Author: theophyle

In general, oamenii politici nu sufera de multa inteligenta. Judge Bell, care  era Jeffersonian convins, vedea in democratie un rau necesar. Citandu-l  pe Nietzsche, spunea ca democratia este creata de oameni mici pentru oameni mici; deoarece insa majoritatea este intotdeauna mediocra, posibilitatea unor alesi mai putin mediocri este aproape inexistenta. Bineinteles ca Judge Bell a avut dreptate, suficient sa ne uitam imprejurul nostru.

Nu-i nici un bai ca politicienii sunt mediocri, desi ne este greu sa recunoastem, majoritatea noastra suntem la fel de mediocri, altfel nu i-am alege pe respectivii politicieni. Din nefericire, singurele “sclipiri” pe care le au sunt cheltuite in efortul lor de  chiverniseala, a lor – nu doamne fereste a noastra!

Mediocri, interesati, lenesi si de multe ori corupti si hoti, politicienii mioritici incearca sa supravietuiasca cu tot dinadinsul, chiar daca sansele sunt nule. Daca tot vorbim de Judge Bell, el zicea ca lucrul cel mai periculos pentru un om public (deci si politician) este sa devina ridicol.

Ridicolul este ultima treapta in decaderea unui politician, dupa aceasta treapta numai urmeaza nimic. Dna Udrea invinovatea hoardele antenelor in efortul de a o  deningra – just, un singur lucru ar putea fi mai injositor de antenele lui Felix. Ea insasi! Citez:

“ Angajată într-o călătorie în jurul lumii TV, nu într-o corabie cu pînze, ci într-un Mercedes cu motorină, Elena Udrea a poposit la Digi TV, una dintre escalele plăcute domniei sale, pentru că băştinaşii din studio se dau în vînt după mărgele colorate.

Aici, simpla membră de Partid a ţinut să polemizeze cu interpretările date de unii  momentului de la Cotroceni, cînd Preşedintele a purces la elogierea Guvernului Ponta:

„Recunoaşterea rezultatelor bune ale guvernării a fost, evident, o ironie. Eu m-am uitat foarte bine la ce a spus preşedintele, am văzut chiar şi în reluare. El spune «Avem un sold pozitiv la exporturi, pentru prima dată după ’89 şi mulţi dintre dumneavoastră vă veţi întreba de ce».”

În comentariul iscălit în Evenimentul zilei, din 16 aprilie 2013 – S-a înscris Traian Băsescu în USL, fără s-o ştim noi?! Aşa s-ar părea!-, dibuiam în momentul făurit de Traian Băsescu o intervenţie în favoarea Guvernului Ponta, de care n-ar fi fost capabil nici Ion Iliescu faţă de Guvernul Năstase  între 2000 şi 2004.

Departe de mine gîndul că, la Digi TV,  Elena Udrea a polemizat cu subsemnatul!

Sînt o persoană prea mică faţă de personalitate tot mai crescîndă a Elenei Udrea – ca aluatul, ar spune răutăcioşii, ca Imperiul Otoman după Mohamed El Fatih, ar spune binevoitorii –, ca să cred că distinsa m-a luat în seamă.

Sînt convins că nu la mine s-a referit şi din simplul fapt că eu m-a exprimat în scris.

Pentru ca cineva să ştie ce am scris şi, mai ales, pentru a lua în seamă sărmanele mele bîiguieli, trebuie să mă citească.

Or, din cîte bag eu seamă, Elena Udrea n-are timp să citească nici măcar  instrucţiunile de folosire a poşetelor, d-apoi un text tipărit într-un ziar, şi acela depăşind mărimea unui anunţ publicitar, cum sînt, din nenorocire, comentariile mele din Evenimentul Zilei. SURSA

Cineva crede ca poate exista ceva mai ridicol decat aceasta doamna considerata de domnul Presedinte “ca posesoarea a celui mai mare potential de crestere in politica de dreapta”

Jalnice lucruri, ridicoli oameni, triste timpuri!  

Ilustratia apartine maestrului Hultan pe karikatura politika

Dinastia Fugger: secolele XV- XVI

La începutul secolului al XV-lea, familia  Medici sunt cunoscuti ca cea mai puternica dinastie bancara din Europa. Proportional cu  puterea lor politică va scadea importanta lor bancara, politica îi distrage de la afaceri si de la apetitul lor de a face bani din afaceri bancare. După perioada de influenta a lui Lorenzo de Medici “Magnificul”, finanțele băncii ajung într-o stare periculoasă, aproape de faliment.

Succesele temporare ale familie Medici ii fac sa creada pe guvernatorii Florenței ca vor continua sa detina pentru o vesnicie statutul predominat in fruntea lumii bancare a occidentului European. Din nefericire pentru ei pierderile politice vor fi insotite de cele bancare.  Rolul lor ca bancherii Europei va fi preluat de o dinastie germană, dinastia Fuggers. Ca Medici, Fuggers aduna o avere uriasa din afacerile cu finanțele papalității și ale marilor prinți ai Europei.

Centrul de afaceri al dinastiei Fugger a fost orasul saxon (şvab) Augsburg. Începuturile familiei si primul capital financiar a fost facut din comertul cu lână și argint, dar  și cu mirodenii între regiunea lor si cu Europa centrala si cu  Veneția, pe atunci centru principal de desfacere a marfurilor orientale. În perioada lor de maximă prosperitate operau optsprezece sucursale în diferite părți ale Europei.

Transferul puterii in occidentul European spre  habsburgi în secolul al XV-lea este de fapt baza bogăției Fugger. Primul lor  împrumut financiar are loc in 1487 unui arhiduce Habsburg, luându-se colaterale pentru acest imprumut  minele de argint și cupru din Tirol – începutul unei implicari a familiei in extinse activitati de minerit și metale prețioase. În 1491 un împrumut facut lui  Maximilian, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (împărat romano-german) , si un altul  ulterior în 1505, care a fost asigurat cu drepturile feudale la două regiuni din Austria.

Pe departe, cel mai mare proiect al familiei Fugger se desfășoară în anul 1519, cu finantarea  nepotului lui Maximilian, Charles – Carol, devenit ulterior Carol al V-lea, adica vestitul Carol Quintul, mare Împărat al Sfântului Imperiu Roman (împărat romano-german). Carol Quintul a fost moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi. Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.

Cutuma lasata ca mostenire de intemeietorul  Sfântului Imperiu Roman, Carol cel Mare (Charlemagne) este alegerea de catre electorii imperiali a noilor conducatori.   Viitorul Carol Quintul este hotărât să reușească , candidatul rival a fost regele francez, Francisc I. Familia Fugger ii va acoperi  cheltuielile electorale ale viitorului împărat romano-german Dintr-un total de 852 000 de florini cheltuiti pentru mituirea a șapte electori, Fuggerii vor furniza aproape două treimi (544 000 florini). Campania electorala reușește. Candidatul ales ca nou  împărat este datornicul lor Carol Quintul.

Ratele dobânzilor la timp erau de de 12% pe an. Și când un împrumut trebuie să ajungă de urgență, bancherul era  adesea capabil să negocieze o dobanda de 45%. Bankingul cu regalitati a fost extrem de profitabil.

Războiele lui Carol Quintul și alte cheltuieli ale statului sunt un canal de scurgere constantă a trezoreriei imperiale. Ca orice conducător al timpului, costurile lui  depasesc cu mult sursele de venit. Împrumuturile de la bancherii umplu deficitul, și sunt adesea rambursate prin concesionari ale  surselor de venit regal.

Astfel, Fuggerii primesc în 1525 veniturile din acordarea titlurilor spaniole de cavaler, împreună cu profiturile din minele de mercur și de argint. Bancherii devin, prin urmare, într-un sens, atât colectori de venituri și manageri de active ale statelor. Dar ratele lor ridicate de dobanda si restrictiile economice impuse de ei au paralizat deseori  regate implicate în prea multe războaie neprofitabile. (Vezi rolul FMI in zilele noaste)

Fuggers a folosit bogăția lor în mod responsabil, as zice chiar modern.  Ei au finantat aziluri si spitale  pentru săraci, construite în Augsburg în anul 1519 (anul electoral imperial ), și încă în uz pana astăzi. Până la sfârșitul secolului XVI-lea familia Fuggers se retrage din asumarea de riscuri financiare, după unele afaceri dezastruoase, si isi converteste existența intr-un mod  aristocratic finantat de bogăția lor stransa de cateva generatii.

Locul lor va fi luat de o alta mare dinastie, dinastia   Rothschild, existenta si la fel de puternica in zilele noastre. Despre dinastia   Rothschild in Postarea urmatoare.

Bună dimineata intr-o zi de joi. Vremea va fi frumoasă şi caldă în cea mai mare parte a ţării. Cerul va fi variabil în sudul şi estul ţării şi mai mult senin în rest, exceptând în orele amiezii zona de munte, unde vor fi unele înnorări şi izolat ploi slabe de scurtă durată. Vântul va avea unele intensificări în jumătatea sudică a Moldovei, Dobrogea şi Muntenia şi va fi în general slab în restul teritoriului. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 12 grade pe litoral şi 23 de grade în vest, iar cele minime se vor situa, în general, între 0 şi 10 grade.

În Bucureşti, cerul va fi variabil, iar vântul va avea intensificări trecătoare pe parcursul zilei. Temperatura maximă va fi de 17…18 grade, iar cea minimă de 5…7 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3668    RON; 1 USD = 3. 3177   RON; 1 EURO = 1. 3162 USD; Francul elvetian 3. 5927 RON. Gramul de aur 148. 8714 RON.

Fabrica Ursus din Cluj cu o istorie de 135 de ani este demolată. Cum a ajuns la final povestea uneia dintre cele mai vechi fabrici de bere din România. Fosta fabrică de bere Ursus, unul dintre simbolurile Clujului, cu o istorie de 135 de ani, este transformată în aceste zile de către proprietari, compania Ursus Breweries, filiala locală a produ­cătorului sud-african de bere SAB Miller, într-un imens morman de moloz. Ursus, brand care înainte de criză avea vânzări anuale de 1,4 milioane de hectolitri, adică 10% din piaţa de bere, majoritatea producţiei provenind de la fabrica din Cluj, a ajuns să fie produs acum la Timişoara, Braşov şi Buzău la 500 km de Cluj. România are acum numai 20 de fabrici, după ce în 1994 avea 125 de centre de pro­ducţie. Închideri au fost atât în primii ani după Revoluţie, dar şi în ultima perioadă. Datele recente arată că 2010 a fost cel mai nefast an, când liniile de producţie s-au oprit la Haţeg (fabrică deţinută de Heineken), Blaj (fabrică deţinută de Bergenbier) şi la Cluj (fabrică deţinută de Ursus). România devine în aceste condiţii sin­gura ţară din regiune în care numărul fa­bricilor de bere este în scădere. Cu toate acestea, producţia şi consumul s-au dublat faţă de 1999. Vânzările la PET au trecut de 52% din volumul total vândut. 99% din vân­zările de bere provin din producţia in­ternă, exporturile şi importurile fiind nesemni­ficative. Totodată industria de bere rămâne una foarte competitivă. Demolarea clădirilor unde a funcţionat una dintre cele mai vechi fabrici de bere din România a fost demarată încă de la începutul lunii trecute, în condiţiile în care Ursus Breweries a primit undă verde de la Primăria Cluj-Napoca. Integral in Ziarul Financiar.

Guvernul adoptă programul de convergență 2013: Deficit, datorie, inflație, politica de personal bugetar. Guvernul a adoptat în ședința de marți Programul de convergență 2013-2016, document care estimează principalele date cu care executivul va lucra în 2013, precum și așteptările din viitorul mediu la care se va raporta. Documentul este destinat și Comisiei Europene. În Programul de convergență 2013, Guvernul nu mai avansează o dată certă de aderare la zona euro, așa cum făcea până acum, când se angaja la obiectivul 2015 de adoptare a monedei unice. ”Angajamentul de adoptare a monedei euro este menținut pentru o dată la care va fi atins obiectivul privind îndeplinirea criteriului nominal şi real de convergență”, se arată în noul Program de convergență. Dintre criteriile de aderare, inflația pune cele mai mari probleme autorităților române. Deficitul bugetar a soborât în anul 2012 sub pragul de 3% din PIB, statuat de criteriile Maastricht, situându-se la valoarea de 2,9%. pentru 2013, Guvernul țintește un deficit bugetar de 2,4% din PIB, iar pentru următorii trei ani, de câte 2% din PIB. n privința deficitului structural, Guvernul susține că acesta va scădea de la 2,4% în 2012, la 1,2% în anul 2013, pentru ca ulterior să se atingă obiectivul de maximum 1% deficit structural – limită impusă statelor aflate în program de asistență internațională, care au adoptat noul Compact fiscal al UE. Și datoria publică se menține sub pragul de 60% al criteriilor Maastricht, deși se află în creștere. Integral la Curs de Guvernare.

Baronii l-au învins pe Ponta. Deputaţii au modificat ordonanţa Guvernului Ponta privind datoriile administraţiilor locale, acceptând doleanţele preşedinţilor de Consilii Judeţene şi ale primarilor. Camera Deputaţilor a decis, cu majoritate de voturi, să opereze schimbări în ordonanţa de urgenţă referitoare la plata arieratelor locale, emisă de Guvernul Ponta în ianuarie 2013. Deputaţii PSD şi PNL au votat alături de cei ai PDL, pe baza solicitărilor din teritoriu, în ciuda opoziţiei Ministerului de Finanţe. Potrivit variantei Guvernului, consiliile judeţene şi primăriile nu mai primeau bani de la Ministerul Finanţelor dacă nu îşi achitau 85% din arierate. Arieratele sunt datoriile a căror dată scadentă a fost depăşită cu 90 de zile. Fostul ministru de Finanţe Gheorghe Ialomiţianu (PDL) a solicitat, la dezbaterile de marţi din Camera Deputaţilor, să nu fie sistate plăţile către unităţile administrative care nu îşi achită 85% din arierate. „Prin propunerea Guvernului, de fapt loviţi în cetăţeni. Dacă primăriile nu au de unde să plătească salariile funcţionarilor, nu mai pot să-şi desfăşoare activitatea şi nu mai furnizează servicii către populaţie. O să mergeţi în colegiile dumneavoastră şi n-o să mai găsiţi pe nimeni pe la primării, pentru că or să pună lacăt”, a argumentat Ialomiţianu. Pledoaria sa a fost însuşită de deputaţii PSD şi PNL care au decis că primăriile şi consiliile judeţene vor primi, în continuare, bani de la Ministerul Finanţelor pentru plata salariilor, dacă nu pot asigura aceste sume din venituri proprii. Integral in Adevarul.

Adrian Năstase, primul interviu după ieșirea din închisoare: “A fost destinul să nu mor atunci. Am înțeles că trebuie să privesc lucrurile în viață altfel” Adrian Năstase a acordat primul interviu de după ieșirea din închisoare Antenei 3, fiind prezent în emisiunea “Sinteza zilei”, moderată de Mihai Gâdea. Acesta a povestit despre experiențele din închisoare, a comentat coabitarea dintre Victor Ponta și Traian Băsescu și a dat note premierului și USL.  Adrian Năstase, primul interviu după ieșirea din închisoare: “A fost destinul să nu mor atunci. Am înțeles că trebuie să privesc lucrurile în viață altfel” Despre tentativa de sinucidere:   Din 25 iunie am început o a doua viață. Unii au luat-o în glumă și au considerat că e o înșelătorie ce s-a întâmplat în acea seară (n.r. seara în care a încercat să se sinucidă). Practic, glonțul ăla a trecut la 1 mm de carotidă. A fost destinul să nu mor atunci. Am înțeles că trebuie să privesc lucrurile în viață altfel.   A fost o condamnare pe care am respins-o considerând ca este nedreaptă. M-a consumat revolta maximă din 20 iunie. Mi s-a părut profund nedrept, din punctul de vedere al unui proces dezechilibrat, al lipsei de dovezi. Procesul trebuia sa foloseasca drept exemplu. Am considerat că în 20 iunie am început o a doua viață.  Au trecut 300 de zile de când nu am mai vorbit la o televiziune. Am scris destul de mult. De când am iesit din penitenciar am vrut să treacă o perioadă în care să fac pace cu mine însumi. Lunile s-au scurs foarte greu și a trebuit să diger ceea ce era revoltă si dezamăgire și mi-a fost teamă să vorbesc înainte de a mă gândi la ceea ce mi s-a întâmplat.  A fost o șansă că revolverul l-am scos cu mâna stângă. Când l-am scos, polițistul stătea în fața mea. I-am spus că îmi pare rău că va fi implicat în chestiunea asta. Din fericire, spun acum, scoțându-l cu mâna stângă, el s-a repezit și m-a dărâmat, ne-am luptat, eu încercând să mențin mâna stângă. Am reușit cu mâna stângă să îndrept revolverul spre mine și încercând să-l protejez pe ofițerul respectiv ca să nu trag în el. Integral in EVZ

Harta marilor bătălii de la Congresul PSD. Lista favoriţilor pentru funcţiile de vicepreşedinte la nivel naţional. Bătălia dură la Congresul PSD se va duce pentru funcţia de vicepreşedinte, liderii din teritoriu purtând negocieri pentru a-şi câştiga funcţia la nivel central.   Noul Statut al PSD prevede câte opt locuri de vicepreşedinte naţional şi opt de vicepreşedinte regional. Vicepreşedinţii naţionali vor fi votaţi de delegaţii din toate organizaţiile, primii opt fiind declaraţi câştigători, în timp ce vicepreşedinţii regionali vor fi votaţi doar de delegaţii din regiunile din care provin. Cea mai dură bătălie la Congresul PSD se anunţă a fi cea pentru regiunea Sud – Est, unde şi-au exprimat intenţia să candideze Marian Oprişan (preşedintele CJ Vrancea), Nicuşor Constantinescu (preşedinte CJ Constanţa) şi Constantin Boşcodeală (primarul municipiului Buzău). Confruntarea Oprişan – Constantinescu va fi o reeditare a competiţiei pentru şefia UNCJR, doar că de data aceasta cei doi vor fi aleşi doar de delegaţii din organizaţiile Constanţa, Vrancea, Brăila, Buzău, Galaţi şi Tulcea, şi nu de preşedinţii de CJ-uri cum a fost în cazul Uniunii Naţionale a Consiilor Judeţene din România. Surse din PSD au declarat pentru gândul că Marian Oprişan a oscilat până în ultima clipă asupra listei pe care urmează să candideze, optând în final pentru cea pentru vicepreşedinte regional. Ultima oră de înscriere a candidaturilor a fost miercuri la ora 10.00. „Voi candida pentru funcţia de vicepreşedinte regional”, a declarat pentru gândul Oprişan. Primarul municipiului Buzău, Constantin Boşcodeală, a fost primul care s-a înscris în această luptă pentru şefia regiunii Sud – Est, fiind urmat de Nicuşor Constantinescu. În cadrul regiunii, jocurile vor fi decise de delegaţii celorlalte trei judeţe din regiune: Tulcea, Brăila şi Galaţi. Dan Nica şi Gheorghe Bunea Stancu au decis să opteze pentru funcţia de vicepreşedinte la nivel naţional. Integral in Gandul.

De ce eşuează în România modelul politic german? Demisia lui Cristian Preda din board-ul ISP, fundaţia politică a PDL, semnalează eşecul ultimei tentative de, introduce în România modelul german şi european al fundaţiilor afiliate partidelor politice. Declinul ISP este un caz şcoală.Spre deosebire de ­ONG-uri, care sunt finan­ţate cu precădere din fonduri private, fundaţiile politice germane afiliate partidelor politice sunt finanţate din fonduri publice în funcţie de ponderea politică a fiecărei formaţiuni. Konrad Adenauer este asociată Uniunii Creştin-Democrate, Hanns Seidel, Uniunii Creştin Sociale, Friedrich Ebert, Partidului Social-Democrat şi Friedrich Naumann, Partidului Libertăţii. Fiecare din aceste curente doctrinare au şi câte un echivalent la nivelul Uniunii Europene, finanţa­rea fun­daţiilor politice europene făcându-se din bugetul Parlamentului European. Beneficiul politic al acestor fundaţii este evident. Ele asigură o sursă continuă de idei, analize, studii şi soluţii politice, o pepinieră de educaţie şi, aproape ca în sport, de antrenament politic pentru viitoarele generaţii de lideri ai partidului şi generează o reţea de legături politice formale şi informale la nivel naţional şi interna­ţional în beneficiul politic al curentului politic pe care îl reprezintă. Cu alte cuvinte, baza intelectuală şi organizaţională necesară oricărui partid democratic serios. În pofida acestor beneficii, modelul german al fundaţiilor politice nu a prins şi în România. De ce? O explicaţie constă în faptul că nu există o legislaţie care să permită finanţarea transparentă de la buget a acestor fundaţii. Nu că nu ar fi existat propuneri în acest sens. Într-un text recent, Dragoş Paul Aligică scrie că, deşi existau semnale clare că PSD şi PNL ar fi acceptat trecerea unei astfel de legislaţii, guvernul condus de PDL nu a avut curajul sau viziunea să o promoveze. Dar finan­ţarea este doar o parte a problemei. Integral in Romania Libera

PNL, cel mai leneş partid din Parlament. Care este cel mai activ partid şi care sunt priorităţile tuturor partidelor. Partidul Naţional Liberal (PNL) este cel mai leneş partid din Camera Deputaţilor, după numărul iniţiativelor legislative propuse în această legislatura, care a debutat la începutul anului. Mai mult, diferenta dintre gruparea liberala si urmatoarea clasata este uriasa. Econtext va arata cate initiative legislative a propus fiecare partid in aceasta legislatura (mai precis, de la inceputul anului si pana in primele zile din aceasta luna). In plus, va arata si care sunt obiectivele urmarite de majoritatea partidelor, asa cum reiese din initiativele propuse. Econtext va arata cate initiative legislative a propus fiecare partid in aceasta legislatura (mai precis, de la inceputul anului si pana in primele zile din aceasta luna). In plus, va aratam si care sunt obiectivele urmarite de majoritatea partidelor, asa cum reiese din initiativele propuse. Dupa cum spuneam, PNL este cel mai lenes partid din Camera Deputatilor. O fi ceva molipsitor in acest partid, pornind de la varf!Astfel, din cei 102 deputati liberali, doar 26 au initiat propuneri legislative, restul de 76 avand 0 (zero!) initiative legislative. Iar din cei 26, 13 deputati apar ca sustinand o singura initiativa legislativa, 7 cu 2 initiative, 2 cu 3 propuneri, 2 deputati cu 4 initiative, 1 cu 5 si 1 cu 9 (Nini Sapunaru). In total, 55 de sustineri de initiative, o medie de 0,53/deputat. In plus, nu este vorba despre initiative diferite. Dimpotriva, aproape jumatate se numara printre initiatorii acelorasi doua propuneri legislative, caci o propunere poate avea mai multi sustinatori, mai multi initiatori. La polul opus, cei mai activi sunt deputati din partide total surprinzatoare. Total uimitoare si pe care nimeni nu ar fi pariat la inceputul actualei legislaturi.  Integral in Adevarul / Econtext

DNA intra pe firul jafului din padurile Apusenilor. Jaful din padurile Muntilor Apuseni, defrisati fara mila in ultimii ani, a ajuns in vizorul procurorilor DNA. Si asta dupa ce magistratii de la Serviciul Teritorial Cluj al DNA l-au retinut pe seful Directiei Silvice Cluj, Traian Maris. El este acuzat ca ar fi primit mita sume cuprinse intre 4.000 si 10.000 de euro de la trei padurari. Potrivit unor surse judiciare, banii ar fi fost dati pentru a le garanta padurarilor faptul ca nu vor fi concediati, ca urmare a unor nereguli grave descoperite in cantoanele silvice pe care le administrau acestia. Procurorii spun ca il vor prezenta pe Traian Maris judecatorilor de la Tribunalul Cluj, cu propunere de arestare preventiva pentru 29 de zile. În perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, inculpatul Mariş Traian, în calitate de director al Direcţiei Silvice Cluj, a pretins de la trei angajaţi ai instituţiei pe care o conduce (pădurari) sume cuprinse între 4.000 şi 10.000 euro pentru ca, în schimb, să le asigure păstrarea locurilor de muncă, să le avizeze favorabil controalele dispuse în cantoanele la care lucrează şi să nu le aplice măsuri de sancţionare disciplinară ca urmare a neregulilor constatate de echipele de control.  La data de 15 aprilie 2013, inculpatul Mariş Traian a primit de la doi dintre angajaţi, denunţători în cauză, prin intermediar, suma de 10.000 lei, pentru ca, în schimb, să nu emită nicio dispoziţie de sancţionare a celor doi pentru presupuse nereguli în activitatea lor de pădurari şi pentru ca să avizeze favorabil raportul asupra unui control programat în cantonul pădurarului care a intermediat primirea banilor, sub formă de mită”, spun surse judiciare. Integral in Romania Libera

Va urez o zi buna!

Cartea lui Habacuc (Habakkuk – Avacum in  traducerea BOR, Habacuc  in traducerea Cornilescu) este cartea a opta din cele 12 carti ale profetilor. Probabil scrisa la sfarsitul  secolului al VII-lea î.Hr., imediat inaintea caderii Ierusalimului si cucerirea lui de babilobieni. Cartea este si cea mai scurta carte din Biblia Ebraica / Vechiul Testament.

Habacuc este unul din cei mai importanti profeti in teologia Eseniana, dar si  in cea Crestina. Habacuc a trait probabil in perioada imediat premergatoare caderii Ierusalimului si a fost un muzician Levit, care canta in slujbele liturgice ale Templului din Ierusalim. Versetul 2:2 din cartea lui Habacuc (Avacum),  sta la baza uneia din cele mai importante doctrine teologice crestine, “cei drepti traiesc intru credinta” aceasta doctrina crestina este bazata pe Habacuc (Avacum) 2:4 “Iata ca va pieri acela al carui suflet nu este pe calea cea dreapta, iar dreptul din credinta va fi viu!” (tr. BOR) sau “Iată, i s’a îngîmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui”. (tr. Cornilescu) si reluata in Noul Testament in Epistola catre Romani 1:17, catre Galatieni 3:11,  si catre Evrei 10:38. Habacuc (Avacum) va reapare in Cartea lui Daniel in versiunea crestina a Vechiului Testament.

Cartea lui Habacuc (Avacum) este compusa din 3 capitole. Primele 2, regasite si la Esenieni sunt cele autentice, cel de al treilea probabil o inserare tarzie.  Comentariul Esenian a lui Habacuc (Avacum) numit si 1QpHab.

Comentariul lui Habacuc (Avacum), face parte din metoda interpretativa numita “Peşer”, aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca textul scripturii ascunde interpretari ezoterice care pot fi  descoperite prin citirea rextului textului si interpretarea lui metaforica. Aceasta tehnica a fost preluata si de invatatii (si misticii) crestini si este regasita deseori in literatura patristica.  Comentariul incearca sa redea invataturile “Invatatorului cel drept” (“morē tsēdēk” – Teacher of Righteousness) intemeietorul prezumtiv al sectei Eseniene si sa-l infiereze pe demonicul “preot netrebnic” (“ha-kōhēn hā-rāš’ā” – Wicked Priest) . Sulul comentariului se refera la primele doua carti ale lui Habacuc (Avacum), a treia lipsind (vezi mai sus). Scrisul este irodian (timpul dinastiei irodiene/herodiene) aproape fara diferente fata de textul biblic actual (ebraic-masoretic), doar cu mici diferente gramaticale. Sulul (scroll) are lungimea aproximativa de 141 cm, a fost descoperit in pestera no.1, in 1947 si descifrat in totalitate in 1951.

Rusia nu mai vrea să fie dependentă de materiile prime. Recompensă pentru propuneri de diversificare a economiei. Premierul rus Dmitri Medvedev a declarat miercuri că va premia pe oricine va găsi o metodă de a scăpa economia Rusiei de dependenţa de materiile prime, în următorii câţiva ani. “Nu pot să nu fiu de acord că modelul materiilor prime a dus ţara într-o fundătură. Obiectivul nostru este să lăsăm în urmă acest model. Dacă oferiţi o variantă care ar ajuta să scăpăm de acest model în următorii câţiva ani, v-aş nominaliza pentru un premiu de stat. Dar nu cred că există o astfel de versiune”, a afirmat Medvedev în Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului, unde a prezentat activitatea din ultimele 12 luni a Guvernului, relatează RIA Novosti. El a răspuns astfel criticilor deputaţilor referitoare la economia care se bazează pe exploatarea materiilor prime. Medvedev a arătat că modelul economic bazat pe materii prime a evoluat în ultimele decenii. “Drept rezultat, suntem puternic dependenţi de hidrocarburi şi nu este uşor să renunţăm la acest model. Dar trebuie să rezolvăm problema şi în acest sens susţin opinia că trebuie să o facem şi trebuie să o facem repede”, a spus premierul. Noul guvernator al băncii centrale, Elvira Nabiullina, a declarat săptămâna trecută că Rusia trebuie să regândească modelul de creştere economică susţinut de exporturile de materii prime şi pună accentul pe sursele interne de dezvoltare, diversificare, creşterea investiţiilor şi îmbunătăţirea climatului investiţional.Aduce Mediafax

Parlamentul italian începe, astăzi, procedura de alegere a preşedintelui ţării. Membrii parlamentului şi reprezentanţii regiunilor au fost convocaţi, astăzi, pentru alegerea preşedintelui ţării, care îi va succeda actualului şef al statului, Giorgio Napolitano. La vot vor participa aproape 1.000 de persoane. Candidatul favorit la preşedinţia Italiei pare a fi fostul premier şi şef al Comisiei Europene, Romani Prodi. Alegerea şefului statului se face prin scrutin secret în aula Camerei Deputaţilor, care este şi singurul loc de desfăşurare a procedurilor de vot. Este necesară întrunirea majorităţii de două treimi, 671 de voturi din numărul membrilor Adunării, în primele trei tururi de scrutin şi majoritatea absolută din numărul membrilor Adunării, 504 voturi, începând cu al patrulea tur de scrutin. În baza constituţiei italiene, poate fi ales preşedinte al Republicii orice cetăţean italian care a împlinit vârsta de 50 de ani şi beneficiază de drepturi civile şi politice. Printre numele vehiculate de presa italiană care ar putea câştiga,se numără Romano Prodi, fost prim-ministru al Italiei, Gianni Letta, Massimo D’Alema, Mario Draghi, Giuliano Amato şi, de ce nu, o femeie Emma Bonino, din partea Partidului Democrat din coaliţia de centru-stânga.Chiar şi fostul premier Silvio Berlusconi candidează. Alegerea şefului statului se face prin scrutin secret în aula Camerei Deputaţilor, care este şi singurul loc de desfăşurare a procedurilor de vot. În cabina electorală, o tribună închisă dispusă sub preşedinţia Camerei Deputaţilor, marii electori îşi exprimă în scris preferinţa pe buletinul de vot (numele şi prenumele celui pe care îl aleg, sau doar numele, buletin alb sau buletin anulat) pe care apoi îl introduc în urnă. Mai întâi votează senatorii, apoi deputaţii şi delegaţii regionali. Mandatul prezidenţial are o durată de şapte ani. Mandatul are, în mod deliberat, o durată diferită faţă de durata mandatului celor două camere ale Parlamentului (cinci ani), făcând astfel imposibilă realegerea de două ori, de către aceleaşi camere, a aceluiaşi preşedinte. Acest aspect nu împiedică realegerea unui şef de stat, lucru care, însă, în Italia nu s-a întâmplat până acum, chiar dacă nu este interzis de Constituţie. Integral in Adevarul.

Foiletonul Cahuzac: un nou episod cu conţinut psihanalitic.  In Franţa, “foiletonul Cahuzac” continuă cu un nou episod: prima confesiune publică a fostului ministru al bugetului aflat acum în colimatorul justiţiei pentru fraudă fiscală. Unii responsabili politici consideră însă că acest “foileton” a devenit cam lung şi eclipsează alte probleme serioase cu care se confruntă Franţa, cum ar fi spectrul recesiunii. “Cam patetică”. Aşa consideră primul ministru Jean-Marc Ayrault că a fost confesiunea televizată de marţi seară a lui Jérôme Cahuzac. Acesta din urmă şi-a recunoscut încă o dată erorile comise, faptul că a minţit pe toată lumea, şi le-a cerut iertare tuturor: preşedintelui, premierului, “pretenului” său Pierre Moscovici (ministru al economiei) cu care colabora strîns. Un psihiatru care analizează în ziarul Ajourd’hui prestaţia televizată a lui Jérôme Cahuzac consideră că acesta a recurs la un fel de şedinţă de psihanaliză publică, încercînd el însuşi să înţeleagă cum de s-a putut lăsa aspirat, timp de 20 de ani, în spirala minciunii, în special datorită contului său secret din Elveţia unde avea 600 000 de euro. Liderii socialiştii au primit această confesiune cu un sentiment de uşurare, mai ales că fostul lor coleg a anunţat că se retrage din viaţa politică şi renunţă la mandatul de deputat. Un consilier al primului ministru îl acuză însă pe Jérôme Cahuzac de narcisism şi se declară scîrbit că omul care le-a făcut atîta rău socialiştilor mai îndrăzneşte să se dea în spectacol. Iar fostul său “prieten” Pierre Moscovici, acuzat de dreapta franceză că a vrut să-l “acopere” totuşi pe Jérôme Cahuzac, nu pare dispus să-i acorde fostului său colaborator “iertarea politică”. Pentru a rezuma, putem spune că socialiştii încearcă acum să întoarcă pagina Cahuzac, care i-a expus la enorm de multe critici, după ce o afacere precedentă, afacerea Dominique Strauss-Kahn, a provocat şi ea numeroase daune. Chiar dacă persistă unele bănuieli că în anumite sfere ale puterii, poate chiar foarte aproape de preşedintele Hollande, se ştia ceva despre contul lui Cahuzac, sau că ar fi trebuit să se ştie, urgenţele pentru echipa de la putere sunt cu totul altele. Integral la RFI

Explozie la o fabrică din Texas. Nunmarul de morti si raniti inca necunoscut. Mediafax vorbeste de cel puţin 60 morţi. Aproximativ 75-100 de clădiri au fost complet distruse. O explozie s-a produs în noaptea de miercuri spre joi la o fabrică de îngrăşăminte din oraşul West din Texas, provocând rănirea a zeci de persoane, au anunţat oficialii. Explozia s-a soldat cu 60-70 de morţi şi sute de răniţi, conform unui post local de televiziune. Bilanţul iniţial a fost anunţat un post local de televiziune KWTX News, citând un oficial din cadrul serviciilor de urgenţă, iar informaţia nu a putut fi verificată imediat de AFP. KWTX îl citează pe directorul serviciilor de urgenţă din West, la nord de Waco, George Smith. Tommy Muska, primarul oraşului West din Texas, unde a avut loc o explozie miercuri seara la o fabrică de îngrăşăminte, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că încă nu ştie câte persoane au fost rănite sau ucise în acest incident. “A fost de parcă ar fi explodat o bombă nucleară”, a declarat Muska pentru CNN. “Un nor mare sub formă de ciupercă. Multe persoane au fost rănite. Multe persoane nu vor fi aici mâine”, a adăugat el. El a afirmat că fabrica a fost afectată de un incendiu înaintea exploziei. EVZ sustine ca Cel puțin 2 oameni au murit, iar alți 66 au fost răniți, bazandu-se probabil pe datele transmise de CNN. Tragedia s-a produs azi-noapte, la ora 2.50 (ora României), la o fabrică de îngrășământ de lângă orașul Waco, din statul Texas, SUA. Potrivit reprezentanților Departamentului de Sănătate Publică din Texas, nu se știe încă numărul exact al persoanelor care și-au pierdut viața în urma exploziei. Pe de altă parte, jurnaliștii de la CNN vorbesc despre cel puțin doi morți. ntr-o conferință de presă, reprezentanții Departamentului de Siguranță Publică din Texas au declarat că, momentan, autoritățile nu au informații exacte despre numărul persoanelor decedate. “S-au înregistrat și decese, dar nu putem preciza încă despre ce număr este vorba. Oamenii noștri sunt pe teren și merg din casă în casă. Incendiul nu a fost încă stins, iar pompierii nu pot interveni din cauză că există riscul producerii unor noi explozii. De altfel, jumătate din populația orașului a fost evacuată”, a declarat Dean Wilson, citat de BBC. Pe de altă parte, jurnaliștii de la CNN susțin că cel puțin două persoane au murit.  În ceea ce privește răniții, atât presa americană, cât și agențiile de știri britanice vorbesc despre 66 de persoane, dintre care 38 în stare gravă, citând declarațiile managerului spitalului Hilcrest din Waco.

Nota: despre  tragediile orasului Waco, puteti citi aici.

CE ar putea detona „bomba atomică” în reacţie la derapajul Ungariei.  Comisia Europeană a replicat dur premierului Viktor Orban, arătându-se hotărâtă să ia, la nevoie, chiar şi cele mai aspre măsuri contra Ungariei. În cauză sunt recentele modificări ale legii fundamentale a Ungariei, hotărâte la Budapesta în pofida unor proteste interne şi internaţionale şi ceea ce, la Bruxelles, se estimează a fi un probabil derapaj anti-constituţional al Ungariei. „Dacă există un risc de încălcare a valorilor noastre fundamentale, Europa trebuie să intervină”, a declarat textual, comisarul european Vivian Reding. „Comisia Europeană”, a spus ea, „este extrem de preocupată” şi „analizează actualmente modificările constituţionale” operate la Budapesta spre a vedea „dacă e oportună” lansarea procedurilor de „infringement”. Aşa se numesc, în engleză, încălcările serioase ale dreptului comunitar. Cum poate reacţiona Uniunea Europeană la călcarea în picioare a principiilor democraţiei şi statului de drept? Prin recursul la articolul 7 al Tratatului de la Lisabona, care stipulează suspendarea dreptului unui stat membru de a vota în forul executiv suprem al UE, deci în Consiliul European, în cazul unor „grave şi persistente violări” ale valorilor fundamentale ale Uniunii. E vorba, în speţă, de nerespectarea „demnităţii umane, a libertăţii, democraţiei, egalităţii, a statului de drept şi drepturilor omului, precum şi a drepturilor minorităţilor”. O serie întreagă de modificări constituţionale adoptate recent la Budapesta cu majoritatea parlamentară de peste două treimi a puterii au suscitat critici viguroase şi repetate în Apus. Alarmaţi s-au arătat occidentalii în special de restrângerea prerogativelor Curţii Constituţionale din Ungaria, precum şi de tratamentul ce urmează a fi aplicat persoanelor fără adăpost. În vest, o serie de comentatori au înfierat între altele şi definiţia restrictivă a familiei, calificată de unii observatori drept „homofobă”. Stânga socialistă şi liberalii din Parlamentul European au somat Partidul Popular să-i retragă sprijinul politic formaţiunii guvernamentale FIDESZ şi lui Viktor Orban. La rândul lor, creştin-democraţii din PE au cerut Budapestei să se supună solicitărilor Uniunii, dar au avertizat faţă de riscul ca „ungurii… să aibă impresia că Europa n-ar fi de partea lor”, după cum a subliniat eurodeputatul Frank Engel, citat de AFP. Oficialităţile maghiare au respins criticile apusene, susţinând că schimbările ar fi fost operate în conformitate cu valorile europene, dar Comisia de la Veneţia continuă să evalueze modificările şi urmează să-şi publice raportul în iunie. Or, Viviane Reding a declarat că, la Bruxelles, „Comisia nu va aştepta până în iunie ca să-şi adopte decizia”, scrie AFP. Suspendarea dreptului de vot al unui stat e o „bombă atomică”, a mai spus Reding, iar Comisia are nevoie de unelte „mai eficiente” spre a interveni optim în cazuri de felul Ungariei. Să mai notăm că, potrivit unui recent studiu al CE, carenţele justiţiei în anumite ţări europene le afectează credibilitatea în mediul de afaceri. Deutsche Welle

Cotidianul ne indeamna sa credem ca am ajuns din punct de vedere politic la fundul butoiului cu zoaie. Gresit! Nu prea ne-am ridicat de acolo niciodata. Ceea ce difera este numai calitatea intelectuala a oamenilor, poate intr-un fel studiile sau competentele lor.  Nici vorba de comparatie intelectuala a politicienilor de atunci cu piticii mentali si  cracanati (sub greutatea sacilor furati si pacatele facute) ai zilelor noastre.

Vânzări politice – […] În ianuarie 1925, Iuliu Maniu a adresat partidelor de opoziţie un nou apel de a se uni pentru a pune capăt dominaţiei liberale şi a „reinstaura un regim democratic în România” [ un fel de USL, daca doriti] Argetoianu [un om inteligent si abil de o rautate proverbiala, asemanatoare cu cea a lui Felix Varanu’ zilelor noastre] l-a convins pe Iorga să accepte fuziunea cu PNR, folosind cu mare abilitate „arta linguşirii”. Iorga se pregătea să plece la Paris, când Argetoianu i-a cerut o întrevedere înainte de plecare. Au discutat despre literatură, despre Sofocle şi dramele scrise de Iorga, care nu se bucurau de prea mare succes la public. Argetoianu a recitat din memorie pagini întregi din dramele lui Iorga, spre încântarea acestuia. La despărţire, Argetoianu i-a spus: „A, era să uit, domnule profesor. Dumneata pleci pentru mai multă vreme. Nu crezi că ar fi bine să dai cuiva, în care ai mai multă încredere, delegaţia de a trata fuziunea cu domnul Maniu?” Răspunsul a venit pe loc: „Dar se înţelege. Iată, să-ţi dau o delegaţie în scris; ai din partea mea depline puteri”. A doua zi, Argetoianu s-a prezentat la Maniu. Trei zile mai târziu, pe 8 martie 1925, fuziunea dintre cele două partide a fost ratificată, iar Nicolae Iorga a devenit co-preşedinte al partidului. Divergenţele de opinie au fost determinate de fuziunea cu Partidul Ţărănesc, ceea ce l-a determinat pe savantul român să îşi reînfiinţeze vechea formaţiune pe 28 septembrie 1926, sub denumirea de Partidul Naţional. Această hotărâre n-a fost urmată de o activitate politică şi organizatorică corespunzătoare, astfel încât partidul său a rămas o organizaţie politică minoră. […] Aveti aici sursa pe Politeia Doctrinara.

Nici metodele si nici practicile nu s-au schimbat. Aceleasi aliante, care nu erau bazate pe absolut nimic altceva decat dorinta puterii, satisfacerea  clientelei politice si imbogatire, desi majoritatea erau putred de bogati.  Nu cred ca exista multe figuri politice interbelice mai malefice decat cea a lui Argentoianu. Tizul perfect al lui Voiculescu-Varanu.’ Bineinteles diferenta ar fi la nivel intelectual, lipsa de moralitate a fost insa identica. Traseismul si alipirea de partide cu electorat, fara ca formatiunile pe care le-a condus sa valoreze ceva electoral – Argentoianu. Bineinteles ca m-am distrat copios cand Jurnalul National a publicat amintirile lui, acum cativa ani. Ce ironie!

Traseism. […] După alegerile parlamentare din iunie 1926, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au început negocierile pentru fuziunea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc. Totul s-a petrecut peste capul lui Argetoianu şi al lui Iorga, fapt ce i-a nemulţumit. Dacă Iorga a decis, la 28 septembrie 1926, să-şi refacă vechiul partid, Argetoianu s-a declarat „independent”. Din acestă calitate, a participat în guvernul condus de Barbu Ştirbey (4 iunie 1927 – 20 iunie 1927) ca ministru al Agriculturii şi Domeniilor, portofoliu pe care îl va păstra şi în cabinetele prezidate de Ionel Brătianu şi Vintilă Brătianu, până la 3 noiembrie 1928.

Argetoianu a gândit că ar putea ajunge el într-o zi preşedintele partidului şi s-a înscris în PNL încă din 1927, declarând că fusese în multe bordeluri, dar acum dorea „să sfârşească într-o casă cinstită”. După trecerea PNL în opoziţie, personalitatea care s-a afirmat cel mai puternic în acest partid a fost I. G. Duca, iar Argetoianu şi-a dat curând seama că nu avea şanse pentru şefia partidului. La începutul lunii iunie 1930, Argetoianu se afla într-o excursie de plăcere pe coasta Dalmaţiei, când a aflat că principele Carol a venit în ţară, fiind proclamat rege la 8 iunie 1930. În prima audienţă, Argetoianu l-a sfătuit pe rege să instaureze un regim de mână forte. Regelui i-a plăcut ce a auzit şi l-a menţinut în cercul sfătuitorilor de taină. În noiembrie 1930, a fost chemat la Sinaia, unde regele i-a dictat un „interviu”, care a apărut în Universul din 30 noiembrie 1930 şi a făcut multă vâlvă, determinându-l pe Vintilă Brătianu să ceară excluderea lui Argetoianu din partid (10 decembrie 1930).

Atitudinea sa de fidelitate faţă de şeful statului, l-a determinat pe acesta să îl folosească în primăvara anului 1931, când a decis să formeze un guvern de „uniune naţională” format din apropiaţii şi susţinătorii regelui. Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deţinea puterea indirectă, iar Argetoianu, din funcţia de ministru al Internelor, s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. […]  Aveti aici sursa pe Politeia Doctrinara.

Cat de asemanatori sunt majoritatea liderilor politici actuali in comportamentul lor amoral si traseismul “floarea soarelui” in cautarea luminii puterii. Sareau dintr-o caruta in alta fara nici o remuscare, imbatati de licoarea puterii fara limite, intr-o lume fara reguli si fara  justitie, la fel ca cea de astazi. Omul se putea pierde in “sala pasilor pierduti”, daca nu avea suficienti gologani pentru a-si putea cumpara dreptatea si de multe ori chiar libertatea. Credeti ca ceva s-a schimbat? Nici vorba! Ministerul de Interne a fost atunci, ca si acum, ministerul cheie in castigarea alegerilor. Bataliile au fost pierdute mai intotdeauna la nivel MAI si vorba lui Ponta – cine fura mai eficient!

Primul Partid al Poporului a fost infiintat de Alexandru Averescu, mare erou al poporului român, nici un fel de comparatie cu caricatura DD. Averescu a condus armata română spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz în Războiul pentru Întregirea Neamului.

Vanzari si cumparari de partide, si bineinteles traseism. […] Generalul Alexandru Averescu a reprezentat un caz aparte în istoria politică a României. Speculând la maximum nemulţumirile oamenilor după Primul Război Mondial, şi-a întemeiat propriul partid, cu care a reuşit să se impună pe scena politică a primului deceniu interbelic. În primii ani de după război, s-a creat un adevărat mit în jurul său, ţăranii considerându-l un „Mesia al neamului românesc”. Acesta se va spulbera rapid în timpul guvernărilor sale, când s-a văzut limpede că între imaginaţia colectivă şi realitate este o mare diferenţă. A acceptat influenţa politică dominantă a lui Ion I. C. Brătianu, prin intermediul căruia a ajuns de fiecare dată prim-ministru, iar când a încearcat o oarecare politică guvernamentală de independenţă, fruntaşul liberal l-a „pedepsit” aspru. Astfel, de la alegerile din iulie 1927, când partidul său nu a mai întrunit scorul electoral necesar accederii în Parlament, eroul general Averescu nu a mai avut un cuvânt important de spus în viaţa politică. Aveti aici sursa pe Politeia Doctrinara.

Ce s-a intamplat atunci si ce poate sa se intample si acum? Probleme materiale, aceleasi poate sau si mai grele, dezechilibre sociale grave, coruptie si lipsa unei justitii functionale. Un om providential cu adevarat demn si care a insemnat ceva in istoria tarii este aprope impins de politicienii care intelegeau ca nu mai sunt eligibili. Incearca o reforma, aparand in fata publicului ca un adevarat “mesia.”  Incet, Averescu intelege ca problemele sunt nerezolvabile si ca de fapt este exploatat de cei care nu se mai puteau prezentau in fata publicului. Sabotat,   vandut si tradat se va retrage de pe scena politica. Mare diferenta dintre un mare general si o mare marioneta. Faptele, sperantele, poporul acelasi. Aceasi politicieni si clienti din umbra imping eroi veritabili sau eroi de mucava pentru a linisti poporul prin promisiuni imposibile.

Vom ramane asa pana in clipa cand cineva sau un grup de oameni vor reusi sa scrie  si sa ÎNFAPTUIASCĂ ceva asemanator cu textul de mai jos:

« Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire. » Formulat probabil de Thomas Jefferson – Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii , 4 iulie  1776.

Bună dimineata intr-o zi de miercuri. Miercuri, vremea va fi frumoasă şi va continua să se încălzească uşor. Cerul va fi variabil în vestul şi sudul ţării, precum şi la munte şi mai mult senin în rest. Condiţiile de ploaie vor fi reduse. Vântul va mai avea unele intensificări, ziua, în Dobrogea. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 12…13 grade pe litoral şi 21 de grade în vest. Temperaturile minime se vor situa între -2 grade în depresiuni, unde se va produce brumă şi 10 grade în Dealurile de Vest.

În Bucureşti, vremea va fi frumoasă şi va continua să se încălzească uşor. Cerul va fi mai mult senin, iar vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă va fi de 19…20 de grade, iar cea minimă de 4…6 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi:1 EURO = 4. 3783    RON; 1 USD = 3. 3480   RON; 1 EURO = 1. 3077 USD; Francul elvetian 3. 6007 RON. Gramul de aur 148.3669 RON.

Băncile execută silit 2.000 de locuinţe pe lună. Bancherii au ajuns să execute silit 2.000 de locuinţe în fiecare lună după ce au accelerat recuperarea banilor din credite restante, potrivit calculelor efectuate de ZF pe baza diferenţei dintre creşterea numărului de credite şi vânzările efective raportate de bănci. Astfel, nu­mă­rul creditelor în derulare a crescut cu numai o mie de conturi în primele trei luni din acest an, potrivit datelor de la Biroul de Credit, deşi doar prin programul „Prima casă“ fuseseră raportate vânzări de 7.000 de credite ipotecare noi în acest interval.   Băncile aveau la sfârşitul lunii martie un portofoliu total de 270.000 de credite imobiliare, în valoare de 8,5 mld. euro. Diferenţa de 6.000 de conturi dintre vânzările noi şi creşterea soldului din primul trimestru reflectă astfel numărul creditelor închise prin executare silită, în condiţiile în care puţine credite ajung la scadenţă în această perioadă. Varianta rambur­sării anticipate este mai puţin probabilă. Băncile şi-au pier­dut răbdarea cu clienţii rău-platnici şi în ultimul an au accelerat recuperarea banilor din credite restante şi au aruncat pe piaţă mii de locuinţe executate silit.   Creşterea numărului de locuinţe executate silit vine în contextul în care rata creditelor neperformante a urcat spre o cincime din portofoliul total şi pune presiune pe profiturile operaţionale ale băncilor. Ziarul Financiar.

Cum i-a sabotat Fenechiu pe managerii privaţi ai CFR. Intrarea prea abruptă a managerilor privaţi în „viesparul“ afacerilor de partid de la CFR i-a deranjat extrem de rău pe oficialii Ministerului Transporturilor, care au determinat demisia în bloc a conducerii executive. Pentru a curăţa bugetul statului român de diverşii dăunători care-i dau tot felul de găuri, Fondul Monetar Internaţional a recomandat Guvernului de la Bucureşti să numească manageri privaţi, independenţi politic, la companiile publice din industrie, transporturi şi energie. Reţeta pare simplă, la prima vedere (privatul independent opreşte hemoragia financiară şi nu cheltuieşte resursele decât exclusiv pentru redresarea şi dezvoltarea întreprinderii), dar s-a dovedit a fi extrem de complicată în mediul economico-politic de la noi. Cel mai bun exemplu în acest sens este „telenovela“ managementului privat de la CFR SA. La doar două luni după desemnarea ca director general al companiei, Dimitris Sophocleous a fost nevoit să-şi dea demisia, în urma respingerii unui plan de administrare care a deranjat de sus până jos Ministerul Transporturilor. Omul a luat de bune principiile recomandate de FMI şi a încercat să oprească hemoragiile financiare ale CFR, să îndepărteze diverşii dăunători ai afacerii şi să direcţioneze resursele către redresare şi dezvoltare – cel puţin, aşa a declarat de câte ori a ieşit în public. Imediat după primele acţiuni concrete de „deratizare“ s-a trezit însă în mijlocul unui viespar, al unor încrengături şi sforării politice greu de ghicit dinafara sistemului. Integral in Adevarul.

Angajata care și-a dat un salariu de 29.000 de euro pe lună vrea să fie „Regina financiară”. Fosta șefă de la Supravegherea Asigurărilor, Angela Toncescu, trage sforile pentru a fi numită de USL în conducerea Autorității de Supraveghere Financiară. Numele său apare în mai multe anchete controversate. Angela Toncescu (60 de ani) este la un pas de a fi numită în consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF). Numirea acesteia se discută în cadrul USL, care va nominaliza în Parlament zece dintre membrii ASF. Poreclită de mass-media „Regina asigurărilor”, Toncescu fusese pusă în fruntea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), în 2006, de către PNL. Potrivit unor surse politice, unii liberali nu ar mai fi de acord cu numirea acesteia în ASF, aşa că ea caută sprijin în rândul parlamentarilor PSD. Controversele „Reginei asigurărilor” au apărut după ce a fost cercetată de inspectorii ANI sau de procurori. În decembrie 2008, ANI a acuzat- o de fals în declaraţii pe Angela Toncescu, iar dosarul a ajuns la procurori. Inspectorii arătau că, în 2007, ea a vândut societăţii Interagro, controlată de omul de afaceri Ioan Niculae, un autoturism BMW X5, cu 96.000 de euro. Cu toate acestea, şefa CSA a înscris în declaraţiile de avere şi în documentele rectificative că preţul tranzacţiei ar fi fost de numai 90.000 de euro. Toncescu lucrase în perioada 1991-2004 la societatea Asirom, controlată de Ioan Niculae. În plus, în prima declaraţie de interese depusă în calitate de preşedinte al CSA, în iunie 2006, Toncescu nu a înscris acţiunile pe care le deţinea la societatea Nico Stil Production SRL, unde acţionar era şi fratele ei, Constantin Polexe, membru al Consiliului Judeţean Argeş din partea PNL. Integral in EVZ.

Senatul a început achetarea DNA. Cum se vor derula ”şedinţele de judecată” ale comisiei înfiinţate de Sorin Roşca Stănescu. Comisia senatorială care va investiga procurorii DNA care documentează dosarul judecătoarei Gabriela Bîrsan – urmărită penal pentru corupţie – şi-a început activitatea. Deşi anunţat preşedinte, iniţiatorul comisiei, senatorul Sorin Roşca Stănescu, a fost ales vicepreşedinte. Potrivit statutul comisiei, la audieri vor fi chemaţi toţi cei implicaţi în acest caz, adică procurorii DNA. Senatorul PNL spune că nu s-a decis oficial citarea procurorilor DNA, dar că, în opinia sa, din punct de vedere legal nu există niciun impediment ca aceştia să dea cu subsemnatul la Parlament. După ce Senatul a aprobat săptămâna trecută înfiinţarea unei comisii de anchetă a procurorilor DNA la solicitarea senatorului PNL Sorin Roşca Stănescu, comisia a avut marţi prima şedinţă. Comisia este condusă acum de către senatorul PSD Georgică Severin. Comisia înfiinţată de Senat are următoarele obiective: – inventarierea şi studierea tuturor documentelor privind cazul Birsan, – verificarea modului în care s-au dat interceptările, – audierea tituror celor implicaţi. Altfel spus, la comisie vor fi chemaţi să dea cu subsemantul procurorii DNA care au investigat cazul, dar şi reprezentanţi ai SRI şi ai Curţii Supreme. Roşca Stănescu a declarat pentru gândul  că în prima şedinţa a fost aprobat regulamentul de funcţionare şi conducerea comisiei. ”După ce membrii comisiei vor primi documentele iniţiale ale cazului Bîrsan, comisia va decide cum vom proceda”, a precizat Roşca Stănescu. În acest moment, comisia nu a decis oficial să îi citeze pe procurorii DNA, dar Roşca Stănescu este de părere că trebuie să fie citate ”toate persoanele care au o legătură cu acest caz”. Senatorul PNL spune că, în opinia sa, de principiu procurorii pot fi anchetaţi de parlamentari. ”Potrivit niciunei legi nu e nicio problema ca procurorii să fie audiaţi de comisia parlamentară. Statutul procurorilor nu este mai presus de Constituţie. Conform Constituţiei, procurorii dau socoteală Ministrului Justiţiei. Legal nu există nici o problemă ca procurorii să fie citaţi la comisia de anchetă”, a mai explicat Sorin Roşca Stănescu. Integral in Gandul.

George Copos, cercetat pentru spălare de bani în Liechtenstein. Un tribunal  din Liechtenstein a notificat Inalta Curte de Casatie si Justitie sa-i transmita condamnarea lui George Copos  din dosarul transferurilor din fotbal, deoarece patronul FC Rapid  este suspectat de spalare de bani si in acest stat. Inalta Curte va da sentinta defi nitiva in acest dosar.  Informatia a iesit la iveala marti seara, la sedinta de judecata de la Inalta Curte, in dosarul transferurilor din fotbal. Un tribunal din Liechtenstein a transmis initial solicitarea la Ministerul Justitiei, care a ajuns la Inalta Curte de Casatie si Justitie, anuntul fiind facut in sedinta publica de magistratul asistent. George Copos este condamnat de prima instanta la patru ani inchisoare cu executare in dosarul Loteria I, iar in dosarul transferurilor  din fotbal instanta de apel l-a condamnat la cinci ani inchisoare , tot cu executare. In dosarul transferurilor  din fotbal, care a avut termen marti seara, sunt  inculpati pentru spalari de bani, inselaciune si evaziune fiscala patronii si impresarii: George Copos, Cristian Borcea, fratii Ion si Victor Becali, Mihai Stoica, Gică Popescu, Jean Pădureanu şi Gigi Neţoiu , a avut o evolutie surprinzatoare. Instanta de fond a Tribunalului Bucuresti i-a achitat in mod cel putin ciudat. Apoi, Curtea de Apel Bucuresti a dat condamnari mari: Ioan Becali a primit opt ani de inchisoare cu executare, Victor Becali – sapte ani cu executare, Cristian Borcea – sapte de inchisoare cu executare, George Copos – cinci ani cu executare, Mihai Stoica – patru ani cu executare, Jean Padureanu – trei ani cu suspendare, Gheorghe Popescu – trei ani cu suspendare, Gheorghe Netoiu – trei ani cu suspendare. Integral in Romania Libera.

Scandalul case pentru generali. Filiera profitorilor cu epoleti. Fostul ministru al Apararii, senatorul PNL Corneliu Dobritoiu, a fost pus sub acuzare ieri de procurorii DNA pentru participatie improprie la abuz in serviciu. Politicianul este cercetat pentru modul in care si-a achizitionat apartamentul de serviciu la un pret sub ventionat, dupa ce a dat o declaratie falsa in fata notarului. Cand Dobritoiu a cumparat imobilul de la Ministerul Apararii, el a aratat, pe 8 iunie 2005, ca nu mai detine o alta locuinta. In acel moment avea in proprietate, impreuna cu sotia sa, o vila in comuna Ganeasa (Ilfov). “Evenimentul zilei” a dezvaluit, in editia din 30 noiembrie 2012, ca Dobritoiu a incalcat legea in acest caz si a publicat mai multe contracte pe care firma controlata de sotia acestuia, Viorica Dobritoiu, le avea cu statul. In aceeasi zi, senatorul a intrat in direct la emisiunea Aktualitatea, de la B1 TV, si a dat explicatii stupefiante despre acest fals: casa de vacanta nu este locuinta. “Este casa noastra de vacanta, asta se poate verifica. Comuna Ganeasa este la aproape 30 de kilometri de municipiu, este adevarat. Dar este casa de vacanta. De ce specific treaba aceasta, deoarece legea defineste foarte clar termenul de locuinta, de case de vacanta si asa mai departe”, tinea sa precizeze Dobritoiu. Procurorii DNA îl contrazic şi susţin că a încălcat legea. Mai mult, el este acuzat că atunci când a cumpărat locuinţa, apartamentul nu mai era de serviciu, deorece contractul de închiriere era expirat de câteva luni. Integral in EVZ

Rodica Cazanciuc, verisoara lui Victor Ponta si sotia noului ministru al Justitiei, este de doua saptamani director in cadrul Autoritatii Aeronautice Civile Romane / PSD in 2012: Singura calitate a Rodicai Cazanciuc este aceea de a fi sotia unui PDL-ist. Rodica Cazanciuc este de doua saptamani Director Reglementare in cadrul Autoritatii Aeronautice Civile Romane, au declarat pentru HotNews.ro surse apropiate companiei. Anuntul privind selectia pentru aceasta functie a fost publicat si pe site-ul institutiei, care pe 5 aprilie anunta rezultatele finale ale concursului: Rodica Cazanciuc a fost declarata admisa pe functia de Director Reglementare dupa ce a trecut un interviu, a luat 90 de puncte la testul de specialitate si a trecut proba selectiei dosarelor. Amintim ca sotul Rodicai Cazanciuc, Robert Cazanciuc, a fost propus de premierul Victor Ponta pentru functia de ministru al Justitiei, iar in urma cu o zi a depus juramantul de investitura. Rodica Cazanciuc este verisoara lui Victor Ponta, potrivit presei. Intrebat la B1 TV daca Robert Cazanciuc este ruda cu el, premierul Victor Ponta a declarat: “Prin alianta, dar nu m-am gandit sa il pun sa divorteze”.PSD in 2012: “Rodica Cazanciuc nu stie ce inseamna sa concepi si sa implementezi o strategie de dezvoltare a unei companii de anvergura TAROM”Rodica Cazanciuc a castigat prin concurs functia de director al Directiei Reglementare, potrivit Autoritatii Aeronautice Civile Romane. Pe site-ul institutiei au fost publicate pe 22 martie rezultatele selectiei dosarelor depuse de candidati pentru postul vacant de director in cadrul Directiei Reglementare, Rodica Cazanciuc si Constantin Voicu fiind declarati admisi. Pe 27 martie au fost anuntate rezultatele obtinute la testul de specialitate, unde Rodica Cazanciuc a obtinut 90 de puncte, iar contracandidatul sau Constantin Voicu s-a retras din concurs. Integral aduce HotNews

Peste 60% din veniturile românilor ajung în hipermarketuri. Atât în oraşele mari, cât şi în cele medii, Kaufland continuă să fie perceput de consumatorii români ca fiind magazinul cu cele mai mici preţuri, potrivit Nielsen România. Următoarele pe lista lanţurilor de retail cu cele mai mici preţuri sunt Carrefour şi Auchan. În Bucureşti, “lupta” pentru a cuceri această percepţie este una „dură” – se arată în studiul anual Nielsen Shopper Trends 2012-2013 -, cu cele mai multe magazine de tip hipermarket care au scoruri similare. Kaufland, lanţul de magazine considerat cel mai ieftin din România, operează o reţea de peste 80 de hipermarketuri în ţară. Cu afaceri de 1,30 mld. euro în 2011, cu 18% mai mari decît în 2010,  Kaufland, parte a grupului german Lidl Schwartz, a devenit, în 2012, primul jucător din comerţul românesc, detronând Metro Cash& Carry (se adresează exclusiv clienţilor profesionişti), care a fost lider din 1996 încoace, anul lansării comerţului modern în România. Principalii competitori ai Kaufland – care are însă politică de tip discount – sunt Carrefour (112 magazine – hipermarketuri, supermarketuri şi magazine de proximitate), Real (24), cora (10) şi Auchan (11). Potrivit Nielsen, cea mai mare parte a bugetului de cumpărături a românilor ajunge în hipermarketuri (62%), restul fiind împărţit între supermarketuri (20%), discounteri (11%) şi cash & carry (2%). Mai mult de o treime din cumpărători (40%) merg, săptămânal, la magazin pentru produsele de bază pentru gospodărie (produse alimentare, de băcănie şi de îngrijire personală). Totuşi, faţă de 2011, a crescut semnificativ şi frecvenţa pentru cumpărăturile de completare – 20% dintre respondenţi fac zilnic astfel de cumpărături. Integral la Capital

Va urez o zi buna!

Nota: Dupa publicarea primului articol am simtit nevoia unor explicatii suplimentare. Bineinteles ca nici acest material nu poate fi suficient pentru a intelege complexitatea problemelor, din nefericire media nu ne poate permite mai mult decat cele 1000 de cuvinte dupa care cetateanul cititor se plictiseste.  “Cimitirul imperiilor” este titlul imprumutat  de la autorul unei carti importante in subiectul discutat – Seth Jones [1].

Teritoriul Afganistanului este de mai mult de 22 de secole teatrul de confruntari intre imperiile lumii.  Intr-un singur secol si jumatate 6 (şase) entitati statale s-au perindat pe acest teritoriu numit istoric si nu pe placul multora “Persia mare”. Intre 1823-1926 teritoriul Afganistanului a fost numit Emiratul Afgan si disputat intre Rusia si Marea Britanie, pustiit de 3 razboaie Anglo-Afgane (1838-1842; 1878-1880 si in 1919)  pe care Marele Imperiu Britanic nu le-a castigat. In 1926 Emiratul Afgan se transforma in Regat, care va fi disputat in continuare intre interesele Marii Britanii, Rusia (din 1920 URSS) si dupa 1939 Germania lui Hitler. Cel de al II-lea razboi mondial atenueaza disensiunile dintre puterile divergente. Dupa inceputul “razboiului rece”, disensiunile continua. In 1973, regatul se transforma intr-o republica cu ambitii democrat-liberale. Guvernul condus de Mohammed Daoud Khan incearca reforme si democratizarea Afganistanului. Dupa numai 5 ani, in 1978, Daoud Khan,  declarat de sovietici ca element pro-occidental, este rasturnat printr-o lovitura de stat de o junta militara condusa de Nur Muhammad Taraki si elemente loiale partidului comunist afgan. Sustinut de sovietici, noul conducator al Afganistanului creaza un partid unic, abolind de fapt partidele politice.

Intre 1978 si 1992, Afganistanul se transforma in Republica Democrata Afganistan. In decembrie 1979, URSS intra in noul stat comunist pentru a sustine prospatul stat comunist si incepe razboiul civil intre comunistii afgani cu sustinerea activa a sovieticilor. In acest razboi au participat toti impotriva tuturor, direct sau prin serviciile secrete (american, pakistanez, indian, iranian, israelian… etc.)  Razboiul va inceta de iure dupa retragerea sovieticilor din 1988 si tratatele de la Geneva (1987–1989). De facto, razboiul civil continua (1989-1992) intre guvernul comunist si elementele islamiste (Talibanii), care au dus razboiul cu sovieticii. Talibanii castiga razboiul si in 1992 Afganistanul este declarat Emirat Islamic, guvernat de talibani. Afganistanul devine vitrina terorismului islamic mondial, sustinand revolutia islamica de pretutindeni, inclusiv in Bosnia, Kosovo, Cecenia si in orice parte a globului unde existau comunitati islamice militante.

Dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, Talibanii sunt infranti si alungati printr-o interventie militara. Afganistanul ramane o Republica Islamica (Jomhurī-ye Eslāmi-ye Afganistan) de asta data condusa de lideri “democratici”, in frunte cu Hamid Karzai. De aici ca ne aflam in al 10-lea an al acestei noi entitati si in al 22-lea de razboi civil de la invazia sovieticilor in Afganistan [2]

Problema afgana

Afganistanul prezintă două probleme majore pentru lumea occidentală. Prima şi cea mai actuală (aproximativ de la începutul anilor 80) este insurgenţa islamistă, reprezentată de alianţa între Talibani Afgani şi Islamişti Suniţi-Wahabiţi, de sorginte a Fraţilor Musulmani, care au generat Al-Qaida. A doua problemă, mult mai veche, este producţia de Opium + derivate (Heroina şi crackul). Pentru a avea o reprezentare grafică a problemei secunde, adică producţia de opium şi derivate vezi harta T-1.

Populaţia Afganistanului este atât de eterogenă, încât nu se poate vorbi cu adevărat despre un popor Afgan în sensul clasic al cuvântului. Nici despre stat naţional nu se poate vorbi, probabil că cel mai nimerit termen ar fi Confederaţie etnică, bazată pe o comuniune tribală (Tribal Commonwealth). Vezi harta T-2.

Actorii Geopolitici

Actorii Principali: Afganistan, SUA, NATO, Coaliţia Talibană,  al-Qaida, Pakistanul, Arabia Saudită.
Actorii Secundari Regionali: India, Rusia, Iran, Irak, Fostele republici Sovietice-Musulmane, China.
Actorii Secundari Medieni: Turcia, Israel, Egipt, Ţările Balcanice, Siria-Libanul.
Patroni: SUA, Pakistanul şi Rusia.

Inainte de intra în explicaţii, de ce enumeraţii de mai sus au rolurile pe care eu le atribuiesc, doresc cu umilinţă să spulber câteva idei, care sunt profund înrădăcinate si complet neadevarate.

(1.) Afganistanul nu este o ameninţare serioasă pentru SUA şi nici al-Qaida. Nici măcar drogurile nu sunt o problemă, pentru că piaţa Americana este, de facto, o piaţă capturată de “băieţii” din Sud-America.
(2.) Dezordinea şi luptele necontenite în Afganistan sunt un interes naţional al Pakistanului, care este pe departe cel mai interesat de perpetuarea acestui conflict.
(3.) Pentru Pakistan, războiul Afgan este o sursă principală de venituri, influenţa politică şi bunăvoinţă “Americană”.
(4.) Acelaşi interes îl au şi Saudiţii, care-şi doresc “băieţii” întorşi acasă ca pe un cui în cap. Mai bine să se lupte în munţii Afganistanului decât pe străzile Riadului.
(5.) Diferit de Orientul Mijlociu (Israel-Palestina) în care eu nu văd o rezolvare rezonabilă şi coerentă în generaţia noastră, conflictul Afgan poate fi rezolvat foarte uşor.

Din punct de vedere American, Afganistanul nu este o provocare tactică, adică nu există o primejdie imediată la adresa Statelor Unite. Episodul 9-11 a fost singular in ceea ce priveste impactul si numarul de victime implicat. O altă surpriză de acest fel, din aceeaşi regiune, este foarte puţin probabilă. Terorismul Islamic din această regiune s-a adaptat la situaţia existentă pe plan local şi internaţional. În Afganistanul de astăzi sunt prezente numai bazele la nivelul de indoctrinare, antrenament, într-o parte, şi de hartuire şi paralizare a unor forţe occidentale importante, care au fost dislocate pe teren, în alta. Adică metaforic vorbind, aduceţi voi aici cât mai mulţi soldaţi, cu multe “zorzonele” militare ca să putem noi lucra în linişte la voi acasă.

Bazele de recrutare şi de acţiune se află de mult în Balcani, Africa de Nord (Maghreb), Anglia, Franţa şi Canada. Islamismul a dezvoltat o doctrină clasică de “etajare” logistică şi combatantă, bazându-se pe o structura dualistă. Prima structură, cea politică, ideologică şi religioasă – care este din nefericire acceptată de democraţiile occidentale, fiind considerată legitimă şi a doua structura, cea subterană, alimentată financiar şi politic de prima, care în opiniile occidentale este nocivă, periculoasă şi ilegală, dar care este ascunsă şi mascată de legitimitatea acordata de structura legala.

Trebuie să amintesc cititorului avizat, că au existat suficiente cazuri în istoria recentă a umanităţii în care deficienţele legale ale democraţiei au provocat mari catastrofe, fiind exploatate de forţe anti-democratice. Aşadar lupta în Afganistan NU este de fapt o luptă împotriva terorismului, ci o luptă care are la bază alte interese, majoritatea poziţionate în zona resurselor şi a echilibrelor dintre EST-VEST-NORD-SUD. Bibligrafie completa la articolele mentionate la punctul [2].

Mize Geostrategice

(1.) Zona EST-VEST este zona în care două puteri nucleare se află într-un conflict care a generat deja două războaie, încă convenţionale (Pakistan-India). Acest conflict a creat prima radicalizare Islamică, începând din 1949 şi până în prezent. Islamul radical nu se află numai în Iran, el se află, în primul rând, în Pakistan.
(2.) Zona NORD-SUD este cea pe care Afganistanul o foloseşte drept zonă tampon intre resursele energetice din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. Cine “stăpâneşte” zona poate asigura un paralelism şi o separare a surselor energetice, pe parcursul lor EST-VEST. Sau, din contră, o cartelizare a lor în mâna unei singure puteri.
(3.) Acelaşi Afganistan este, încă o dată, zona de tampon între Islamul radical propagat de Iran şi cel incipient din statele foste sovietice din Asia Centrală şi de Sud. O cădere a Afganistanului sub influenţa Iraniană ar facilita cartelizarea Islamică a celor doua zone geografice şi implicit a resurselor energetice din cele două zone.
(4.) Interesele Rusiei. De două feluri, cele defensive constau în păstrarea hegemoniei în fostele republici sovietice şi apărarea lor de influenţe islamice radicale. Cele ofensive sunt constituite de visul Rusiei Imperiale care stăpâneşte Orientul Mijlociu. Vis vechi de cel puţin 200 de ani.

Note si Bibliografie:

[1] Profesorul Jones a avut doua  dezavantaje – a fost mult prea realist si sceptic pentru dinozaurii geostrategi  de la Zbigniew Brzezinski incoace si este un om tanar (anii ‘30) lucru destul de dificil in lumea academica de pretutindeni. Astazi Prof. Jones lucreaza ca expert pentru RAND, consiliaza comandamentul trupelor speciale ale Statelor Unite,  este Profesor la Universitatea Georgetown (Washington, D.C) si la Institul Naval din California (Naval Postgraduate School in Monterey, Ca.).
[2] despre razboiul civil din Afganistan puteti citi detalii in articolul “Afganistan: o vale prea departe! “ publicat pe 26 februarie 2011 pe blogul Politeia .
[3] Jones Seth, In the Graveyard of Empires: America’s War in Afghanistan, (W.W. Norton, 2009.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Margaret Thatcher, depus la capela Parlamentului londonez. Corpul neînsufleţit al fostului premier britanic Margaret Thatcher a fost adus marţi la Parlamentul de la Londra, înaintea funeraliilor care vor avea loc miercuri. Sicriul, acoperit cu drapelul Marii Britanii, a fost transportat la Palatul Westminster şi depus la capela St. Mary Undercroft unde aproximativ 100 de rude, colegi şi politicieni au asistat marţi la o ceremonie religioasă, informează Associated Press. Supranumită „Doamna de fier“, Thatcher a transformat profund Marea Britanie în timpul celor 11 ani pe care i-a petrecut în fruntea guvernului, între 1979 şi 1990. Ea a murit pe 8 aprilie, la vârsta de 87 de ani, în urma unui atac cerebral. Miercuri dimineaţă, sicriul va fi dus la biserica St. Clement, iar ulterior va fi transportat la Catedrala Sf. Paul. Peste 4.000 de poliţişti vor supraveghea buna desfăşurare a ceremoniilor. Măsurile de securitate au fost întărite ca urmare a atentatului comis luni la Boston, soldat cu trei morţi şi peste 170 de răniţi. Aproximativ 700 de soldaţi vor sta de gardă de-a lungul traseului pe unde va trece cortegiul funerar. La iniţiativa unor membri ai Parlamentului, s-a luat decizia ca Big Ben să fie oprit în timpul ceremoniei de înmormântare a fostului premier, a afirmat purtătorul de cuvânt al Camerei Comunelor, John Berkow, pentru Sky News. Aproximativ 2.000 de membri ai familiei, politicieni şi demnitari din lumea întreagă urmează să fie prezenţi. Ceremonia religioasă va include pasaje din Biblie citite de actualul prim-ministru britanic, David Cameron şi de nepoata „Doamnei de Fier“, Amanda Thatcher. Adevarul

Barack Obama: Exploziile din Boston, de natură “teroristă”. Autorii vor fi pedepsiţi.  Exploziile care au avut loc la maratonul din Boston sunt de natură “teroristă”, a declarat preşedintele SUA, Barack Obama într-o intervenţie de la Casa Albă. Preşedintele american a dat asigurări că autorii vor fi aduşi în faţa justiţiei. “FBI tratează exploziile din Boston ca fiind atacuri teroriste; încă nu ştim dacă este vorba de o organizaţie teroristă internaţională, dacă este vreo grupare de pe plan intern sau a fost un individ”, a precizat Barack Obama. “Este vorba de un act odios şi laş….Vom continua investigaţiile şi vom afla cine a făcut acest lucru şi care este motivul; autorii vor fi aduşi în faţa justiţiei”, a mai dat asigurări preşedintele american. “Nu ştim care sunt motivele. Restul sunt speculaţii”, a reiterat preşedintele SUA. Preşedintele a ordonat coborârea în bernă a steagurilor de la Casa Albă şi de pe alte instituţii guvernamentale ” în semn de respect pentru victimele acestor acte tragice comise pe 15 aprilie 2013″, a insistat preşedintele. Bilanţul exploziilor produse luni la maratonul din Boston este de trei morţi şi 176 de răniţi, dintre care 17 sunt în stare critică. Biroul Federal de Investigaţii a anunţat marţi că nu dispune de informaţii privind eventuale ameninţări proferate înaintea maratonului din Boston. Un avion a fost oprit la sol şi este verificat, pe aeroportul Logan din apropiere de Boston, potrivit presei americane. Avionul aparţine companiei US Airways şi venea de la Philadelphia, având escală la Boston. Potrivit surselor citate, în unul din bagajele de la bordul aparatului a fost auzit un zgomot ciudat, astfel că aeronava este verificată. Conform altor surse, avionul aparţine companiei American Airlines şi a fost reţinut pentru că la bord ar fi doi vorbitori de limbă arabă care par suspecţi. FBI: Unul dintre dispozitivele explozive utilizate în Boston era plasat într-un recipent metalic de gătit sub presiune, afirmă surse din cadrul Biroului Federal de Investigaţii, citate de CBS News. Potrivit sursei citate, bomba a fost plasată într-un recipent metalic de gătit sub presiune (o oală metalică de gătit sub presiune), iar recipientul era ascuns într-o sacoşă de culoare neagră. Anchetatorii au găsit şi fragmente ale unui circuit electronic, indiciu care sugerează utilizarea unui cronometru. Bilanţul atentatului: Poliţia federală americană a oferit marţi un nou bilanţ al atentatului de la Boston – 3 morţi şi peste 170 de răniţi. 17 persoane se află în stare critică. Autorităţile americane au anunţat că vor oferi o recompensă de 50.000 de dolari pentru informaţii care să conducă la autorii atacurilor de la maratonul din Boston, anunţă CNN. Poliţia şi FBI au făcut apel la public să furnizeze imagini care ar putea contribui la identificarea autorilor atentatelor. RFI

În Franţa, ţara al cărei preşedinte a declarat că urăşte bogaţii, guvernul are opt milionari la 38 de miniştri. Cum stă România? Într-o campanie de transparenţă fără precedent în istoria Franţei, miniştrii preşedintelui François Hollande şi – au publicat detaliat declaraţiile de avere, de unde reiese că executivul „fără pată“ are „doar“ opt membri milionari dintr-un total de 38. Cel mai bogat este Laurent Fabius, ministrul de externe şi fost premier, cu o avere de aproape şase milioane de euro. Unii francezi sunt dezamăgiţi. „Asta este tot? Nu sunt sigur că ar trebui să lăsăm ţara pe mâinile unor oa­meni care n-au reuşit prea bine în viaţă“, a spus Stanislas Blanchard, un informatician de 32 de ani, citat de The Wall Street Journal.   Campania de transparenţă vine după ce popularitatea preşedintelui Hollande a atins minime record în condiţiile în care guvernul i-a fost zdruncinat sever de un scandal de fraudă. Fostul ministru al bugetului Jerome Cahuzac a recunoscut la presiunea presei că a ascuns sute de mii de euro în străinătate după luni de negări în care a fost apărat cu hotărâre de colegii din guvern. Averile miniştrilor francezi nu au părut exagerate celor care au studiat declaraţiile de avere, notează WSJ, dar lejeritatea cu care miniştrii au răspuns iniţiativei este surprinzătoare deoarece în Franţa clasa politică a rezistat mult timp măsurilor de a mări transparenţa pe temei că averea este privată, iar etalarea bogăţiei este ceva vulgar.   Un ministru mai puţin cunoscut, Michèle Delaunay, responsabil cu persoanele în vârstă, a surprins cu o avere de 5,4 milioane euro, constituită mai ales din proprietăţi imobiliare, operă de artă, mobilă şi bijuterii, potrivit Financial Times. Ministrul a declarat unui ziar local că averea sa este rezultatul carierei sale (este un specialist în cancer) şi al moştenirii soţului său, iar ea nu „a trăit niciodată ca un om bogat“.   Premierul Jean-Marc Ayrault a raportat o avere netă de 1,55 milioane euro, compusă în special din proprietăţi imobiliare, dar şi dintr-o dubiţă VW pentru campat de 1.000 de euro.   Unii miniştri au făcut exces de zel în a-şi detalia patrimoniul. Declaraţia Christianei Taubira, responsabilă cu justiţia, include, pe lângă o maşină Hyundai din 2008, evaluată la 13.000 euro, trei biciclete de 900 euro.  Dar mulţi miniştri au afişat patrimonii mai degrabă modeste. Pierre Moscovici, ministrul de finanţe, are o avere netă mai mică de 270.000 euro. Ministrul de interne Manuel Valls are doar 108 euro în contul său curent. Najat Vallaud-Belkacem, ministrul pentru afaceri legate de femei şi pur­tătorul de cuvânt al guvernului, nu are proprietăţi, are economii mai mici de 100.000 euro şi un scuter din 2008 despre care spune că valorează 500 de euro. Hollande şi-a declarat o avere de 1,17 milioane euro când a fost ales anul trecut preşedinte, după o carieră de o viaţă în Partidul Socialist. Posesiunile lui de preţ sunt o locuinţă de 800.000 euro pe Riviera franceză şi cote-părţi la două apartamente din Cannes. Salariul mediu în Franţa este de 1.600 euro pe lună, iar şomajul a ajuns la 10,6%, aproape de maximul istoric. Economia însă stagnează, notează agenţia Thomson Reuters. Integral in Ziarul Financiar.

Întrebări incomode după Boston. Atentatele de la Boston readuc în memorie câteva adevăruri nedigerate complet şi ar putea pune pe tapet chestiuni inconfortabile pentru Obama. Ce poate fi mai oribil, mai laş, mai respingător, decât detonarea unor bombe amplasate astfel încât să explodeze în mijlocul mulţimii, în timpul unei paşnice alergări pe străzile unui calm oraş de familişti, ca să ucidă copii şi părinţi? Indiferent cine i-a tras sforile la Boston, în timpul maratonului din acest oraş s-a ivit odată în plus hidoasa faţă a terorismului. Arată la fel de oribil ca pretutindeni. Spectrul său dezgustător s-a iţit în comunităţile evreieşti din Ţara Sfântă, în Argentina, în cele magrebine, apoi în America atentatelor de la 11 septembrie 2001, pentru ca ulterior să se înstăpânească asupra oraşelor afgane, irakiene, indiene, în Filipine, Indonezia sau Nigeria. Lista, fireşte, nu se termină aici. Nu că terorismul islamist ar fi singurul care a comis ample vărsări de sânge, îndoliind cu un singur mare sau multiplu atentat, prin detonări de bombe, sute de familii. Au mai săvârşit crime abominabile şi extremiştii americani din Oklahoma, şi extrema dreaptă şi radicali de stânga şi alte grupuri şi grupuscule. Nu e cazul să se anticipeze deci rezultatul cercetărilor declanşate de autorităţile americane. Se vor analiza bombele, materialele şi modul în care au fost confecţionate, amplasarea şi detonarea lor, motivul pentru care, din fericire, s-a putut evita deflagraţia altor explozive, detectate în apropiere, persoanele care au apărut în zonă, în metropola din statul Massachusetts.

Întrucât orice bombă are o amprentă proprie, ceea a constructorului ei, aşa cum orice atentat terorist poartă indelebil marca autorului sau autorilor săi, pare clar că făptaşii reali vor putea fi identificaţi relativ rapid şi, în cele din urmă, capturaţi şi deferiţi justiţiei. Cu atât mai mult cu cât poliţia americană nu e tocmai cea mai ineptă. Tocmai de aceea, faptul că atentatele au putut avea loc i-a şocat pe americani. Marea întrebare, dincolo de clarificarea crimei şi de identificarea făptaşilor se naşte în mod firesc din succesul de până acum al serviciilor secrete americane. Din constatarea că, după mega-atentatele de la 11 septembrie 2001, SUA s-au văzut scutite, mai bine de un deceniu, de episoade teroriste. Nu că n-ar mai fi existat destui terorişti islamişti sau extremişti cotizând la alte barbare utopii care să încerce să omoare civili americani, inclusiv peste ocean. Dar în genere toţi s-au văzut depistaţi şi capturaţi înainte să apuce să apese pe trăgaci sau pe detonatorul explozivelor.

Prin urmare, dacă bombele care au însângerat maratonul din Boston au fost amplasate şi detonate de terorişti se va ridica o presantă întrebare: cum de s-a întrerupt seria anilor în care americanii s-au văzut puşi la adăpost, acasă la ei, de flagelul terorist? Opinia publică americană, care a reacţionat cu un admirabil calm şi cu o disciplină remarcabilă la omuciderile de la Boston, va solicita, tot mai stăruitor, să se limpezească rolul jucat de administraţia Obama în anemierea vigilenţei sau a capacităţilor serviciilor secrete.

Asupra acestui punct se va concentra probabil, în bună măsură, dezbaterea americană şi occidentală. Iar dacă va reieşi din investigaţii că atentatele au fost eventual opera unor terorişti islamişti, varii adevăruri, nedigerate complet după atentatele de la 11 septembrie 2001 şi numeroase întrebări jenante pentru actuala administraţie vor fi puse şi repuse pe tapet. S-au redus bugetele serviciilor secrete? Li s-au legat mâinile la spate prin noi directive, excesiv de restrictive? Li s-a răpit din eficienţă prin politica „de cadre”?

Criticii lui Obama, care l-au condamnat pentru prezumtiva preluare a ceea ce stânga afirmă a fi metodele „excesive de dure” de combatere a terorismului de la predecesorul său republican, George W. Bush, vor amuţi o vreme. Concomitent, experţii conservatori, critici ai restrângerii luptei antiteroriste la intensificarea atacurilor cu drone, se vor simţi confirmaţi. Integral la Deutsche Welle