Author: theophyle

Circul este un gen de spectacol care cuprinde numere de gimnastică, acrobaţie, prezentare de animale dresate, momente comice bufe, iluzionism etc. Aceeaşi denumire o poartă atât ansamblul artistic care organizează astfel de spectacole, cât şi construcţia în care au loc spectacolele. Aceasta este definitia pe care o da Dex-ul acestui soi de spectacol, actorii si locatia in care se petrec   spectacolele respective. Prima stire pe care eu am hotarat sa o numesc prestatie de iluzionism  a fost acordata publicului de parlamentarii USL care vor un prag de numai 30% pentru validarea referendumului şi au depus în acest sens un proiect la Senat, citez:

“Am depus un proiect de modificare a Legii referendumului care conţine două noutăţi: cvorumul de participare la referendum să fie scăzut de la 50% la 30 şi, a doua, nu mai puţin de 25% din populaţia cu drept de vot să se pronunţe «Da» sau «Nu» – cele două sunt condiţii cumulative” SURSA

Deci prieteni, baietii din USL vor sa creeze iluzia ca 30% este majoritatea poporului. Frumoasa iluzie.

Astazi dimineata am avut doua spectacole: primul cu dresaj si al doilea cu clovni. Guvernul incerca sa ne dreseze crezand ca nu prea intelegem intentiile lui. Deci dragi catei care nu intelegeti ca democratia nu este pentru voi ci numai pentru dulai,  guvernul a propus modificarea Codului de Procedură Penală, astfel încât procurorii să nu mai aibă posibilitatea de a monitoriza conturile infractorilor sau cercetaţilor penal daţi în urmărire naţională sau internaţională. Astfel, persoanele vizate ar fi libere să îşi mute averile în paradisuri fiscale cu care România nu are tratate de extrădare. Acest amendament propus de Guvern nu a fost încă aprobat, el fiind în discuţie la Comisia Juridică a Senatului. SURSA

Bineinteles ca la spectacolul cu clovni au participat preferatii publicului Ponta si Antonescu. “Premierul Victor Ponta este de părere că atitudinea ironică a lui Crin Antonescu în ce îl priveşte nu prevesteşte o eventuală destrămare a Uniunii Social Liberale, iar proiectul comun al celor doi rămâne valabil. „Eu nu reproşez nimănui în public, reproşez la vestiare“, a spus Ponta la B1 TV şi a explicat că „Antonescu se aprinde mai repede, a folosit termeni ironici, nu jignitori, dar am discutat în privat şi am explicat încă o dată“. SURSA

Mare cearta mare, ca sa inteleaga tot bibanul ca in Romania exista opozitie!

In ultimul rand spectacolul de astazi se termina cu o prestatie de excelenta a cunoscutei trupe “Corneliu Dobriţoiu  si generalii veseli”  facuta pe arena DNA. Din nefericire unii actori ai acestui numar s-au declarat bolnavi.

“Generalul în rezervă Francisc Radici, fostul șef al serviciului secret al Armatei nu se mai prezintă astăzi la întâlnirea cu anchetatorii DNA, care fusese stabilită pentru ora 12,00. Potrivit surselor EVZ, după ce ex-ministrul Dobrițoiu a plecat de la DNA ca urmărit penal, generalul Radici- următorul pe lista celor cu probleme legate de cumpărarea locuințelor de serviciu -, a anunțat că e bolnav și nu se mai poate prezenta la DNA. Fostul șef al “spionilor” militari a obținut astfel o amânare de o săptămână a momentului în care i se vor aduce la cunoștință acuzațiile.” Senatorul Dobrițoiu a ieșit din sediul DNA. El a precizat că i-au fost aduse la cunoștință învinuirile formulate de procurorii militari ai Direcției Naționale Anticorupție. Corneliu Dobrițoiu este urmărit penal pentru participație improprie la abuz în serviciu. El a spus că a investit mulți bani în apartamentul luat de la MApN și că l-a vândut după ce soția lui a fost atacată în scara blocului. SURSA

Despre “femeia cu barba” si “dresorul dresat”, poate in alt articol despre Perpetum Circus.

Din nefericire, la noi si nu ca la vestitul Cirque d’hiver, spectacolul nu incepe in fiecare zi la 8 seara (vezi afisul), el nu se termina zi si noapte. Perpetum Circus!  Deci prieteni, circul continua, asta este – noi privim, unii se bucura, altii se cearta, majoritatea sunt indiferenti. Interesant ar fi sa stim si noi cand se termina spectacolul. Exista sanse sa se termine in acest deceniu? Secol? Mileniu? Cine stie? Fiecare cu opsimismul (pesimism + optimism) lui.

Notificare: “perpetum /  perpeuum”  – original in latina veche se scria cu un singur U, de fapt V. Mai tarziu in latina medievala, au inceput sa-l scrie intr-un fel fonetic cu dublu U. Deci titlul nu este gresit!

Sub titlul „ Ştire şocantă: Marea Britanie nu este izolată în Europa” (Shock news: Britain not isolated in Europe) ziarul de centru-dreapta The Times, care apare la Londra, a publicat un articol semnat de Thomas Kielinger, un articol interesant despre absurdul relatiilor dintre Marea Britanie si Uniunea Europeana reprezentate de dna Angela Merkel si de dl David Cameron. Am hotarat sa continui seria de articole in care incerc sa atentionez legaturile multiple dintre provocarile Europei si pericolele la care este expusa lumea in care traim si ne dorim sa apartinem.

Thomas Kielinger (născut în 1940) este corespondentul în Marea Britanie al publicaţiei Die Welt şi autor al cărţii Elizabeth II: Das Leben der Queen (nu este tradusă în limba română). A început să lucreze la această publicaţie în 1971 în funcţia de critic literar, după care a devenit corespondent-şef la Washington DC. Ulterior, Kielinger a devenit redactor-şef al revistei germane Rheinischer Merkur, dar a revenit la Die Welt în anul 1998 în postul actual.

The Times este decanul cotidianelor britanice (1785), Times a fost mult timp cunoscut în toată lumea şi considerat ca fiind vocea “establishment”-ului britanic. În pofida marei difuzări, influenţa sa a diminuat considerabil de la cumpărarea sa în 1981 de către grupul lui Rupert Murdoch “News Corp” şi noua tendinţă cu mai mult sport şi ştiri despre celebrităţi.În scopul atragerii tineretului, ziarul a adoptat un format compact (tabloid) în 2004. Site-ul web găzduieşte între altele ziarul literar de referinţă – TLS, “The Times Literary Supplement”, conţinut multimedia şi rubrica “Comment Central”, care adăposteşte  blogurile ziariştilor proprii dar şi ale celor din alte ziare ale lumii anglofone. Arhivele, cu plată, reproduc paginile ziarului de la crearea sa în secolul XVIII.

***

Angela şi David – relaţia amoroasă dintre ei trebuie să fie una dintre cele mai interesante din recenta istorie politică. În urmă cu şapte ani, aveau divergenţe serioase pentru că noul lider conservator le ceruse eurodeputaţilor din formaţiunea sa să părăsească Partidul Popular European, locul unde sunt grupaţi toţi conservatorii cu idei de dreapta, inclusiv creştin-democraţii Angelei Merkel, şi să se alăture unui nou grup politic de centru-dreapta creat de David Cameron.

Dacă i-aţi putea vedea acum… La sfârşitul săptămânii au celebrat venirea primăverii împreună, însă şi alături de Samantha, Joachim şi copiii lui Cameron, pentru a fi totul în regulă. Ce metamorfoză! Premierul britanic nu şi-a mai luat niciodată întreaga familie într-o vizită externă care are un conţinut politic atât de dens, iar Angela Merkel nu a mai conferit atât de multă apropiere niciunui alt oaspete, străin sau german, la reşedinţa guvernamentală oficială de la Schloss Meseberg [unde Cameron şi Merkel au petrecut sfârşitul de săptămână].

Probabil că ideea conform căreia naţiunile nu au prieteni, ci doar interese este doar o axiomă de filosofie politică. Dar, într-o perioadă de criză, sigur este util dacă protagoniştii reuşesc să adauge prietenie la relaţiile formale şi dacă, procedând în acest fel, reuşesc să consolideze obiective comune.

Un termen nepotrivit

Jurnaliştii tind să ignore aspectele care unesc oamenii, preferând să evidenţieze dramele aversiunii şi divergenţele. Acest lucru s-a întâmplat după discursul rostit de Cameron pe teme europene în ianuarie, ocazie cu care premierul britanic cerea returnarea prerogativelor decizionale la nivel naţional. Însă s-a acordat puţină atenţie discursului pe care cancelarul german l-a rostit în aceeaşi săptămână la Davos. Şi Angela Merkel a vorbit despre necesitatea ca Uniunea Europeană să implementeze reforme pentru stimularea competitivităţii şi pentru atenuarea alienării profunde pe care europenii o resimt faţă de “uniune”, un termen nepotrivit în acest moment, dacă a fost vreodată unul corect.

În astfel de chestiuni, Cameron şi Merkel au opinii similare. Chiar şi în problema deranjantă a “competenţelor” pe care Londra le vrea înapoi de la Bruxelles, distanţa dintre cei doi lideri se micşorează. Acuzaţiile privind abuzuri asociate discursului său au stârnit un gen de comentarii în Germania care tind să arate că speculaţiile privind izolarea Marii Britanii în Europa sunt inadecvate.

Michael Meister, vicepreşedintele grupului parlamentar al partidului Angelei Merkel, a fost întrebat la sfârşitul săptămânii trecute care este poziţia Guvernului german faţă de ideea malignă a lui David Cameron privind “revizuirea competenţelor” – idee pe baza căreia este propus referendumul privind apartenenţa Marii Britanii la UE pe care premierul l-a promis pentru anul 2017.

“Avem nevoie de compromisuri”, a răspuns Meister. “Aşteptăm argumente”, a adăugat el. În mod semnificativ, oficialul german a admis că “au loc discuţii intense” în legătură cu ideile premierului. Exact pe această temă a fost întâlnirea de la Meseberg.

Capcană mortală

Este prematur să spunem dacă este necesară o modificare a actualelor tratate UE, iniţiativă la care Merkel şi apropiaţii ei se opun. Mai important, datorită abordării directe a lui Cameron, vechea problemă a “deficitului democratic” care riscă să erodeze proiectul european a dobândit o nouă urgenţă. Şi stabilirea unor termene-limită este utilă, chiar dacă David Cameron ar putea fi mort din punct de vedere politic până în 2017.

În mod sigur, Angela Merkel nu vrea ca noul său prieten britanic să cadă în capcana mortală europeană. Afinitatea dintre ei este amplificată puternic de convingerea strategică a Angelei Merkel că, din punctul de vedere al Uniunii Europene, pierderea Marii Britanii dar câştigarea Croaţiei, Bulgariei sau României a devenit un lucru logic şi de bun simţ.

Dar există şi un criteriu intern în calculele cancelarului. Dacă doreşte să îşi menţină actuala cotă a popularităţii până la alegerile din septembrie, este mai bine să se apropie de David Cameron şi de ideile lui privind deschiderea pieţelor financiare şi responsabilitatea democratică mai degrabă decât să adopte ideile etatiste şi instinctele protecţioniste franceze.

În Germania, există o armată secretă de simpatizanţi ai lui Cameron care aplaudă abordarea pragmatică a acestuia faţă de UE, abordare pe care politicienii germani îndrăznesc rar să o adopte. Frustrarea pe care contribuabilii germani o resimt din cauza poverii acordurilor de asistenţă financiară a generat unele clivaje politice agresive. Angela Merkel nu doreşte să îşi atragă mai mult dispreţ printr-o atitudine de contestare a unui premier britanic care este mai popular în Germania decât presa ar permite să se creadă.

Ce ar urma

De curând, germanii şi-au adus aminte cum influentul fost cancelar Helmut Kohl le-a impus acceptarea monedei euro. “Am acţionat ca un dictator”, recunoştea Kohl, în mod cinic, într-un interviu acordat în 2002 şi difuzat abia săptămâna trecută. Oponenţii pe care el îi califica la sfârşitul anilor 1990 drept “inamici ai statului” au creat acum un nou partid, Alternativă pentru Germania, care va declanşa o dezbatere mult-aşteptată despre efectele pe care le-ar avea revenirea la marca germană asupra viitorului ţării.

Noul partid va trebui să primească cel puţin câte 2 000 de semnături în fiecare din cele 16 landuri germane pentru a putea participa la alegerile federale. Conform unui recent sondaj, aproximativ 25% dintre alegători au declarat că ar putea opta pentru formaţiunea Alternativă pentru Germania în scrutinul din septembrie. Însă doar 5 000 dintre ei au dat semnături până acum.

“Groaza de ceva de după moarte / Tărâmul neexplorat de unde / Nu mai revine nimeni” – acesta este sentimentul care îi frământă pe alegătorii eurosceptici din Germania atunci când se gândesc la situaţia care ar urma în eventualitatea dispariţiei monedei euro. În acelaşi timp, ei nu au încredere în politicieni, mai ales dacă îşi amintesc cum Helmut Kohl i-a forţat să renunţe la marca germană.

În schimb, David Cameron, prin stilul său direct şi deschis, este considerat un lider dacă este să ne luăm după inimile germanilor şi Angelei Merkel. Fie ca relaţia lor romantică să reziste pietrelor şi săgeţilor acestor vremuri dramatice. Articolul original in  The Times aduce in limba romana PressEurop

Bună dimineata intr-o zi de marti. Vremea va fi în general frumoasă. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporare în cursul zilei în Oltenia, Muntenia şi în zona de munte, unde izolat va ploua slab. Vântul va avea intensificări în sud-estul ţării. Temperaturile maxime, în creştere uşoară, vor fi cuprinse între 12 şi 20 de grade, iar cele minime între 0 şi 9 grade, mai scăzute în depresiunile intramontane. În nordul şi centrul ţării izolat se va produce brumă.

În Bucureşti, cerul va fi variabil, cu înnorări în prima parte a zilei, când trecător vor fi condiţii de ploaie slabă. Vântul va sufla în general moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 19 grade, iar cea minimă va fi de 4…6 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3806    RON; 1 USD = 3. 3538    RON; 1 EURO = 1. 3062 USD; Francul elvetian 3. 6053 RON. Gramul de aur 152.5734 RON.

Sistemul bancar a ajuns pe locul 3 în Europa la credite neperformante. Aproape o cincime din creditele vândute de bănci din România aveau restanţe de peste 90 de zile în februarie 2013, situaţie comparabilă cu cea din Grecia şi Irlanda.   România s-a situat la sfârşitul anului trecut pe poziţia a treia între ţările europene puternic afectate de ne­ram­bursarea îm­prumuturilor acor­date de bănci, creditele neperfor­mante triplându-se ca pondere în portofoliile tota­le în ultimii trei ani şi jumătate şi ajungând la 18,2% la sfârşitul lui 2012. Aceasta înseam­nă că băncile locale au în portofolii credite proaste de aproape 10 mld. euro. Ponderea neperforman­te­lor a trecut de 19% în februarie. „Este de menţionat că ponderea creditelor ne­performante din sistemul bancar românesc s-a pro­dus treptat, pe o perioadă de câţiva ani, şi a dat posibilitatea băncilor să se adapteze. Dacă ne ui­tăm la indicatorii de capita­lizare şi lichiditate sis­te­mul stă foarte bine şi nu cred că există un risc imi­nent“, spune analis­tul financiar Aurelian Dochia.  Băncile au fost nevoite să constituie în ultimii ani provizioane de miliarde de euro pentru a aco­peri pierderi din credite neperfor­mante, ceea ce a erodat câştigurile şi a adus rezul­tatele în zona negativă. Numai anul trecut sistemul bancar a avut o pierdere agregată de 475 mil. euro.   Acţionarii străini ai bănci au adus peste 1,5 mld. euro la capitalul băncilor locale în ultimii patru ani la cererea BNR de a menţine în limitele legale parametrii de lichiditate şi solvabilitate. Indi­­ca­torul de solvabilitate ajungea la 14,6% la ni­velul sistemului bancar, peste pragul BNR de 10%. Integral in Ziarul Financiar

Congres PSD: bătălia se dă pentru eşalonul doi. Victor Ponta şi Liviu Dragnea rămân în fruntea PSD, iar ceilalţi „grei“ ai partidului urmează să se bată pentru cele 16 posturi de vicepreşedinţi Victor Ponta şi Liviu Dragnea rămân în fruntea PSD, iar ceilalţi „grei“ ai partidului urmează să se bată pentru cele 16 posturi de vicepreşedinţi. La Congresul PSD din 19-20 aprilie cea mai râvnită funcţie va fi cea de vicepreşedinte, liderii de la centru şi din teritoriu făcându-şi jocurile pentru a obţine o astfel de poziţie, în condiţiile în care structura de vârf a partidului este deja conturată. Victor Ponta nu are emoţii în obţinerea unui nou mandat de preşedinte, cei 4.200 de delegaţi având toate motivele să fie mulţumiţi după ce partidul a ajuns la putere. Niciunul dintre „greii“ partidului nu s-a oferit să candideze contra lui Ponta, singurul adversar fiind Andrei Alexandru, fost consilier al lui Nicolae Văcăroiu. O altă certitudine este faptul că Liviu Dragnea va rămâne numărul doi în partid, urmând să deţină funcţia de preşedinte executiv. Dragnea va elibera, în acest fel, postul de secretar general care va fi ocupat, cel mai probabil, de deputatul Andrei Dolineaschi. Însă, secretarul general nu va mai fi ales de congres, ci de către Comitetul Executiv, la propunerea preşedintelui partidului. Pe lângă funcţiile executive, va mai exista şi fotoliul de preşedinte de onoare al PSD, rezervat pentru Ion Iliescu. Integral in Adevarul.

Guvernarea Ponta, copy-paste după Boc. USL și-a schimbat radical opinia despre problemele României, după ce a ajuns la putere. Multe dintre hulitele măsuri luate de predecesorul său au fost păstrate de actualul premier Premierul Victor Ponta nu s-a încumetat să se dezică de multe dintre măsurile asumate de predecesorul său, Emil Boc, pe care le-a criticat când era în opoziție. Dacă, în Opoziţie, Uniunea Social Liberală critica aproape orice măsură luată de guvernele PDL, odată ce a preluat Puterea, guvernul Victor Ponta a menţinut sau a pus în practică exact ce înfiera la Executivul condus de Emil Boc. Chiar dacă USL a criticat vehement austeritatea impusă de guvernele PDL, printre primele măsuri luate de Uniune, după câştigarea alegerilor, a fost aceea de a menţine politicile Cabinetului Boc: fără tichete de masă, de cadou sau de vacanţă pentru bugetari, dar şi blocarea angajărilor în sistemul de stat. În urmă cu câteva zile, Victor Ponta a afirmat că, în şedinţa de guvern din această săptămână, pe ordinea de zi se va afla celebra Ordonanţă de Urgenţă 116, în baza căreia va fi demarat un program de concedieri în companiile de stat din sectorul energetic, în perioada 2013- 2018. În total este vorba despre 15 companii, care vor trece prin programe de restructurare şi reorganizare. Dacă, în 2009, Maria Grapini spunea că impozitul minim, cunoscut şi ca forfetar, introdus de Gheorghe Pogea, „va pune perna pe gura IMM-urilor”, acum ministrul delegat pentru IMM-uri, Turism şi Mediu de Afaceri a anunţat că acest impozit ar urma să fie aplicat din a doua jumătate a anului în curs. Integral in EVZ

După ce i-au primit pe investitorii din China cu pâine, sare şi pliante colorate despre ”frumuseţea locurilor”, autorităţile române se miră: ”De ce au plecat nemulţumiţi?!” China Gezhouba Group Company Ltd. (CGGC), una dintre primele 10 companii chineze din domeniul infrastructurii energetice şi de transport, este interesată să construiască hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti. Investiţia este estimată la 1,4 miliarde de euro şi ar crea 5.000 de locuri de muncă. După mai multe întâlniri cu autorităţile române în ultimii ani, oficialii firmei au constatat recent la Bucureşti că Guvernul român nu s-a decis, încă, asupra procedurii de atribuire a contractului. n loc de date concrete, investitorii au fost întâmpinaţi la Cluj cu pâine şi sare şi o prezentare la planşă, acest lucru nefiind tocmai ceea ce aşteptau oaspeţii străini. De ce au plecat nemulţumiţi investitorii? “Documentaţia suficientă şi completă despre acest proiect este încă aşteptată”, a declarat pentru gândul  Shi Li, vicepreşedintele CGGC, companie care a construit cea mai mare hidrocentrală din lume, Trei Defilee (fluviul Yangtze, China).  Prefectul judeţului Cluj, Gheorghe Vuşcan, spune că i-a primit cum a putut mai bine, dar dă vina pe timpul scurt pentru pregătirea vizitei. “Noi i-am primit ospitalier. Ei au fost şi în zona unde urmează să se construiască hidrocentrala. Au fost impresionaţi de oameni şi de frumuseţea locurilor”, se mândreşte Vuşcan.    Pe hârtie, Deloitte, consultantul selectat de autorităţi acum aproape trei ani în baza unui contract de 5 milioane de euro şi care trebuia să găsească potenţiali investitori, a stabilit că hidrocentrala de lângă Cluj-Napoca va fi gata în 2020.   CGGC, care nu are în portofoliu nici un proiect în Europa, a fost, la un moment dat, contractor la un proiect câştigat în Etiopia de ENKA, partenerul turc al Bechtel, la construcţia Autostrăzii Transilvania. Integral in Gandul.

Noul ministru de Justiţie, Robert Cazanciuc, a depus jurământul. Ce i-a spus Traian Băsescu. Robert Cazanciuc, noul ministru al Justiţiei, a depus jurământul de învestire, luni, în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu. După depunerea jurământului de ministru, Cazanciuc îşi va prezenta priorităţile de la Ministerul Justiţiei. raian Băsescu: -Vă urez succes în activitatea dvs. Sunt convins ca nu aveţi niciun dubiu că principalul dvs. obiectiv e un MCV favorabil României, care să permită intrarea în Schengen sau decizia de intrare în luna decembrie. Prea puţin dintre cele rămase restante în MCV ţin de Ministerul Justiţiei. Cele mai multe ţin de politicieni, Parlament, Guvern sau alte structuri ale statului. Vă asigur ca dvs. veţi fi responsabil, că aşa e la noi. – Profit de prezenţa Guvernului să spun că observ că, pe primele două luni ale anului, este pentru prima dată când avem un sold al comerţului pozitiv. Este pentru prima dată de la Revoluţie. Pe 11 aprilie, prim-ministrul Victor Ponta l-a propus pe Robert Cazanciuc pentru funcţia de ministru al Justiţiei, după ce ce Mona Pivniceru a renunţat la funcţie, în favoarea unui post de judecător la Curtea Constituţională. Preşedintele Traian Băsescu a calificat drept “acceptabilă” propunerea privind numirea lui Robert Cazanciuc la Ministerul Justiţiei. Integral in Romania Libera

Beneficiar de top al contractelor date de Udrea – în topul sponsorilor PSD si USL. Acum fix doi ani unul dintre premianții Elenei Udrea când vine vorba de contracte din  bani publici apărea în poze alături de ministru la nişte tăieri de panglici în judeţul Botoşani. În data de 16 aprilie 2011 Elena Udrea, pe atunci ministreasa Dezvoltării Regionale şi Turismului, vizita Botoşaniul, însoţită de premierul Boc, scopul măreţei vizite fiind psalmodierea măreţelor realizări de pe şantierul de la Casa Ventura, clădire aflată în plină reabilitare, investiţie realizată pe fonduri europene de societatea Victor Construct SRL, a omului de afaceri pedelist Victor Mihalachi. Presa locală a fost în extaz. Cităm: „Cu prilejul vizitei pe şantier, Elena Udrea şi-a manifestat satisfacţia de a vedea ca ţara este un şantier, fapt care se adevereşte la Botoşani… ţinta noastră este anul acesta, să terminăm de contractat toate cele 4,3 miliarde de euro pe care le avem pe Programul Operaţional Regional şi desigur să creştem procentul plăţilor făcute astfel încât să reuşim să accesăm toţi banii europeni până la termenul pe care îl avem şi anume contractare 2013, plăţi până la finalul lui 2015“, a declarat Elena Udrea. Bucuros că asupra s-a revărsat atât bănet din poşetuţa de 4 miliarde a ministresei, la finalul vizitei de la Casa Ventura, Victor Mihalachi i-a dat Elenei o icoană, gratis. Cu câteva zile înainte de scoborârea Elenei la Botoşani, în data de 12 aprilie 2011, presa din Botoşani anunţa cu mare tam-tam că patronul SC Victor Construct SRL a devenit preşedintele organizaţiei oamenilor de afaceri din PDL Botoşani. Numirea a avut loc în cadrul unei ședințe desfășurate la Hotelul Rapsodia, consecutivă conferinței de alegeri a PDL pe municipiu din data de 1 aprilie. Patronul uneia din cele mai profitabile companii din Botoșani intrase în partid încă din data de 25 februarie, odată cu adeziunea unui alt om de afaceri ambidextru, Gheorghe Ciubotaru, fost vicepreședinte și secretar al PNL. Integral in Curentul.

„La maratonul din Boston, oamenii au alergat pentru a-şi salva viaţa“ – atentatul terorist, povestit de cei care l-au trăit. Exploziile care au ucis trei persoane şi au rănit peste 100 de oameni au marcat profund participanţii la ceea ce se aştepta a fi o competiţie lipsită de incidente. În loc de asta, oamenii au ajuns să alerge pentru a-şi salva viaţa. Potrivit CNN, Linda Claire Willits a trecut linia de sosire în trei ore şi 34 de minute, în cadrul celui de-al 29-lea maraton la care a participat. Willits s-a lăsat apoi copleşită de atmosfera creată de spectatorii care o felicitau şi a trimis un mesaj unei prietene care o aştepta într-un bar din apropiere, la Hotelul Mandarin Oriental. Apoi, s-a auzit sunetul unei explozii, urmat de un zgomot asurzitor. „A fost atât de puternic, încât barul s-a umplut de fum“, a povestit prietena ei, Stephanie Douglas. Oamenii au început să ţipe şi să se împingă, pentru a ajunge la ieşire. Douglas a fugit, fără să o poată contacta pe Willits. Jurnalistul sportiv Steve Silva se afla la eveniment. „Era clar că au fost răniţi, chiar în mijlocul mulţimii de spectatori. Am văzut confuzie, sânge pretutindeni“, a povestit Silva. Salvatorii s-au grăbit către victime, pentru a le ajuta să se deplaseze. Multe persoane suferiseră răni grave la membrele inferioare. Între ţipetele de panică şi durere, oamenii îi sunau pe cei dragi, pentru a-i anunţa că sunt în siguranţă. Reporterul Billy Baker a descris tensiunea şi agitaţia oamenilor care încercau să îşi dea seama ce se petrecuse şi nu aveau idee ce să facă. Jim Bardin lucrează într-o clădire de birouri care se află exact în zona în care au explodat cele două dispozitive. „Am auzit prima explozie şi a zdruncinat clădirea puţin, apoi am ieşit să văd ce se întâmplă, când a doua s-a auzit, la câteva secunde mai târziu“. Integral in Adevarul

Va urez o zi buna!

Moto: “Acei care nu studiaza istoria ii vor repeta greselile. Acei care o studiaza vor gasi alte cai de a gresi”.(Amendament anonim la legea lui Murphy)

Nota: Articolul de fata si cele doua care vor urma se ocupa de date probate cat se poate de academic si obiectiv. Toate sursele sunt publice si arhivate in diverse locuri. Bibliografia include si linkurile (unde au existat), dar este bazata si pe documente aparute in lucrari de specialitate, care nu se afla pe internet. In orice caz citatele si sursele sunt la dispozitia cititorilor pentru a completa cele mentionate in aceste articole.

Astazi este aproape clar ca unul din cele mai raspandite si atroce fenomene mondiale contemporane este terorismul.  Din punct de vedere etimologic, numele fenomenului provine din cuvantul latin “terrere”, tradus in romana prin “ingrozitor” sau “inspaimantator”. Primul text care il aminteste  este un text latin care descrie “terror cimbricus”, teroara Cimbrilor (popor germanic  originar din Iutland, care apare in primul secol i.Hr. in peninsula italiana) , care sunt descrisi de Strabon (lat. Strabo) cu lux de amanunte de loc magulitoare. Modernitatea ne aminteste de “regimul de teroare” (La Terreur)  al Iacobinilor pe timpul  Revolutiei Franceze. Primul terorist consacrat si mentionat in istorie cu aceasta titulatura, inclusiv formatiunea paramilitara pe care a condus-o, a fost Serghei Neceaiev, comandantul gruparii radicale (revolutionar nihiliste) “Pedeapsa poporului” (1869-73). Desi nu exista o definitie clara (de fapt exista mai mult de 100 de variante diferite – vezi Schmid and Jongman 1988), eu consider ca terorismul este o actiune  intentionata, care prin acte de violenta impotriva unor civili nevinovati, incearca sa castige beneficii materiale, politice sau sociale.

Terorismul ca fenomen local a existat dupa cel de al II-lea razboi mondial; majoritatea gruparilor teroriste au fost de stanga, sustinute,  sponsorizate si folosite de statele comuniste in frunte cu Rusia sovietica. Din gruparile de dreapta, cea mai proeminenta a fost OAS (Organisation de l’armée secrète).  Globalizarea terorismului s-a facut cu ajutorul gruparilor radicale de stanga, care au reusit sa creeze o colaborare intre diferite grupari teroriste, care actionau in regiuni diferite ale globului. Manifestarile pe care le-au luat actiunile teroriste au fost de obicei:  capturarea de ostateci, rapirea si deturnarea si explozia unor avioane, distrugerea unor obiective civile cu sau fara victime (de obicei cu victime), bombardare cu ajutorul rachetelor usoare  a unor obiective civile; majoritatea actiunilor  au implicat armament “conventional”, in afara cazului japonez, in care s-a incercat utilizarea gazului sarin in metroul orasului Tokio. Sunt cunoscute cel putin doua cazuri care au fost demascate ca o posibila incercare de a folosi armament neconventional.

Lupta impotriva terorismului a luat o turnura dramatica dupa implicarea Statelor Unite in aceste conflicte dupa nefericitele evenimente di 9/11 – 2001. Astazi exista doua doctrine diferite in aceasta lupta: doctrina de prevenire activa – care implica contact direct cu gruparile teroriste pe teritoriile in care ele sunt localizate si doctrina de aparare pasiva  – care implica numai apararea teritoriului unui stat respectiv.   Majoritatea statelor lumii se folosesc de doctrina de aparare pasiva.

Deoarece gruparile teroriste in totalitatea lor sunt pe departe anti-democratice, dar se folosesc de legislatia permisiva a democratiilor occidentale; aceste democratii au mari probleme in rezolvarea pericolelor teroriste. Limitarea libertatiilor civile si tehnicile  de arest si anchetare in cazul suspectilor de terorism sunt intr-o perfecta contradictie cu legile tarilor democratice, acest lucru facand lupta impotriva terorismului  ineficace in majoritatea cazurilor.

Singura posibilitate de a pune stavila activitatilor teroriste in aceasta atmosfera permisiva de facto este efortul informational al statelor democratice si controlul intrarilor si iesirilor de pe teritoriile nationale.

***

Structuri, doctrine şi costuri

“Razboiul impotriva terorismului” a fost declansat la data de 7 octombrie 2001 si continua pana astazi in majoritatea teatrelor de actiune initiale si cele care s-au dezvoltat in acest deceniu. Desi razboiul din Irak nu a avut nimic comun cu terorismul la inceputurile lui, el face parte din acest conflict, in special avand in vedere ceea ce a urmat dupa demolarea regimului lui Saddam Husein. Daca Irakul nu a fost un element terorist la inceputul conflictului, el a devenit dupa caderea lui Saddam  si este pana astazi.

Tactic, “Razboiul impotriva terorismului” poate fi impartit in etape si teatre de operatiuni care poarta nume codificate pe care le voi reda in original, fara a incerca o traducere (care ar iesi probabil jalnic).

Operatiunea Active Endeavour – inceputa la 4 octombrie 2001 si continuand pana astazi. Aceasta operatiune se ocupa cu inchiderea cailor de acces maritim si controlarea traficului maritim in lume, in special dintre Asia (Orientiul Mijlociu) si Africa spre Europa si Statele Unite. Punctul de forta al acestei operatiuni este Gibraltarul, intr-o masura sau alta si Bab-el-Mandeb, partial  Dardanele si Sharm el-Sheikh. Pana la 31 decembrie 2010 au fost monitorizate 100 de mii de nave, abordate 100 si escortate aproape 500. [1]

Operatiunea Enduring Freedom (Afganistan / OEF-A) – inceputa pe 7 octombrie 2001, continua pana astazi. Succese – demolarea regimului taliban, instaurarea unui regim cvasi ales de afgani, construirea si antrenarea unei forte afgane, distrugerea masiva a structurilor al-Qaeda, inclusiv a unor lideri centrali si a liderului “suprem”. Insuccese – reinnoirea si intensificarea regionala a unor conflicte cu ramasitele talibane, de fapt o noua insurgenta talibana, deschiderea unui nou front in Nord-Estul Pakistanului. [2]

Operatiunea Enduring Freedom (Filipine / OEF-P) – inceputa la 15 inuarie 2002, continua pana astazi. Operatiunea era menita sa distruga cadrele locale ale teroristilor al-Qaeda si afiliatilor din organizatia islamist-terorista Abu Sayyaf. Operatiunea a avut un succes major, avand in vedere ca din 2009 nu s-au mai inregistrat nici un fel de actiuni teroriste in acest spatiu. Inainte de 2009 ultimul incident terorist a avut loc in 2007. [3]

Operatiunea Enduring Freedom (Cornul Africei – Somalia / CJTF-HOA)  – La un an de la inceputul ostilitatilor in Afganistan, ramasitele teroriste din aceasta tara au inceput sa se regrupeze pe axa Yemen – Cornul Africii (Somalia – Eritreia). Toate statele mentionate sunt de fapte state fara o conducere centrala puternica, de fapt societati tribale, poate mai accentuate. Dupa 2009 exista o prezenta continua a unor forte occidentale (si australiene) in apele regiunii. Activitatile terestre sunt punctuale si nu prea mediatizate. Nu pare sa aiba un succes nici macar partial.  [4]

Operatiunea Enduring Freedom (Pankisi Gorge)  – Operatiunea a durat un an si jumatate si trebuia sa “inchida” posibilitatile de penetrare a trupelor islamiste aflate in Cecenia. Aceasta operatiune trebuia sa instruiasca si sa construiasca capabilitati militare superioare pentru fortele armate ale Georgiei. Operatiunea a inceput in 2002 si s-a terminat in 2004, dupa proteste repetate ale Rusiei. Rezultatul l-am vazut in 2008 (Razboiul Osetiei), cand rusii au ocupat cam jumatate din Georgia, retragandu-se dupa ce au aratat cine sunt stapanii regiunii. [5]

Operatiunea Enduring Freedom (Trans Sahara / OEF-TS) – Operatiunea a inceput la 6 februarie 2007 si trebuia sa curete regiunea de celule teroriste al-Qaeda. Operatiunea continua (si primeste si alte “obiective” – vezi conflictul libian) cam 500 de americani si inca 500 de localnici. Sunt raportate succese. [6]

Operatiunea Enduring Freedom  (Kîrgîzstan) – Operatiune inceputa in 2001 si terminata in 2004. Operatiunea consta in construirea unor baze logistice pentru Statele Unite si aliatii NATO, inclusiv modernizarea aeroportului international de la Bishkek (capitala tarii). Baza de la Manas este inca operationala, conform informatiilor existente, desi a fost subiectul unor discutii aprinse cu Rusia si China. Conform unor informatii publicate de The Washington Times, China a incercat sa mituiasca oficialii kîrgîzi cu suma modica de trei miliarde de dolari pentru a desfiinta aceasta baza. Deoarece baza este inca functionala probabil ca americanii au gasit argumente mai convingatoare.

Razboiul din Irak, inclusiv toate etapele lui, este considerat de americani si de o parte dintre analistii  militari ca parte integrala din numitul “Razboi împotriva terorismului”. Personal il consider o alta tarasenie, cel putin pana la momentul ocuparii Irakului de catre americani. Avand in vedere ca operatiunea de excludere aeriana (NFZ) numita Operatiunea “Desert Fox” a fost inceputa de Clinton in 1998, la fel ca pregatirea legala pentru invazia in Irak (Public Law 105 – 338 – Iraq Liberation Act of 1998). Lucru pe care multi l-au facut uitat pentru a-l atribui lui Bush (care la randul lui are suficiente greseli, dar nu pe asta!). Operatiunea “Iraqi Freedom” nu are nici o legatura cu razboiul american impotriva terorismului si in nici un caz nu este de considerat ca parte din acest razboi. Tot ceea ce s-a intamplat dupa rasturnarea lui Saddam poate fi sau poate nu fi considerat parte din acest razboi.

Costurile financiare ale “Razboiul impotriva terorismului”, conform datelor formale ale Congresului American, au fost pana la data respectivului raport, 29 martie 2011: Irak – 806 miliarde USD; Afganistan – 444 miliarde USD; alte operatiuni si  cheltuieli pentru conolidarea securitatii – 29 de miliarde USD,  alte 6 miliarde USD nu au fost alocate. [7] Cat au platit ceilalti aliati, inclusiv NATO, sunt numai prezumptii, fara cifre clare. Cred ca aproximativ inca 20-25% peste ceea ce au platit americanii. Despre costurile  umane voi discuta in articolul urmator.

Referitor la doctrina geopolitica si militara americana si la transformarile care au avut loc referitor la aceasta doctrina dupa 2005, cand Generalul Powell a demisionat sau dupa 2009, cand Barak Obama a devenit Presedintele Statelor Unite, nu prea am ce sa va povestesc, in primul rand pentru ca doctrinele  Presedintelui Obama nu-mi sunt prea clare.  In orice caz  aveti un link despre aceasta  doctrina, astazi dupa parerea mea depasita si probabil abandonata. Vechea Doctrina “American Century”,  probabil modificata dupa Powell, a fost bazata pe principiile  urmatoare:

1. Interventie numai daca interesul vital al SUA este amenintat;
2. Este necesara fezabilitatea si succesul obiectivelor interventiei;
3. Analizarea riscurilor si verificarea adevarata a acestora;
4. Toate mijloacele non-violente trebuie epuizate anterior;
5. Existenta unei strategii plauzibile de iesire din conflict inainte de declansarea lui;
6. Toate consecintele posibile trebuie luate in considerare;
7. Trebuie sa existe o sustinere a majoritatii poporului American;
8. Interventia trebuie sa fie conform normelor constitutionale Americane si legilor internationale;

Vezi aici cateva lucruri despre doctrinele americane in ultimul secol  ” Pacea imperială: De la Pax Romana la Pax Sinica” . Termin acest articol cu ceea ce a spus ieri (in legatura cu maratonul negru din Boston) un excelent analist american: “Now it is time to resume history.” Eu zic ca am inceput un nou Ev Mediu cu toate problemele si provocarile lui.

Bibliografie, note si citate:

[1]  Operation Active Endeavour
[2] Christopher N. Koontz, ed (2008). Enduring Voices: Oral Histories of the U.S. Army Experience in Afghanistan.
United States Army Center of Military History (USACMH)
[3] Operation Enduring Freedom – Philippines [OEF-PI]
[4] BBC: US denies Somali terror landing
DoD Establishing U.S. Africa Command
NYT:In Somali Civil War, Both Sides Embrace Pirates
[5] DOD  Georgia “Train And Equip” Program Begins
Patterns of Global Terrorism – 2003
[6] Pan Sahel Initiative (PSI)
[7] Congressional Research Service: The Cost of Iraq, Afghanistan, and
Other Global War on Terror Operations Since 9/11

Explozii la maratonul din Boston: Cel puţin trei morţi şi 144 de răniţi.17 persoane sunt în stare critică. FBI: Exploziile sunt atacuri teroriste. Barack Obama: Autorii atacurilor vor fi aduşi în faţa justiţiei. Două explozii au avut loc în apropierea liniei de final a maratonului din Boston. Bilanţul preliminar al atentatelor din Boston este de cel puţin trei morţi şi 144 de răniţi, conform unor surse medicale şi poliţiei, relatează CNN. Printre morţi se numără şi un copil, în vârstă de opt ani, alţi opt minori primind îngrijiri medicale, conform Boston Globe. Cel puţin zece persoane rănite au membrele amputate, potrivit unui expert în terorism. Cele două explozii s-au produs “simultan”, în apropierea liniei de sosire, la aproximativ 50-100 de metri distanţă, potrivit şefului poliţiei din Boston Ed Davis, care în cursul serii a anunţat că bilanţul a crescut de la doi la trei morţi. Guvernatorul statului Deval Patrick a vorbit despre “peste 100 de răniţi dintre care unii sunt în stare gravă”. Un băiat în vârstă de opt ani ar fi una dintre cele trei victime, potrivit presei americane, iar mai mulţi răniţi sunt, de asemenea, copii. Janet Napolitano, secretarul american pentru Securitatea Internă, şi directorul FBI îl ţin la curent pe preşedinte în legătură cu evenimentele din Boston şi cu situaţia securităţii Statelor Unite. Obama a cerut autorităţilor federale să ofere întregul sprijin autorităţilor statale după atentatele din Boston, relatează CNN. Deasupra oraşului Boston au fost instituite restricţii de trafic aerian ca urmare a exploziilor. De asemenea, autorităţile au sporit securitatea în New York şi Washington, DC. Sistemul de telefonie mobilă a fost oprit temporar la Boston pentru a se evita detonarea vreunui dispozitiv exploziv prin telefon. Mediafax.

Miniştrii francezi şi-au publicat averile.  Premieră în Franţa. Începând de luni pe site-ul guvernului francez sunt publicate declaraţiile de avere ale tuturor membrilor guvernului de la Paris. O operaţiune “transparentă” dorită de preşedintele François Hollande în urma declanşării scandalului Cahuzac, după numele fostului ministru al Bugetului care a recunoscut că avea un cont nedeclarat în Elveţia. Demersul nu a întrunit unanimitate nici în rândul socialiştilor de la putere, nici printre conservatorii din opoziţie. Această premieră în istoria Franţei – publicarea averilor miniştrilor – a provocat reticenţe, temeri. E o uriaşă schimbare culturală. Spre deosebire de lumea anglo-saxonă, în Hexagon raportul cu banii, cu averea, a fost dintotdeauna complicat. Ori astăzi, după scandalul Cahuzac, francezii descoperă că şi oamenii de stânga, socialişti, pot fi bogaţi, unii chiar foarte înstăriţi. Fie că au moştenit ceva fie că au fost cumpătaţi şi şi-au pus bani deoparte. În sine acest lucru nu este ruşinos dacă fireşte toate bunurile au fost obţinute legal. Unii denunţă însă această trasparenţă forţată şi o compară cu un populism ce-ar putea agrava neîncrederea francezilor faţă de elitele politice. Unii se tem că dacă se descoperă că un anume ministru nu a reuşit la 50 de ani să-şi pună bani deoparte atunci cum de poate gestiona finanţele unei ţări ca Franţa. Alţii se tem de ce o să zică oamenii de averea lor în aceste perioadă de criză. “Publicarea declaraţiilor de avere este mai degrabă puerilă decât moralizatoare” afirmă un ONG care se ocupă în mod regulat de actvitatea parlamentarilor. “A cunoaşte marca maşinii unui ales, că are un măgar sau un tricou cu Beckham şi o casă la ţară nu ne spune nimic despre activitatea sau probitatea sa morală” mai spune acest grup ce propune zece măsuri pentru o transparenţă mai mare. În particular sunt ţintite activităţile de lobby, conflictul de interese, traficul de influenţă şi corupţia”. Până acum doar candidaţii la preşedinţie îşi publicau integral averea  dar niciun ministru nu avea această obligaţie. Pentru a pune capăt suspiciunii permamente iscată de scandalul Cahuzac – după numele ex-ministrului de la Buget – dar şi pentru a recâştiga încrederea francezilor, François Hollande le-a cerut transparenţă totală celor 38 de miniştri şi secretari de stat din guvernul său. Integral la RFI

Moscova penalizată de Washington. Kremlinul respinge sancţiunile americane împotriva unor demnitari ruşi.Apărători ai drepturilor omului în schimb sunt de părere că sancţiunile împotriva unor prezumtive încălcări ale drepturilor omului sunt prea blânde. Comisia pentru politică externă a Dumei de la Moscova avertizează că “noul început” al relaţiilor ruso-americane, clamat în timpul preşedinţiei Barack Obama, “a fost îngropat”. Critici vehemente împotriva “listei Magnitski”, publicată de Ministerul american al Finanţelor, au fost exprimate şi de Ministerul de Externe de la Moscova. Într-o declaraţie se arată că “lista neagră”, cuprinzând funcţionari ruşi făcuţi responsabili pentru moartea avocatului Serghei Magnitski, este ” un amestec în treburile interne”. Începând de vineri, 12.04, 18 funcţionari ruşi trebuie să se aştepte oricând să le fie blocate, de către autorităţile americane, conturile, sau să li se interzică intrarea în SUA, ca pedeapsă pentru încălcări ale drepturilor omului. Drept represalii, Kremlinul a decis sâmbăta trecută să interzică pentru 18 cetăţeni americani, care au luat parte la torturarea unor prizonieri în lagărul Guantanamo sau care au încălcat drepturile unor cetăţeni ruşi, accesul în Rusia. Legea “Magnitsky Act”, numită după Serghei Magnitski, un avocat, ucis pe cât se pare în bătaie într-o închisoare din Moscova, a fost promulgată de preşedintele Barack Obama deja din decembrie. Magnitski lucra în Rusia pentru o casă de avocatură din SUA, fiind şi consilierul fondului occidental de investiţii Hermitage Capital. După ce a descoperit un scandal de corupţie în care erau implicate instituţii de stat, a fost arestat şi acuzat de fraude fiscale. Serghei Lukaşevski, directorul Centrului Andrei Saharov din Moscova, este de părere că legea Magnitski constituie o mare victorie pentru dreptul internaţional. Legea confirmă postulatul conform căruia drepturile omului trebuie apărate fără a se ţine cont de frontierele de stat. Pentru DW, Lukaşevski a declarat că lista Magnitski nu trebuie să rămână un caz singular, fiindcă Rusia nu este singura ţară în care drepturile omului sunt încălcate. Totuşi, Lukaşevski consideră că lista Magnitski nu a fost alcătuită “cu onestitate”, fiindcă numele multor potentaţi ruşi lipsesc. Aceasta demonstrează o contradicţie între politica pragmatică a administraţiei americane şi valori fundamentale cum ar fi libertatea, democraţia şi drepturile omului, pe care statele vestice spun că le apără. Integral la Deutsche Welle

Pluto(n) distruge paradisurile fiscale. «Primii» 100 de bogați ai Lumii au câștigat, în ultimul an, 240 miliarde dolari, adică, de patru ori mai mult decât ar fi necesar pentru a pune capăt sărăciei extreme la nivel mondial. În 1993, 85 % din câștigurile la nivel global erau deținute de aproximativ 17% din totalul populației. Cel puțin jumătate din populația globului, adică peste trei miliarde de oameni, trăiește cu 2,5 dolari/zi sau cu mai puțin de doi dolari/zi (după alte surse). În 2013, 80% din populație trăiește cu mai puțin de zece dolari. În Europa, 90% din bogăție este deținută de doar 3% din populație.

De-a lungul istoriei, raportul a fost de:

3 săraci la    1 bogat     în 1820
11 săraci la    1 bogat    în 1913
35 săraci la    1 bogat    în 1950
44 săraci la    1 bogat    în 1973
72 săraci la    1 bogat    în 1992

Pluto(n), stăpânul averilor uriașe ținute secret. Acestor 3%, știuți sau neștiuți, pre­zenți în paginile revistelor sau ascunzându-se de lume, de ziariști, de fotografi, le dedicăm acest comentariu. Și nu lor, ca persoane, ci implicării lor prin interese la vedere sau secrete, ascunse, în gestionarea avuției mondiale. La ora actuală, analiștii încearcă să stabilească cine sunt mai puternici: oamenii politici, care își impun interesele prin programe de partid și ideologii, sau cei bogați care „își fac“ politica lor, subordonându-și partidele și ideologiile. Ei nu reușesc să dea un răspuns care să verifice, în totalitate, implicațiile sociale, politice ale efectelor crizei economice pe care le presupune realitatea acestor ultimi ani. Undeva, mereu, o verigă de legătură, o explicație care să unifice toate aceste aspecte lipsește și, o întrebare firească stăruie: dacă mecanismele sociale s-au schimbat, dacă ideologiile sunt (relativ) noi sau măcar adaptate acestor vremuri, de ce au loc crize care seamănă cu cele din perioadele în care structurile socioeconomice erau altele, nivelul de dezvoltare era altul ?! Încercăm să explicăm aceste fenomene prin concluziile la care ne conduc o serie de analize astrologice, care ne permit să comparăm realitatea economică a prezentului cu situații similare (boom economic, criză, depresiune economică etc.), petrecute de-a lungul timpului. Vom observa că funcționează un determinism astral care presupune că anume planete, trecând prin dreptul unor constelații (zodii) generează câmpuri energetice care patronează mecanisme ce-și răspund pe principiul „precum în cer așa și pe pământ“. Integral in Capital.

Epopeea Suediei de la un stat falimentar la un model de capitalism şi echilibru social. În anii ’70, Suedia nu putea fi dată decât ca model de socialism falimentar. Datoria publică depăşea 70% din PIB, nivel mult mai mare decât al altor economii avansate, iar aproape 60% din activitatea economică era generată de guvern sau de companiile de stat. Rata şomajului a urcat de la 2% în 1988 la 10% în 1993, sistemul bancar era la pământ, şi chiar companiile renumite pe plan internaţional Saab, Volvo şi Electrolux stăteau în pragul falimentului. Acum, străzile din Stockholm par „spălate cu sângele vacilor sacre”, după cum scrie revista The Economist, iar economia suedeză le depăşeşte constant pe cele ale Germaniei şi Statelor Unite. Care este secretul? Răspunsul stă într-un mix de presiuni competitive atent aplicate pe serviciile administrate de guvern, de la învăţământul primară la sănătate şi pensii, şi o reacţie puternică şi bine gândită la criza bancară de la începutul anilor ’90 care are multe în comun cu cea anunţată de prăbuşirea băncii americane de investiţii Lehman Brothers, notează Global Post.   Guvernul nu a aplicat o terapie „radicală de şoc” precum reformele de piaţă implementate după 1989 de fostele state semnatare ale Pactului de la Varşovia. Printre membrii „clubului” se numără România, Bulgaria, Ungaria, Polonia şi URSS. În schimb, Suedia a ales să recalibreze gradual cheltuielile guvernului şi să reducă cele mai mari taxe fără a renunţa la responsabilitatea socială, aşa cum au făcut Marea Britanie condusă de premierul Margaret Thatcher şi SUA în primele etape ale eforturilor de reformare a pieţei. Rezultatul este un stat care a depăşit economia socialistă de tipul „a treia cale” de la sfârşitul anilor ’70. După un secol în care a urmărit neutralitatea politică şi socialismul egalitarist agresiv, Suedia s-a trasformat într-o economie liberă de piaţă care, după o scădere modestă în 2008, la apogeul crizei mondiale, o depăşeşte constant pe cea americană, cea mai mare din lume, şi pe cea germană, cea mai mare din Europa, şi antrenează în siajul ei şi economiile statelor vecine. Mixul de democraţie socială, comunitarianism şi capitalism avansat a transformat Suedia, Norvegia, Finlanda şi Danemarca în statele cu cea mai mare siguranţă fiscală, robusteţe economică şi mobilitate socială din lume.   În Suedia, unii dintre bătrânii campioni economici ai statului au fost privatizaţi – constructorul auto Saab a fost vândut unei firme olandeze, iar Volvo unei companii chineze, dar în schimb noi cavaleri precum retailerul de mobilă Ikea şi retailerul de îmbrăcăminte H&M şi-au asumat responsabilităţi corporatiste mixte concentrate pe controlul costurilor şi pe profituri ridicate. Băncile suedeze, la pământ în 1993, sunt calificate acum ca fiind cele mai solide din Europa de către autoritatea de reglementare a sistemului bancar din UE. Integral in Ziarul Financiar

Redactat de @Cetatean

Site-ul Administratiei Prezidentiale  informeaza : « Presedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat luni, 15 aprilie a.c. decretul pentru numirea domnului Robert-Marius Cazanciuc în functia de ministru al Justiţiei ».

Pe data de 16 iulie 2012 (deci in plina lovitura de stat), intr-un interviu la B1, Presedintele suspendat al Romaniei declara :

« Atâta timp cât la Cotroceni va fi un preşedinte care va ţine la Justiţie o va proteja de astfel de numiri, de tip Bălan sau ăla, Cazancioc, tot coleg de promoţie cu domnul Ponta, pe care îl tot vântură ventilatoarele zvonurilor că ar fi bun ».

Intrucat astazi a fost semnat decretul prezidential (care inca nu a aparut in Monitorul Oficial), se impun cateva observatii la rece. Consider ca Presedintele Romaniei a transmis public 3 semnale:

I. L-a „reevaluat” pe Robert Cazanciuc. Reevaluarea a fost facuta la Digi24 acum cateva zile:

„Propunerea lui Cazanciuc pentru Justitie o consider acceptabila, chiar daca am mai avut niste reactii la adresa lui Cazanciuc cand se punea problema sa fie procuror general. Nu cred ca reactia a fost indreptatita, l-am pus la un loc cu un procuror care avea probleme care s-au confirmat. La vremea aceea nu eram informat ca el nu e implicat si a fost o reactie pentru care domnul Cazanciuc n-a avut nicio vina, VINA a fost a mea. Ca n-am fost bine informat”.

Daca nu ar fi grav, ar fi chiar induiosator cum seful statului ii ia apararea lui Robert Cazanciuc, ruda prin alianta cu Victor Ponta (desi acesta dezminte).

Despre acest domn Robert Cazanciuc am scris cateva randuri AICI si reiau:

„Numele lui Robert Cazanciuc a fost vehiculat si in septembrie 2012 pentru postul de Procuror General (stire din data de 13.09.2012) cum tot in toamna lui 2012 fusese avansat si numele Alinei Bica pentru DNA (stire din 5 septembrie 2012). Si tot in toamna lui 2012 Kovesi era avansata “pe surse” la sefia DNA, in concurenta cu Alina Bica (stire din 16 septembrie 2012). Dupa cum se vede (si ma refer doar la aceste doua nume), USL-ul avea pregatite inca din toamna cateva nominalizari pentru varfurile procuraturii, iar Kovesi era luata inca de atunci in calcule ca moneda de schimb si de nada (caci PSD-ul vizeaza cu adevarat functia de Procuror General)”.

II. Traian Basescu s-a „reevaluat” pe sine. Dupa ce in repetate randuri a declarat ca exista o lista de subiecte care sunt tabu din perspectiva compromisului politic, intrucat acestea nu pot fi atinse (pe primul loc securitatea Romaniei, pe al doilea loc independenta Justitiei),  Presedintele reuseste sa se contrazica pe sine si sa il numeasca pe Cazanciuc la Ministerul Justitiei. Sigur, nu e pus Cazanciuc procuror, insa comparand declaratia din 16 iulie a lui Traian Basescu cu decretul de mesaj receptat de un simplu  membru al societatii civile ca Presedintele nu mai „tine la Justitie” si nu o mai „protejeaza de astfel de numiri”. Sa ne asteptam deci la numiri la Sefia PG, DNA si DIICOT pe placul PSD, fara nici o  rezistenta din partea Presedintelui care a fost suspendat anul trecut?

III. Presedintele Romaniei s-a repozitionat politic. Si, dupa parerea mea, intr-un mod care nu prevesteste nimic bun, intrucat a inceput sa o faca pe seama Justitiei (pana mai ieri pe locul II in ierarhia subiectelor tabu, ermetice oricarui compromis politic).

In cadrul acestei pozitionari politice, care nu prevesteste nimic bun, se afla si mai vechea sa idee de Miscare Populara.

Problema acestei „miscari”este ca ea arata nehotararea lui Traian Basescu (sau schimbarea brusca de optica, depinde cum privim). In urma cu un an, Traian Basescu afirma categoric ca nu se va mai intoarce in politica dupa terminarea mandatului (pe motiv ca e sub demnitatea unui fost sef de stat).

Dupa ce  favorita sa declarata la sefia PDL (Elena Udrea) a pierdut in fata lui Vasile Blaga, Presedintele si-a reevaluat pozitia si a scos rapid din sertar Miscarea Populara, a lansat-o la apa in prezenta unui grup eterogen de persoane si nu as exclus ideea ca aceasta sa devina candva partid. „Problema” lui Traian Basescu in legatura cu Miscarea populara este dubla: morala si politica:

• moral: daca Presedintele doreste ca la finalul mandatului sa isi deschisa o „scoala de politicieni” de dreapta (cum era initial planul pentru MP) care sa fie crescuti pentru a prelua si duce mai departe „mostenirea lui Basescu” (numesc prin asta felul sau de a face politica), ideea este excelenta. Insa daca planul e ca aceasta Miscare sa devina un partid care va fi condus de Traian Basescu sau de alta persoana (care va actiona ca intermediar), atunci ideea nu e doar sortita esecului, ci si blamabila, pentru ca fostul Presedinte al Romaniei devine un de sef de partid cu 8-10-15% tinta la alegeri si dispus la negocieri mai mult sau mai putin slinoase cu celelalte partide (chiar cu pucistii de asta vara). E un obiectiv demn pentru un fost presedinte de stat?
• politic: daca Presedintele crede ca isi va construi Miscarea Populara laudand-o pe Elena Udrea ca are potential de crestere si afirmand despre alti politicieni tineri de dreapta ca „nu sunt credibili” , atunci inseamna ca cel care a afirmat mereu ca doreste un mare partid de dreapta este  de fapt dispus sa loveasca in posibilii competitori politici de dreapta ai Miscarii Populare (ca partid).  Nu exista nici un motiv pentru care Miscarea Populara sa nu isi gaseasca singura un culoar pe dreapta, fara ca tatal ei spiritual sa dea coate si pumni in oricine i se pare ca ar fi un adversar.

Insa problema moral-politica depaseste aspectul strict moral sau strict politic. Problema moral-politica poate fi formulata astfel: pana unde crede Traian Basescu ca poate merge cu „reevaluarile” politice fara a-si pierde credibilitatea chiar si in ochii putinilor sustinatori care i-au mai ramas dupa 8 ani de mandat? Cat de departe crede Traian Basescu ca poate intinde coarda care il mai tine legat de nucleul de sustinatori care, boicotand referendumul din 2012, l-a salvat de la o demitere sigura? Nu e cam tarziu pentru Traian Basescu sa demareze proiecte politice in al 8-lea an de mandat, facand loc Miscarii Populare prin decredibilizarea eforturilor depuse de partidele de dreapta care nu sunt PDL?

Cat priveste relatia sa cu PDL-ul, are tot dreptul sa lacrimeze si sa ii spuna adio. Insa nu are nici un drept sa afirme (in timp ce abia s-a stins ecoul declaratiilor in care Elena Udrea era laudata pentru „potentialul de crestere” politica) ca alti politicieni de dreapta ar fi „putin credibili”.

Iar „reevaluarile” unora precum Robert Cazanciuc nu arata decat ca e posibil sa se fi   apropiat momentul ca electoratul care l-a sustinut de-a lungul celor 8 ani (si mai cu seama la referendumul de asta vara) sa se gandeasca la o reevaluare a lui Traian Basescu. Nu imediat, nu acum. Ci poate in functie de numirile pe care le va face la varful Procuraturii (PG, DNA, DIICOT).

Daca Justitia a fost candva un subiect tabu pentru Presedinte (ermetic negocierilor politice) si a ajuns azi unul de negociere, poate ar fi bine si ca alt subiect pana acum tabu sa fie supus reevaluarii noastre: sustinerea acordata Presedintelui Romaniei de cea mai rezistenta parte a societatii civile.

Depinde numai de Presedintele Romaniei cum isi va petrece ultima parte a mandatului: negociindu-si un viitor politic incert si fara credibilitate sau respectandu-si propriile angajamente ca sef al statului.

Nota: Articolul  este o sinteza a ultimelor evenimente vazute din perspectiva strategiilor ultimului deceniu, cu referinte la pozitionarile geopolitice ale Romaniei si implementarea strategiilor definite si urmarite in acest deceniu. De mentionat ca acest articol nu are legatura nici cu referendumul din 29 iunie 2012, dar este influentat de rezultatele alegerilor din 9 decembrie 2012 fiind numai  un bilant temporar al  ultimelor evenimente si impactul lor asupra obiectivelor geostrategice pe care si le-a trasat Romania si le-a asumat contractual in diversele tratate semnate sau intelegeri bilaterale sau trilaterale. Bineinteles ca este mult prea devreme sa calculam pierderile sau castigurile (daca exista) in urma acestor evolutii interne asupra strategiilor Romaniei pe plan international. Postarea  este un fragment dintr-un articol mai amplu.

O scurta istorie interbelica

Romania a gandit din punct de vedere geopolitic foarte bine, a actionat bine si si-a destructurat aliantele formate prin auto-sabotarea lor din punct de vedere politic.  Dupa Primul Razboi Mondial, disparitia Partidului Consevator si efemerul succes urmat de o destructurare rapida a Partidului Poporului condus de generalul Alexandru Averescu lasa scena politicului romanesc in seama a doua mari partide National-Taranesc si Partidul Liberal. La aceste doua partide se vor alatura doua forte politice care vor influenta profund Romania interbelica. Prima forta politica a fost reprezentata de regele (jucator) Carol al-II-lea si partidele nationaliste cu un centru efemer reprezentat de Miscarea Legionara. Sistemul de aliante politico-militare realizat de Romania in anii interbelici s-a materializat in alianta defensiva bilaterala cu Polonia, aliantele de securitate colectiva cu statele Micii Intelegeri (Romania, Iugoslavia, Cehoslovacia) si cu cele ale Intelegerii Balcanice (Romania, Grecia, Iugoslavia, Turcia), aranjamentul politico-diplomatic cu Franta, toate cu caracter eminamente defensiv.

Realizandu-si dezideratele de unitate si independenta national-statala la sfarsitul primului razboi mondial, Romania si Polonia erau interesate in edificarea unor relatii de prietenie si colaborare intre cele doua popoare vecine in vederea apararii suveranitatii lor nationale si a consolidarii statului teritorial din zona. Relatiile politice romano-poloneze au fost statuate, la 3 martie 1921, printr-un tratat de prietenie si colaborare prin care cele doua tari se angajau „sa-si acorde ajutor reciproc in cazul cand una din ele ar fi atacata, fara sa fie provocata, peste frontierele orientale actuale”. Conventia militara anexata la tratatul politic prevedea la articolul 1 ca ,,Indata ce unul dintre statele contractante va fi atacat in conditiile constituind un casus foederis in conformitate cu stipularile conventiei politice stabilite intre cele doua state, statul neatacat va avea obligatia de a decreta imediat mobilizarea, in aceeasi masura ca statul atacat”.

Pericolul revizionist a devenit deosebit de grav dupa accederea nazismului la putere in Germania (30 ianuarie 1933) si a neincetatelor incalcari ale tratatelor de pace ce i-au urmat ca urmare a politicii conciliatoare promovate constant de unele cercuri din Marea Britanie si Franta. In aceasta situatie, la initiativa diplomatiei romanesti, la 16 februarie 1933, a fost semnat Pactul de organizare a Micii Intelegeri menit sa consolideze coeziunea aliantei iar tratatele politico-militare care legau cele trei tari intre ele au fost prelungite, cu acel prilej, pe timp nelimitat.

Din nefericire aceste aliante valabile cu un mare potential de fezabilitate au fost sabotate de neintelegerile si disputele politice interne intre cele doua mari partide “istorice” cand regele (jucator) Carol al II-lea a reusit sa exploateze animozitatile intre acesti politiciemi pana in momentul in care a reusit sa instaureze dictatura regala. Ca urmare a multor scandaluri de coruptie (vezi scandalul Skoda) si a animozitatilor profunde dintre politicienii vremi care au creat ca si in zilele noaste fenomene de traseism (Vezi Iorga si Argentoianu) toate strategiile viabile ale Romaniei s-au transformat in hartii fara valoare.

Bibliografie la subiectul acesta:

Politeia Doctrinara – Sistemul aliantelor politico-militare ale Romaniei
Politeia Doctrinara – Averescu, Partidul Poporului si tradare liberalilor
Politeia Doctrinara – Portrete Interbelice 2/2 – Constantin Argetoianu
Politeia Doctrinara – Portrete Interbelice 3/2 – Nicolae Iorga (Politic)

***

Obiectivele strategice ale Romaniei in ultimul deceniu

Toate formatiunile politice parlamentare si majoritatea celor extra-parlamentare au sustinut cele doua mari obiective strategice trasate de Romania incepand cu anul 1995 (da, pe timpul lui Iliescu).  Alaturarea la Uniunea Europeana si din 1996-7, pe timpul presedintelui Constantinescu, aderarea la Alianta Nord-Atlantica (NATO). Intotdeauna au existat fractiuni politice, care au “mimat” acesta adeziune dubla, dar avand in vedere vointa politica generala, politica si populara, si-au pastrat atitudinile in spatele unor paravane “bine ascunse”. Astazi vedem si auzim aceste opinii  prin glasul presedintelui PNL, co-presedinte USL si fost interimar la Cotroceni, Crin Antonescu.

Primul mandat al lui Traian Basescu. Dupa prosteasca expresie “geopolitica” referitoare la licurici, exploatand si contextul international, Basescu a reusit sa promoveze doua noi obiective geopolitice – Axa cu Washingtonul si repozitionarea in Marea Neagra.

Al doilea mandat al lui Basescu. S-a alaturat fara echivoc viziunii germane asupra disciplinii bugetare si a reusit sa impuna participarea la discutiile referitoare la Zona Euro si a Romaniei. Au fost bineinteles si lucruri mai putin cunoscute, dar nu mai putin importante. De mentionat tratativele cu FMI si reusita de a directiona fonduri spre bugetul curent al guvernului; fara aceste fonduri supravietuirea in anul 2010 ar fi fost imposibila si bineinteles intelegerea cu bancile straine prezente in Romania in acelasi an, la Viena.

Tratatul de aderare la NATO,  UE  si tratatul relatiilor cu SUA.  Toate obligatiile Romaniei legate de apartenentele ei internationale si tratatul cu Statele Unite prevad ca functie esentiala pastrarea si consolidarea normelor democratice, institutiile statului de drept si lupta activa impotriva coruptiei la nivel inalt. Nerespectarea de iure si de facto a acestor norme poate fi considerata ca o incalcare a tratatelor internationale semnate de Romania. Daca doriti, veti vedea punctele 1-6 din scrisoarea lui Barroso, scrisoare  care i-a fost inmanata lui Victor  Ponta  la Bruxelles. Deci nimic nu se cere Romaniei in afara respectarea tratatelor semnate.

***

Guvernele Ponta si guvernarea USL. Guvernul Ponta I a reusit in scurta perioada de guvernare sa saboteze mai toate obiectivele strategice ale Romaniei, inclusiv cele trasate in timpul guvernarii PSD. Problema nu a fost nici un moment Traian Basescu ca personalitate, ci incalcarea tratatelor pe care Romania le-a semnat.  Axioma care stabilea ca Europa nu va reactiona la blitzkrieg-ul parlamentar s-a dovedit extrem de gresita. Europa a reactionat imediat si institutional, fara nici o problema de apartenenta politica. Din nefericire pentru Romania si toti cetatenii ei,  comportamentul iresponsabil al guvenarii USL  ne-a adus in punctul zero si daca lucrurile nu vor fi rezolvate rapid putem ajunge la un proces de infringement mult mai rapid decat s-a intamplat Austriei in 1999, dupa coalitia guvernamentala care il includea pe extremistul Jörg Haider.

Guvernul Ponta II nu a reusit pana acum sa convinga Bruxelles-ul de bunele lor intentii. Cuplul Voiculescu – Antonescu este pe drept considerat ca anti-unionist, anti-European si anti-Atlantic.  Nimic nu-i va scoate din aceasta postura. Raportul MCV si felul in care acest cuplu a reactional il pune intr-o opozitie clara cu obiectivele strategice ale Romanjiei in ultimul deceniu.

Sper ca dupa septembrie 2014  voi publica o analiza geopolitica completa, care sa contina si elementele pe care nu am dorit sa le public astazi si care ar putea sa lumineze unele evenimente pe care majoritatea publicului nu le prea intelege.

Bună dimineata intr-o zi de luni. Valorile termice vor continua să scadă uşor, urmând a se situa în jurul celor normale pentru mijlocul lunii aprilie. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporare în estul şi în sudul ţării, precum şi la munte unde pe arii restrânse va ploua. n Carpaţii Orientali, la peste 1600 m altitudine, vor fi precipitaţii mixte. În restul teritoriului ploile vor fi posibile izolat. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări în regiunile sud-estice şi la munte. Temperaturile maxime vor fi de la 10…11 grade în nordul Moldovei şi estul Transilvaniei până la 19 grade în Banat, iar cele minime se vor încadra între -1 şi 9 grade. Spre sfârşitul intervalului, izolat în nord-vest şi centru vor fi condiţii de brumă.

În Bucureşti, cerul va avea înnorări temporare şi vor fi condiţii de ploaie slabă. Vântul va sufla moderat, cu unele intensificări. Temperatura maximă va fi de 16…17 grade, iar cea minimă de 6…8 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3924   RON; 1 USD = 3. 3554    RON; 1 EURO = 1. 3091 USD; Francul elvetian 3. 6031 RON. Gramul de aur 167.9930 RON.

O mie de „băieţi deştepţi“ au încasat 1,5 miliarde de euro din retrocedări. Legea retrocedărilor pregătită de guvernul lui Victor Ponta ar putea însă crea o nouă specie: „samsarii de puncte“.   O mie de cesionari de drep­turi litigioase au în­casat despăgubiri de 7 mld. lei (1,5 mld. euro) în ultimii ani, în timp ce zecile de mii de proprietari de drept aşteaptă şi acum compensaţie. Cu ce va fi mai bună nouă lege a guvernului Pon­ta care propune despăgubiri cu puncte la un fond naţional imo­biliar?   Un raport detaliat prezentat vineri, 12 aprilie, de premierul Victor Ponta scoate la lumină cât de viciat a fost procesul de despăgubire în ultimii ani şi cum a fost posibil ca persoane care au cumpărat drepturi litigioase să primească rapid rezolvarea şi să încaseze, de exemplu, 20 de milioane de euro pentru un teren de 50 de hectare, de 300 de ori mai mult decât valoarea reală. Guvernul Ponta pregăteşte o nouă lege de retrocedări pentru cele peste 200.000 de cereri rămase nesoluţionate prin care propune compensaţii cu puncte. Ziarul Financiar a scris că despăgubirea prin puncte ar putea crea o nouă generaţie de samsari imobiliari, la fel cum Legea 247/2005 dată de guvernul Tăriceanu a dus la crearea unei categorii de speculatori cu drepturile litigioase care au primit rapid retrocedări. Din 2005 până în prezent, Auto­ritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii (ANRP) a fost responsabilă de retrocedări. Cu influenţe politice şi „cu intrare“ la funcţionarii ANRP, peste o mie de persoane care au cum­părat drepturi litigioase au încasat 7 mil. lei de la ANRP. Aceştia au cum­părat dosarele de la foştii proprietari la pre­ţuri de nimic şi apoi au mituit funcţionari din ANRP pentru a primi o rezolvare rapidă şi o supraevaluare a dosarului. Însuşi vicepreşedintele ANRP Remus Baciu a primit o condamnare de trei ani cu închisoare pentru că a luat mită 200.000 de euro. Integral in Ziarul Financiar

„Adevărul despre România“: Noua alianţă D.A. are deja 5,4%. INSCOP Research explică scorul mare pe care îl are formaţiunea condusă de Mihai Răzvan Ungureanu prin confuzia de brand şi precizează că acesta este sub pragul electoral de 8% pentru alianţe. INSCOP Research explică scorul mare pe care îl are formaţiunea condusă de Mihai Răzvan Ungureanu prin confuzia de brand şi precizează că acesta este sub pragul electoral de 8% pentru alianţe. Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri parlamentare, marea majoritate a populaţiei îşi păstrează opţiunea pentru USL, care ar obţine 60,1% din voturile românilor, potrivit sondajului ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” realizat de INSCOP Research la comanda „Adevărul”. Uniunea este urmată de PDL cu 14,1%, PPDD cu 9%, Alianţa Dreptate şi Adevăr (Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat – Forţa Civică) cu 5,4% (sub pragul electoral de 8% pentru alianţe) şi UDMR cu 5,4%. PRM se apropie de pragul electoral cu 4%. Sondajul a fost realizat în perioada 19 – 27 martie 2013 pe un eşantion reprezentativ de 1082 persoane, cu o eroarea maximă admisă de ± 3%, la un grad de încredere de 95%. Distribuţia votului a fost calculată din totalul votanţilor, iar nu din totalul populaţiei. 23,2% nu sunt hotărâţi, 11,6% declară că nu merg la vot, iar 7,5% nu ştiu sau nu răspund la această întrebare. Integral in Adevarul

În atenţia ANI. Ministrul Dobrițoiu a ascuns contractele soției cu statul. Fostul ministru al Apărării, Corneliu Dobrițoiu, a omis să declare opt contracte pe care fi rma soției sale le avea cu statul. Dobrițoiu și generalul Mircea Chelaru sunt învinuiți de DNA pentru locuințele de serviciu cumpărate ilegal. Corneliu Dobriţoiu, senatorul liberal care este preşedintele Comisiei pentru Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, s-a trezit în decembrie 2012 din amnezia temporară care-l pălise anul trecut, prin vară, când şi-a publicat declaraţia de interese. Concret, la data de 5 iunie 2012, ministrul Apărării Corneliu Dobriţoiu bara cu „z” toate rubricile din declaraţia de interese. Nici o vorbă despre afacerile firmei TMS-RO, a soţiei sale, Viorica Dobriţoiu. Aceasta avea opt contracte cu statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR). Aşa cum se poate observa din facsimilele alăturate, contractele omise iniţial se ridică la suma de 6.294.214,26 de lei, pentru diverse servicii prestate Direcţiilor Regionale de Drumuri şi Poduri (DRDP) Bucureşti, Iaşi şi Craiova. Cele mai multe din cele opt contracte omise iniţial au fost încheiate la sfârşitul anului 2011, prin licitaţie deschisă, pentru servicii de întreţinere, reparaţii şi înlocuire piese de schimb pentru utilajele şi echipamentele din import aflate în dotarea DRDP. Integral in EVZ

Cum s-au tăiat banii de la cercetare pentru că “rata de succes a fost neobişnuit de mare”. “Am fost somaţi să semnăm noi contracte în baza unui ordin care nu există” Peste 300 de proiecte de cercetare sunt ca şi compromise de decizia Ministerului Educaţiei şi al Cercetării care a decis tăierea cu procente între 40% şi 55% a fondurilor pentru proiectele câştigate în ultimii doi ani, prin evaluarea unor experţi internaţionali. Fără vreo înştiinţare prealabilă, cercetătorii au fost anunţaţi sec că Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCSI), din subordinea Ministerului Educaţiei, reduce cu 40 – 55%  bugetul Proiectelor Resurse Umane şi a Proiectelor IDEI. În plus, un comunicat de la minister aratp că finanţarea proiectelor este nesustenabilă pe motiv că ratele de succes pentru unele dintre proiecte au fost neobişnuit de mari de până la 70%, la contractarea acestora în 2011. Peste toate, Ministerul Educaţiei a anunţat deschiderea unei noi sesiuni pentru proiecte care vor fi evaluate în principal de experţi români. “Am primit o invitaţie, o somaţie de fapt, ca până pe 22 aprilie să semnăm noile contracte în baza unui ordin de ministru care nu există”, a explicat, pentru gândul, profesorul Liviu Ornea de la Facultatea de Matematică din Bucureşti, care reclamă că tăierile nu au ţinut cont de vreo evaluare, afectând proiectele în bloc. “Proiectul este practic schilodit”, comentează Bogdan Murgescu, profesor la Facultatea de Istorie din Bucureşti, nemulţumit că nimeni nu a explicat “ce vor face cu banii pentru că nu s-a tăiat din bugetul cercetării”. Integral in Gandul

Căsătoriile gay şi banii Bisericii zdruncină puterea. Social-democraţii şi liberalii de la malul mării fac presiuni la Bucureşti pentru izolarea deputatului USL Remus Cernea. Disputa este cu atât mai aprinsă cu cât Cernea este şi consilier al premierului Victor Ponta. Radu Mazăre nu i-a rupt picioarele lui Remus Cernea, când acesta a ajuns, vineri, în Constanţa, aşa cum ameninţase. Şi-a schimbat însă puţin declaraţiile despre el. Dacă iniţial îl numise ”tâmpit”, a revenit şi i-a spus ”tâmpită”, după ce a aflat că deputatul alături de care a dansat în campania electorală, şi pe care PSD Constanţa l-a susţinut cât de tare a putut, doreşte legalizarea relaţiilor între persoane de acelaşi sex. De altfel, aceasta nu este singura declaraţie dură a USL Constanţa în legătură cu Cernea, care a pus pe jar social-democraţii şi liberalii şi prin propunerea de a reglementa finanţarea cultelor. Secretarul executiv al PSD, Cristinel Dragomir, crede că partidul s-a păcălit atunci când l-a susţinut. ”Remus Cernea oricum nu mai are sprijinul nostru politic pentru că acum este la Partidul Verde, nu mai este la PSD. Noi l-am înscris la alegeri, a fost membru al organizaţiei noastre şi pe urmă s-a înscris înapoi la Partidul Verde. Ca atare, şi-a pierdut calitatea de membru al PSD. Noi ce sprijin să îi mai retragem?!”, a declarat Cristinel Dragomir. Social-democratul a mai spus că PSD Constanţa s-a “păcălit” atunci când l-a acceptat pe Remus Cernea în partid. ”Face proiectul ăla de lege, şi? În loc să facă ceva pentru judeţul ăsta care l-a făcut deputat… Asta este, am luat ţeapă cu el. Altceva nu pot să spun”. Integral in Romania Libera

Mafia retrocedarilor. Topul tunurilor imobiliare din ultimii cinci ani si cum ar putea profita samsarii de noua lege. Statul roman a bagat in buzunarele samsarilor imobiliari titluri de despagubire de sute de milioane de euro suma record fiind de 128 de milioane pentru o singura persoana care “investise” in drepturi litigioase 1,5 milioane de dolari. Datele reies dintr-o analiza a Guvernului, prezentata la pachet cu noua lege a retrocedarilor asupra careia executivul isi va asuma raspunderea in parlament saptamana viitoare si care prevede ca restituirile in natura vor fi operate pana in 2016, iar despagubirile banesti sunt esalonate chiar si pentru cei care au deja decizii definitive. De asemenea, noua lege prevede si o limitare a sumelor pe care samsarii de drepturi litigioase le pot castiga de la statul roman. Initial, proiectul prevedea o impozitare de 85% a sumelor pe care le obtineau samsarii imobiliari. In noua forma, publicata de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor(ANRP) se mentioneaza ca samsarii primesc de la stat suma pe care au platit-o in momentul in care au cumparat dreptul litigios de la proprietarul de drept plus 15% din diferenta pana la valoarea imobilului stabilita de autoritati. Initial, aceste despagubiri sunt transformate in puncte si abia din 2017 se pot converti in ban. Integral in Gandul

Frica de interceptari. Spaga este negociata la granita Romaniei. Negocierile se fac la pielea goala! De frica sa nu cada in plasa anchetatorilor, parlamentarii si magistratii corupti apeleaza la noi metode pentru a nu fi interceptati si inregistrati. Atunci cand primesc spaga, demnitarii isi iau masuri de siguranta in plus. Pe langa folosirea limbajului codificat, ei practica negocierea spagii in orasele de langa granita Romaniei, discutiile fata in fata si la pielea goala sau convorbiri in lifturi din institutiile publice. Limbajul codificat a devenit istorie pentru versati. Sunt celebre discutiile fostului senator PSD, Catalin Voicu, care isi prefata convorbirile codate cu expresia: “Vedeti ca vorbesc sa intelegeti dumneavoastra’, iar termenii de judecata, magistrat si bani sau alte foloase materiale, erau inlocuiti cu “spital”, “doctor” si “medicamente”. De altfel, la ultimul termen de judecata, complicele acestuia, afaceristul Costel Casuneanu, s-a rusinat: “Voicu vorbea asa. Dar era un limbaj de gradinita, il intelegea si un copil.” Integral in EVZ.

Va urez o zi buna!

Fostul premier Romano Prodi, propus pentru preşedinţia Italiei. Fostul premier italian Romano Prodi a fost propus cu insistenţă la acest sfârşit de săptămână pentru a-l succeda pe preşedintele Giorgio Napolitano, în contextul alegerilor care se vor desfăşura în această săptămână în Parlamentul italian. “Consider intolerabil că anumite persoane îşi pot imagina că Prodi poate fi exclus” din rândul posibililor candidaţi, a afirmat Nichi Vendola, conducător influent al stângii, referindu-se la declaraţiile lui Silvio Berlusconi din timpul unei manifestaţii la Bari (sudul Italiei), potrivit cărora “dacă va fi el, mai bine să plece toţi în străinătate”. Liderul dreptei îl consideră pe Prodi, care l-a învins de două ori în alegerile legislative, ca cel mai mare adversar al său, dorind cu orice preţ să împiedice centrul-stânga (ultramajoritar în rândul marilor electori care vor alege noul preşedinte) să-l aleagă. Numele fostului preşedinte al Comisiei Europene, “părintele fondator” al monedei euro, figurează totodată printre cele zece personalităţi selectate de contestatarii eurosceptici ai Mişcării 5 Stele, condusă de fostul actor Beppe Grillo. M5S a organizat un vot on-line sâmbătă la care au participat cele 48.000 de persoane înscrise, care şi-au exprimat preferinţa îndeosebi pentru Prodi, alături de alte personalităţi ca Stefano Rodota sau directorul fundaţiei Emergencz Gino Strada. Un alt vor pe internet este prevăzut pentru luni, pentru departajare. Pledoaria lui Vendola, aliat liderului centrului-stânga Pier Luigi Bersani, implicat în dificilele negocieri cu PdL-ul lui Berlusconi, pentru a găsi o figură prezidenţială de consens, a declanşat reacţii ostile din partea taberei lui Berlusconi. “Este numele care accentuează divizarea, trebuie un garant (al Constituţiei), nu un conducător politic antagonic unei părţi relevante a ţării, reprezentată de PdL”, a apreciat un apropiat al lui Berlusconi, Maurizio Sacconi. “Bersani şi Vendola vor un «contrafort», ei intenţionează să ofenseze zece milioane de italieni care au ales coaliţia lui Berlusconi, care ar fi exclus din cele mai înalte funcţii din stat”, a adăugat Daniele Capezzone, un alt membru important al PdL. Aduce integral Mediafax

Regele Juan Carlos a încălcat acordul tacit cu poporul său. E timpul ca Spania să redevină republică? Chiar dacă protestele au devenit un lucru la ordinea zilei în Spania răvăşită de şomaj, de data aceasta ibericii nu au ieşit în stradă să protesteze faţă de măsurile de austeritate, ci să ceară abolirea monarhiei şi decretarea celei de-a III-a Republici. Toate astea în contextul în care regele Juan Carlos, care a venit la putere în 1975, şi-a încălcat mai toate promisiunile făcute poporului spaniol. Duminică, Madridul a fost din nou scena unor proteste. Agitând mii de drapele republicane cu roşu, auriu şi violet, manifestanţii au scandat „Spania, mâine, va fi republicană” şi „Bourbon, la treabă”. Astfel, s-a respectat o „tradiţie” anuală, desfăşurată sub sloganul „Jos regimul monarhic, pentru a III-a republică”, care marchează aniversarea celei de-a II-a republici, proclamate la 14 aprilie 1931. După războiul civil din 1936-1939, a fost instaurat regimul dictatorial al lui Franco. În 1975, după moartea dictatorului Francisco Franco, prinţul Juan Carlos a devenit conducătorul ţării. În acel moment, a fost încheiat un acord tacit între el şi populaţia spaniolă: Juan Carlos trebuia să menţină ţara unită în vremuri tulburi şi să se asigure că spaniolii nu se vor simţi ruşinaţi de familia lor regală. Cel puţin în ceea ce priveşte ultimul aspect, a eşuat groaznic. Dacă stăm să ne gândim că fiica lui, Cristina, tocmai a fost inculpată, iar ginerele său, Inaki Urdangarin, se află în mijlocul unui scandal de corupţie care a ţinut prima pagină a publicaţiilor internaţionale, putem spune că regele Juan Carlos nu şi-a respectat partea lui de înţelegere. Integral in Adevarul.

Miniștrii francezi își publică astăzi averile (BBC News).  Este parte a ofensivei de moralitate pe care a declanșat-o președintele Francois Hollande cu scopul de a recâștiga încrederea opiniei publice. Mișcarea vine în contextul scandalului care a dus la demisia ministrului pentru buget, Jerome Cahuzac. Acesta își bugetase proprii bani într-un cont secret din Elveția. Ca urmare, popularitatea președintelui Hollande a scăzut și mai mult decât o făcuse oricum – șeful de la Elysee este președintele cu cea mai scăzută cotă de încredere din istoria Republicii Franceze. Așa că ordinul este următorul: astăzi, toți cei 37 de miniștri ai Guvernului francez trebuie să-și publice starea finanelor personale pe site-ul ministerelor pe care le conduc. Detaliile sunt aceleași pe care le cunoaștem în România din declarațiile de avere ale demnitarilor români. Având în vedere că măsura nu are tradiție în societatea franceză, ziua de azi e așteptată să aibă mare imact mediatic. Pe lângă afacerea Cahuzac, Hollande are și alte persoane apropiate politic care sunt suspectate de fraudă fiscală. Printre aceștia se numără fostul trezorier al Partidului Socialist care are investiții personale în companii offshore din Insulele Cayman. Tot astăzi este așteptat și un proiect de lege care ar obliga parlamentarii francezi să își publice averile. Hollande vrea să își îndeplinească promisiunea de moralitate pe care a făcut-o în campania dinaintea alegerilor prezidențiale de anul trecut. Între timp însă, problemele economice ale Franței nu-și găsesc rezolvare. RFI

FT: Economia mondială se află în blocaj, incapabilă să susţină o recuperare decentă. Economia mondială se află blocată într-un trend de creştere slabă, incapabilă să susţină o recuperare decentă şi în pericol chiar să încetinească brusc, potrivit unor indicatori calculaţi de cotidianul Financial Times (FT) în colaborare cu Brookings Institution.   În pofida pieţelor financiare solide şi a revenirii încrederii în rândul companilor şi consumatorilor pe pieţele emergente, indicatorii de ansamblu ai creşterii economice abia s-au mişcat faţă de mijlocul anului 2011. În ultimii aproape doi ani, încercările de revigorare a activităţii economice au fost oprite repetat de date macroeconomice slabe şi criza din zona euro.   “Indicatorii arată că economia globlă este incapabilă de creştere accelerată şi se confruntă cu riscul unei opriri bruşte. Singurul lucru bun care poate fi spus despre activitatea economică slabă este că a atins nivelul minim în unele economii cheie”, a declarat Eswar Prasad, cercetător la Brookings Institution. Dovezile privind menţinerea presiunilor la nivelul economiei globale va determina o atmosferaă mai pesimistă la reuniunea de săptămâna următoare a FMI şi Băncii Mondiale. Directorul executiv al FMI, Christine Lagarde, a avertizat deja despre noile riscuri ale unei economii mondiale cu trei viteze, în care unele ţări au o evoluţie bună, altele îşi revin, iar altele au încă probleme. Indicii folosiţi de FT şi Brookings Institution combină date despre activitatea economică, variabile financiare şi indicatori ai încrederii dintr-un număr mare de ţări.   Faţă de evoluţia din mjoritatea statelor dezvoltate economic, SUA ies în evidenţă pozitiv, notează FT, însă chiar şi în cea mai mare economie a lumii indicatorii privind activitatea şi încrederea rămân la niveluri mult reduse faţă de normal. Încetinirea multor economii emergente, înregistrată anul trecut, pare că va continua, în contextul climatului extern dificil şi a posibilităţilor limitate de a susţine activitatea economică, a spus Prasad. Datele pentru China rămân solide şi indică o stabilizare a avansului economic. În alte economii emergente, precum Argentina şi Brazilia în America Latină, persistă semnele unei alunecări către stagnare.   La periferia zonei euro, indicatorii activităţii economice din Irlanda, Portugalia, Italia şi Spania vor rămâne sub mediile istorice, în pofida unei îmbunătăţiri uşoare în ultimele luni. Ziarul Financiar.

Nicio nouă pană în cazul NSU. Vechea Republică Federală Germania se confrunta în anii 70 ai secolului trecut cu terorismul exclusiv de stânga. Crimele, răpirile şi atentatele cu bombă ale Fracţiunii Armata Roşie (RAF) au pus statul la grea încercare şi organele represive au răspuns cu tot ce aveau la dispoziţie. Statul a recurs la operaţiuni poliţieneşti de căutare la scară naţională, la misiuni ale recent înfiinţatei unităţi antiteroriste speciale, GSG 9, în scopul eliberării unor ostatici. În plus, guvernul a refuzat să negocieze cu teroriştii, mergând până acolo încât l-a sacrificat pe preşedintele patronatului german, Hans-Martin Schleier, răpit şi executat de militanţii RAF. Inamicul era pe atunci de extremă stângă şi toţi – clasa politică, justiţia, poliţia şi serviciile secrete – au făcut front comun împotriva “terorii roşii”. Dar, pe cât de intransigent s-a dovedit statul german cu 40 de ani în urmă, pe atât de delăsător pare a fi acum, când trebuie traşi la răspundere vinovaţii pentru cele 10 crime comise de membri ai celulei clandestine neonaziste NSU în intervalul 2000-2007. Este greu de crezut, dar din anul 1990, anul reunificării Germaniei, şi până acum, aproape 150 de oameni au devenit victime ale terorii de extremă dreaptă. RAF nu a fost niciodată atâta de ” eficientă”. Aparent, anchetatorii au suferit de miopie, refuzând să ia act de existenţa unei extreme drepte criminale în Germania. Negustori de legume, croitori, proprietari de dughene au fost ucişi fiindcă proveneau din Turcia. Motivul crimelor a fost ura. Pe cât de hotărât a intervenit odinioară statul pentru a eradica terorismul de stânga, pe atât de diletant s-a dovedit în lupta contra extremei drepte. Multe dintre victime ar mai fi astăzi în viaţă dacă autorităţile ar fi acţionat cu profesionalism. Crimele au fost cercetate separat, mult mai târziu s-a constatat că poartă aceeaşi semnătură. Apoi, serviciul secret intern, Verfassungschutz, organizat pe landuri federale, nu a făcut schimb de informaţii la nivel federal. Fiecare a păstrat ceea ce aflase pentru el. Probe ADN prelevate la locul crimelor nu au fost comparate, iar poliţişti de provincie căutau spărgători de bancă în loc de terorişti. Faptul că membrii, în număr de trei, ai celulei teroriste NSU comiteau spargeri pentru a-şi finanţa acţiunile ucigaşe a scăpat anchetatorilor. Neonaziştii au fost în general priviţi ca nişte rătăciţi inofensivi, incapabili să ucidă sistematic. Iar căutarea, ani îndelungaţi, a autorilor crimelor în mediul turcesc sau printre kurzi trebuie să li se fi părut rudelor victimelor o adevărată batjocură. Poliţia vorbea pe atunci de o “delincvenţă mafiotă” şi de “răfuieli între bande rivale”. Abia după cea de-a noua crimă din totalul celor zece asasinate, anchetatorii au început să bănuiască existenţa unei motivaţii de extremă dreaptă. Integral la Deutsche Welle