirea politicienilor corupţi”. Concomitent, ziaristul îşi lămureşte cititorii, reliefând că “Laura Codruţa Kövesi n-are experienţă în combaterea corupţiei”, desemnarea ei fiind “un compromis” cu Băsescu, „din partea căruia Ponta speră să obţină astfel acordul pentru întregul său pachet de numiri”.

După ce menţionează acuzaţiile partenerilor premierului din USL, potrivit cărora Ponta s-ar fi făcut vinovat pentru că n-a aruncat peste bord „justiţia lui Băsescu”, şi consemnează instigările lui Antonescu împotriva acordului de coabitare dintre preşedinte şi primul ministru, ziaristul din Frankfurt se opreşte asupra opţiunilor şefului statului. „Pentru preşedinte miza e mare. Dacă (Băsescu) aprobă (numirile lui Ponta) se va expune reproşului că, în interesul coabitării, a compromis independenţa justiţiei”.

Belicoasele ameninţări proferate de Coreea de Nord stîrnesc îngrijorarea analiştilor. În aceeaşi măsură, ei manifestă scepticism faţă de proaspăt încheiatul acord internaţional de control al armamentului.

Despre iad se spune că ar fi pavat cu intenţii bune. Dar nu numai de aceea este puţin probabil ca noul acord internaţional privind controlul armelor, elaborat cu cele mai bune intenţii, să facă lumea mai bună, mai puţin bîntuită de războaie şi conflicte armate.

Anual în lume sunt vîndute arme în valoare de peste 70 de miliarde de dolari, notează FRANKFURTER RUNDSCHAU. Producţia acestor mijloace de distrugere, aducătoare de moarte şi suferinţe şi comercializarea lor sunt, însă, rentabile. Şi din această pricină, probabil că în calea unei eficiente regularizări a traficului de arme, stau nu numai interese politice ci şi economice, dă de înţeles ziarul citat.

Este atunci noul acord doar un tigru de mucava, deşi, aşa cum admite ziarul rus KOMMERSANT, el reprezintă cea mai amplă iniţiativă din ultimul deceniu şi jumătate de a controla la nivel global comerţul cu arme? Cum rămîne însă cu traficul ilegal de armament, pentru a cărui combatere lipseşte deocamdată un instrument eficient? Acelaşi ziar ridică problema fără a-i oferi un răspuns. In schimb, gazeta aminteşte că actualul acord nu dispune nici el de mecanismele necesare spre a controla respectarea lui şi a penaliza abaterile.

Printr-un absurd contrast, comerţul cu banane, cafea şi grîne este reglementat prin munţi de documente, semnalează ziarul columbian EL TIEMPO. Dar ce contează, de vreme ce numeroase puteri vor ignora noul acord, iar lobby-ul industriei americane de armament a anunţat că-l va şi combate, aşa încît ratificarea în Senat este orice altceva decît sigură, avertizează THE INDEPENDENT, întrevăzînd şi efectul nedorit al noii înţelegeri: comerţul cu arme se va desfăşura şi mai intens în clandestinitate.Deutsche Welle

Se presupune ca politica este bazata pe nenumarate compromisuri pe drumul spre putere sau mentinerea ei. Intrebarea ar fi care este momentul in care compromisul politic devine compromitere politica. Evenimentele ultimelor zile ne-au demonstrat ultimativ ca maestrii politichiei demboviţene nici nu-si pun aceasta intrebare, ea este inexistenta in lexiconul politic romanesc.

Decalajul dintre imperativ, declarativ si operativ, poate lua decenii in Romania. Cand ne miscam si facem ceva, vedem ca trebuie schimbat pentru ca fondul problemelor s-a schimbat. Traim prea incet pentru timpul nostru, gandim prea incet si facem, cand facem ceva , de mantuiala.  Din cand in cand se trezeste un om de bine si zice si el cateva lucruri care au sens. Ce facem noi? Sau aruncam cu pietre pentru ca el ne arata adevaruri cunoscute care nu ne plac, sau il luam cu binisorul in soborul refractarilor pentru reeducare, si-l trimitem in strainataturi ca sa-i reformeze pe ei sau la CCR ca sa filozofeze acolo despre problemele constitutionale ale Romaniei.

Romanul stie intuitiv  ca de fapt tara este guvernata de o “alianta de interese”,  politicul se schimba, interesele raman si se dezvolta sau se restrang, depinde de cine guverneaza Romania intr-o perioada anumita de timp. Romania este “tutelata” astazi, cel putin din punct de vedere economic, de cateva zeci sau cateva sute de oameni, direct sau prin interpusi, si nu exista nici o sansa sa faci vreo afacere mai serioasa fara a da de ei. “Patronatul” Romaniei cunoste tot ceea ce se intampla din punct de vedere economic in tara, ei au oameni peste tot  in aparatul birocratic, orice afacere serioasa care este in stadiul incipient va ajunge la ei in viteza internetului. In Romania economicul BATE orice! Lacomia netarmurita contracareaza orice limita a decentei.

Daca influenta asupra birocratiei se face prin butonare politica sau prin mita directa sau indirecta, sistemul politic este controlat de reprezentantii acestei “tutele”. Acesti reprezentanti ai tutelei politice pot fi numiti orice: politicieni, baroni, arendasi sau locotenenti. Singurul lucru de care acesti oameni s-au ferit si care le-a terorizat vietile indestulate a fost plapandul sistem care s-a nascut dupa 2005.

Saptamana trecuta am asistat la sfarsitul mitului reformator al justitiei independente. Romania a pierdut, romanii au pierdut, sa speram ca ne vom trezi din visurile desarte si vom avea puterea sa o luam de la capat.

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Politicstand. Misiune imposibilă. Dan Popica

Comentatorii şi analiştii politici sunt o specie de ziarişti a căror preocupare de bază constă în despicarea firului în mult mai multe părţi decât clasicele patru. În toate spaţiile publice ce caracterizează astăzi media, în mod constant se emit mesaje ca urmare a tot felul de ediţii speciale, emisiuni şi talk show-uri, ediţii on-line sau simple postări şi comentarii pe FB, în care aproape orice problemă aflată în atenţia opiniei publice este disecată şi întoarsă pe toate feţele.

În latura comentariilor de tip “limbaj de lemn”, subiectele şi direcţia sunt practic aceleaşi, înglobate într-o monotonie ce are rolul unei picături chinezeşti menite să vâre în capul consumatorilor în mod constant aproape aceeaşi idee, multiplicată în tot soiul de aşa zise dezbateri, unde eventual mai apar şi variaţii de tipul penelor înfipte în dosul unui celebru isteric emiţător autorizat de astfel de mesaje. Aici totul se rezumă la denigrare, dezinformare şi aţâţare, mergându-se în multe cazuri până la linşaje publice în direct. Sunt lucruri şi mesaje a căror simplitate este inteligent şi diabolic gândită tocmai pentru a fi recepţionată cu uşurinţă.

În partea socotită mai doctă şi de la o bună bucată de vreme “băsistă” lucrurile sunt mult mai complicate, analizele mergând mult în detaliu, perfecţiunea fiind practic un deziderat de neatins şi mai ales de neacceptat. Pentru că această perfecţiune ar trebui să satisfacă suma părerilor în acest sens emise de toţi analiştii şi comentatorii implicaţi, absolut imposibil din moment ce nimeni şi nicio formaţiune politică sau apolitică nu poate întruni o “majoritate”. Integral in PoliticStand.

Dan Badea. Trocul dintre Ponta și Băsescu, pentru sacrificarea lui Morar, este o mârșăvie politică și un grav atentat la independența Justiției

Trocul dintre președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta, privind numirea la conducerea Parchetului General și a DNA a unor procurori total nepotriviți pentru aceste funcții, ba chiar contraindicați a le ocupa, este mai mult decât o gafă monumentală a lui Traian Băsescu, este dovada că președintele a abandonat principiile pe care, timp de opt ani, le-a susținut.

Nici măcar scoaterea din joc a lui Antonescu n-ar putea  justifica o asemenea înțelegere!

Să accepți, chiar și de principiu, nominalizarea în fruntea Parchetului de pe lângă ÎCCJ a unui procuror neprofesionist, care n-a finalizat, conform CSM, nici măcar ”un singur dosar important” și nu s-a evidențiat prin nicio ”acțiune de anvergură de-a lungul carierei de procuror”, ba chiar, dimpotrivă, așa cum voi arăta mai jos, a mușamalizat, cu aprobarea lui Koveși, un dosar ce viza uciderea a mai multor persoane, fiind el însuși un posibil suspect de crimă, este o faptă incalificabilă – în cazul în care o va face! –  pentru cel care a pretins că este un luptător pentru independența Justiției. Integral Dan Badea blog

EVZ. Seceră cuvântul sălbatic!. Florin Toma

Face ravagii. Pustieşte şi devastează tot în calea sa, face praf tot ceea ce se chinuie să se nască, tot ceea ce vieţuieşte cât de cât, ba chiar şi tot ceea ce moare (ca, de pildă, speranţa!), nu moare decât într-un singur fel: sălbatic!

Absolut tot ceea ce se petrece, în aceste zile, în România, frizează modul primitiv al oricărei priceperi. Sălbatic. Cel mai sălbatic mod cu putinţă. Totul este fără noimă. Fără de nicio logică. Fără înţeles. Fără sens. Fără nici cea mai mică dovadă că realitatea noastră – aşa defazată şi fistichie cum e – ar putea fi, totuşi, măcar îmblânzită un pic (dacă nu pusă odată şi-odată pe făgaşul atât de dorit al unei normalităţi acceptabile, cum sunt altele!).

Este o situaţie fără ieşire care l-a adus la exasperare până şi pe răbduriul Mugur Ciuvică (cunoscut ca un om semi-tare, cvasi-sincer şi demi-natural, dar în al cărui cap, folosit neîntrerupt, timp de 24 de de ore din 24 şi 7 zile din 7, într-unul şi acelaşi loc – beciurile Securităţii Antenei 3 şi în scop unic-omogen – demantelarea regimului Băsescu şi demascarea tuturor duşmanilor lui Voiculescu, ei bine, în garsoniera craniană confort I a lui Ciuvică, cele câteva adevăruri se izbesc într-o veselie unele de altele; dar atât de tare se bălăngăne, încât ajung să-i stârcească, la fel ca pe o râmă, putinţa lui cefalopodă de a pricepe!). Într-o clipă, monumentul de piatră cubică al gândirii ciuviciene a devenit o movilă de nisip. Grandiosul său sistem filosofic talmeş-balmeşian a plesnit ca un elastic de la chiloţi şi şuvoaiele pestifere de concepte şi noţiuni au deversat vijelioase…În fine! Integral in EVZ

Romania Libera. Marea conspiraţie împotriva DNA. Cristian Campeanu

Nu există nici un motiv pentru care Traian Băsescu şi Victor Ponta să ignore procedura de nominalizare a procurorilor-şefi ai DNA şi Parchetului General convenită şi asumată cu Uniunea Europeană. Mesajul potrivit căruia prin asumarea de către premier a nominalizărilor s-ar debloca dialogul cu Bruxelles-ul s-a dovedit o minciună şi o intoxicare. În realitate, este vorba despre un acord pentru anihilarea DNA.

„Sunt sau bou, sau prost. Dacă nu înţeleg ce se întâmplă. Nimic.“ Aşa afirma Mugur Ciuvică la Antena 3, referitor la decizia lui Victor Ponta de a nominaliza şase procurori la conducerea DNA, Parchetului General şi DIICOT. O rază de lumină care să liniştească tulburarea sufletească a domnului Ciuvică ar fi putut fi aruncată de doamna Alina Mungiu Pippidi la TVR, care l-a întrebat pe Ponta dacă nu cumva „poate, în acest moment, domnul Morar are o partidă a lui, care nu mai e partida domnului Traian Băsescu, partidă care nu e lipsită de influenţă la Bruxelles“. „Cred că ipoteza enunţată de dumneavoastră este extrem, extrem, extrem de plauzibilă şi mai mult nu îmi pot permite să spun“, a răspuns Ponta.

Ceea ce este „extrem, extrem, extrem de plauzibil“ în acest moment este că Uniunea Europeană îi susţine cu toată forţa ei considerabilă pe Daniel Morar şi DNA şi respinge înţelegerea Băsescu-Ponta, indiferent cum au încercat cei doi să o „vândă“ publicului. Şi această susţinere vine împotriva declaraţiilor lui Ponta că ar fi luat decizia pentru a „sparge monopolul pe care îl are Morar asupra procurorilor“. Ponta ne-a obişnuit deja că minte cum respiră, iar faptul că îşi învăluie minciunile în minciuna prezidenţială nu îi face minciunile acceptabile. Faptul că el afirmă că „am discutat cu preşedintele Băsescu dacă agreează această procedură prevăzută de lege, iar preşedintele mi-a confirmat faptul că da, agreează această procedură: ministrul propune, CSM avizează şi preşedintele numeşte“ nu face decizia sa mai acceptabilă. Nu face decât să decredibilizeze poziţia preşedintelui. Integral in Romania Libera

Dilema Veche. Copiii lui Zaica. Andrei Pleşu

Am mai dat şi cu alt prilej citate din miraculoasele antologii publicate de profesorul Zaica, în urma unor „chestionare“ adresate elevilor din primii ani de şcoală. Recidivez pentru a-mi oferi, mie şi cititorilor, un scurt intermezzo de inocenţă în atmosfera de grosolănie, nervozitate, breaking news şi scandal ieftin în care respirăm de dimineaţa pînă seara. În plus, fiind vorba de copii „educaţi“ înainte de 1989, avem de-a face cu efecte ale vieţii şi ale „educaţiei“ socialiste, despre care, astăzi, noile generaţii nu mai ştiu nimic, şi pe care generaţiile mai vechi, spălate pe creier de nostalgii roz, par să le fi uitat. Aşadar, să ne amintim:

Ce este luxul? „Lux înseamnă cînd cumperi un scaun şi cumperi şi un fotoliu şi poate vrei să cumperi şi un studeu (sic!).“ – 7 ani

Ce este un ministru? „Ministru e un om care stă pe scaun şi le spune la alţii să facă cerere.“ – 7 ani

Ce este acela un testament? „Testament este cînd la capitalişti moare unul şi lasă averea la copii. La noi nu e testament, pentru că nu are ce să lase omul.“ – 11 ani

Ce este setea? „Setea înseamnă cînd tu vezi cico în oraş şi vrei să bei şi mama nu-ţi dă, că după aia nu are bani de mîncare.“ – 7 ani. Integral in Dilema Veche

Contributors. Băsescu e cu Ei. Otilia Nutu

Pentru USLiști: nu simt nevoia să explic de ce am fost “băsistă”.

Pentru “băsiști”: nu simt nevoia să explic de ce sunt contra lui Băsescu acum.

Explic doar pentru oamenii normali la cap.

Astă-vară nu mi-am permis vacanță. Am scris zi și noapte articole, plângeri către UE, plângeri la ziare străine, mesaje către toți oamenii pe care îi cunosc din Comisia Europeană, FMI, Banca Mondială, am ieșit în fiecare seară timp de vreo două luni în Piață (Victoriei), am strâns semnături, am făcut tot ce m-a dus capul, atâta cât m-a dus. Nu pentru că eram cu Băsescu, ci pentru că eram contra loviturii de stat dată de penalii care vor să scape de justiție, eram contra celor care voiau să desființeze instituțiile statului de drept. Contra celor care vor să ne scoată din UE.

Conjunctural, m-am nimerit să fiu de aceeași parte cu Băsescu. Ba chiar am fost cu Băsescu tocmai împotriva lui și a prostiilor din capul lui: am încercat să-l conving (prin cine s-a nimerit sau întrebându-l direct la GDS) că la referendum nu era vorba de el, ci de statul de drept și că dacă nu vrea să zboare din funcția de președinte, pentru binele lui și al nostru, să stea naibii acasă și să boicoteze referendumul.

Astă-primăvară m-am nimerit să fiu de partea Alinei Ghica și a lui Cristi Dănileț când s-a întâmplat al doilea puci al lui Voiculescu – Pivniceru, cel de la CSM. Nu pentru că-i cunosc pe cei doi, chiar nu-i cunosc; ci pentru că sunt de partea regulilor și a statului de drept, iar revocarea lor a fost ilegală. Nu pentru că-s “judecători băsiști” (nici n-am auzit să-l fi judecat oamenii ăștia vreodată pe Băsescu și să-l fi făcut scăpat sau mai știu eu ce), ci pentru că legea se respectă într-un stat de drept. Iar revocarea s-a dovedit, ieri, ilegală, după o decizie a unei instituții din statul de drept. Integral la Contributors.

Riscograma. Farsa mondială a dosarului offshore. Lucian Davidescu

Doar au “speriat vânatul”

Un ciorchine de căpuşe din lumea a treia au început să horcăie la scurt timp după ce un hard-disk plin cu date din mai multe offshore-uri a fost dat presei, analizat şi publicat. Lucru care merită salutat. Înfierarea proletară care să justifice scurgerea în sine era inutilă şi pe alocuri caraghioasă.

Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii și pot asmuți națiuni unele împotriva altora

Adică nu guvernele incompetente şi iresponsabile ar fi de vină pentru toate nenorocirile ăstea, ca de fiecare dată în istorie!

Iar în datele devenite publice, nici o vorbă despre ce bani prin offshore-uri au căpuşele cu vocaţie de slugă aflate la vârful politicii româneşti. S-ar părea că în offshore via România ascund bani doar oligarhii ruşi (nu e bine, domnu’ Cipru!). Şi în fine, nici o vorbuliţă despre ză mazăr anză fazăr of şor – Delaware.

În schimb, deşi lipsesc multe jurisdicţii întunecoase, apar pe listă Cipru şi Elveţia, care sunt mai cooperante decât Germania, Olanda sau SUA. În cazul Ciprului e de-a dreptul ironic. Ciprioţii care stau cu conturile sugrumate în aşteptarea confiscării îşi doresc acum să fi ţinut banii într-un offshore adevărat. Cât despre Elveţia, e semn că-i printre următoarele în domino.

După cum arată lucrurile, datele publicate acum sunt cel mai probabil remise voluntar de statele respective pentru a se conforma regulilor OECD de transparenţă, caz în care conformarea va scădea. Dar nu poate fi exclusă nici varianta că au fost colectate sistematic de vreun serviciu secret prin uneltele clasice ale spionajului – agenţi infiltraţi, informatori plătiţi şi interceptare de date. Integral la Riscograma