Author: theophyle

Târgul de la Hanovra, speranţa firmelor lovite de criză. Cine ar fi crezut că în doar câţiva ani, criza financiară va îngenunchea ţări cu economii considerate, până nu demult, solide şi performante? Cel mai mult de suferit are mai ales sudul Europei. Pe de altă parte, nici nucile tari ale economiei europene, precum Germania sau Franţa, nu se simt foarte bine. În acest context de nesiguranţă economică a început Târgul de la Hanovra, unde sunt prezente şi companii provenind din ţări lovite grav de criza economică. Printre expozanţii de la Hanovra se numără firma Agakos, o topitorie de bronz din Thessaloniki. Nikolaos Angelidis, unul dintre reprezentanţii acesteia spune, într-un interviu acordat DW, că de la începerea crizei economice, topitoria a avut de două ori de suferit. “Pe de-o parte, costurile au explodat, iar pe de altă parte, profitul s-a prăbuşit cu aproximativ 50 la sută”, spune întreprinzătorul grec. Produsele care ies pe poarta topitoriei merg în mare parte la export – aproximativ 50 la sută din producţie. Angelidis spune însă că din ce în ce mai mulţi parteneri străini tind să renunţe la importuri. “Toţi au devenit din ce în ce mai precauţi şi, în pofida faptului că îi tentează să facă afaceri cu noi, se gândesc de două ori înainte. În această criză, nimeni nu ştie ce aduce ziua de mâine”, declară Angelidis. Neîncrederea care se face simţită în mediul de afaceri european nu îi este deloc străină nici lui Matthias Hackersmidt, care coordonează vânzările şi finanţele turnătoriei Vioral din Grecia. El spune că mulţi clienţi din industria auto şi electronică s-ar teme ca nu cumva firmele greceşti cu care fac afaceri să nu mai poată onora comenzile, perturbând astfel lanţul de distribuitori. Cu toate acestea, Hackersmidt este mulţumit de faptul că, în plină criză economică şi de încredere, a reuşit să îi convingă pe partenerii de afaceri străini că firma pe care o reprezintă este de încredere. “Le-am arătat cifrele noastre de afaceri, bilanţul contabil, am pus cărţile pe masă. Acesta este în opinia mea motivul pentru care ne-am regăsit locul pe piaţă”, este de părere germanul. Într-o situaţie mult mai dificilă se află în schimb firmele dependente de piaţa naţională. Ca urmare a crizei, Alju, o firmă spaniolă care produce maşini de curăţare a suprafeţelor metalice, aproape că n-a mai exportat nimic. José Moya, directorul companiei cu 42 de angajaţi, spune că înainte de criză, cifra de afaceri era de 6-8 milioane de euro. “Acest profit se situează acum la valoarea de 3,5 milioane de euro, deci putem vorbi de o scădere cu 50 la sută a lui. Acesta este şi motivul pentru care mergem peste tot în lume, încercând să identificăm pieţe noi şi să câştigăm clienţi”, spune Moya. Integral aduce Deutsche Welle

Eurostat: Şomajul în zona euro atinge un nivel record în februarie, de 12%. Rata şomajului în zona monedei unice a ajuns la un nivel record, atingând 12% în luna februarie, potrivit datelor furnizate marţi de Eurostat, informează BBC News Online. Numărul şomerilor din cele 17 state membre ale zonei euro a crescut cu 33.000 în timpul lunii februarie, ajungând astfel la 19,07 milioane. Cea mai ridicată rată a şomajului se înregistrează în Grecia – 26,4% -, în timp ce în Spania, în februarie rata a fost de 26,3%. În Portugalia, rata şomajului a rămas constantă, la nivelul de 17,5%, în timp ce în Franţa a crescut uşor, la 10,8%. Cele mai scăzute rate au fost înregistrate în Austria (4,8%) şi Germania (5,4%). Rata şomajului pe întreaga zonă euro a săltat de la 11,9% în ianuarie la 12% în februarie. La nivelul celor 27 de state membre UE, de asemenea s-a înregistrat o uşoară creştere, de la 10,8% la 10,9%. Cel mai afectat sector este cel al producţiei, înregistrând scăderi pentru cea de-a treia luna consecutivă. Atât Germania, cât şi Irlanda au înregistrat o scădere a producţiei, mai scrie BBC.Aduce Adevarul.

Gospodăriile celui mai încăpăţânat susţinător al austerităţii, Germania, sunt cele mai sărace din zona euro. Familiile cipriote sunt printre cele mai bogate. Cu toate că au printre cele mai mari PIB-uri per capita din zona euro şi chiar din lume, Germania, Finlanda şi Austria au printre cele mai sarace gospodării din zona euro, printre cele mai bogate fiind cele din Cipru, Spania şi Italia, potrivit unui studiu al BCE, primul de acest gen al instituţiei.   Chiar BCE atenţionează că analiza bazată pe date din 2009-2010, adică din perioada de început a crizei datoriei din zona euro, nu dă o imagine completă a standardelor de viaţă din zona euro, dar dă o posibilă explicaţie asupra motivelor pentru care Germania, Finlanda şi Austria sunt cei mai încăpăţânaţi susţinători ai austerităţii şi foarte reticenţi în a ajuta cu banii contribuabililor economiile cu probleme.   Averea netă a unei gospodării germane este de doar 51.000 de euro, comparativ cu 267.000 de euro în Cipru şi 183.000 euro în Spania. Diferenţa reflectă faptul că în Germania mai puţin de jumătate din gospodării au propria locuinţă. Spre diferenţă, în Spania şi Cipru ponderea este de 80%, respectiv 77%, notează Financial Times. La nivelul zonei euro, ponderea este de 60%. Diferenţa poate fi pusă, de asemenea, pe seama mărimii locuinţei, a preţului locuinţei, a numărului de persoane care locuiesc în aceasta şi a numărului de gospodării care deţin propria afacere. În cazul Spaniei, datele se limitează la 2008, an în care bula imobiliară a umflat artificial preţul locuinţelor. De altfel, BCE notează că mai multe probleme pot distorsiona rezultatele.   „Datele referitoare la Cipru par să nu fie comparabile cu cele ale altor ţări din zona euro în anumite privinţe şi ar trebui interpretate cu prudenţă“, se arată în studiul băncii.   Acesta menţionează că diferenţele dintre Cipru şi alte state din zona euro „provin în mare măsură din factori istorici, culturali şi instituţionali“. Averea netă medie a celor care sunt proprietarii locuinţei este de 241.200 de euro. Pentru cei cu locuinţa ipotecată suma este de 171.100 de euro, iar pentru cei care plătesc chirie averea se ridică la 9.100 de euro. În sudul Europei, tendinţa este ca locatarul să fie şi proprietarul locuinţei şi să deţină o afacere proprie, spre deosebire de Germania, unde predomină contractele de muncă part-time şi chiriile. De asemenea, gospodăriile cu mai mulţi adulţi precum în Cipru, Malta şi Slovacia tind să acumuleze mai multă avere. Integral aduce Ziarul Financiar.

Bulgaria devine centrul european al companiei Coca-Cola. Coca-Cola a decis să mute întreg biroul administrativ (back-office) pentru Europa la Sofia, în Bulgaria, anunţă agenţia de presă Novinite.  Anunţul a fost facut miercuri dimineaţă de ministrul interimar pentru economie şi Energie al Bulgariei, Asen Vasilev, pentru Nova TV. “Este vorba de contabilii lor, consilierii juridici, majoritatea aparatului administrativ, nu doar pentru Balcani sau din regiune, ci pentru toată Europa”, a explicat ministrul. La noul centru pe care Coca Cola îl va deschide până la începutul verii în Bulgaria vor lucra 150 de persoane. Potrivit acestuia, au existat două motive pentru decizie – personalul specializat și una dintre cele mai bune politici fiscale în Europa, pe care o are Bulgaria (aici, impozitul pe profit este de 10%, faţă de 16%, cât este în România, de pildă). Structura Sistemului Coca-Cola în România rămâne neschimbată “Structura Sistemului Coca-Cola în România rămâne neschimbată, astfel încât sediile Coca-Cola România şi Coca-Cola Hellenic vor rămâne în Bucureşti, se arată într-o poziţie oficială a companiei. Capital.

Revista Presei de la RFI.

Le Monde. Câteva întrebări pentru anticorupția lui Hollande. Șeful statului francez a anunțat crearea unor parchete pentru combaterea corupției și pentru asigurarea transparenței mediului politic. Dacă aceste instituții sunt răspândite în Europa, în Franța ele nu au tradiție și ridică anumite semne de întrebare. Care sunt mijloacele puse la dispoziția echivalentului francez al DNA? Ar fi un parchet financiar pentru centralizarea dosarelor de corupție și evaziune fiscală. E o formulă care amintește de parchetul francez pentru combaterea terorismului. Președintele Francois Hollande a mai anunțat și crearea Înaltei Autorități pentru Transparență formată din șase membri aleși de la Curtea de Casație, Curtea de Conturi și Consiliul de Stat. Franța are 577 de deputați și 348 de senatori. Șase oameni e greu de crezut că vor putea face față unui asemenea volum de muncă. Deci care sunt mijloacele umane și materiale inerente succesului unui asemenea demers? Ce va deveni comisia pentru transparența vieții politice care există deja din 1988? Aceasta din urmă ar trebui să facă același lucru precum Înalta Autoritate, dar rezultatele ei nu sunt demne de luat în seamă până acum. Și când va ancheta pe cine? Pe miniștri la început de mandat, la final, înainte de nominalizare? Nu e clar deocamdată. Și nu e riscantă publicarea detaliată a averilor? Franța nu are o tradiție în acest sens, așa că cei care nu au avere ar putea fi suspectați că, de fapt, nu ar fi fost sinceri până la capăt. Mai e un anunț șoc pentru cultura franceză: demnitarii nu vor mai avea voie să aibă și alte profesii în afara celor exceptate de lege. Dar care sunt excepțiile și până unde vor merge ele? În lupta împotriva paradisurilor fiscale, Hollande a anunțat măsuri care dublează acte normative deja în vigoare. Sigur, ne amintim că președintele a declarat război sectorului financiar, așa că nu e de mirare că atribuții ale Diviziei Naționale de Investigații Financiare vor fi vărsate într-un oficiu centralizat de luptă împotriva evaziunii financiare. Iar băncile vor trebui să-și declare toate filialele din străinătate. Dar această obligație există deja în legea bancară. În fine, trebuie să ne întrebăm dacă planurile lui Hollande ar putea împiedica repetarea unei afaceri Cahuzac? E vorba despre conflictele de interese ale demnitarilor francezi. O declarație de interese e semnată deja de toți miniștrii, dar iarăși rezultatele nu sunt cele așteptate.

Der Spiegel. Planul lui Kim. Toată lumea se întreabă ce vrea Kim Jong Un de fapt? Un posibil răspuns se găsește într-un discurs, culmea, rațional al liderului nordcoreean. Rațional prin comparație cu acțiunile sale din ultmele zile care au generat titluri de primă pagină în lumea întreagă. E vorba despre un discurs al tânărului dictator susținut în fața Comitetului Central al Partidului Comunist de la Phenian din care cotidianul local Muncitorul a publicat recent extrase. Sigur, tonul este revoluționar în stilul cu care ne-am obișnuit deja, dar comparându-l cu declarațiile iraționale de război dă imaginea unui lider aproape normal, păstrând proporțiile. Cel mai important mesaj este că Phenianul nu va renunța la bomba atomică pentru că ea ar reprezenta o garanție a supraviețuirii statului nordcoreean. Nicio putere nucleară nu a trăit vreodată o agresiune militară împotriva sa. E un fapt de necontestat. Kim dă exemplul unor state din Orientul Mijlociu și Balcani care și-ar fi pus speranța în protecția oferită de puteri străine și care au fost dezamăgite. Deci, Coreea de Nord va construi și mai multe rachete capabile să transporte ogive nucleare. Această strategie ar oferi regimului un spațiu de securitate care i-ar permite să se concentreze pe dezvoltarea economiei și pe reducerea de fonduri cheltuite pe forțe convenționale. A doua prioritate a nepotului lui Kim Ir-Sen este dezvoltarea economiei naționale și îmbunătățirea condițiilor de viață. Kim Jong Un vorbește despre mantia socialistă, dar și despre inovație și tehnologie care ar permite modernizarea fabricilor. Întreprinderile ar trebui chiar să fie mai libere să-și pună în aplicare potențialul creativ. Evident, totul e posibil datorită conducerii sale vizionare…

BBC News. Doi senatori și armele americanilor. Doi senatori americani – unul democrat, unul republican – au înaintat Camerei Superioare un proiect de lege care ar spori controlul asupra armelor vândute populației americane. Cresc astfel speranțele Casei Albe pentru împlinirea unei promisiuni făcute după masacrul din Newtown în care și-au pierdut viața zeci de copii. Prevederile documentului nu diferă esențial de cele propuse de administrația Obama. Singura deosebire este că din legea celor doi senatori lipsesc referirile la arme de asalt și muniție, dar multe state americane au decis unilateral să le impună pe acestea. Senatul american e controlat de democrați care susțin inițiativa în majoritate. Așa că e de așteptat ca proiectul să treacă de această Cameră dacă va ajunge la vot. În Camera Reprezentanților, în schimb, republicanii au anunțat că se vor opune demersului. Conservatorii au majoritate în această cameră. Controlul mai strict al armelor și al persoanelor care le achiziționează este susținut și de o coaliție bipartizană de primari americani. 900 la număr. RFI

“Inventarul” contextului politic al acestei postari este de fapt o compilatie a catorva texte pe care le-am scris pe Politeia Veche intr-o perioada de aproape trei ani. Faptele descrise in aceasta compilatie sunt 100% adevarate, reale si verificabile. Interpretarile sunt absolut subiective prin prisma opiniilor mele, formate pe baza unor experiente personale  in cele  4 decenii ale existentei mele mature (groso-modo). Faptele si opiniile mele din acest articol sunt numai in contextul romanesc, referindu-se la  aici si acum,  cuprinzand insa si unele  fenomene exterioare care influenteaza prezentul si implicit viitorul – de aici si pana…la orizont.

“Politicul” ca aliantă de interese.

România contemporană  este un subiect teologic si nu unul sociologic. O parte din romani  iti  vor descrie tara drept un iad si cealalta parte vor vorbi despre gradina Maicii Domnului. Nimeni insa nu va discuta in termeni de ceea ce avem, ceea ce dorim si ceea ce facem pentru a obtine ceea ce ne dorim. Toata lumea inca vorbeste de “tranzitie.” S-a terminat, nu s-a terminat, cand se va termina? Adevarul este ca tranzitia s-a terminat la sfarsitul mandatului lui Constantinescu, atunci guvernarea Romaniei a trecut de la “partidul unic” printr-o “coalitie de zurbagii” la o “alianta de interese”, care guverneaza bine merci pana in zilele noastre. Politicul se schimba, interesele raman si se dezvolta sau se restrang, depinde de cine guverneaza Romania intr-o perioada anumita de timp. Romania este “administrata” astazi, cel putin din punct de vedere economic, de cateva zeci, hai sa spunem cateva sute de oameni, direct sau prin interpusi, nu exista nici o sansa sa faci vreo afacere mai serioasa fara a da de ei. “Consiliul de administratie”  al Romaniei are oameni peste tot:  in aparatul birocratic, orice afacere serioasa care este in stadiul incipient va ajunge la ei cu viteza internetului. (integral, aici)

Dictatură, democraţie sau democraţie originală

Nu cred ca exista in toata lumea un singur lider al unei natiuni care ar recunoaste ca este dictator.  Ca majoritatea lucrurilor bune, care paveaza drumul spre iad, dictatura a fost un lucru necesar intr-o republica ce aplica cu  strictete regulile democratice, asa cum erau ele pe timpul Republicii Romane. Romanii au inteles extrem de repede ca o democratie bazata pe un pluralism politic generator de o multitudine de opinii (majoritar din cauza unor interese de tot soiul) nu poate fi eficienta in perioade de neliniste civica interna sau pericole externe.  In toata perioada republicana din istoria Romei,de dictatori (imperium magnum sau magistratus extraordinarius) diferiti, adica in cei 481 de ani (508 – 27 î.Hr), au existat 143 asta inseamna cam unul la 3 ani si 3 luni. Important de mentionat este ca dictatura romana era ancorata intr-o legislatie clara, lex de dictatore creando, din nefericire uitata in timp.

Este dictatura un regim eficient? Bineinteles ca nu! In majoritatea cazurilor eficienta se pierde intr-o perioada extrem de scurta. Limitele pe care le-au impus romanii au fost cu talc. Dictatura poate rezolva probleme acute ale societatii. Prelungirea ei genereaza multe boli, care in majoritatea lor vor distruge societatea respectiva.  “Convalescenta”  de dupa dictaturi, numita de noi tranzitie, este lunga, dura si de multe ori genereaza unele “democratii originale”, insotite de dorul timpurilor trecute.

Importul modelelor si democraţia originală

Ultimul deceniu Euro-Atlantic si in mare parte mondial a inregistrat o noua maladie a democratiei, caracterizata prin producerea unor anticorpi care o distrug; putem caracteriza aceasta maladie ca pe una imunitara. Democratia a nascut un monstru – populismul democratic. Acest “populism democratic” este reprezentat in lumea occidentala aproape in toate guvernarile actuale. Dupa pacificarea Europei si crearea unei bunastari sociale bazate pe principii sanatoase, nesaţul de mai mult sau mai bine a generat promisiuni politice irealizabile sau realizabile prin rezultatele pe care le vedem si simţim astazi. Daca problemele Romaniei sunt legate de evenimentele de tranzit de la un sistem dictatorial la unul democratic, problemele Occidentului sunt legate de aparitia liderilor carismatici, care au promis mult mai mult decat se putea si care au distrus intentionat sau incompetent echilibrele necesare unui stat de drept, inzestrat cu institutii functionale.

Europa intra intr-o perioada populista de stanga sau dreapta. Totul a mers bine atat timp cat si stanga si dreapta Europeana nu au incercat sa importe / exporte modele, care nu erau bune intr-un stat cu structuri sociale si economice diferite, cu mentalitati incompatibile cu modelele importate. Ce merge in Suedia sau Danemarca nu poate merge in Romania sau Bulgaria. Pentru Romania “statul social” a devenit “statul asistat”. Nu ai nici o sansa sa convingi o populatie de milioane, cu comportament antisocial, ca trebuie sa munceasca pentru a trai. Educatia acestei populatii si a altora necesita generatii. Nu poti rezolva probleme economice prin masuri sociale. Nu ai posibilitatea de a crea locuri de munca, atunci scoate-i la pensie la varste de 45-50 de ani.

In Romania, dupa o lunga perioada de dictatura, s-a creat o “democratie originala.” Schimbarile din ’89 nu ne-au adus nici setul de optiuni corecte, nici mecanismele care sa asigure procesarea feedbackului si tratarea dereglarilor prin ajustare. Democratia este un sistem politic clar, care se bazeaza in primul rand pe respectarea regulilor care au fost acceptate de la instaurarea ei si pana la transformarea lor in altele diferite. Constitutia adoptata la inceputul democratiei romanesti a fost si a ramas deficitara, cu toate ca a fost amendata acum cativa ani. Interpretarile date de Curtea Constitutionala au fost de multe ori contradictorii si de multe ori impotriva spiritului civic necesar unui feedback corect.

Guvernarile romanesti, deficitare de la inceputul lor si pana in ziua de astazi, au constituit un act de guvernare plin de abuzuri nepedepsite. Din nefericire, presiunea creata de greutatile economice recente accentueaza lipsa de concordanta fata de ceea ce fac “alesii” si ceea ce au nevoie cetatenii. Democratia romaneasca a ramas o sintagma teoretica, ce pluteste in aer fara a avea parghiile necesare pentru a se ancora in realitatile statului si viata cetatenilor ei. Daca statul are greutati atunci aceste greutati trebuie impartite corect intre cetatenii statului, privilegiile nu pot fi acceptate si nici privilegiatii. (integral, aici)

Politicianismul feudal şi “meritocraţia” cumetrilor

In Romania putem gasi cele doua extreme ale raiului si ale iadului, premergatorii vietii de apoi. Daca iadul este reprezentat de batranul pensionar care-si cauta leacurile compensate la temperaturi de +40 de grade vara sau la –15 grade iarna, raiul este reprezentat de cateva mii (sau zeci de mii) de privilegiati, care si-au castigat belsugul cu ajutorul unor pile politice de intensitati diferite. Locuitorii raiului romanesc sunt birocratii superiori ai regiilor, agentiilor si societatilor de stat afiliate. Aceste lacasuri de lux ale bunastarii au fost create si conservate in timp de mai toate guvernele, din toate partidele care s-au perindat la conducerea Romaniei, pentru clientelele privilegiate. Vom intalni in aceste institutii toate relatiile familiale posibile sau imposibile, de la nevasta pana la amanta, si de la copii pana la nepoti, fini, nanase – adevarate feude.

In toate tarile democratice, ministrii sunt oaspeti temporari ai ministerelor pe care le conduc, ei sunt oameni politici care pot primi sau pierde ministerul din zeci de motive.   Succesul ministrului, al ministerului si al proiectelor sustinute de ministerul respectiv sunt dependente de: puterea politica a ministrului in partidul care l-a numit, de aici si puterea lui politica in guvern; integritatea lui personala si publica; competentele profesionale ale stafului ministerial si eventual al consilierilor lui. Avem ceva din toate acestea? Personal – nu cred! (integral, aici)

România subterană

In fiecare dimineata, cateva milioane de romani se trezesc si se duc sa-si castige painea. O parte dintre ei vor castiga una mai mare si mai alba, altii mai marunta si mai siluita. Toti se vor lupta cu greutatile mai mici sau mai mari ale vietii lor cotidiene. In subteranul Romaniei traiesc alti oameni, complet diferiti. Ei traiesc langa lacuri sau in poieni imprejmuite cu garduri inalte in vile fastuoase. Acesti oameni sau troli sau varcolaci traiesc din nelegiurile pe cale le planuiesc si care cateodata le si infaptuiesc.  Romania subterana traieste fara lege si fara  frica. Ei se considera atat de puternici ca nici o lege si nici o institutie a statului nu-i poate scoate la suprafata, judeca si eventual pedepsi.

Legile oamenilor obisnuiti nu-i pot ajunge, banii stransi prin inselaciune si santaj le stau ca pavaza si aparare. Ei pot cumpara libertatea si dreptatea, cateodata si a altora. Din cand in cand, ies la lumina zilei pentru a ne explica cum trebuie sa se desfasoare lucrurile si cum arata adevarul inchipuit de ei. Ei predica minciuna in templele neadevarului, care si ele la randul lor sunt proprietati agonisite de alti subterani prin inselaciune si talharie.

Romania subterana acapareaza pe zi ce trece alte si alte centre ale civilizatiei normale, in curand noi nu vom mai avea nimic si ei totul; noi vom fi iobagii lor sau vom pleca de aici in izbeliste”. (integral, aici)

Staţia Pierzaniei

Romania are inca o Justitie in care judecatori ai Curtii Supreme sunt suspectati de grave infractiuni si care considera ca cei mai periculosi si violenti criminali nu sunt pericole sociale. Politia, care chiar cand isi face treaba, nu poate starpi fenomenul din cauza incompetentelor care produc achitari si eliberari in lant. O Politie  Comunitara a carei singura asemanare intre ei si munca de politist este uniforma, profund nepregatita si fricoasa. Politicieni, care sunt dependenti de finantarea si voturile produse de aceste clanuri criminale care ii acopera, acordandu-le legitimitatea, ne vor conduce pana la urma spre “Staţia Pierzaniei”, loc in care nu va mai exista reversibilitate.

Putem avea sute de avioane, putem avea scuturi la Deveselul, putem fi membri NATO, nimic nu ne va apara de adevaratele pericole care ne pandesc in urmatorii ani. Droguri, contrabanda, trafic de persoane, infractiuni economice si spalare de bani, mita si contracte paguboase. Aici nici un scut sau alianta militara nu ne va salva. Ne poate salva numai o Justitie corecta si incoruptibila si o Politie profesionista, integra si condusa de oameni cinstiti si patrioti. (integral, aici)

Contrar perceptiei populare, Francii au fost un popor germanic, care a ajuns la cele mai importante realizari dintre toti “germanicii”, inclusiv goţii, (parere personala, controversata).  Francii sunt si printre putinele popoare “barbare” care nu au “vizitat” tertoriul cunoscut astazi sub numele Romania.

Francii, divizati in cinci triburi mari si alte cateva mai mici, intra in istoria Europei cam pe la inceputul secolului al II-lea dupa Hristos. Asezati pe malurile Rinului: Salieri (Salii – francii de sud), Ripuaren (francii din centrul Rinului), Chamaven (Chatti), Sugambren (Sicambri), Brukteren (Bructerii), Uspiten, Ampsiavaren (Ampsivarii) si Chattuari, Tencteri si Batavi se unifica si isi asuma titlul de Franks (lat. Franci sau gens Francorum) adica “cei viteji.” Francii sunt amintiţi în sursele romane pentru prima oară prin anii 250 d.Hr. , cu ocazia incursiunilor de pradă pe care le făceau în Provincia Galia. În timpul migrării popoarelor, teritoriile socotite ca aparţinând francilor erau Bavaria de nord, Württemberg de nord, sudul Thuringiei, Hessen, Nord-Baden, Renania-Palatinat, nordul Alsaciei, Lorena, Saarland, Luxemburg, regiunea Rinului – partea Belgiei unde se vorbeşte germana, Limburg, Olanda, Zeelanda, Brabant şi Flandra. Din secolul V, centrul regiunii ocupată de franci era Kölnul. In 420, Francii traversează Rinul spre vest .

 Pharamond ii desparte pe franci în francii de est (francii de pe Rin) şi în vest Salfrancii. Izvoarele arheologice atestă faptul că francii ar fi fost acceptaţi paşnic în Galia romană, unde s-au aşezat ca laeti (aliaţi fără civitas – fără cetăţenie romană). Migrarea francilor spre sud probabil a influenţat migrarea saxonilor spre Anglia şi coasta olandeză, care a dus ulterior la conflictele dintre franci şi saşi (saxoni).

Francii au apelat la o legenda extrem de interesanta pentru consolidarea unei “geneze nobile.” Intr-un manuscris datat cam prin 727 d.Hr. “Liber Historiae Francorum” se povesteste ca Sugambren (sicambri-sigambren) sunt de fapt troieni, care condusi de Piram reusesc sa treaca Tanaisul (Donul) si fondeaza o noua cetate pe numele “Sicambria.” In doar doua generatii (cea al lui Priam si “fiului” sau Marcomer) ajung in Panonia si pe malurile Rinului. Intr-o alta varianta, (probabil anterioara), Fredegar (romanizat in Francio) da numele poporului Franc, asa cum Romulus a facut-o pentru Romani.

Un singur lucru va pot spune: nu a existat nici un popor “barbar” cu legende mai frumoase, in special cele legate de prima lor dinastie , cea Merovingiana (481–751 d.Hr.) despre care vom discua mai jos. Francii vor deveni o putere militară în timpul Merovingienilor. Clovis I-ul, fondatorul dinastiei, va învinge în Galia de Nord pe alamani (alt popor germanic) şi pe goţii de vest (Vizigotii), ajungând până la Munţii Pirinei. Clovis şi o parte a francilor se vor crestina si vor deveni catolici. Fiii lui Clovis I-ul vor continua politica de expansiune alipind regatului franc Burgundia, Turingia şi regiuni ce azi aparţin Germaniei de vest, statelor Benelux şi Franţei de azi.

Francia (Frankia)

Francia sau Frankia, numita mai târziu, Imperiul Francilor (Lat: Imperium Francorum), este teritoriul locuit şi condus de Franci din secolul al III-lea d.Hr. pâna in secolul al X-lea. Prima inregistrare in sursele istorice al numelui “Francia” a fost facuta în “Panegyrici Latini” pe la începutul secolului al treilea. Panegyrici Latini este o colecţie de douăsprezece discursuri latine antice. Autorii celor mai multe din discursurile din colecţie sunt anonimi, dar par să fi fost de origine galică. Aceasta colectie de discursuri incepe cu unul atribuit lui Pliniu cel Tânăr (aprox 100 d.Hr.), majoritatea fiind compuse insa între 289 şi 389d.Hr. Manuscrisul original, descoperit în 1433, a disparut, rămânand astazi cateva copii. Teritoriul original al Francilor a cuprins aproximativ triunghiul dintre Utrecht, Bielefeld si Bonn. Acest teritoriu a fost comun triburilor de franci Sicambri, Salians, Bructeri, Ampsivarii, Chamavi şi Chattuarii. Unele dintre aceste popoare, cum ar fi Sicambri şi Salians, au migrat spre Imperiul Roman. În 357, regele salienilor a intrat in Imperiul Roman, tolerat fiind printr-un tratat cu Iulian Apostatul.

Dinastia Merovingiană

Merovingienii, prima dinastie din istoria Francilor, este considerata si prima dinastie regala a Frantei, desi nu prea au nimic in comun cu Franta moderna. Merovingienii au domnit peste o zonă cu suprafaţa între Franţa şi Germania de astăzi începând cu secolul al V-lea şi până în secolul al VIII-lea. Au fost cunoscuţi şi după porecla de “regi cu părul lung” (lat. reges criniti) de contemporani, pentru părul lor netuns (prin tradiţie, şeful de trib al francilor îşi lăsa părul lung, în timp ce războinicii şi-l tundeau).

Dinastia merovingiană îşi ia numele de la Merovech sau Merowig (latinizat ca Meroveus sau Merovius), conducător al francilor salieni din aprox.447 până în 457 şi capătă importanţă odată cu victoriile fiului său Childeric I (aprox.457 – 481) împotriva vizigoţilor, saxonilor şi alemannilor. Fiul lui Childeric, Clovis I-ul a unificat apoi cea mai mare parte a Galiei la nord de râul Loara în jurul anului 486, când l-a învins pe Syagrius, conducătorul roman al acestei regiuni. Clovis I-ul câştiga bătălia de la Tolbiac împotriva alemannilor în 496, creştinandu-se in acelasi an. Acelasi Clovis reuseste sa invinga definitiv regatul vizigot de la Toulouse în bătălia de la Vouillé din 507. După moartea lui Clovis, regatul a fost împărţit între fiii săi, în conformitate cu obiceiurile france. În următorul secol, această tradiţie a împărţirilor va continua. Chiar şi atunci când domneau mai mulţi regi merovingieni, regatul — asemenea Imperiului Roman în perioada târzie — era văzut ca o singură entitate politică, guvernată colectiv de mai mulţi regi (fiecare pe domeniul său) şi uneori evenimentele puteau duce la reunificarea întregului regat sub un singur rege.

Regatul Francilor a “imprumutatat” multe proceduri si formule de guvernare de la vechea administratie Romana, adaptandu-le extraordinar la necesitatile unei societati diferite, cu probleme ale unor etnii cu obiceiuri complet diferite. Administratia teritoriala era bazata pe “magnaţi” numiti de rege, care vor deveni mai tarziu “comiţi”. Comitii trebuiau să asigure armate, înrolând soldati şi răsplătindu-i în schimb cu pământ. Aceste armate erau la dispoziţia regelui pentru purtarea campaniilor de aparare sau extindere a imperiului. Regele trebuia să se întreţină singur din domeniile sale personale (demesne) prin taxe care erau stranse de magnati si partial varsate in visteria “centrala”.

Legea merovingiană nu era o lege universală bazată pe echitate raţională, aplicabilă tuturor, asemenea legii romane; era aplicată fiecăruia, în conformitate cu originea sa: francii ripuarieni aveau propria lor Lex Ribuaria, în timp ce aşa-numita Lex Salica (Legea salică) a clanurilor saliene, codificată pentru prima oară în 511, era invocată sub exigenţele medievale până în perioada dinastiei franceze de Valois. Tradiţiile sale germanice nu ofereau insa un cod civil de legi necesar unei societăţi urbanizate, aşa cum Iustinian a elaborat şi promulgat în Imperiul Bizantin. Cele câteva edicte merovingiene rămase privesc în general împărţirea proprietăţilor între moştenitori. Acesta a fost una din cauzele prabusirii dinastiei Merovingiene despre care vom discuta in postarea urmatoare.

Postarea urmatoare se va ocupa cu dinastia Carolingiane, dupa care ne vom reintoarce la “barbarii” de origine turanica.

Bună dimineata intr-o zi de miercuri. Miercuri, vremea va continua să se încălzească în cea mai mare parte a ţării, cu precădere în sud şi în est, iar valorile termice vor deveni apropiate de cele normale pentru prima jumătate a lunii aprilie. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 10…11 grade pe litoral şi în nord-vestul ţării şi 18 grade în Lunca Dunării, iar cele minime se vor situa între 2 şi 9 grade. Cerul va avea înnorări temporare şi va ploua în majoritatea regiunilor, iar pe arii restrânse în jumătatea de vest a teritoriului se pot cumula cantităţi de apă de 15…20 l/mp. În zona înaltă de munte vor mai fi lapoviţe sau ninsori.

Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări la munte, temporar în est şi în sud-est, iar la începutul zilei şi în extremitatea de vest. În zonele joase izolat va fi ceaţă dimineaţa şi noaptea.

În Bucureşti, vremea se va încălzi, astfel că temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 15 grade, iar cea minimă va fi de 5…6 grade. Cerul va avea înnorări şi temporar va ploua. Vântul va sufla slab şi moderat.

Curs valutar BNR  valabil azi:  1 EURO = 4. 4099   RON; 1 USD = 3. 3817    RON; 1 EURO = 1. 3040 USD; Francul elvetian 3. 6160 RON. Gramul de aur 170.8833 RON.

47.000 de bugetari au salariul mai mare de 4.000 lei brut/lună. Numărul de angajaţi din administraţia publică a ajuns la finele lunii februarie la 1,189 milioane de persoane, în scădere cu aproape 5.200 faţă de perioada similară a anului trecut şi cu 209.000 de persoane în comparaţie cu finalul anului 2008, arată o statistică de la Ministerul de Finanţe. Dintre aceştia, doar 47.000 câştigă un salariu lunar mai mare de 4.000 de lei brut, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică.   Premierul Victor Ponta a anunţat că va impune tăierea cu 10% a salariilor obţinute de „capii“ din administraţia publică – cei cu peste 1.000 de euro salariu -, dar specialiştii spun că a uitat că sunt zone în continuare suprapopulate de birocraţi, în vreme ce sectoare-cheie precum învăţământul şi sănătatea se confruntă cu deficit de personal. „Nu o astfel de măsură trebuie să fie prioritatea principală pentru a face rost de bani. Noi am făcut cercetări din care a reieşit că dacă s-ar lua unele măsuri pe zona de achi­ziţii publice, s-ar face economii anuale de 2 miliarde de euro“, spune Adrian Moraru, directorul adjunct al Institu­tului pentru Politici Publice. În prezent, în economie lucrează 4,3 milioane de salariaţi, iar un sfert dintre aceştia sunt angajaţi în sistemul de stat. Ziarul Financiar.

Iohannis (PNL) a criticat coabitarea dintre Ponta şi Băsescu. Prim-vicepreşedintele PNL, Klaus Iohannis, a criticat, într-o emisiune televizată pactul de coabitare dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu. Klaus Iohannis a afirmat că „s-a ajuns prea repede la un pact de coabitare“ între preşedinte şi premier. Prim-vicepreşedintele PNL a afirmat, la Antena 3, că numirea procurorilor şefi nu a fost discutată în interiorul USL. Liderul PNL a recunoscut că „USL nu este o alianţă simplă“. El a adăugat că este posibil să mai apară probleme în USL, dar este convins că alianţa va rezista până la alegerile din 2016. Klaus Iohannis a avut şi sfaturi de politică externă pentru premierul Ponta. El a mai declarat că ar fi cazul ca premierul Victor Ponta să se întâlnească cu cancelarul german, Angela Merkel. Iohannis a apreciat că ar fi bine ca întâlnirea dintre premierul României şi cancelarul german să aibă loc cât mai repede. Prim-vicepreşedintele PNL, fost lider naţional al Forumului Democrat al Germanilor din România, a apreciat că el, dacă ar fi fost premier, s-ar fi văzut deja cu cancelarul Angela Merkel. Adevarul.

Sorin Roşca-Stănescu ia dobândă pe nişte conturi inexistente. În declarația de avere a senatorului Roșca-Stănescu apare o neconcordanță. Familia sa primește dobândă de la o bancă elvețiană, dar nu a declarat nici un depozit în această țară. Senatorul Roșca-Stănescu, cel care a promis că va „coafa” ANI. La rubrica „Venituri” din ultima declaraţie de avere a senatorului PNL Sorin Roşca Stănescu, figurează două dobânzi, de 14.328 şi 7.164 franci eleveţieni, provenite din depozite la banca Clariden Leu, dobânzi obţinute de copiii senatorului, Sabin şi Simina, în anul 2011. Aceste dobânzi nu au însă un corespondent la rubrica „Conturi şi depozite bancare (…) dacă valoarea însumată depăşeşte 5.000 de euro”. Sarcina de a controla corectitudinea declaraţiilor de avere depuse de demnitari, şi de funcţionarii publici revine Agenţiei Naţionale de Integritate, pe care Roşca Stănescu a anunţat că vrea să o „coafeze”. Potrivit prevederilor legii, în declaraţia de avere sunt trecute bunurile deţinute de demnitar „împreună cu familia”, iar prin familie se înţelege „soţul/soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestuia”. În mod logic, dacă Roşca Stănescu a trecut în declaraţia de avere dobânzile obţinute de copii, el ar fi trebuit să facă publică şi valoarea conturilor deţinute la Clariden Leu. Aceasta a fost una din cele mai puternice aşa-numite bănci private elveţiene, administrând conturi estimate la un miliard de franci elveţieni. Aceste bănci sunt specializate în gestionarea averilor unor clienţi foarte bogaţi, cu conturi de peste un milion de euro. În 2012, Clariden Leu a fost înglobată în Credit Suisse. Integral in EVZ

Amendamentul Iordache: deputatul acuză prea multe interceptări pe mandat de siguranţă naţională, ofiţerii SRI susţin că vor fi obligaţi să încalce legea. Deputatul PSD Florin Iordache a propus un amendament care are drept consecinţă faptul că toţi inculpaţii din dosarele de corupţie care “au picat” pe mandat de siguranţă naţională vor scăpa. La solcitarea gândul, Serviciul Român de Informaţii a transmis ”un punct de vedere” a efectelor acestui amendament, în condiţiile în care Serviciul este instituţia care face interceptările în România, la solicitarea procurorului şi cu avizul unui judecător. Potrivit SRI, acest amendament ar face imposibil investigarea infracţuinilor de corupţie, dar şi a altor infracţiuni comune prevăzute de legea penală. Practic, ofiţerii SRI ar fi obligaţi să nu sesize procurorii când constată că, spre exemplu, un cetăţean se pregăteşte să comită un omor şi nu vor putea să pună la dispoziţia acestora interceptări. Beneficiarii acestui amendament sunt însă politicienii suspectaţi de fapte de corupţie trimişi în judecată. Ei ar putea scăpa de puşcărie dacă legea se aprobă. Deputatul PSD Florin Iordache a propus modificarea legii 51/1991, prin care procurorii nu mai pot utiliza în dosarele de corupţie interceptările realizate pe mandate de siguranţă naţională. Beneficiarii unei asemenea modificări sunt inculpaţii din dosarele de corupţie care conţin interceptări pe mandat de siguranţă naţională. Integral in Gandul.

Imixtiunea Senatului în înfăptuirea Justiţiei prin comisia lui Sorin Roşca Stănescu. Senatul a aprobat infiintarea unei comisii de ancheta care vrea sa controleze actele dintr-un dosar penal aflat inca in ancheta unui procuror anticoruptie. Senatul, ca putere legislativa, a incalcat astfel separatia puterilor in stat, amestecandu-se in treburile altei puteri a statului, cea judecatoreasca. Prin acest demers, Senatul Romaniei nu respecta regulile statului de drept. Plenul Senatului a aprobat, luni, infiintarea comisiei de ancheta privind presupuselor interceptari ale convorbirilor telefonice, pe mandat de siguranta nationala, ale judecatorului CEDO Corneliu Barsan. Daca senatorii ar fi fost interesati cu adevarat de acest subiect, ar fi trebuit ca ancheta sa fie facuta strict de Comisa de Control a activitatii SRI, care e o comisie permanenta; nu era necesara o noua comisie, speciala. Obiectivele comisiei privesc: “inventarierea si studierea tuturor documentelor oficiale vizand acest caz, verificarea modului in care s-a dat aprobarea acestor interceptari si temeinicia motivelor, audierea persoanelor implicate, modul in care au fost respectate deciziile CEDO in materie”.Cu alte cuvinte, Senatul vrea dosarul procurului DNA, desi  ancheta este inca in curs. Legea interzice Parlamentului, ca putere legislativa, sa se substituie puterii judecatoresti, din care face parte si procurorul, deoarece nu ar mai exista separatia puterilor un stat, principiul de baza al statului de drept. Integral in Romania Libera

Pentru cine se încaieră Parlamentul cu Băsescu. Legea de înfiinţare a viitoarei Autorităţi de Supraveghere Financiară stârneşte aprigi dispute politice între majoritate şi minoritate, între preşedinte şi Parlament, ba chiar şi între PSD şi PNL. Cererea preşedintelui Traian Băsescut ca rudele parlamentarilor să nu poate face parte din Consiliul de Administraţie al viitoarei Autorităţi de Supraveghere Financiară (ASF) a fost ignorată de deputaţi. Aceştia au stabilit, ieri, că între membrii CA ai ASF nu trebuie să se regăsească soţii, rudele ori afinii până la gradul al treilea cu membrii Guvernului şi ai Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României. În forma iniţială a legii, se specifica faptul că membrii ASF nu pot fi „soţi şi nici rude ori afini până la gradul al treilea cu preşedintele României, preşedinţii Camerelor Parlamentului, membrii Guvernului, membrii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României”. Deputaţii nu doar că au ignorat cerinţa şefului statului privind introducerea pe listă a rudelor parlamentarilor, dar au decis, în plen, să fie scoşi şi preşedinţii celor două Camere, dar şi preşedintele României din lista de incompatibilităţi. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), instituţie care urmează să preia controlul asigurărilor, a pensiilor private şi a pieţei din capital, prin desfiinţarea celor trei Comisii de supraveghere din fiecare dintre cele trei domenii, urmează să fie înfiinţată şi să înceapă să funcţioneze până la 30 aprilie. Din decembrie 2012, când a fost dată Ordonanţa de Urgenţă privind înfiinţarea ASF, actualele conduceri ale celor trei Comisii au avut o singură preocupare, şi nu aceea de supraveghere a pieţei, ci aceea de a-şi aranja un loc la şefia noului Big Brother financiar. Integral in Adevarul

TVR, atacata in instanta de fosti angajati. Cat mai dureaza epopeea restructurarii? Programul concedierilor de la TVR, finalizat recent, are inca ecouri in randul unor fosti angajati, care contesta in instanta decizia prin care au fost pusi pe liber. Tocmai cand conducerea televiziunii rasufla usurata ca a reusit sa inchida “robinetul risipei”, un val de procese ameninta proaspatul echilibru financiar, prelungind starea de incertitudine. “Procesul de concediere a fost unul nereusit din mai multe puncte de vedere”, a declarat pentru DailyBusiness.ro Dragos Bocanaciu, presedintele Sindicatului pentru Unitatea Salariatilor TV (SPUSTV).  “Mai intai, aceasta selectie de personal s-a facut dupa criterii arbitrare, fara sa existe cu adevarat o selectie pe criterii valorice sau, dupa caz, disciplinare”, a adaugat seful sindicatului TVR. El a explicat ca selectia a fost mai mult o “batalie a CV-urilor”, iar apoi o proba a interviurilor, care “nu a fost in nici un caz relevanta”, mai ales pentru meseriile tehnice. “Hai sa fim seriosi, dupa ce criterii departajezi doi lacatusi mecanici sau doua centraliste?”, intreaba retoric Bocanaciu. De asemenea, acele asa-zise memorii de activitate, in fapt niste CV-uri mai elaborate, nu au fost supuse verificarilor, ceea ce ridica semne de intrebare asupra exactitatii acestora, a adaugat reprezentantul sindical. “Chiar si in zona editoriala exista multe suspiciuni in randul angajatilor SRTv, cum ca aceste realizari trecute in memoriile de activitate nu au fost cantarite corect de comisiile de selectie”, a mai spus presedintele SPUSTV. Integral in Capital.

Ponta: “Jos Băsescu!” e un slogan, o idee, dar nu poate fi un proiect de ţară. “Foarte mulţi alţi colegi vorbesc şi cred că singurul proiect politic despre care trebuie să vorbim în continuare este proiectul «Jos Băsescu!». Eu cred că că «Jos Băsescu!» e un slogan de campanie, e o idee, dar nu poate fi un proiect de de ţară. «Jos Băsescu!» se va întâmpla la anul, din fericiere, şi ce facem a doua zi după ce e jos Băsescu?”, a spus Ponta.

El a arătat că noul proiect al PSD trebuie să fie noul proiect pentru România.

“Cred că noul proiect al PSD, al nostru, ca social-democraţi, e noul proiect pentru România, o Românie fără Băsescu, fără X, fără Y, dar o Românie care să arate altfel, cum vrem noi să facem România, cum vrem să arate un Guvern, cum vrem să se comporte un Guvern, cum vrem să arate un preşedinte şi cum să se comporte un preşedinte, cum vrem să funcţioneze administraţia publică, Justiţia, ce înţelegem cu adevărat prin stat social”, a adăugat Ponta. Mediafax.

Ţinuturi. Ma folosesc de acest termen si nu de unul mai contemporan din cauza complexitatii lui etimologice, poate unul dintre cele mai cuprinzatoare din limba romana (vezi dex). Deci, ţinuturile noastre au fost bulevardele europenilor inainte ca ei sa devina europeni. Unii de la nord spre sud, altii invers,  majoritatea lor de la est spre vest. Daca profetul Ieremia spunea ca pericolele vor veni de la nord  (Ieremia 50:3); la noi, mai intotdeauna, pericolele au venit de la est, caci cele de la sud ne-au coplesit repede.

Nici o migratie nu ne-a scapat, au venit ne-au pustiit tinuturile, putini au ramas, majoritatea au plecat. Miturile fondatoare au fost cele cu care ne-am obisnuit in secolul al XIX-lea, cand incercam sa devenim un stat si le-am perpetuat prosteste pe timpurile Marelui Cizmar, geniul desavarsit al Carpatilor.  Pana la urma am ramas numai noi, mosii si stramosii majoritatii celor care mai traiesc si astazi in aceste tinuturi, noi romanii – moldoveni, munteni, basarabeni, ardeleni si banateni. Daca veti deschide o carte de istorie a tinuturilor acestea veti citi cu mirare ca vitejii nostri stramosi s-au batut intre ei mai mult decat s-au batut cu altii, s-au taiat si s-au tradat intre ei mai mult decat au taiat pe altii, pentru ca de un mileniu si ceva multi dintre noi au fost considerati altii. S-a schimbat ceva? Da forma, uneltele si numarul victimelor – fondul a ramas acelasi, ne “taiem” si ne “tradam” si acum cand scriu aceste cuvinte.

Vorbe grele – intre noi si de la altii.  Intotdeauna am avut  dexteritatea de a ne improsca cu moloz verbal mai mult decat se intampla la altii, limba noastra este una dintre cele mai bogate in injurii decat alte limbi ale altor  natii si noi avem grija de a ne imbogatii patrimoniul pe zi ce trece, bineinteles ca ajutati de “elitele” noastre intelectuale, dar in special cele politice. Politica noastra este mai putin injurioasa decat ultima piata de mahala si discursul politic incepe si se termina cu cele mai josnice epitete ale limbii romane.Hitler, Musolini si Stalin sunt nume de referinta, preferate de toti si lipite cu abjectie personajelor  din tabara adversa, majoritatea celor care se folosesc de aceste nume nu pot arata nici macar o minima cunostinta despre respectivele personaje istorice. Ne enervam nevoie mare cand altii ne ponegresc de cele mai multe ori prin generalizare cand unul dintre exporturile noastre de frunte sunt hoardele de tigani si romani sadea, care pustiesc occidentul. Sa fie asta o rasplata istorica a faptului ca acum un mileniu si ceva ne-au pustiit ei tinuturile?

Idealizare si demonizare. Dupa ce i-am asteptat pe americani, ei au venit sub forma de Bechtel si Chevron. Adevarat, mai “draguti” decat Gazprom. Adevarat, ei vor doar sa castige bani nu sa ne impuna si cum sa gandim si cat de liberi trebuie sa fim, ei nu sunt interesati de democratia romaneasca, ci de profiturile lor, deci sfintenia americanilor este pana la urma sub forma unui SRL. Afacerile rusilor vin intotdeauna cu necesitatea de a domina si de a-si impune legile lor, normele lor si in special oamenii lor.  Mai tot romanul este rusofob, cu toate astea se vor gasi zeci de mii de oameni care la o adica ar aplauda tancurile rusilor pe Şoseaua Kiseleff –  stiti, s-a mai intamplat.   Interesant cati se vor gasi sa arunce si un “molotov” sau mai multe?

Limitele suveranitatii sau de la Yalta la Malta. Pavel Dmitrievici Kiseliov aka Kiseleff, a fost unul din putinii rusi care chiar  au incercat sa faca ceva mai bine pentru romani. Din nefericire, acei 5 ani  (1829 – 1834)  cat a guvernat el aceste tinuturi i-au obisnuit pe rusi sa creada ca tinuturile astea le apartin. Credinta lor a fost atat de “convingatoare” ca ei au reusit sa-i convinga pe unii romani ca este chiar asa. Nenorocirea este ca au reusit sa convinga si pe altii din “puternicii vremurilor” ca asa ar trebui sa fie. Au fost unii romani (destul de putini) care au crezut altfel, de obicei sfarsitul lor nu prea a fost vesel. Interesant de ce Carol I-ul a simtit nevoia sa se alieze cu “centralii” atunci si de ce Basescu (mare diferenta, adevarat) a hotarat ca in primul lui discurs inainte chiar de a ajunge la Cotroceni la 14 Decembrie 2004 a incercat sa formuleze (cam cu diletantism si asta e adevarat)  necesitatea unei “axe Washington-Londra-Bucuresti”. Astazi sunt sigur ca ar fi gandit de doua ori aceasta formulare, multe trage el de atunci si pana astazi. Probabil ca Basescu atunci nu a stiut ceea ce probabil a invatat intre timp. Rusii platesc mai bine decat americanii, desi o fac intotdeauna pe banii popoarelor subjugate. Nu prea s-au schimbat multe intre Yalta si Malta. Cinicul Churchill, blestemat de Dumnezeul romanilor, nu s-a mai ales premier si Bush tatal a pierdut alegerile din cauza nemernicului lui Ministru de Externe, infamul James Baker, care aproape ca ne-a vandut la rusi inca o data, dupa 50 de ani.

Seulul şi Washingtonul au ridicat nivelul supravegherii militare a Coreei de Nord la “ameninţare vitală”. Comandamentul integrat al forţelor americane şi sud-coreene a ridicat la nivelul 2 această proceduri, care se află de-acum la treapta “ameninţare vitală”, potrivit unui oficial militar care a solicitat protecţia anonimatului. În timp de pace, nivelul de supraveghere este 4, iar în timp de război 1. Furios din cauza unei noi serii de sancţiuni adoptate de ONU în urma testului nuclear din februarie şi manevrelor militare comune în curs între Statele Unite şi Coreea de Sud, Phenianul şi-a multiplicat, în ultimele săptămâni, declaraţiile belicoase. Phenianul a staţionat pe coasta de est două rachete de tip Musudan, cu o rază de acţiune ce atinge în mod teoretic până la 4.000 de kilometri, adică având capacitatea să atingă Coreea de Sud, Japonia sau Insula americană Guam, potrivit Seulului. Serviciile militare de informaţii sud-coreene afirmă că nord-coreenii sunt pregătiţi să efectueze un tir de rachetă în orice moment. Acesta ar putea fi efectuat în jurul datei de 15 aprilie, marcând aniversarea fondatorului Coreei de Nord staliniste, Kim Il-sung, decedat în 1994. Yonhap, citând o sursă guvernamentală, scrie că regimul nord-coreean ar putea să se aventureze să tragă mai multe proiectile. Alte vehicule de lansare au fost detectate în timp ce transportau rachete de tip Scud – cu o rază de acţiune de câteva sute de kilometri, şi de tip Rodong – cu o rază de acţiune de puţin peste 1.000 de kilometri. “Există indicii tot mai mari cu privire la pregătirea lansării mai multor rachete”, potrivit acestei surse. Vizibil deranjată de reacţia unei părţi a membrilor comunităţii internaţionale, care au taxat ameninţările proferate drept pură retorică, Coreea de Nord a supralicitat marţi, agitând din nou spectrul unui război “termonuclear” şi sfătuind străinii din Coreea de Sud să părăsească ţara. Integral la Mediafax.

Revista Presei de la RFI.

Le Point. Francois Hollande – omul care știa prea multe? Șeful statului francez este citat ca martor într-un proces de fraudă în care este implicată primăria din orașul francez Henin-Beaumont. O afacere jenantă pentru apostolul moralității. Știa Francois Hollande ceva despre mașinațiunile financiare ale Partidului Socialist din regiunea Pas-de-Calais? Conform unor informații obținute în exclusivitate de revista franceză, șeful statului este citat ca martor de Gerard Dalongeville, fost primar al orașului. El va apărea în fața unui judecător alături de alți 20 de oficiali și simpatizanți ai Partidului Socialist la sfârșitul lunii mai. Aceștia sunt acuzați de deturnare de fonduri, fals în documente fiscale și acte de corupție. Conform legii, Francois Hollande beneficiază de imunitate, deci nu trebuie să se prezinte la tribunal în acest caz. Totuși să ne amintim că Republica exemplară promisă de Hollande în campanie avea și următoarea componentă: candidatul de atunci asigura că se va pune la dispoziția justiției în orice acțiune care privește Partidul Socialist în vremea în care Hollande era secretar general al formațiunii. Ce va face președintele? Își va respecta promisiunea sau se va retrage în spatele avantajelor funcției pe care o ocupă? Acest nou scandal vine într-un moment cum nu se poate mai prost pentru socialistii francezi, mai ales după ce luni Elysee a lansat ofensiva moralității și a promis transparență totală în ceea ce privește averile demnitarilor. Mâine, revista Le Point va publica în ediția tipărită toate detaliile acestei noi afaceri.

Der Spiegel. Executia, mijloc de presiune politică. Mii de oameni au fost executați anul trecut, arată un raport Amnesty International publicat astăzi. E drept că numărul execuțiilor a scăzut la nivel mondial, dar un grup mic de state folosește condamnarea la moarte în scopuri politice. Raif Badawi are 30 de ani și e amenințat cu moartea în Arabia Saudită pentru că a înființat un forum politic online. Iranianul Hadi Rashidi a fost executat pentru că a participat la demonstrații împotriva regimului islamist. Unele execuții din 2012 arată că lideri autoritari au dorit să dea un exemplu populist și să arate o atitudine dură față de ceea ce consideră ei criminalitate – efectul dorit fiind acela de a descuraja oponenții, se arată în raportul anual al Amnesty International. În 2012 au fost executate 682 de persoane. Acesta este însă numărul confirmat oficial, în realitate el ar fi mult mai mare. Amnesty estimează numai în China mii de execuții. În 2011 au fost executați 680 de oameni conform datelor oficiale. Majoritatea execuțiilor sunt concentrate în cinci state ale lumii. În China, pedeapsa cu moartea are statut de secret de stat. Iranul ar fi executat 314 persoane, estimările reale sunt duble. Irakul este unul din puținele state ale lumii unde numărul pedepselor cu moartea a crescut față de 2011. În Arabia Saudită au fost executate 79 de persoane pentru delicte precum trafic de droguri, vrăjitorie și adulter. În regat, condamnații sunt executați prin tăierea capului cu sabia. SUA au 43 de execuții la activ anul trecut și unele acuzații cu privire la încălcarea drepturilor omului în lagărul de la Guantanamo. Pe continentul european, Belarusul este singura țară unde este aplicată pedeapsa cu moartea.

BBC News. Rusia atacă primul ONG. Autoritățile rusești au dat în judecată organizația Golos – unul din observatorii de la ultimele alegeri – pentru că aceasta nu s-ar fi declarat agent străin. Este prima acțiune juridică a Federației Ruse în baza noii legi de funcționare a ONG-urilor din Rusia. Golos este în opinia autorităților ruse un agent străin nedeclarat. În total, peste 100 de organizații au fost confruntate în ultima vreme cu percheziții la sediile lor și controale fiscale. Faptul că prima acuzație este îndreptată împotriva acelui ONG care a adunat și publicat dovezi de fraduă electorală la scrutinul parlamentar de anul trecut are valoare simbolică. În urma acelor dezvăluiri, sute de mii de persoane au manifestat la Moscova și în întreaga Rusie. Reprezentanții Golos au declarat că nu văd niciun motiv pentru această acțiune juridică pentru că ONG-ul nu a luat niciun ban din străinătate de la intrarea în vigoare a noii legi care restricționează, de facto, această posibilitate. În plus, singura finanțare externă pe care Golos o avea venea de la USAID – organizație care a fost interzisă de Moscova anul trecut. RFI

În Portugalia criza se agravează. Premierul portughez, Pedro Passos Coelho, se confruntă cu un dezastru. Potrivit Curţii Constituţionale, pachetul său de măsuri de austeritate conţine şi prevederi contrare legii fundamentale. Guvernul de la Lisabona se clatină, noi demonstraţii se anunţă de pe-acum. Portugalia a fost percepută multă vreme ca un elev-model între ţările UE aflate în criză. În 2011, ţara a primit un pachet de asistenţă din partea UE, dotat cu 78 de miliarde de euro. În schimbul acestui ajutor, guvernanţii s-au angajat să aplice măsuri dure de economisire. Înţelegerea funcţionează, au tot repetat creditorii până mai ieri.Azi, datele problemei s-au schimbat fundamental. Potrivit Curţii Constituţionale, patru din cele nouă măsuri de austeritate trebuie revizuite fiindcă încalcă legea fundamentală. Respinse au fost între altele deciziile de reducere a ajutorului de şomaj şi de anulare a primelor de concediu de care beneficiau funcţionarii publici. Premierul, Pedro Passos Coelho, şi guvernul său conservator au în consecinţă obligaţia să găsească alternative. Deja executivul a comunicat că exclude majorările fiscale. Economii se vor realiza în schimb la asigurările sociale, în domeniile sănătate şi educaţie, precum şi la întreprinderile şi instituţiile de stat. E de aşteptat ca portughezii să iasă din nou în stradă pentru a protesta împotriva anunţatelor măsuri. Totuşi, potrivit unor economişti, alternativă nu există. “Ţelul urmărit este relansarea dinamicii economice”, a explicat Jens Boysen-Hogrefe, expert în cadrul Institutului pentru Economie Mondială (IfW) de la Kiel. În acest scop, reducerea cheltuielilor bugetare este obligatorie. Pentru moment, nu este clar câte procente din totalul de cinci miliarde de euro, care trebuie economisite de la bugetul pe anul în curs, sunt afectate de decizia Curţii Constituţionale. Potrivit presei portugheze, ar fi vorba de aproximativ 20 la sută, în speţă de o sumă cuprinsă între 900 de milioane şi 1,35 de miliarde de euro. Integral la Deutsche Welle

Foştii colegi din KGB spun despre Vladimir Putin că era un „spion mediocru“.Aflat în vizită în Germania, unde preşedintele rus Vladimir Putin a a participat, împreună cu Angela Merkel, la ceremonia de deschidere a Târgului Anual Industrial de la Hanovra, pe liderul de la Kremlin l-a ajuns trecutul din urmă. Mai mulţi foşti colegi ai săi din serviciile secrete sovietice (KGB) au povestit pentru publicaţia franceză „L’Express“despre activitatea de spion a lui Vladimir Putin. Ei spun că Vladimir Putin, departe de a fi un erou, este mai degrabă un „spion mediocru“. „La apogeul carierei sale, între anii 1984 şi 1990, actualul preşedinte rus conducea Casa prieteniei germano-sovietice, cu sediul la Dresda în Germania de est. O adevărată sinecură, având în vedere că STASI (serviciile secrete est-germane) erau atotputernice şi extrem de eficiente . Activitatea spionului Putin era de facto „şomaj tehnic“, susţine Valeri Kiriaiev, 53 de ani, fost colonel KGB, astăzi director adjunct al publicaţei ruse „Novaia Gazeta“. El spune că „pe o scară de la 1 la 10, Vladimir Putin s-a expus la zero pericole cât a fost la Dresda“. „În acele vremuri, adevăraţii agenţi secreţi erau trmişi la Londra sau la Paris, în spatele liniilor inamice, cu acoperire diplomatică sau ca translatori. „Pe atunci eu îmi încheiam serviciul militar ca translator în Afganistan unde am fost rănit de trei ori. Apoi, în cadrul departamentului cinci al KGB, am răspuns de combaterea disidenţei şi de lupta împotriva fundamentalismului islamic. Am fost infiltrat în reţeaua acestora din care făceau parte militanţi din toate republicile musulmane din fosta URSS, am descoperit imprimerii clandestine“, mai spune Kiriaiev. Astăzi spionajul rusesc este la pământ. În timpul luării de ostatici de la Teatrul din Moscova de către rebelii ceceni, din octombrie 2002, serviciile speciale ruse i-au adormit pe toţi teroriştii cu un gaz paralizant apoi i-au executat. În această operaţiune au murit şi foarte mulţi civili. Pentru aşa ceva, în perioada sovietică ne-ar fi luat viaţa, sau cel puţin ne-ar fi concediat. Putin a considerat această operaţiune un mare succes. Acum, arta „compromiterii“ rămâne singurul domeniu de excelenţă al FSB (fost KGB) Îşi surprinde adversarii în situaţii comprpmiţătoare în diverse camere de hotel şi publică imaginile pe Internet. Acest lucru arată nivelul scăzut de profesionalism al FSB, mai subliniază Kiriaiev. Integral in Adevarul

Am hotarat sa nu scriu absolut nimic despre actualitatile mondeno-politice, pentru simplul motiv ca nu prea mai este ceva care  inca nu s-a scris. PDL s-a transformat intr-o serparie in care Blaga a devenit “imblanzitorul de serpi” aducand o vipera pentru a o tortura pe alta existenta deja in dotare. Dl Videanu s-a cerut la Cotroceni daca partidul musai o sa-i o ceara. Popularii dlui Basescu se constituie si se coaguleaza , Ponta trece pe sest tot felul de ordonante de urgenta, face praf justitia si pactizeaza cu cine poate si vrea pentru terminarea cincinalului in 4 luni si jumatate.

Deci ce mai este de scris? Fiecare contabilizeaza castigurile si pierderile momentane pentru a vedea ce se poate mai departe. Nu-mi ramane decat sa contabilizez ceea ce stiu si cred la nivel de  o “macro Romanie” bantuita de strigoii trecutului si monstrii prezentului.  Trei articole astazi, fiecare cu o continuare in viitorul apropiat – România – o incursiune geopolitică (1) / preambul; Capitalismul românesc (1) si articolul de fata. Lectura placuta!

***

Societatea romaneasca este captiva intr-un patrulater aproape fara scapare. Fortele politice si interesele economice care sustin acest politic si care il dirijeaza in majoritatea lor cunoscuti (de multe ori impropriu) ca “securisti”, membrii proeminenti si lideri politici, foste cadre comuniste, fruntasii  liniei a doua a PCR sau odraslele lor si in sfarsit, electoratul captiv sau dezinteresat.

Primul element al acestui patrulater este cel politic. Clasa politica, fie ea centrala reprezentata prin Parlament si Executiv, sau locala (oamenii din teritoriu), compusa  din politicienii locali si administratiile la toate nivelele teritoriale, sufera de doua boli aproape imposibil de tratat prin uneltele care stau astazi la dispozitia oricarei forte democratice. Prima ar fi recuperarea investitiilor facute pentru a ajunge in Parlament, la guvernare sau in pozitiile de conducere locala si a doua – asigurarea mandatului pana la sfarsitul lui legal, inclusiv fortarea unor pozitii care sa asigure continuitatea dupa terminarea mandatului.

Niciodata acesti oameni nu vor renunta la nici macar o zi din mandatul obtinut. Prioritatile lor sunt intotdeauna “patronul”, “partidul” si “gasca locala” care l-au sustinut. Patronul finanteaza (sau a finantat), partidul l-a acceptat, avand in vedere patronul cu finantarea si gasca locala, care este agentul electoral al partidului respectiv. Toata “acesta gasca locala” ii da posibilitatea parlamentarului respectiv sa-si scoata “investitia.” Nu exista loc pentru alegator. Din nefericire, alegatorul o stie si se multumeste sa se imbete cu apa rece, crezand ca poate de aceasta data lucrurile vor fi diferite.  Este ceea ce numesc psihologii complexul “gamblerului,” va participa la joc atat timp cat el se joaca. Schimbarile nu se vor petrece pentru ca nu au de ce, nimic nu forteaza schimbarea. In cultura  politica romaneasca nu exista ceea ce se numeste “change factor” (factorul schimbarii).

Al doilea element in acest patrulater il reprezinta cei numiti colectiv “securistii”, carora li se atribuie de mai mult de doua decenii toate relele care s-au intamplat, se intampla sau se vor intampla in Romania.  In orice naratiune fictiva sau documentara trebuie inclus si personajul malefic suprem, care dirijeaza lucrurile din umbra conform unui scenariu conspirativ bine pus la punct. Avand in vedere ca toata copilaria si o parte din adolescenta mi-a fost furata, siluita si maltratata de acesti domni sau premergatorii lor as avea toate motivele sa adopt aceasta opinie, devenind parte din acest concept social acceptat de toata lumea, care bineinteles habar nu are despre ce a fost vorba, folosindu-se de sterotipurile vremurilor noastre aplicate intr-un trecut foarte opac si tulbur.

Romania este “administrata” astazi, cel putin din punct de vedere economic, de cateva zeci, hai sa spunem cateva sute de oameni, direct sau prin interpusi, nu exista nici o sansa sa faci vreo afacere mai serioasa fara a da de ei. “Consiliul de administratie”  al Romaniei are oameni peste tot:  in aparatul birocratic, orice afacere serioasa care este in stadiul incipient va ajunge la ei cu viteza internetului. Sunt acesti oameni “securisti” sau au fost “securisti”? Poate da sau poate nu.

Incercarea premeditata de a construi un concept de genul ODESSA (Organisation der ehemaligen SS-Angehörigen), in care “securistii” au grija de ai lor incercand sa-i ajute si sa-i promoveze nu poate fi in nici un caz “mioritic”, in primul rand pentru ca aceasta solidaritate nu a existat niciodata in Romania, nu pe timpul lui Ceausescu si nici dupa.

Specimenele de sorginte securista care au intrat in “administratia” despre care vorbesc nu au fost niciodata cei cu epoletii albastri pe care toata lumea i-a cunoscut, ci tot felul de angrenati in afacerile economice si la “stransul de valuta” atat de apreciata de Ceausescu, in majoritatea lor promovati prin turnatoriile josnice pentru o “paine mai alba” in cunoscutul “comert exterior”.  Acesti oameni sunt cei care au vazut si prevazut probabilele schimbari, multi dintre ei au si participat activ la producerea lor care putea sa-i  transforme si chiar i-au transformat in oameni foarte bogati. Care ar fi legatura intre securistul Voiculescu –Felix-Mircea, Rodica Stănoiu-Sanda si Mona Muscă? Unii au facut-o pentru bani (foarte multi) si putere, altii pentru putere si bani si altii dintr-o proasta convingere sau santaj.

Povestea santajelor si dosarelor a existat si probabil mai exista – santajul a fost insa reciproc cand marii santajisti au fost exact fruntasii  liniei a doua a PCR, sa-i numim PCR(II). Cineva l-a santajat pe Iliescu si pe oamenii apropiati lui? Probabil, adresa lui a fost insa Lubyanka!

Elementul principal al patrulaterului, poate varful configuratiei a fost, este si poate va fi in continuare format din cadrele  PCR (II) si uneltele confectionate si schimbate de ei pe parcursul acestor doua decenii – de la Roman la Văcăroiu, de la Văcăroiu la Cozmâncă,  de la Cozmâncă la Dragnea,Vanghelie sau Antonescu, Fenechiu, Blaga, Flutur si Oltean.

Toti au fost unelte si toti au fost platiti din belsug  pe drumul spre transformarea si consolidarea comunistilor cosmetizati frumos in socialisti, liberali sau democrati-liberali. Ne aflam la punctul de rascruce cand stachetele vor trebui predate noilor “stapani ai inelelor comuniste”. Bineinteles ca sunt si vor mai fi  crampronari, bineinteles ca nimeni nu va pleca de buna-voie. Pana la urma ne vom pomeni cu o NEXT-GENERATION, la fel de veleitara, la fel de profitoare – cu mult mai cinica insa si mai lacoma decat prima generatie de vopsiti.

Patrulaterul ţarcului care mentine Romania captiva in trecutul ei nevolnic este electoratul romanesc. In majoritatea lui dezinteresat. Ultimele alegeri ne-au aratat clar ca aproximativ jumatatea romanilor nu au votat, permitand prizonierilor care-si poarta lingura de lemn stransa la piept sa participe o data la patru, cinci ani la festinul mizer al pomenilor electorale. Ei sunt aceiasi care au beneficiat de o garsoniera sau un apartament in blocurile devenite repede insalubre, o butelie si cine stie ce privilegii marunte si ele date conform unor aranjamente preferentiale. Nimic nu s-a prea schimbat, inflatia a micsorat preturile, astazi sunt cumparati mult mai ieftin – atat!

Neparticipantii sunt insa de mai multe feluri. Sunt scarbitii, care prefera sa nu participe pentru ca –“nu ai cu cine!” sunt si lenesii snobi pentru care un weekend la ski este mai important decat viitorul copiilor lor, care la randul lor vor cauta acelasi weekend peste 20 de ani, daca muntii vor mai fi accesibili pentru ei. Utima categorie  de neparticipanti sunt adevaratele victime ale sistemului – capsunarii! Indiferent daca sunt cu adevarat capsunari sau medici, ingineri, profesori, care si-au lumea in cap, lasandu-si sufletul si mormintele lor aici.

Bestiile cu chip de om si tradatori de popor si tara  fac tot posibilul ca acestia sa nu participe la procesul electoral, desi ei sunt fiii cei mai buni ai pamantului asta. Profesorasul repetent, care nu cunoaste cine a fondat partidul pe care l-a amanetat lui Felix-Mircea Voiculescu, probabil NU STIE ca intre 1859 si pana in 1945 toti Premierii romani au fost scoliti si au trait cel putin 5 ani in afara Romaniei – aveti aici lista lor si datele biografice. Gasiti-mi si mie unul singur care nu a fost  Premier-Capsunar!

Personaje:

1. Bleaga le Roi-Soleil
2.  Ilici si pionierul;
3. Caligula cu sora din dotare;
4. Cio-Cio San abandonata marinarului american

Ilustratii: 

Hultanul pe karikatura politika.

O situaţie actuală (sumar)

Poate cel mai semnificativ reper de la care  putem incepe demersul nostru este lista firmelor cu  capital romanesc si care au rezistat recesiunii, chiar prosperand (vezi tabela de mai jos). Primul lucru pe care il sezizam cu mare neplacere este faptul ca doua din cele zece firme sunt reprezentate de  “baietii destepti din energie”, o alta se ocupa de comercializarea fierului vechi, insemnand continua dezasamblare a ceea ce a ramas din industria ceausista.  Numai patru firme au profil industrial (doua IT si doua Farmaceutice). Ceea ce nu avem aici si este extrem de grav – nu-i avem pe “gurile mari” ale imbogatitilor de la stat, nu vedem firmele miliardarilor si ale multi-milionarilor, jefuitori ai tranzitiei. Structura economiei romanesti este una din cele mai defectuoase din vechiul bloc comunist. Cei doi piloni necesari unei economii sanatoase, productia industriala si cea agricola, lucreaza la mai putin de 40% din potentialul posibil.  Contractele marilor privatizari a industriei de extractie ne-au lasat nu numai fara rezervele naturale, ci si fara o posibilitate sa impunem o mai buna impartire a eventualelor  beneficii din majorarea preturilor acestor bunuri. Au ramas in patrimoniul statului firmele care au pierderi imense si participatiuni care se doresc astazi privatizate in pierdere.

Antreprenorul roman este “bicuit” de administratia centrala si locala.  IMM-urile sunt in majoritatea lor subfinantate si prost administrate. Nu exista nici interes de sustinere si nici o politica economica care sa prolifereze acest mediu – simplu, de la o afacere mica nu se pot lua spagi mari.

Statul a ramas cel mai bun client si imparteala se face pe baza politica. Asta se petrece din 1990 si continua fara nici un fel de schimbare. Ultimii trei ministri ai economiei romanesti au fost atat de incapabili ca nu este de mirare ca am ajuns in situatia in care ne aflam. Romania nu are o politica economica; maximum, are o politica financiara, care este mai tot timpul deficitara, bazata pe fiscalitate si pe rostogolirea creditelor curente. Cu aceasta gandire economica nimic nu se va schimba, indiferent daca situatia se va imbunatati.

Situatia nu are cum sa fie mai buna daca nu se vor lua niste hotarari profesionale drastice de restructurare si reconstruire ale economiei nationale. Dupa cum arata lucrurile in Romania, “meteoritul crizei” a lovit si totusi “dinozaurii tranzitiei” au insa sansa supravietuirii.

Moştenirea capitalistă a românilor

Perioada cea mai buna a capitalismului romanesc a fost intre 1924-1929. Aceasta perioada de prosperitate este aproape singulara in istoria Romaniei. Dupa anul 1924, cand Romania a reusit sa-si consolideze integrarea teritoriala,    economia tarii  va realiza progrese fara precedent. Va spori numarul intreprinderilor industriale si al muncitorilor, va creste capitalul investit si mecanizarea, se va imbunatati inzestrarea tehnica a intreprinderilor, iar productia va creste cu zeci de procente, comparativ cu perioada anterioara, productia vegetala si animala se va ameliora sensibil. Toate acestea vor imprima ca trasatura esentiala a perioadei avantul industrial si va influenta pozitiv dezvoltarea intregii economii nationale, inclusiv relatiile comerciale externe ale tarii. Avantul economic de dupa 1924 a fost influentat si de conditiile economice externe favorabile. Intre acestea mentionam indeosebi cererea mereu in crestere pe piata mondiala de produse romanesti: petrol, lemn si cereale, precum si mentinerea preturilor la materii prime si combustibil pina in 1929 la un nivel relativ ridicat.

Masurile de politica economica, care au contribuit la crearea avintului economic dupa 1924, pot fi grupate, in general, in trei categorii: (1) legislatia cu privire la dezvoltarea industriei;  (2) tarife vamale comerciale protectioniste; (3) politica de finantare si de credit pentru ramurile economiei nationale.

Legislatia industriala s-a concretizat prin adoptarea catorva legi, dintre care cea mai importanta a fost legea minelor din iulie 1924. In baza ei, statul exercita dreptul de proprietate asupra tuturor bogatiilor miniere ale subsolului. Valorificarea acestor bogatii se facea de catre stat, fie direct, fie prin concesionare. Se prevedea ca se acorda dreptul de exploatare a zacamintelor subsolului in primul rind societatilor anonime miniere romane, adica acelora in care cel putin 60% din capitalul social sa fie detinut de cetateni romani; doua treimi din membrii consiliului de administratie, ai comitetului de cenzori, precum si presedintele consiliului de administratie trebuiau sa fie cetateni romani. In afara acestor societati, legea mai stabilea ca pot beneficia de dreptul de concesiune si alte categorii de societati care se obligau ca in timp de 10 ani sa indeplineasca conditiile stabilite pentru prima categorie de societati. Legea minelor a provocat reactii din partea cercurilor financiare straine care aveau capitaluri investite in industria extractiva a Romaniei, cautand sa determine statul roman sa nu infaptuiasca “nationalizarea” subsolului si a intreprinderilor miniere (in anul 1925 se modifica procentul de 60% din capitalul social detinut de cetateni romani la 50,1%).

Legea comercializarii. A fost o lege care regulariza controlul intreprinderilor statului. Adoptata in 1924, prin care se introduceau in intreprinderile statului principiile comerciale din intreprinderile particulare de a participa la exploatarea unor intreprinderi ale statului cum erau Navigatia fluviala romana, Serviciul maritim roman, C.A.M. sau intreprinderi care se ocupau cu exploatarea generatorilor de energie (carbuni, petrol, gaz metan, caderi de apa etc.). In conducerea unor asemenea intreprinderi, 1/3 din numarul membrilor consiliului de administratie era numita de guvern, restul fiind ales dintre membrii consiliului de administratie, comitet de cenzori precum si presedintele, cetateni romani.

Legea energiei. Tot din 1924, se creau avantaje multiple acelora care-si investeau capitaluri pentru producerea energiei electrice hidro si termoelectrice, concesionarul fiind obligat sa rezerve statului o patrime din energia produsa. De asemenea, prin legea pentru regimul apelor (din 1924) se cerea intreprinderilor ca majoritatea capitalului sa fie autohton, precum si presedintele si 2/3 din numarul administratorilor si cenzorilor sa fie cetateni romani.

Dezvoltarea mai accentuata a industriei, dupa 1924, a avut loc pe baza structurii industriale mostenite din anii anteriori. Fata de perioada antebelica se constata, pe ansamblu, o crestere a ponderii industriei mari in productia industriala a tarii (circa 80%), concomitent cu o dinamica a celei mici si mijlocii. Au fost infiintate noi intreprinderi mari, cu procese tehnologice complexe, cum erau uzinele “Malaxa” din Bucuresti, fabricile de la Copsa Mica, Cugir, I.A.R. din Brasov. Dezvoltarea metalurgiei a fost stimulata de necesitatile mari de produse metalurgice ale economiei. Cu toata aceasta crestere, metalurgia continua sa ocupe un loc de mica importanta, cu mult in urma altor ramuri industriale. In 1928, ea dadea o valoare a productiei de circa doua ori mai mica decat industria alimentara.

In articolul viitor cateva detalii despre ce s-a intamplat atunci si ceea ce se intampla astazi.

Geopolitica – o metoda de interpretare a fenomenelor politice. Multi dintre specialisti considera geopolitica o stiinta. Deoarece eu nu recunosc politologia ca stiinta, pozitia mea este cea conservatoare, apartinand secolului XX, care considera geopolitica drept o metoda cu care se poate produce un studiu interdisciplinar, care cerceteaza o realitate politică cu ajutorul unor date geografice, sociologice, economice si istorice. Un studiu politic asupra Extremului Orient sau al Orientului Mijlociu este mult mai facil decat unul care se refera la Romania, este ca si cum un medic si-ar diagnostica sau opera un membru al proprii familii, cu toate astea am incercat de cateva ori un asemenea demers cu mai mult sau mai putin succes. Un studiu geopolitic poate fi facut top-down (de sus in jos)  prezentand concluziile si justificandu-le prin aplicarea relatiilor cauze- efect, bazate pe date verificabile. Alternativa ar fi constructia analizei buttom-up (de jos in sus) prin prezentarea datelor, ipotezelor de lucru si relatiilor cauze- efect pentru a trage concluziile necesare completarii studiului. De obicei, mai mult pentru placerea verificarii construiesc un studiu geopolitic folosindu-ma de ambele metode.

Cateva vorbe despre aparitii si disparitii. Civilizatiile se distrug sau sunt distruse. Civilizatiile mai mari cad facand mult zgomot, cele mai mici in liniste, aproape in soapta. Civilizatiile mari dispar violent, cu mari jertfe umane si materiale, cele mici prin contopire sau cotropite. Adevarat, sunt natiuni care au aptitudini sinucigase si sunt altele mai prudente, Coana istoria nu iarta ambele. Pentru ca lucrurile trebuie sa fie distruse pentru a fi reconstruite, in alta forma si cu alti jucatori mai potenti, mai tineri, mai virili decat precedentii, loviti de artroza decadentei si a relelor moravuri. Fiti linistiti, nu elaborez o teorie fascista a popoarelor tinere impotriva putrefactiei plutocratice a occidentului. Pur si simplu o teorie de acest gen ar fi o stupiditate – simplu, nu exista popoare tinere, toti suntem vechi!   Toti avem stramosi comuni care au haladuit pe ici pe colo. Ne adunam intr-un teritoriu, ne nascocim niste mituri fondatoare, ne adaptam o limba, ne producem o creatie comuna pe care o numim traditie si traim impreuna cat putem de mult.

Aptitudinea demolării. Cu cat coeziunea va fi mai puternica cu atat lucrurile vor merge mai prost in fata cataclismului despartirii. Societatile de otel se vor sparge cand vor trece de maxima elasticitate, cele casante, sa le numim de fonta, se vor sparge cand lovitura va fi mai puternica de forta lor de rezistenta. Societatile de lemn se vor rupe cu sau fara aschiile care vor sari din ele. Societatea romaneasca este una de lut. Coeziune este legata de oportunitate, acel lichid care incheaga si destrama, intotdeauna prezent in ploile din vazduh si tarana pe care călcăm.  Nu este ceva fatidic, dictat de soarta sau de Dumnezeul romanilor, pur si simplu asa reactionam noi ca societate, asa am fost obisnuiti, educati,  sau condusi. Noi ne demolam periodic, avem aptitudinea demolării.

Logica sau lipsa ei. Nu vreau sa transform acest preambul intr-un demers in logica si sa enumar erorile logice existente (fallacies) din simplul motiv ca  ar fi extrem de plictisitor pentru majoritatea cititorilor.  Un singur lucru pot sa va asigur: pot  argumenta cu exemple ca 80% din tot ceea ce se discuta nu poate fi incadrat intr-o logică formală sau informală. Comportamentul este atat de eratic si eronat incat tot ce se poate face nu va fi facut. Creem afirmatii goale, apelam la probabilitate, ne creem false dileme (afirmam că doar două alternative există, când de fapt sunt mai mult de două). Majoritatea noastra apelam ad hominem (atacul la persoana mai degraba decât la argument), transferam sarcina dovezii adversarului de opinie si toate astea cu jutorul unor trucuri extrem de infantile, folosim puterea în relaţiile dintre proponent (cel ce propune) şi interlocutor, apelam la patriotism sau moralitate, ambele inutile in dezbaterea si rezolvarea problemelor. Totul in afara argumentelor si masurilor logice eficiente.  Cate odata ma uit revoltat la oamenii care se  perinda in fata noastra si care cred cu convingere ca toti suntem  nevolnici si prosti ca sa nu-i intelegem. Avem alternative? Avem un drum pe care sa-l putem urma? Exista si oameni care pot intelege si lua masurile necesare? Probabil ca avem! Nu cei pe care-i vedem astazi in vitrina natiunii, sau cel putin majoritatea lor.

Stiri proaste sau foarte proaste. Cifrele nu pot minti decat daca sunt manipulate in felul in care un cititor neatent sau mult prea increzator le poate citi si interpreta diferit decat  purul adevar matematic.  Romania a intrat intr-o panta demografica descendenta ireversibila, care ne va conduce la schimbari demografice, care vor transforma total fata Romaniei in trei generatii. Ramane de vazut daca viitorii locuitori ai Romaniei vor fi nordici (noii saşi), care vor cauta o clima mai blanda si un pamant mai roditor sau vor fi sudici din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, care vor cauta aceleasi avantaje.   In 2009 traiau in Romania  90 de mii de expati occidentali si 200 de mii de kurzi originari din Turcia sau Irak.

Nota: Articolul este un  rezumat al unor articole scrise de mine  si nepublicate pe bloguri la nivel de “Creative Commons License”.