Author: theophyle

S-a susţinut în repetate rânduri, chiar şi înainte de venirea la putere a USL şi înainte de puciul din vara anului trecut, că în România are loc o restauraţie. Coabitarea Ponta-Băsescu, aşa salutară cum e, are neajunsul de a masca această restauraţie. Care, în ciuda coabitării, continuă să aibă loc. Dar, cum se defineşte, ideologic, restauraţia, cine sunt promotorii ei, şi cum pot fi depistaţi manipulatorii de serviciu? Şi ce trăsături are această restauraţie?

Gabriel Andreescu, unul dintre puţinii disidenţi autentici din România, care au avut curajul să înfrunte, sub Ceauşescu, regimul totalitar şi poliţia lui secretă, a descris în decembrie 2011 cu admirabilă precizie caracteristicile restauraţiei. Cu puţin înainte de prăbuşirea guvernului de centru-dreapta Andreescu a publicat un memorabil articol, intitulat „Jurnal din campania de reabilitare a securităţii”.

Articolul aborda încercarea de re-poleire a imaginii criminalei poliţii politice comuniste întreprinse de Alex. Stoenescu, unul dintre cei mai respingători turnători şi propagandişti ai securităţii. Cot la cot cu alţi pseudo-istorici Stoenescu întreprinsese anterior, deloc întâmplător, una din multiplele tentative de reabilitare a mareşalului Antonescu, conducătorul de tristă faimă a României pro-naziste, pe care Ceauşescu îl admirase enorm. Atât de mult îl venerase Ceauşescu pe predecesorul său, încât îl încurajase pe Marin Preda să scrie Delirul şi îi permisese să publice în 1975 această premieră din seria de lustruiri a memoriei dezgustătorului dictator fascist apărute în România.

Joncţiunea extremelor

Această opţiune pro-antonesciană a lui Ceauşescu a produs o imensă surpriză şi oarecare indignare în 1975. La aproape 4 decenii de atunci n-ar mai trebui să uimească pe nimeni că ideologia securităţii care a susţinut până în final ceauşismul combină şi azi două soiuri de fantasme colectiviste: cea fascistă, ultranaţionalistă şi legionaro-ortodoxistă precum şi cea naţional-comunistă.

Joncţiunea extremelor dreaptă şi stângă s-a făcut încă din “epoca de aur”, unirea lor fiind perpetuată şi susţinută în perioada postcomunistă de foşti securişti şi turnători ai poliţiei politice comuniste care au făcut bani mulţi după 1989.

Strângând influenţă politică şi averi imense după ce serviseră cu abnegaţie ceauşismul şi îi asumaseră formele sale cele mai abjecte, proletcultist-protocroniste, nu le mai rămăsese acestor inşi decât o singură mare misiune. Să facă uitate frigul, foamea şi frica „iepocii de aur”. Şi să şlefuiască imaginea poliţiei lor politice prin repunerea pe tapet a unor vechi manipulări ceauşiste.

Dincolo de tentativele sale constante de a convinge vestul de veracitatea basmului potrivit căruia regimul său ar duce o politică pro-occidentală, de independenţă de Moscova, Ceauşescu se adresase, la vremea lui, şi emigraţiei.

Îi trimisese, între altele, mesageri persuasivi de genul unui Virgil Cândea, omul de la care-şi lua ordinele ex-turnătorul securităţii, PNL-istul Dan Amedeo Lăzărescu. Ideea era ca românii fugiţi în vest, inclusiv legionarii şi antonescienii, să accepte regimul naţional-comunist, ba eventual chiar să adere entuziaşti la ceauşism.

Spre a-şi spori credibilitatea în rândul emigranţilor ultranaţionalişti Ceauşescu îi autorizase pe unii dintre cei mai odioşi poeţi de curte şi scribi ai puterii precum Adrian Păunescu, Eugen Barbu şi oamenii lor de casă să publice texte virulent ultranaţionaliste, anti-ungureşti şi antisemite.

În fine, Ceauşescu a căutat permanent să-şi recruteze şi susţinători occidentali. Ceea ce, dat fiind că banul este ochiul dracului, nu e tocmai greu. N-a fost atunci. Nu e nici azi.

O securitate pasămite “bună”

După cum se vădeşte într-o ţară în care influenţa şi puterea maximă aparţin unor „Felix”, „Horia”, „Deleanu” et eiusdem farinae, securiştii, turnătorii şi cozile lor de topor îşi procură lesne mâzgălitori şi pseudo-istorici apuseni dispuşi să le susţină teza principală. Teză, potrivit căreia securitatea n-ar fi fost chiar întru totul rea, devreme ce, departe de a susţine regimul comunist, ar fi apărat ţărişoara de reaua Rusie şi de iredentiştii cei nemernici.

Efectul devastator al unor asemenea mostre de propagandă totalitară în minţile cetăţenilor unor democraţii defecte precum cea românească nu trebuie subestimată. În confuzia generală iscată de sistematica dezinformare şi perpetua degradare a valorilor practicate de „organele” de presă, de televiziunile şi blogurile securiştilor şi turnătorilor neo-ceauşişti, neo-securişti sau neo-legionari propaganda abilă are, pentru democraţie, consecinţe de explozie nucleară.

Credibilitatea democraţiei şi statului de drept, oricum considerabil erodată de criza economică se vede supusă unei presiuni insuportabile.

Prea puţini pot discerne realmente între agenda aparentă (chipurile anticomunistă) şi cea veritabilă a unor spălători de creiere. Ale căror marote îi fac, totuşi, dacă nu li se permite să treacă la salubrizarea encefalelor, relativ uşor de depistat. Fiindcă manipulatorii de serviciu le oferă platforme delatorilor, torţionarilor şi securiştilor ţipând simultan „securiştii”, ori de câte ori vor să-i discrediteze pe adversarii lor politici care le demască agitpropul.

Elucubraţiile tipice ale agitpropului neo-ceauşist

Toţi aceşti specialişti de şcoală nouă ai mancurtizării exaltă, direct sau indirect, naţionalismul epocii de aur, un naţionalism îndreptat chipurile împotriva sovieticilor. Net mai discreţti sunt ei dacă-i vorba să condamne imixtiunile contemporane ale Kremlinului şi ale Vocii Rusiei în treburile româneşti sau moldovene. De pildă în puciul din vara lui 2012.

Pe dezinformatorii actuali nu-i supără câtuşi de puţin terifiantul bilanţ ceauşist ori postcomunist al vreunui ofiţer de securitate, oricât de sinistru sau odios ar fi fost sau ar mai fi. Nu-i irită nici afirmaţiile antieuropene ale lui Crin Antonescu, nici cele pro-ruse ale unui Andrei Marga ori tentativele de reorientare strategică a României spre Moscova, aparent abandonate prin pactul de coabitare Ponta-Băsescu. Nu-i va putea, în genere, mai nimeni auzi condamnând frigul, foamea şi frica prin care securitatea ceauşistă i-a torturat pe români în interminabila beznă a erei ceauşiste… Integral la  Deutsche Welle

Colegii lui Djohar Ţarnaev l-au ajutat „să scape de belele“.Pe 18 aprilie, cei trei colegi ai lui Djohar Ţarnaev, momentan arestaţi pentru implicarea în atentatele de la Boston, au mers în camera lui de cămin şi i-au luat rucsacul pentru „a-l ajuta să scape de belele“.Informaţia a apărut în plângerea depusă împotriva celor trei colegi, pe nume Azamat Tazhayakov, Dias Kadyrbayev şi Robel Phillipos, potrivit BusinessInsider.  Raportul arată că cei trei tineri au făcut acest lucru după ce şi-au dat seama că Djohar Ţarnaev era unul din suspecţii dublului atentat de la Boston. Plângerea scoate în evidenţă faptul că Dias Kadyrbayev, în vârstă de 19 ani, „ştia“ că Ţarnaev a fost implicat în atacul din Boston când se afla în camera de cămin: „Când Kadyrbayev a văzut focurile de artificii şi-a dat seama că Ţarnaev a fost implicat în atentatul cu bombă de la Boston. Kadyrbayev a decis să ia rucsacul în care erau artificiile ca să îl scutească pe Ţarnaev de probleme. I-a luat şi laptopul, pentru că nu voia ca cel care împărţea camera cu Ţarnaev să creadă că îl fură sau că dă semne de comportament suspicios.“ Kadyrbayev a pus lucrurile într-un sac de plastic şi le-a aruncat într-un coş de gunoi din apropiere, potrivit raportului poliţiei. Când a fost intervievat, Robel Phillipos i-a minţit în primă instanţă în legătură cu vizita la cămin şi cu debarasarea obiectelor, iar americanul de 19 ani este acum acuzat pentru declaraţii false. El a mărturisit apoi că i-a minţit pe investigatori. Pe 26 aprilie, poliţia a găsit rucsacul cu artificii într-o groapă de gunoi din zonă.  Cei trei tineri sunt acuzaţi pentru declaraţii false în faţa anchetatorilor şi conspiraţie pentru obstrucţionarea justiţiei. Atentatul cu bombe de la maratonul din Boston au avut loc la 15 aprilie, dată la care americanii celebrează Ziua Patrioţilor. Trei persoane şi-au pierdut viaţa şi alte peste 200 au fost rănite. Dintre acestea, în jur de 25 au suferit amputări de membre.  Djohar le-a spus anchetatorilor că motivul din spatele atacului cu bombe ţine de religie. Fratele său mai mare, Tamerlan, era musulamn, iar în ultimii ani devenise fanatic, fiind influenţat de extremişti. Adevarul.

Dintr-un dictator al preţurilor Gazprom a devenit un vânzător de gaze care a înţeles că are mai multă nevoie de piaţa europeană decât Europa de Rusia. Cândva, Gazprom, mono­polul rus al exporturilor de gaze naturale, dicta de la Moscova condiţiile con­tractelor de furnizare pentru Europa de Est. Acum nego­ciatorii ruşi fac deplasări în Bulgaria sau la Varşovia pentru a semna contracte cu preţuri mai mici, semn că Moscova a înţeles că are mai multă nevoie de piaţa europeană decât Europa de Rusia. Descoperirea de noi surse de gaze naturale şi proiectele noi de infrastructură de transport au încurajat ţări din Europa de Est precum Bulgaria, Polonia şi Ucraina să forţeze mâna ruşilor. În toamna anului trecut, Bulgaria a obţinut reducerea cu 20% a preţului gazelor naturale furnizate de Gazprom, scrie The Wall Street Journal. „Nu ne mai pot intimida ca înainte, iar slăbiciunile din negocieri ne-au demonstrat aceasta“, a afirmat fostul ministru de finanţe bulgar Simeon Djankov, care a ajutat la negocieri. „Ne-au lăsat impresia că au mai multă nevoie de noi decât noi de ei şi profităm de aceast lucru“, a explicat el. Determinarea Bulgariei a venit după ce într-o perioadă geroasă a iernii anului 2009 Rusia a sistat livrările de gaze naturale către Ucraina, un important nod de transport, din cauza unor dispute legate de preţ. Bulgaria s-a numărat printre ţările cele mai afectate de întrerupere. Sofia s-a angajat atunci să majoreze producţia de energie din surse regenerabile şi a oferit unor mari companii occidentale drepturi de explorare a gazelor naturale din zăcăminte offshore. În 2011, Bulgaria, sprijinită de UE, a început să facă presiuni pentru obţinerea unor preţuri mai mici de la Gazprom. Oficialii bulgari s-au întâlnit cu omologi polonezi pentru a pune la punct strategii de negocieri cu Rusia. Unele din discuţiile cu reprezentanţii Gazprom s-au ţinut într-o vilă din epoca sovietică de pe litoralul bulgar. Pe măsură ce negocierile progresau, oficialii bulgari au devenit tot mai încrezători. Moscova era nerăbdătoare să obţină aprobarea guvernului de la Sofia pentru un proiect nou de transport al gazelor naturale, South Stream. Astfel, Rusia ar fi obţinut un avantaj în faţa proiectului rival Nabucco, susţinut de UE şi SUA. Integral in Ziarul Financiar

Spionii din cer. Americanii lucrează la dronele cu scop comercial. Ştirile despre utilizarea vehiculelor aeriene fără pilot (UAV) în zonele de război au creat îngrijorări cu privire la capacităţilor de operare a acestor aparate într-un mediu comercial. La începutul acestui an, în oraşul american Seattle, un protest public a forţat departamentul de poliţie să utilizeze elicoptere de acest gen pentru supravegherea mulţimii. Atitudinea publică îl îngrijorează pe Paul Applewhite, un inginer aerospaţial cu experienţă de zece ani în companii precum McDonnell Douglas şi Sikorski. El are acum propriul startup într-un parc industrial din sudul Seattle. Applewhite dezvoltă drone.  „Am cumpărat carcasa şi motorul de la un magazin online de hobby-uri“, spune acesta. Pentru a-l transforma într-o dronă i-a adăugat o antenă GPS şi o placă cu circuite integrate care îi permite aparatului să zboare în mod autonom. El speră să vândă drona unei agenţii de servicii medicale; echipele medicale ar putea-o utiliza pentru transportul unor mostre de ţesuturi pentru teste de laborator, spre exemplu. Pur şi simplu se introduc coordonatele şi drona se va întoarce înapoi după livrare. Cel puţin în teorie. În realitate, Applewhite nu ştie cu siguranţă ce poate face avionul său, deoarece nu are voie să îl utilizeze deocamdată.  Administraţia Federală a Aviaţiei (FAA) interzice utilizarea vehiculelor aeriene fără pilot în scop comercial. Chiar dacă pentru pasionaţi este legală utilizarea dronelor de mici dimensiuni, Applewhite nu o poate folosi pentru că face parte dintr-o afacere.  El şi-a depus actele pentru obţinerea unui certificat de autorizare, dar procesul durează din luna august a anului trecut. „Am redactat un document de 62 de pagini pe care l-am depus la guvernul federal“, spune acesta şi presupune că va fi nevoit să se întâlnească personal cu legiuitorii din Washington, înainte de a-i fi permisă utilizarea jucăriei sale modificate.  „Multe dintre universităţile noastre, care dezvoltă programe educative pe UAV, îşi achiziţionează vehiculele din Letonia. Cred că aş putea concura cu asta, dar eu pur şi simplu nu îmi pot testa aparatul în Statele Unite“, spune Applewhite. Dezvoltatorii încep să se plângă de faptul că industria dronelor din SUA este depăşită de producătorii din Israel şi Australia.  Integral in Capital.

SUA sprijină aspiraţiile Georgiei de a adera la NATO şi UE, asigură John Kerry. Secretarul de stat american John Kerry şi-a exprimat miercuri sprijinul, vorbind alături de preşedintele georgian Mihail Saakaşvili, faţă de tranziţia democratică şi integrarea ţării acestuia în NATO şi UE, în plină criză politică la vârful în această republică din Caucaz, transmite France Presse. ‘Noi sprijinim cu fermitate aspiraţiile Georgiei de /a adera/ la NATO şi la Europa şi aplaudăm tranziţia democratică ce a avut loc’ în Georgia, a declarat Kerry într-o conferinţă de presă la Washington susţinută în compania preşedintelui georgian. Acesta din urmă i-a mulţumit gazdei sale, care a fost senator vreme de 30 de ani înainte de a prelua frâiele diplomaţiei americane, pentru că a fost ‘primul care a venit în ajutorul nostru când Georgia a fost atacată’, în timpul conflictului armat cu Rusia din 2008. ‘Ne dorim ca America să ne sprijine pentru NATO, pentru o mai mare integrare europeană, într-un moment foarte dificil pentru democraţia şi supravieţuirea Georgiei’, a explicat Saakaşvili. Şeful de stat a făcut aluzie la coabitarea foarte dificilă la vârf cu premierul Bidzina Ivanişvili, un miliardar a cărui coaliţie a câştigat legislativele din octombrie 2012, punând capăt la 9 ani de dominaţie a formaţiunii lui Saakaşvili. Preşedintele, care va pleca în octombrie, şi partidul său acuză guvernul că vrea să deturneze Georgia de pe calea sa spre Europa, în contextul în care această fostă republică sovietică din Caucazul de Sud aspiră de mai mulţi ani la aderarea la UE şi NATO. Pe de altă parte, Ivanişvili a respins categoric aceste acuzaţii. Agerpres.

Proteste violente la Istanbul, de 1 Mai. Ciocniri între protestatari şi forţele de ordine la Istanbul. Incidentele au loc cu ocazia zilei de 1 Mai. Un bilanţ provizoriu indică cel puţin 10 răniţi şi zeci de persoane arestate. Zece persoane au fost rănite, iar aproximativ 20 au fost reţinute în timpul violenţelor izbucnite cu ocazia zilei de 1 mai la Istanbul, anunţă autorităţile locale, citate de AFP. Mii de manifestanţi au încercat să pătrundă în zona Pieţei Taksim, dar au fost opriţi de cei aproximativ 22.000 de poliţişti mobilizaţi cu ocazia mitingului. Printre răniţi se numără şi un fotoreporter al AFP, precum şi doi poliţişti. Manifestanţii s-au adunat la apelul partidelor de stânga şi sindicatelor. Ei au atacat cu pietre şi sticle, iar forţele de ordine au ripostat cu gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc. Manifestanţii scandau sloganuri precum “Mână în mână împotriva fascismului”, “Represiunea nu ne va opri”, “Trăiască 1 mai!”, “Trăiască revoluţia şi socialismul!”. Două mari confederaţii sindicale, DISK şi KESK, au desfăşurat banderole, la fel ca partidele de stânga şi extremă-stânga şi Patidul pentru o Societate Democratică (DTP), o formaţiune prokurdă. Parlamentul turc a adoptat miercuri o lege care restabileşte, după 30 de ani, ziua de 1 mai ca una de sărbătoare naţională. Adeseori considerată de autorităţi drept o ocazie pentru militanţii de stânga de a organiza manifestaţii şi de a declanşa revolte, ziua de 1 mai a fost retrasă de pe lista zilelor de sărbătoare naţională după o lovitură militară de stat din 1980. Această zi mai este asociată în Turcia cu 1 mai 1977, când 34 de persoane au fost omorâte în piaţa Taksim din Istanbul. RFI

Piaţa muncii divizată în Germania. Pe de-o parte, există diferenţele dintre persoanele cu averi mari şi cele cu agoniseală insignifiantă sau chiar cu datorii. Aici diferenţele s-au accentuat vizibil. Pe de altă parte, pe piaţa muncii există poziţiile “primare” şi “secundare”, în cazul celor din urmă fiind incluşi angajaţi cu venituri mici, contracte nesigure sau şomeri. Tocmai acest segment s-a dezvoltat puternic în ultimele două decenii. Este de aşteptat ca, pe baza schimbărilor demografice, situaţia pe piaţa muncii în aşa numitul segment primar să cunoască o îmbunătăţire. Ne aflăm la începutul unui proces de pensioare a celor din generaţiile cu mulţii copii, dublat de reducerea semnificativă a natalităţii în prezent. În ciuda crizei din Europa de sud, situaţia stabilă a Germaniei dovedeşte că economia este bine poziţionată la nivel mondial. Din această perspectivă, şansele persoanelor bine calificate vor creşte. Teama de viitor a multor tineri nu se justifică. Nu există nici un motiv de teamă pentru germani, atât timp cât se caută alternative pentru diverse perioade ale vieţii (mai mult timp dedicat familiei, educaţiei sau altor pasiuni) sau soluţii politice la problemele sociale şi ecologice. În privinţa aşa numitului “segment secundar” de pe piaţa muncii, prognozele sunt pesimiste. Extinderea sectorului cu salarii mici şi contracte de muncă atipice a început, chiar şi în Germania de Vest, la mijlocul anilor ’90 şi a continuat în ultimele două decenii. Îmbunătăţirea situaţiei pe piaţa muncii s-a oglindit şi în stagnarea acestui proces începând din 2007, în paralel cu reducerea ratei şomajului. Nu se poate vorbi despre depăşirea pericolului, întrucât angajaţii din segmentul secundar (8 milioane) şi şomerii (3 milioane) însumează încă 11 milioane de persoane. Rata sărăciei s-a menţinut din 2007 la nivelul de 15 procente. Segmentul secundar nu va profita în mod deosebit de modificările demografice. După decenii de angajări sub nivelul de calificare, s-a format un potenţial de forţă de muncă slab pregătită, care a continuat să fie alimentat de absolvenţii diferitelor forme de învăţământ cu rezultate slabe. Situaţia se complică în condiţiile în care sectorul de activitate care nu necesită specializări nu poate absorbi acest tip de forţă de muncă. Un segment secundar de asemenea dimensiuni este otravă pentru cei implicaţi şi pentru societate în general. Pe baza şomajului şi a personalului necalificat din ultimele decenii s-a construit un substrat, al cărui membri nu au mari şanse să avanseze pe piaţa muncii. Aici se cumulează şi riscurile sociale şi de sănătate cu sărăcia, pe care ulterior le primesc moştenire copiii. E greşit să crezi că afectaţi sunt doar cei proveniţi din familii de imigranţi, pentru că majoritatea este reprezentată de germani.Societatea plăteşte costuri ridicate în sistemul social, educaţional şi de sănătate. În plus, un segment secundar de asemenea dimensiuni generează temeri în clasa de mijloc şi apatie politică la nivelul de jos al populaţiei. Ambele nu sunt benefice pentru instituţiile democratice din Germania. Integral la Deutsche Welle

Cert “1 mai” intr-un an de dupa alegeri nu este un “1 mai” intr-un an electoral. Am hotarat sa amintesc cititorilor Politeia de astazi cum aratau festivitatile anilor de inaintea alegerilor, cand erau si manifestatii rosii ca para focului din gratarele care prajeau micii udati cu bere pe banii baronului de Bucuresti Marean Vanghelie. Personajele sunt asemanatoare, dar putin diferite pe locurile lor in politichia rosiatica a Romaniei. Stabilitatea si continuitatea sunt si au fost reprezentate de “primarul care a fost si inca este”, si de Mircea Geoana pe vremurile respective Líder Máximo al pesedeului (supranumit si “prostanacul”) si candidat la presedintie, astazi senator de Dabuleni si candidat numit de el insusi la jobul de Secretar NATO. In poza alaturata il vedem pe consilierul prezidential de astazi Cristian Diaconescu si din liderii Miscarii Populare in tricou rosu asa cum se cade unui socialist de 1 mai tinand plancarta proletara alaturi de seful de atunci. Asa cum am mai spus numai Vanghelie este primarul care a fost si este!

Deci 1 Mai 2009 inaintea alegerilor in ziarul electronic care a precedat blogul Politeia. Numarul respectiv il puteti avea in format PDF la sfarsitul articolului.

***

Internationala Socialista a lui Vanghelie

Social-democratia reprezinta, conform Manualului de politologie, doctrina politica privind organizarea si conducerea democratica a societatii, avand la baza principiile egalitatii si dreptatii sociale, ale promovarii intereselor producatorilor de valori materiale si spirituale, ale protectiei sociale a categoriilor de cetateni defavorizati, prin limitarea puterii claselor sociale avute, indeosebi a monopolurilor.

Social-democratia, ca doctrina politica, a cunoscut mai multe faze in evolutia sa. O prima faza poate fi considerata cea din perioada premergatoare primului razboi mondial, cand social-democratia se considera o doctrina politica ce viza organizarea si conducerea democratica a societatii pe calea trecerii la o noua oranduire sociala, faurita pe baza politicii partidului clasei muncitoare, care sa ia locul capitalismului prin reforme. Pana aici teroria de manual.

Implementarea Social Democratiei in Partidul Care Este

Ca in fiecare an de 1 Mai, primarul Vanghelie a organizat mare paranghelie PSD-ista in Parcul Izvor din capitala. Aflat in plina campanie electorala, Mircea Geoana, insotit de 5000 de simpatizanti purtand tricouri si sepci rosii cu sigla partidului au pornit dis de dimineata intr-un mars din Piata Revolutiei spre locul cu pricina, scandand ‘Geoana presedinte!‘ sau ‘ Vanghelie, Vanghelie!‘

Intre timp, in Parcul Izvor, micii deja sfaraiau pe gratare, tonete cu suc si bere erau amplasate pe toate aleile si pe iarba fusesera amplasate sute de mese si scaune de plastic. Putini insa cumparau ceva: bucurestenii care deja impanzisera parcul asteptau cu nerabdare sa vina Vanghelie sa imparta bonurile.

In fundal, pe scena ridicata special, rapsozi mai mult sau mai putin cunoscuti rasfata oamenii cu muzica populara. Cand coloana oficiala isi face aparitia, o multime de oameni incep sa-l urmareasca pe ‘Primarul care este’, in spatele sau auzindu-se tot mai des: ‘ Domnu’ Vanghelie, va iubim, dar cand ne dati bonurile?’

Curand, acesta se indura si da bonurile mult-asteptate unor distribuitori care sunt asaltati de multimea flamanda. Oamenii se calca efectiv in picioare si cativa isi baga copiii mici la inaintare care incep sa urle infricosati. Degeaba prin megafoane se face apel la calm, doritorii de mici si bere pe gratis urla si vezi maini intinse cu disperare.Un barbat cu voce bubuitoare racneste:’ Vanghelie, da-le de mancare. La romani le e foame, baaa!’

Exasperati de presiunea bucurestenilor, care nu pot sa se aseze linistiti la vreo coada civilizata si isi dau coate si pumni sa prinda macar 2 bonuri, distribuitorii le arunca cu putere in aer si pleaca scarbiti, lasand multimea sa se arunce ca niste ulii pe bucatile de hartie raspandite care incotro. Unii petrecareti dezamagiti spun ca au fost sunati de dimineata de reprezentantii PSD, care le-au spus ca au fost trecuti pe liste pentru mici si bere gratis, acum vazandu-se flamanzi si murdari dupa imbulzeala.

In jurul orei 18 se porneste o ploaie torentiala care intrerupe brusc chermeza si desi gratarele se sting, zeci de bucuresteni mai asteapta inca sa apuce un mic ud si crud…

Societatea de pomanagii care a ajuns Romania si-a vazut de 1 Mai reprezentantii in toata splendoarea lor. 1 mai 2009

Puteti citi tot ziarul electronic – mai 2009:  Theo-Phyl Post-9

De la Mastaba la Piramide

Un articol despre piramide in general, sau cele Egiptene in particular, este aproape plictisitor si nici prea ultil. Putini oameni nu au auzit cel putin de piramidele Egiptene. Majoritatea considera ca au informatiile suficiente, asa ca un articol mai mult sau unul mai putin nu conteaza, si totusi… Totusi fascinatia pe care aceste structuri gigantice ne inspira, miturile si legendele care s-au creat, speculatiile mai mult sau mai putin rationale, si in special antichitatea lor ne provoaca la cateva cuvinte, un fel de sinteza daca doriti.

Piramidele Egiptene sunt in primul rand “memoriale” ale unor lideri absoluti care s-au crezut si au fost considerati zeitati. Constructia piramidelor Egiptene a inceput cu Djoser, (2630 – 2612 i.Hr.) faraon in a treia dinastie al Vechiul Regat si s-a terminat cu ultimul mare Faron al dinastiei a12-a, Amenemhat III c. (1860 – 1814 i.Hr.)

Piramidele au fost construite pe o portiune de aproximativ 200 de kilometri si toate pe malul vestic al Nilului, intre localitatea Abu Rawash (Rosh) in nord – piramida lui Djedefre, si piramida lui Amenemhat III din Dashur in portiunea de sud al teritoriului mentionat. Pana acum au fost descoperite mai mult de 100 de piramide, in marea lor parte in ruinate. Piramidele principale sunt mentionate in ordinea domniei faraonilor respectivi:

Djoser c. 2630 – 2612; Sneferu c. 2612 – 2589 ( a construit 3) ; Khufu c. 2589 – 2566; Djedefre c. 2566 – 2558; Khafre c. 2558 – 2532; Menkaure c. 2532 – 2504 BC; Sahure c. 2487 – 2477; Neferirkare Kakai c. 2477 – 2467; Nyuserre Ini c. 2416 – 2392; Amenemhat I c. 1991 – 1962; Senusret I c. 1971 – 1926; Senusret II c. 1897 – 1878; Amenemhat III c. 1860 – 1814. Toate datele sunt î.Hr.

Inainte de constructiile de piramide in primele dinastii ale Vechiului Regat, dar si in paralel cu ele, Egiptenii isi ingropau notabilitatile in cladiri numite mastabe. O mastaba a fost o clădire rectangulară, cu acoperişul plat şi cu pereţii înclinaţi ce marca mormântul. Erau de obicei construite din piatră sau cărămizi uscate la soare.

Piramide Khufu – Cheops

Tradiţia construirii de piramide a început în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de “mastaba” sau “platformă” ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe “mastaba”, fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în Trepte a faronului Djoser (Zoser), construită de faimosul arhitect egiptean, Imhotep. Marea Piramidă din Giza a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889, când a fost construit Turnul Eiffel. Aceasta marea piramida a fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.Hr. După cum ne informează Herodot din Halicarnassus (c.480-c.429 i.Hr.) in Historia – Cartea a II-a / VI Logos 2.100-182, construcţia ei a durat peste douăzeci de ani, lucrând 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare şi au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o şlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului.

Astazi stim ca probabil numarul muncitorilor care au lucrat la construirea piramidei a fost probabil mai mic si nu a depasit mai mult de 40 de mii, unii arheologi considera probabil jumatate din numarul acesta. Piramida avea, la început, 146 m (azi, 138 m) înălţime, latura de 227 m şi cuprinde aproximativ 2 milioane si jumatate m cubi de piatra. Fiecare bloc de piatră din cele două milioane în total cântăreşte mai mult de 2 tone. Unghiul sub care e construită este de 54 de grade şi 54 de minute. Fiecare parte a ei este orientată atent spre unul din punctele cardinale ale busolei, adică nord, sud, est şi vest. Perimetrul orizontal al fiecărei secţiuni în piramidă descrie un pătrat. Cea mai mare eroare între lungimile laterale este, uimitor, mai mică de 0,1%.

Pe faţeta din nord se află intrarea în piramidă. Coridoarele şi galeriile duc fie spre camera mortuară a regelui, fie au avut alte funcţii. Camera regelui se află în inima piramidei, putând fi accesată numai prin Marea Galerie şi un coridor ascensional. Sarcofagul regelui este făcut din granit roşu, ca şi pereţii interiori ai camerei. Cea mai impresionantă este piatra cu laturi foarte fin şlefuite de deasupra intrării, lungă de peste 3 m, înaltă de 2,4 m şi groasă de 1,3 m. Toate pietrele din interior se potrivesc atat de bine, încât nu poţi strecura nici o foaie de hartie între ele. Sarcofagul este orientat conform direcţiilor busolei şi este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil a fost introdus în timpul construcţiei.

Intersatii in statistici au sugerat faptul că în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatră pentru a construi un zid gros de 30 cm şi înalt de 3 m care să înconjoare Franţa. Suprafaţa ocupată de Marea Piramidă poate înghiţi Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florenţa şi Milano şi Catedralele Westminster şi Sf. Paul din Londra, toate laolaltă.

Senzationalistii au propus diferite teorii, de la unele mai modeste cum ar fi obervatoare astronomice, locasuri mistice de venerare faraonica, si pana la unele teorii estravagante cum ar fi structuri geometrice construite de o civilizaţie de mult dispărută sau tot felul de teorii legate de extratereştri. Dovezile istorice şi ştiinţifice copleşitoare sprijină în continuare concluzia că Marea Piramidă a fost construită de civilizaţia egipteană de pe malul vestic al Nilului, pentru a servi ca morminte regilor lor. Morminte unde Khufu, Khefren şi Menkaure puteau să-şi înceapă călătoria mistică în viaţa de apoi.

Bună dimineata intr-o zi de miercuri. Miercuri, vremea va fi deosebit de caldă pentru prima zi a lunii mai, astfel că temperaturile maxime vor fi cuprinse între 22 şi 32 de grade. Cerul va fi variabil, mai mult senin în regiunile sudice şi sud-estice. Unele înnorări vor fi după-amiaza la munte, iar spre seară şi la începutul nopţii în jumătatea de nord a Moldovei, zone unde pe arii restrânse se vor semnala averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului. Minimele termice se vor încadra între 8 şi 18 grade.

În Bucureşti, vremea se va menţine frumoasă şi călduroasă. Cerul va fi mai mult senin, iar vântul va sufla în general slab. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 31 de grade, iar cea minimă va fi de 13…15 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi:  1 EURO = 4. 3237 RON; 1 USD = 3. 3075 RON; 1 EURO = 1. 3082 USD; Francul elvetian 3. 5320 RON. Gramul de aur 156.5432 RON.

Top 20 pastile de import au vânzări de 600 mil. €, adică 22 % din total. Cu excepţia Nurofen, toate sunt compensate de stat. Medicamentele de import au cele mai mari vânzări din punct de vedere al încasărilor realizate în timp ce produsele româneşti sunt cele mai vândute din punct de vedere al volumului; • Top 20 produse de import cumulează vânzări de aproape 600 mil. euro, arată un calcul al ZF pe baza datelor companiei IMS Health; • Fiecare român a cumpărat în medie 26 de cutii de pastile în perioada martie 2012 – februarie 2013. Pegasys, medicament din portofoliul Roche, folosit în tratamentul hepatitei, a fost cel mai bine vândut produs din România în intervalul martie 2012 – februarie 2013, arată datele companiei de cercetare de piaţă IMS Health. Pe locul doi în ierarhia celor mai vândute produse se află tot un medicament al Roche, Mabthera (folosit în transplant, leucemie sau boli autoimune), cu vânzări de aproape 50 mil. euro. Cele două sunt produse extrem de scumpe, decontate integral de stat şi care se eliberează numai pe bază de prescripţie. Întregul top 20 al produselor din punct de vedere al valorii este dominat de produse de import care se dau doar pe reţetă. Există o singură excepţie la Nurofen, de import care se dă fără prescripţie. „De-a lungul timpului, la nivel de arii terapeutice, produsele destinate afecţiunilor cardiace şi celor oncologice şi-au menţinut supremaţia. În ultimul an, în top 15 produse, dominat de obicei de produsele oncologice, şi-au făcut loc şi produse cardio, pentru afecţiuni respiratorii şi mai nou analgezice – Nurofen“, a spus Corina Ciolan, country manager al IMS România. „Situaţia evidenţiată în datele top 20 IMS reflectă ponderea la nivelul pieţei globale din România între medicamentele inovatoare şi generice, care este în favoarea inovatoarelor din punct de vedere valoric (peste 72%), deşi consumul este dominat de medicamentele generice (peste 62%). Medicamentele româneşti sunt medi­camente generice, iar la nivelul percepţiei publicului din România, specialişti în domeniul medico-farmaceutic sau nu, persistă câteva confuzii referitoare chiar la noţiunea de medicament generic“, a spus Mihaela Moşneguţu, directorul medical al Antibiotice Iaşi. De cealaltă parte însă, ca şi volume, produsele româneşti, cu preţuri mai scăzute, sunt şi cel mai bine situate în top. Integral in Ziarul Financiar.

Românii şi Munca – Patronii sunt răi, bugetarii muncesc puţin, salariul – mai important decât pasiunea. Aproape 6.000 de români au răspuns unui sondaj despre raportarea la muncă, realizat de Rogalski Grigoriu Public Relations pe platfoma de cercetare Ivox.ro. Rezultatele cercetării schiţează portretul angajatului român în anul 2013. Românii cred că munca ne
poate scoate din criză, însă când vine vorba de auto-evaluare, aproape jumătate dintre cei chestionaţi cred că românii sunt leneşi. Doar unul din trei angajaţi este pasionat de slujba lui, iar şefii sunt departe de a fi nişte modele. Voluntariatul şi munca în folosul altora nu e pentru români, care muncesc pentru salariu şi pentru a-şi plăti datoriile. 80,59 % dintre români cred că prin muncă putem ieşi din criză. Recompensa financiară este prioritară când vine vorba de motivaţia de a merge la serviciu. Astfel, 44,57% dintre cei chestionaţi pun pe primul loc salariul. 15,32 % spun că sunt motivaţi de nevoia de a-şi plăti datoriile. Pasiunea este imblodul principal pentru 32,76%, în vreme ce 7,35% acceptă slujba actuală doar pentru că nu-şi găsesc un alt loc de muncă. 62,3% dintre respondenţi cred că angajaţi de la stat muncesc mai puţin decât cei din mediul privat. Patronii nu au deloc o imagine bună în rândul subalternilor. 68,95% sunt de părere că patronii nu sunt modele de succes pentru a educa românii în spiritul respectului faţă de muncă. Mai mult de jumătate dintre cei chestionaţi spun că nu au făcut niciodată muncă în folosul comunităţii. Doar 21,59% susţin că au asemenea activităţi o dată pe an. Acelaşi procent a înregistrat opţiunea „1 Mai ar trebui celebrat prin muncă în folosul comunităţii”. 7,63% nu sunt de acord cu ideea muncii în folosul comunităţii. Integral in Adevarul.

Planul refuzat de Fenechiu la CFR SA a fost aprobat de BERD! Banca penalizează usturător statul! Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care a finanţat compania de stat CFR Infrastructură (CFR SA) cu un
credit de 175 de milioane de euro, a fost de acord şi chiar a aprobat planul de management propus de fosta echipă de manageri privaţi ai companiei, condusă de Dimitris Sophocleous, director general, şi de Lucian Isar, din poziţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie, potrivit unor surse consultate de EVZ. Este vorba de același plan care a fost refuzat de ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu. De altfel, BERD este instituţia care a impus Ministerului numirea de management privat la CFR SA, pentru acordarea creditului. Planul aprobat de BERD este exact cel pe care Ministerul Transporturilor, condus de Relu Fenechiu, l-a respins considerându-l inadecvat. Ca urmare, managerii şi-au dat demisia fiind imediat înlocuiţi de minister. Potrivit surselor EVZ, BERD a fost de acord cu echipa lui Sophocleous şi cu planul acesteia tocmai pentru că urmărea recuperarea unor datorii pe care CFR Călători le are la CFR SA. nsă, managerul privat Dimitris Sophocleous nu a reuşit punerea planului în aplicare din cauza piedicilor puse de Ministerul Transporturilor. Ca urmare, de la data acordării împrumutului de către BERD la CFR SA şi până în prezent, arieratele CFR SA au crescut. BERD s-ar fi decis să penalizeze statul, prin creșterea dobânzii.  “Urmare a nerespectării de către Ministerul Transporturilor a acordului de împrumut, BERD a uzat de dreptul său contractual de a impune creşterea dobânzii cu 3,1%”, ceea ce reprezintă un cost suplimentar foarte mare pentru Guvern. Integral in EVZ

O zi de lucru a Mafiei Lemnului: ”Mai bine să nu-i prinzi, că n-au niciun Dumnezeu, sunt în stare să-ţi taie gâtul cu drujba” . Potrivit unui raport al Curţii de Conturi, în perioada 1990-2011 au fost puse la pământ peste 366.000 de hectare din pădurile României, de pe care au fost tăiate ilegal peste 80 de milioane de metri cubi de copaci. De departe, judeţele ”campioane” la defrişări ilegale sunt Harghita şi Covasna, unde pădurile au fost rase, pur şi simplu, de pe zeci de mii de hectare, de o veritabilă mafie a lemnului, patronată şi protejată, susţin localnicii, de câţiva cunoscuţi lideri UDMR, ajunşi rapid multimilionari în dolari şi apoi în euro. Valoarea pagubelor produse economiei naţionale depăşeşte 5 miliarde de euro, după cum declara recent ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Lucia Varga. Aceasta, conform unui calcul făcut pe baza preţului minim practicat de Romsilva la vânzarea lemnului de foc, de circa 70 euro metrul cub. În realitate, însă, câştigurile mafiei lemnului au fost mult mai mari, poate chiar duble, având în vedere că, în cea mai mare parte, zecile de milioane de arbori tăiaţi ilegal au fost vânduţi la export, ca buşteni sau cherestea, cu 100-150 euro metrul cub. Cu asemenea venituri, reţelele mafiote au devenit intangibile, beneficiind de complicităţi şi protecţie la toate nivelurile, de la mai-marii administraţiilor locale şi ai instituţiilor deconcentrate cu atribuţii de control, până la poliţişti, procurori, judecători, parlamentari şi miniştri. Integral in Gandul.

Dan Voiculescu a cerut audierea lui Traian Băsescu în dosarul ICA. Magistraţii au respins cererea. Gheorghe Mateuţ, avocatul lui Dan Voiculescu, a cerut audierea celor trei demnitari în dosarul privatizării ICA, în care Dan Voiculescu este acuzat de spălare de bani.Acesta este cel de-al şaselea termen de la mutarea dosarului ICA la tribunal. Dan Voiculescu s-a prezentat, marţi, la Tribunalul Bucureşti, unde se judecă un nou termen în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare, în care este acuzat de spălare de bani. Procesul a fost amânat deoarece cazul a rămas fără magistrat în urma arestării judecătoarei care se ocupa de el, Viorica Dinu, potrivit Mediafax.Avocatul omului de afaceri, Gheorghe Mateuţ, a declarat în faţa judecătorilor Tribunalului Bucureşti că solicită audierea lui Traian Băsescu, în calitatea sa de fost primar al Bucureştiului, dar şi a fostului ministrului al Agriculturii Ilie Sârbu şi a comisarului european pe Agricultură Dacian Cioloş. Cererea va fi discutată abia pe 28 mai. „De acum încolo tot e e legat de proces vorbiţi cu domnul avocat. Să lăsăm judecătorii să-şi facă treaba”, a spus Voiculescu, la ieşirea din sala de judecată.Acesta este cel de-al şaselea termen de la mutarea dosarului ICA la tribunal. UPDATE: Magistraţii Tribunalului Bucureşti au respins, marţi, cererea avocaţilor lui Dan Voiculescu ca preşedintele Traian Băsescu, fostul ministru al Agriculturii Ilie Sârbu şi comisarul european pe Agricultură, Dacian Cioloş, să fie audiaţi în dosarul ICA. Aduce integral Romania Libera

Guvernul a decis înfiinţarea companiei care se va ocupa de proiectul Roşia Montană. Guvernul a decis, prin hotărâre aprobată în şedinţa de marţi, înfiinţarea unei noi companii care se va ocupa exclusiv de proiectul Roşia Montană şi care va funcţiona doar în subordinea ministrului delegat pentru Proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine, Dan Şova (PSD). Noua companie va rezulta din reorganizarea, prin divizare parţială, a Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest Deva, care deţine în prezent 19,3% din acţiuni la societatea Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). “Hotărârea de guvern are în vedere divizarea parţială, în interesul acţionarilor, a Minvest, în scopul separării activităţii de gestionare a pachetului minoritar de acţiuni deţinut de Minvest la Roşia Montană Gold Corporation de restul activităţilor companiei, precum şi în scopul transferului corespunzător al patrimoniului aferent acestei activităţi, respectiv a pachetului de acţiuni deţinut de companie la RMGC şi a pasivelor rezultate din împrumuturile contractate de către companie în scopul participării la majorările de capital ale RMGC. Având în vedere interesul statului român, este oportun ca activitatea Minvest ce ţine de proiectul Roşia Montană să se facă prin intermediul unei societăţi comerciale noi, rezultate prin desprinderea patrimoniului Minvest legat de proiect, statul român, prin DPIIS (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional şi Investiţii Străine-n.r.), urmând să devină acţionarul direct al acestei societăţi comerciale nou-înfiinţate”, se afirmă într-un comunicat al Guvernului. Integral aduce Mediafax

Românii au intrat în hora revizuirii. Pedeapsa cu moartea şi votul obligatoriu, printre propunerile poporului de modificare a Constituţiei. Reintroducerea pedepsei cu moartea pentru “jaf la drumul mare”, dreptul la armament letal doar cu buletinul, 10 mai – Zi Naţională a României pentru că e cald şi introducerea votului obligatoriu pentru eliminarea “matraprazlâcurilor”. Acestea sunt doar câteva dintre propunerile de modificare a Constituţiei pe care românii i le-au transmis fie preşedintelui comisiei de revizuire, liberalul Crin Antonescu, fie direct pe adresa forumului constituţional. Ca să nu piardă ocazia, unii dintre cei care i-au scris l-au avertizat chiar pe Antonescu că, dacă nu ţine cont de propunerile poporului, ar putea să-şi piardă scaunul. “Şi nu uitaţi: aţi ajuns la putere nu datorită unui val de simpatie al românilor, ci pe un val de ură la adresa adversarilor dvs. politici. Situaţia se poate schimba oricând”, i-a scris un braşovean şefului Senatului.În acelaşi ton, înainte de a sugera modificări pentru fiecare articol din Constituţie, o femeie i-a rugat pe reprezentanţii poporului să le citească şi să ţină cont de ele. “Ca membră responsabilă a societăţii române, vă rog să citiţi cu atenţie însemnările ce le-am făcut pe marginea fiecărui articol din Constituţia actuală şi să ţineţi cont de ele. le fac cu intenţia de a-mi ajuta poporul ajuns la sapă de lemn cu ajutorul acestei Constituţii, care subjugă totul voinţei politice sau interselor anumitor grupuri de ocoliţi. A se citi cu Constituţia pe masă!”, se arată în solicitare. Dacă majoritatea parlamentarilor mai lasă loc de discuţii pe anumite propuneri, deputatul UDMR Mate Andras le desfiinţează de la început. “Forumul este făcut pentru a dezbate acele propuneri pe care noi le-am trimis, modificările se fac în comisia parlamentară. Fiecare cetăţean poate să propună orice, dar noi nu le susţinem sub nicio formă, nici armele letale, nici pedeapsa cu moartea, nici vot obligatoriu”, a declarat Mate, pentru gândul.

Medalie de aur la Olimpiada Internationala de Chimie, doua medalii de argint si trei de bronz pentru elevii romani. Lotul olimpic de chimie al Romaniei a obtinut o medalie de aur, doua medalii de argint si trei de bronz la Olimpiada Internationala de Chimie “D. Mendeleev”. Medalia de aur a fost castigata de Andreea Maria Filip, eleva in clasa a XI-a la Liceul International de Informatica din Bucuresti, care anul trecut a obtinut o medalie de argint la aceeasi olimpiada. Olimpiada Internationala de Chimie “D. Mendeleev”, aflata la a 47-a editie, s-a desfasurat in perioada 23 – 30 aprilie 2013, in capitala Uzbekistanului, Taskent. Andreea Maria Filip, eleva in clasa a XI-a la Liceul International de Informatica din Bucuresti, a obtinut medalia de aur, dupa ce anul trecut a luat medalie de argint. Medaliile de argint au revenit Marei Ioana Esanu (eleva in clasa a XII-a la Colegiul National “Roman Voda” din Roman, judetul Neamt) si lui Grigore Mihai Pruna (elev in clasa a XII-a la Colegiul National “Vasile Lucaciu” din Baia Mare). Alti trei elevi au fost laureati cu medalii de bronz: Teodora Coroama (eleva in clasa a XII-a la Colegiul National “Mihai Eminescu” din Botosani), Vlad-Mihai Mandrici (elev in clasa a X-a la Colegiul National “Sfantul Sava” din Bucuresti) si Stefan Bogdan Ivan (elev in clasa a XI-a la Colegiul National de Informatica “Tudor Vianu” din Bucuresti). Mara Ioana Iesanu a primit si premiul special pentru cel mai mare punctaj la proba practica. La editia din acest an au participat 118 elevi din 17 tari. Concursul a constat in trei probe a cate 5 ore, doua probe teoretice si o proba practica. Integral pe HotNews

Va urez o zi buna!

Nu există ţară pentru bătrâni

Am imprumutat titlul de la  superbul film al fratilor Coen, care a primit Oscarul si aproape toate premiile posibile in cinematografie. De fapt m-a atras titlul unei stiri publicate de Ziarul Financiar (Doar şase ţări din lume au sisteme de pensii solide) Sursa acestui articol a fost publicata de  Business Insider, acum cativa ani, datele fiind relevante si astazi si probabil din nefericire si pentru viitorul apropiat

Traducea Ziarul Financiar: Cele mai bune sisteme de pensii de stat sunt în Olanda, Elveţia, Suedia, Australia, Canada şi Marea Britanie. Celelalte sisteme de pensii de stat au fost catalogate ca nesigure, riscante şi fără garanţii pentru populaţia în vârstă.  (aici)

Articolul original s-a bazat pe datele publicate de “Melbourne Mercer Global Pension Index”, pe scurt Indexul Mercer, considerat unul dintre cei mai buni si obiectivi indicatori mondiali legat de situatia “pensiilor bugetare” intr-un numar de state analizate de specialistii lor. Daca jurnalistul de la ZF intra in situl Indexului Mercer ar fi putut viziona situatia actuala a statelor analizate.  Au fost miscari fata de anul trecut si conform indexului respectiv (asa cum il citesc eu), Australia sta mai bine decat Suedia si Elvetia a depasit Olanda. Statele Unite stau mai prost si Marea Britanie stagneaza.

Un lucru este clar – modelul contributiilor “la stat” este falimentar si impreuna cu modificarile demografice, care par devastatoare in unele regiuni geografice (inclusiv Europa) , tinerii la varste de 25-30 de ani nu pot astepta prea multe de la bugetele statelor in care traiesc. Din nefericire, Indexul Mercer nu se ocupa de situatia din Romania, singurul stat Est-European analizat fiind Polonia, care dupa reforma facuta de ei in 1999 sunt intr-o  situatie destul de buna, conform datelor prezentate.

Pentru a prezenta totusi o situatie in Romania m-am folosit de datele publicate de Eurostat (Sustainable development – Demographic changes), date care trebuie sa ingrijoreze orice cetatean roman care contribuie astazi si crede ca va fi asigurat la batranete.

Ce pot spune in afara de o invitatie de a citi Raportul Mercer si poate datele prezentate de Eurostat. Cetatenilor la varstele de 30-35 de ani le recomand sa   se gandeasca mult mai serios la batranetile lor. Celor intre 35—50 de ani sa actioneze pana nu este prea tarziu si celor peste 50 de ani sa se roage la Dumnezeu pentru o sanatate mai buna.

Grija pentru batranetile cetateanului a trecut fara doar si poate de la stat la cetatean, asa cum ar fi trebuit sa fie intotdeauna. Statele nu s-au dovedit responsabile! Din nefericire, cam pretudindeni,  – nu există ţară pentru bătrâni!

Grecia a intrat în grevă pentru 24 de ore. Grecii au intrat într-o grevă care va dura 24 de ore, din cauza măsurilor dure de austeritate adoptate de autorităţi. Liderii sindicatelor încurajează masele să se alăture protestatarilor. Autorităţile se aşteaptă aă greva să pună în mare dificultate serviciile publice, incluzând spitalele şi mijloacele de transport, potrivit BBC News. Organizatorii cer încetarea majorării taxelor şi impozitelor, care au dus la şase ani de recesiune. Guvernul declară că aceste măsuri sunt luate pentru a previne Grecia  să intre într-o o mare criză financiară. Primul ministru al Greciei, Antonis Samaras, afirmă că pachetul de măsuri adoptate de parlamenul elen este pentru ca ţara să poată primi o tranşă de 8,8 miliarde de euro de la FMI şi UE: Official, greva a început marţi noapte şi va tine şi de 1 mai, ziua muncii. Cele două mari sindicate, GSEE şi ADEDY, au spus că întreaga acţiune are ca scop încetarea programului de austeritate, dat fiind faptul că rata de şomaj este de 27 la sută, dintre care aproape 60 la sută sunt doar tineri. Aduce Adevarul 

Imagini TV cu Mandela provoacă nemulţumire în Africa de Sud: “După ce a făcut pentru noi, uite cum îl tratează, ca pe un animal dintr-o grădină zoologică” Difuzarea unor imagini cu Nelson Mandela, luni seara, de către televiziunea publică, provoacă nemulţumire în Africa de Sud, unde numeroşi sud-africani apreciază drept indecentă prezentarea eroului naţional, în vârstă de 94 de ani, atât de slăbit. Imaginile au fost filmate cu ocazia unei vizite efectuate de către lideri ANC – partidul aflat la putere – la domiciliul lui Nelson Mandela, la Johannesburg, după trei săptămâni de la externarea acestuia. Mandela a fost tratat de penumonie. Pe reţelele de socializare şi în emisiunile difuzate pe posturile de radio, numeroşi sud-africani au afirmat că s-au simţit ofensaţi să-l vadă astfel expus, pentru mărirea unor lideri ai ANC, pe cel numit respectuos “Madiba”. Unii denunţă contradicţiile aceloraşi lideri, care au impus o cenzură totală în presă pe parcursul spitalizării recente a lui Mandela, refuzând chiar să dezvăluie numele spitalului, cu scopul de a “păstra intimitatea” fostului preşedinte. n înregistrarea video, Mandela apare aşezat într-un fotoliu, cu picioarele acoperite de o patură şi întinse pe un suport. Chipul său pare de ceară şi nu exprimă nicio emoţie, în timp ce vizitatorii glumesc în jurul lui. La un moment dat, pare să rostească un cuvânt.Aceste imagini contrazic puternic declaraţiile făcute de către preşedintele Jacob Zuma la sfârşitul vizitei. “El arată foarte bine, am conversat, ne-am strâns mâinile, zâmbeşte”, a spus şeful statului sud-african. Integral la Mediafax

UE cere Ucrainei să reconsidere situaţia lui Timoşenko. Uniunea Europeană a cerut marţi autorităţilor ucrainene să reconsidere situaţia opozantei Iulia Timoşenko şi să remedieze “vicii de procedură”, după condamnarea Kievului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, informează AFP. Această hotărâre “confirmă îngrijorările exprimate în mod constant de UE cu privire la procedurile arbitrare în cazul Iuliei Timoşenko”, au scris într-un comunicat şeful diplomaţiei europene, Catherine Ashton, şi comisarul pentru politică de vecinătate, Stefan Fule. “Facem apel la autorităţile ucrainene să reconsidere în profunzime situaţia dnei Timoşenko, liderul unuia dintre cele mai mari partide de opoziţie din ţară, încă în detenţie după un proces ce nu a respectat procedurile adecvate, transparente şi independente”, adaugă ei. “Insistăm asupra importanţei unui angajament al autorităţilor ucrainene de a pune în aplicare fără întârziere toate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului”. CEDO a decis marţi în favoarea fostului prim-ministru ucrainean, închisă din 2011, estimând în unanimitate “arbitrară şi ilegală” plasarea ei în detenţie provizorie în 2011. “Vom continua să încurajăm autorităţile ucrainene să lucreze strâns cu misiunea Parlamentului European… cu scopul de a corecta efectele situaţiei actuale şi ridica preocupările majore cu privire la o justiţie selectivă în Ucraina”, declară dna Ashton şi Fule. “Ucraina trebuie să ia urgent măsuri pentru a remedia vicii de procedură sistematic identificate în hotărârea” CEDO, “în cadrul unei reforme cuprinzătoare a sistemului ei judiciar”, adaugă responsabilii europeni, referindu-se la concluziile summitului UE-Ucraina de la 25 februarie. UE a cerut atunci Kievului “progrese concrete” în respectarea statului de drept până în luna mai, pentru a accelera negocierile în vederea semnării unui acord de asociere înainte de sfârşitul anului 2013. Agerpres. 

Pentru prima dată în istoria Franţei, Palatul Elysee vinde 1.200 de sticle de Petrus. Palatul Elysee, reşedinţa oficială a preşedintelului francez Francois Hollande, va vinde 1.200 de sticle de Petrus pentru a strânge bani pentru o colecţie mai ieftină, scrie site-ul english.rfi.fr.

Casa de licitaţii Drouot arată că vinurile reprezintă 10% din vinoteca Palatului iar vânzarea va avea loc la finalul lunii mai. Este pentru prima dată când Palatul Elysee vinde vinuri din vinotecă.

Sticlele sunt considerate un mic exemplu al tradiţiei Franţei în producţia de vin şi sunt evaluate la sume ce încep de la 15 euro şi pot ajunge la 2.200 de euro pentru un Petrus din 1990. Casa de licitaţii spune însă că majoritatea vinurilor vor fi disponibile pentru sume de sub 100 de euro. În urma licitaţiei s-ar putea strânge 250.000 de euro, bani ce va fi folosiţi pentru realizarea unei colecţii mai ieftine. Pivniţa Palatului Elysee a fost creată în 1947 şi renovată în 1995. Ziarul Financiar

Albert al II-lea al belgienilor probabil că nu va abdica. Abdicarea Reginei Beatrix a Olandei renaște în Belgia speculațiile despre posibila abdicare a regelui Albert al II-lea al belgienilor. Zvonurile sînt întreținute de presa flamandă și negate de Palat și de guvernul federal. Abdicarea nu este un obicei belgian, de altfel, această posibilitate nu este prevăzută în Constituție, cu toate acestea presa flamandă republicană crede că Albert al II-lea va ieși din scenă în acest an. Palatul regal, Guvernul federal, și mai ales prim ministrul Elio Di Rupo spun că acest subiect nu se află sub nicio formă pe ordinea zi. Dar ar putea Regele să abdice fără ca premierul s-o știe ? Teoretic da, intrucât nimic nu-l obligă pe rege să informeze guvernul, practic însă Regele își informează întotdeauna executivul. Apoi, cine și-ar dori să-l vadă ieșit din scenă pe Albert al II-lea care nu se poate spune că și-a asigurat un moștenitor la tron ? Prințul Philippe, deși moștenitor de drept, este considerat prea moale, timorat și în general complet neadecvat pentru această funcție. Pe scurt, el nu ar semăna deloc cu Willem Alexander care-i urmează la tron Reginei Beatrix în Olanda. Belgia are încă proaspăt în minte negocierile dificile pentru crearea unui guvern în 2009, negocieri bine pilotate de Rege. Dar în 2014, când vor avea loc următoarele alegeri, s-ar da politicienii belgieni pe mâna lui Philippe ? Probabil că nu. În istoria Belgiei există însă și cazuri exceptionale de abdicare. Este vorba despre abdicarea Regelui Leopold III , petrecută în condiții speciale, în 1951, după ce o mare parte a populației a fost ostilă întoarcerii sale din exil, din Germania. Belgienii s-au simțit abandonați de regele lor, de origine germană și lăsați pradă invaziei naziste. Iar în 1990, Regele Baudoin I, fratele lui Albert al II-lea, a abdicat pentru o zi pentru ca Parlamentul să poată vota legea avorturilor, căreia el, în calitate de catolic practicant, i se opunea. RFI

Peste 75% din turiștii care au ales să meargă în Bulgaria de Paște sunt români. Pentru 250 de euro în sistem all inclusive de persoană, românii au preferat să facă Paștele în Bulgaria. Astfel, peste 75% din turiștii așteptați pe litoralul bulgăresc sunt români, în creștere față de aceeași perioadă a anului trecut. “Majoritatea turiştilor români vor veni în Bulgaria după ziua de 1 Mai şi vor petrece aici Sărbătorile Pascale- inclusiv a doua zi de Paşte. Astfel, cca 75% din rezervările realizate de turiştii români pentru începutul lunii mai la hotelurile noastre din Bulgaria vizează perioada 2-6 mai; în ultimele două săptămâni am început să primim mai multe solicitări de pachete de servicii pentru 1- 7 mai, dar în final ne aşteptăm ca acestea să nu depăşească 25% din totalul vacanţelor prilejuite de ziua de 1 Mai şi Sărbătorile Pascale”, a arătat Maria Shishkova, Director de Marketing şi Vânzări Melia Hotels International- Bulgaria. Melia Hotels International operează 300 de hoteluri (în 30 de ţări), între care cinci hoteluri de 4 şi 5 stele în Bulgaria care cumulează peste 2.000 de camere, ceea ce reprezintă peste o treime din capacitatea lanţurilor hoteliere internaţionale de pe litoralul bulgăresc.  În 2013, în hotelurile Melia din Bulgaria, vacanţele de Paşte pentru turiştii români au preţuri apropiate de cele de anul trecut, iar pachetele all inclusiv sau cu demi-pensiune includ masa festivă de Paşte. Astfel, la hotelul Melia Grand Hermitage (5 stele) din staţiunea Nisipurile de Aur, un sejur de 4 nopţi (2-6 mai), cazare cu demi- pensiune costă în jur de 200 euro per persoană (echivalentul a 50 Euro pe zi), iar în regim all inclusiv, mini- vacanţa de Paşte costă cca 250 euro per persoană (aproximativ 62 Euro/zi). Preţurile variază în funcţie de tipul de cameră (cu vedere spre parc sau spre mare, în cameră single sau dublă etc). Pachetele de servicii includ accesul la piscină, jacuzzi, gimnastică acvatică, sala de fitness, tenis de masă, biliard, programe de animaţie, plus o serie de activităţi de sezon pentru copii- gen atelier de pictat ouă, jocuri cu ouă de ciocolată, concursuri pentru prinderea “iepuraşului de Paşte” etc. Integral in Capital.

Italia nu moare din cauza austerităţii. Noul premier italian Letta îşi începe dificilul madat cu o arvună de încredere. Din partea Berlinului nu poate miza pe niciun ajutor, consideră în comentariul său Bernd Riegert. Italia are din nou un guvern capabil să ia decizii. Ambele camere ale Parlamentului i-au dat cabinetului Enrico Letta votul de încredere. Aceasta este vestea cea bună. Pieţele financiare s-au relaxat şi îi acordă noului premier la vârful marii coaliţii încredere în avans. Dobânda pentru obligaţiunile pe termen lung emise de statul italian este în prezent relativ redusă. După şase luni de blocaj, de la demisia fostului premier tehnocrat Mario Monti, în Italia lucrurile par a se urni din loc. Enrico Letta nu va avea însă prea mult timp pentru a aplica reforme. Coaliţia forţată, alcătuită din disperare între social-democraţi şi conservatorii lui Silvio Berlusconi nu va supravieţui mai mult de 18 luni. Chiar noul premier a anunţat că îşi propune să prezinte rezultatele guvernării după 18 luni. În privinţa reformelor, Parlamentul va avea datoria să modifice în primul rând legea electorală, mult prea complicată în forma sa actuală. Numai o lege modificată va asigura majorităţi stabile şi va duce le evitarea unei situaţii de blocaj cum a fost cea din ultimele două luni. Realităţile economice îl vor sili pe Letta să continue reformele iniţiate de Mario Monti. Italia este supraîndatorată, produce la costuri ridicate şi nu este competitivă la nivel internaţional şi european. Spre deosebire de Grecia, în Italia există însă o bază industrială solidă care produce pentru export şi care poate fi extinsă şi consolidată. […]  Chiar dacă mai toate taberele politice au spus acelaşi lucru în campania electorală, nu sunt nici Germania şi nici reformele impuse de Bruxelles responsabile pentru mizeria în care a ajuns Italia. Cu ocazia vizitei pe care o întreprinde la Berlin imediat după votul de învestitură, Letta va găsi înţelegere din partea şefei executivului german, Angela Merkel, pentru situaţia grea în care se află Italia, dar nimic mai mult. Deviza Angelei Merkel este: economii şi creştere. Libertatea de mişcare a noului premier este îngrădită, mai ales că partenerul său de guvernare, Berlusconi, consideră că sporul de risc pentru obligaţiunile italiene “II Spread” sunt o invenţie germană. Letta va avea deci de luptat cu asemenea argumente absurde. Apoi, şi liderul opoziţiei, Beppe Grillo, transferă germanilor întreaga vină pentru politica de economisire. El ar vrea, dacă s-ar putea, să retragă Italia din zona euro.Prin anularea impozitului pe teren, Letta a îndeplinit o promisiune de campanie a lui Berlusconi. Totuşi statul italian pierde astfel patru până la opt miliarde de euro anual. Cum va fi astupată această nouă gaură la buget nu se ştie. Prin noi datorii e imposibil fiindcă datoriile Italiei au depăşit deja 130 la sută din PIB. Iar guvernul german nu poate oferi niciun ajutor măcar până la alegerile din toamnă, din motive lesne de înţeles.În plan intern, Letta are de luptat cu neîncrederea cetăţenilor în propriul sistem politic. Simpatizanţii lui Beppe Grillo s-au îngropat în tranşee şi nu vor să mai aibă de-a face cu niciunul din vechile partide politice. Prin poziţia sa, Grillo a şi forţat alianţa şubredă dintre partidele de stânga şi de dreapta, învrăjbite ireconciliabil. Acum, liderul opoziţiei mizează că va obţine la viitoarele alegeri majoritatea, în aşa fel încât să poată lichida întreg sistemul politic actual. Integral la Deutsche Welle

Am hotarat sa aduc la atentia cititorilor Politeia cateva raspunsuri la intrebarile si comentariile la care eu “trebuie” sa am raspuns. Politeia nu a fost si nu are nici o intentie sa devina “oragnul” oficial (sau neoficial) al niciunui partid sau personalitate politica. Reprezentam o ideologie si sutinem idei, implicit sustinem pe cei care reprezinta ideile pe care le impartasim. Dl. Mihai-Razvan Ungureanu este astazi probabil exponentul cel mai proeminent al acestor idei, deci este implicit sustinut de noi. Am hotarat sa incercam sa raspundem prin cuvintele dlui Ungureanu la multe din intrebarile voastre si sa punem la dispozitia doritorilor sursele integrale ale citatelor noastre (vezi la sfarsitul articolului nostru in format PDF).

***

Despre aparitiile in mass-media

MRU: […]

•  Multa lume imi spune -fii cat mai prezent la Tv, fii cat mai prezent in media. Las la o parte mediul virtual pentru ca acolo optica mea este alta.
• In ceea ce priveste media insa lucrurile stau altfel. lncepand cu luna octombrie anul trecut, partidul si MRU au fost subiectele unui boicot mediatic incredibil de puternic, intr-o masura mult atenuata fata de ceea ce se intampla fata de campanie. Era un calcul politic; nu era partidul meu cel care putea sa aibe acces la presa.
•  Partidul meu este un partid sarac care nu poate plati media.
• In clipa in care discursul tau este logic, coerent, aplicat realitatilor, fara patima, fara invective, fara atac la persoana, s-ar putea ca tocmai vocea ta sa nu conteze. Insa boicotul a fost real, a reprezentat complementul pasiv al incercarilor active de denigrare.

Caderea guvernului Ungureanu

[…]

Prezentator: Caderea guvernului pe care l-ati condus. Se intreaba lumea cum de nu ati sesizat ce se intampla in jurul dvs si ati fost luat prin surprindere. Si aceasta va poate adauga o trasatura de om cu capul in nori, de un om care nu este abilitat in jungla politica.

MRU:

• Nu m-a luat prin surprindere. Declaratiile mele vizeaza altceva in schimb.Am crezut si eu cum a crezut si presedintele Romaniei in acel moment ca inevitabuilul poate fi evitat.
• Nu am fost luat prin surprindere, stiam de negocierile discrete purtate de unii parlamentari cu opozitia de atunci, aveam cunoastere despre micile scenarii pe care le puneau la punct unii si altii.
• Ca prim ministru nu ai de ce sa ai emotii, este jocul politic, ce se intampla se intampla, totul este ca tara sa mearga mai departe cum se cuvine. Emotia este o intamplare personala, nu intra in dezbaterea publica.
• Nu aveam emotii pentru ca eram aproape convins ca o buna parte dintre cei cu care discutasem doua nopti la rand,incercand sa ii readuc de partea buna a lucrurilor, sa spunem, au caracter si cuvant.

Prezentator: Ati fost mintit in fata.

MRU: Am fost infrant dintr-un motiv foarte terestru: nu am oferit nici un pret.

Prezentator: Nu era momentul unor mici compromisuri pentru ca ideea principala sa ramana?

MRU:

• Va dau un singur raspuns dar sigur nu e raspunsul pe care il asteptati,din punctul meu de vedere-nu!
• Pragmatic inclin sa va dau dreptate, dar exista o limita a compromisului pe care eu nu aveam cum sa o depasesc, nu aveam cum sa ii cumpar votul unui parlamentar,e impotriva constitutiei si impotriva legii.
• Si sa ii spun:” Ca tu sa ma sustii in continuare si sa nu votezi motiunea de cenzura iti dau banii pe care ii vrei tu, pentru drumul pe care l-ai promis clientelei tale politice”.
• Nu sunt construit pentru asa ceva. Nu am aceasta educatie.

Prezentator: Dar cum i-ar fi fost mai bine Romaniei? Sa faceti acest compromis?

MRU:

• Eu cred ca ii este cel mai bine Romaniei in momentul in care se respecta legea.Iar eu am respectat legea.Este ratiunea in care cred, chiar si cu pretul unui sacrificiu.
•  Este vorba de banul public, este si banul dvs. As fi preferat sa nu fiu pus niciodata in situatia de a alege intre ce fac cu banul pe care il iau din buzunarul dvs si optiunea de a ramane la guvernare.
• Puterea este administrata printr-o reprezentare politica.Ceea ce se intampla astazi in Romania s-ar putea sa fie o buna invatatura de minte pentru foarte multi romani.
• Si mai este ceva de care chiar va rog sa tineti cont. A fost creat un precedent in momentul in care nu cedezi compromisului, te poti uita in ochii oricarui om politic si spune: Esti capabil sa faci cum am facut eu?
• In momentul acela fixezi un standard de comportament politic? Eu cred ca da, si este guvernul care nu a avut niciodata o problema penala.78 de zile de guvernare e adevarat, doar 78 de zile. In 78 de zile de guvernare poti fura o Romanie intreaga.
• Ti-o demonstreaza alte guverne de dinainte si dupa.

SURSA: Interviul de la Criterii Politice Tv – Aprilie 2013

***

Evolutie sau involutie

Reporter: Domnule prim-ministru, de la revolutie si pana in prezent, Romania s-a aflat intr-o evolutie sau, putem s-o numim din anumite puncte de vedere, involutie. In opinia dumneavoastra, care au fost momentele ratate, cele mai importante moment ratate in perioada asta de aproape un sfert de veac? Si, eventual, care ar fi fost destinul Romaniei daca aceste momente n-ar fi fost ratate?

MRU: Probabil ca la intrebarea dumneavoastra primul raspuns ar suna in felul urmator: anul 1990 a fost sigur un an pierdut. E adevarat ca pe seama a ceea ce insemna atunci democratia in Romania, asteptarile nu puteau sa fie nerealiste. Ne aducem cu totii aminte ca in prima parte a lui 1990, cel putin pana pe 20 mai, tara era impartita in doua: intre cei care simteau ca exista ocazia ca Romania sa o apuce pe un drum definitiv al democratiei si propsperitatii economice, si altii care considerau ca Romania poate ajunge in acelasi punct, dar pe o cale mai intortocheata, fara pierderi si fara lipsuri. 23 de ani din 1990 nu ne dau inca ocazia unei judecati foarte reci, o spun mai mult ca istoric decat ca om politic. Dar cred ca in 1990 in cazul in care constiinta publica ar fi fost mai atenta si mai pregatita pentru a intelege ce inseamna democratia si saltul catre libertate, lucruruile s-ar fi asezat altfel. Nu s-a putut atunci, practic Romania a fost infranta de reflexele celor 60 de ani de comunism.

Un alt moment pierdut a fost perioada 1996-2000 cand se puteau face mult mai multe lucruri bune si iarasi s-a platit pretul unui compromis cu ceea ce insemna, in acel moment, sistemul politic romanesc in continuare puternic suferind in urma comunismului si mafiotizat déjà la 6 ani dupa 1990.

Un moment pierdut a fost anul 2007 pentru ca s-a ratat dupa 2 ani de cooperare politica si administrativa interesanta, ocazia de a uni fortele progresiste intr-o unica formula politica de centru-dreapta. Sunt intre cei care au jubilat in clipa in care Alianta Dreptate si Adevar din 2004 a reusit sa ia puterea. Nu eram in tara atunci dar cunosc ecoul pe care l-au avut victoriile in alegerile locale de la Cluj si la Bucuresti, ceea ce a validat intr-o prima etapa Alianta D.A si ecoul pe care l-a avut rezultatul alegerilor de la finalul anului. Un presedinte dat de o alianta progresista si pro-europeana, o majoritate parlamentara, cat de fragila a fost ea, dar o majoritate parlamentara capabila sa ofere un guvern de oameni bine intentionati si cu adevarat dedicati obiectivelor strategice ale Romaniei. Din acel moment viata politica romaneasca a avut un curs foarte alambicat. Pasi multi facuti inainte si multi pasi facuti inapoi, ca intr-un dans fara exercitiu. Guverne declarate de dreapta care au luat masuri de stanga de un populism infiorator, guverne nepregatite sa infrunte o situatie economica, generala, europeana, mondiala, complicata si cu clare efecte negative asupra tarii. Dar ceea ce reprezinta numitorul comun al regretului pe care il am este faptul ca la 23 de ani dupa 1989, abia acum isi face, cu mult greu, aparitia pe scena publica o noua generatie politica, o noua generatie de administratori. Am sa revin la o chestiune evidenta… eu am 44 de ani, fac parte din asa numita generatie a “decreteilor”, este generatia cea mai generoasa demografic si, pe cale de consecinta, este generatia care are cele mai multe succese personale. Este generatia care numara peste 5000 de cadre didactice universitare in toate universitatile lumii, in varful cercetarii mondiale sau al pedgogiei mondiale, din Singapore pana in Insulele Hawaii. Este generatia care a dat, si este reprezentata astazi, de cel mai mare numar de romani aflati in consilii de administratie ale multinationalelor. Cel mai mare numar de investitori romani de calibru. E o generatie care este inca foarte activa, inca optimista, incearca sa isi croiasca drum dincolo de reflexele vechii generatii politice, intr-o tara care are nevoie de foarte mult aport de energie si inteligenta administrativa. Dar este, din pacate, si generatia care este decimata de exil.

[…]

Reporter: V-am auzit in repetate randuri vehiculand notiuni ca si constiinta civica, patriotism, interes general. Nu aveti senzatia ca aceste notiuni sunt desuete, ca nu mai crede foarte multa lume in ele?

MRU: Ele devin simple cuvinte golite de sens, in momentul in care le si pronuntam ca pe niste cuvinte golite de sens. Daca nu credem in ele nu au nicio valoare si sunt niste simple inflorituri estetice. Nevoile cetatenesti sunt atat de diverse si atat de acute incat este de-a binelea criminal sa nu le dai curs si sa nu incerci sa gasesti solutii, de la cele mai simple si banale asteptari, pana la cele mai complicate si mai ample. Clasa politica, in 23 de ani, a “izbutit” sa se izoleze de propriii votanti. La urma urmei, cine face politica in Romania? Membrii de partid, in raport cu numarul cetatenilor adulti, cetateni care au peste 18 ani, inseamna abia 2,5%. Ce inseamna de fapt, oamenii politici de varf in Romania, poate 2000 de nume? Este o minoritate care nu a invatat ca exista un timp al actiunii si un timp al pauzei. E o generatie de 2000 de oameni care practic isi re-circula pozitiile si care intotdeauna reusesc sa se afle in varful bucatelor fara sa aiba caderea sau justificarea de a fi acolo. Este, din pacate, o generatie profund mediocra professional .Eu ma uit la ce se intampla in parlamentele noastre, succesiv, si nu de putine ori am auzit, din gura unor romani in a caror judecata cred, ca primele adunari reprezentative politice romanesti, 1990, 1991, chiar si 1992-1996 erau mai bine intemeiate intelectual si moral decat compozitia actualului parlament. Si privim cu regret aceasta cadere continua a calitatii clasei politice care mai curand este infeudata rezolvarii propriilor probleme, decat rezolvarii problemelor celor care i-au votat.

Dreapta ideologica in Europa si in Romania

[…]

Reporter: Vorbind despre ideologie, FC este destul de apropiata de PPE. Prin aceasta prisma, care ar putea sa fie destinul Europei, stiind ca la anul sunt alegeri europarlamentare? Stim la fel de bine ca exista o reactive adversa fata de masurile de austeritate in multe dintre statele de baza ale U.E. Care credeti ca este destinul Europei, culoarul pe care va merge de la anul?

MRU: Eu as vrea sa cred ca destinul Europei este girat de dreapta popular, de ceea ce se aduna sub sigla PPE. Si asta pentru ca dreapta cumpaneste si administreaza cumpanit. Dreapta nu cheltuieste, stanga cheltuieste nediscriminat, populist, da tuturor indiferent daca au s-au n-au merit, daca pot sau nu pot consuma, indifferent daca au sau n-au ce face cu bogatia la care ajung. Dreapta este foarte cumpanita in schimb, este meritocratica si implicit incearca sa pondereze intre ce se poate si ce nu se poate face. Si este o doctrina de reforma succesiva dar in pasi marunti si asezati pe pamant ferm, sigur. Experimentele de stanga, inclusiv ce se intampla in Franta acum, dovedesc ca impotriva austeritatii, vazuta ca zgarcenie administrativa si bugetara, lumea se ridica. Dar nimeni nu se va ridica impotriva unui administrator corect si atent cu banul public. Stanga nu este corecta si nici atenta cu banul public.

[…]

Reporter: Dincolo de alegerile europarlamentare, urmeaza alegerile prezidentiale unde dreapta ar trebui sa dea un candidat unic. Divizarea asta, FC, PDL, Miscarea Populara ar putea sa dea toti cate un candidat. Ce s-ar alege din chestia asta?

MRU: Ar fi foarte trist sa se intample in felul acesta. Nici nu ar fi prima data cand s-ar intampla asta. S-a intamplat si in 2000 si in 1996 si a insemnat un efort politic consumat inutil. Este nevoie de un candidat unic la dreptei, chiar si in conditiile in care candidatul unic nu castiga, macar ofera circumstanta unitatii, macar ofera conditia necesara a reunirii politice a fortelor de dreapta. Este essential important si aici nu e vorba de orgolii, nu e vorba de politici de resurse umane la nivelul partidului, e nevoie de o intelegere matura si vizionara a ceea ce inseamna un candidat la presedintie. Este de invatat din experienta CDR – cand Emil Constantinescu a pierdut alegerile in 1992 nimeni nu l-a luat cu pietre, pentru ca atunci, barbatii de stat, si erau slava domnului destui in perioada aceea, destule profiluri de granit politic, au inteles ca este o experienta care valideaza platforma politica comuna si merita pastrata iar in 1996 s-a dovedit ca gandirea din 1992 era foarte buna. Ei bine, asa trebuie mers in continuare, cu aceeasi gandire vizionara, nu cu o gandire de parohie de sat in care nimic nu mai conteaza daca se intampla dincolo de gardul bisericii.

Despre PNL

[…]

Reporter: Pentru ca tot suntem la capitolul dreapta. Liberalii se identifica un curent de dreapta. Putem sa numim o masura sau o initiativa din ultima perioada, din aceasta guvernare, de dreapta?

MRU: Nu, din pacate nu. PNL este in actiunile sale, complet absorbit de PSD. De altfel, guvernarea este profund socialista si vocea liberala nu se aude, vocea teoretica a dreptei din interiorul USL-ului. Si exemplul cel mai trist il avem cu acest proiect de lege privind despagubirile si restituirile, care este din pacate una din cele mai nefaste, stangiste si comuniste initiative legislative cu putinta. Te asteptai ca PNL-ul sa reactioneze virulent in fata unei legi care distruge substanta dreptului la proprietate. Ei bine, nu se intampla nimic.

Apoi, felul in care a fost construit bugetul. Bugetul actual este orientat spre consum, spre cheltuiala, spre salarii si pensii, nu lasa pic de aer cresterii economice, este un buget in care cheltuielile curente sunt peste 90% din PIB. Te asteptai ca PNL sa spuna “consider ca libera initiativa economica trebuie avantajata pentru ca acesta este motorul principal al cresterii economice”. Nu s-a intamplat asa. De fapt, cand tragi linie dedesubt, guvernele Ponta I si Ponta II sunt profund socialiste, PNL-ul nu exista, PNL-ul a fost multumit ca propria clientele politica si-a gasit loc in diferite sinecuri administrative.

SURSA: Interviul de la Interviu la Craiova TV – Aprilie 2013

Transcrisurile integrale ale interviurilor:  Interviu Criterii Politice Tv_04-13 ; Interviu_MRU_Craiova Tv_04-13

Ziguratul

De la inceput trebuie sa subliniez ca putinele mele cunostinte arhitecturale sunt la nivelul unui amator informat si de aceea voi ramane in parametrii istoriei, lingvisticii, eventual arheologiei si pe teritoriul cunoscut de mine al ideilor religioase, care eventual pot fi considerate legate de
locaşurile prezentate. Asadar asteptarile cititorului nu trebuie indreptate spre constructia fizica, ci spre ceea ce reprezinta ea. Primul locaş pe care doresc sa-l prezint este ziguratul. Originar in Orientul Mijlociu, poate fi considerat o forma tranculturala de constructie cu caracter religios. Au fost desoperite zeci (poate sute) de locasuri din junglele Americii de Sud pana in insulele Sumata, care pot definite ca zigurate, referinta o reprezinta intotdeauna ziguratele Babiloniene, care mai mult sau mai putin si in feluri diferite pot fi localizate din Vestul Iranului pana in insula Italiana, Sardinia. Cel mai estic zigurat este cel Iranian Chogha Zanbil, probabil de origine Elamita. Cel mai vestic zigurat este cel aflat in insula Sardinia, denumit de italieni “altare preistorico di Monte d’Accoddi“, doamne fereste zigurat, desi toata ziua, noaptea si in toate anotimpurile anului este un zigurat. De ce nu doresc italienii sa-l numeasca pe numele consacrat, simplu, le demoleaza conceptia istorica.

Numele de zigurat vine dintr-o etimologie pe care personal nu o accept in ruptul capului. In orice enciclopedie va veti uita veti putea citi ca zigurat (eng. Ziggurat), care se trage din acadianul (akkadianul) ziqqurrat, care zic expertii este “construit pe un loc inalt”. Adevarat, zic eu, dar acesta expresie este explicatia cuvantului aproximativ 1000+ de ani dupa ce a fost construit primul zigurat de sumerieni. Zigurat este un cuvant de origine semita, pe cand sumerienii, nefiind semiti, nici macar nu au cunoscut acest cuvant. De ce va bat eu la cap, si de ce este important, pentru ca doresc sa revenim la denumirea si sensul clasic al acestui locas de cult. In sumeriana numele acestor locase a fost DAaP-TU, intr-o traducere decenta poate tradus ca “penetrare” (in sensul sexual). Aceasta sens a fost preluat fara probleme de acadieni si amoraiti si mai tarziu de evrei (zkur / zgur este erectie, simplu). Cunoscand mitologia antica cunoastem si relatiile sexuale pe care povestesc miturile le-au avut omanenii cu zeii, suficient este sa citim “Legendele Olimpului” cu care am copilarit ca sa ne dam seama cine a fost Hercules sau Achiles, etc. Bineinteles ca traducerea este aiuristica, nu are nici un sens si denatureaza ideea cultica si religioasa.

Asta pentru a reveni la “Axis Mundi“. Religiile antice vedeau axa lumii (columna cerului) si in sensul unirii dintre divinitate si umanitate, unire care era nu numai spirituala, ci si una fizica. Ziguratul reprezenta falusul (phallus) prin care divinitatea cereasca fecunda “mama tera” si genera umanitatea. Accesul in zigurat era permis numai preotilor sau demnitarilor (vezi Templu din Ierusalim) – preotii (cohanim) sau demnitari cu functii religioase specifice (Leviti). Aceste obiceiuri au fost pastrate si in Judaism si in Crestinism si in Islam, bineinteles atrofiate si scoase din context, dar au fost pastrate. Functia marelui preot va fi explicata in contextul templului peste cateva articole viitoare.

Ziguratul in majoritatea oraselor antice avea si alte obiective. Ziguratul functiona defacto ca locul in care autorii si scribii scriau sau copiau texte de toate felurile, se faceau “marile afaceri” politice sau comerciale, se facea politica orasului sau al regatului. Ziguratul Mesopotamian era nu numai un centru religios, ci si un centru intelectual, politic, cultural si economic. Suficient sa ne amintim de Iisus si zarafii din curtea templului ca sa vedem ca ziguratul si dupa aceea templul au fost de fapt centrul acivitatii in orasul antic, un fel de “city” religios si economic.

Turnul din Babel

In cartea biblica a Genezei (“Facerea) versetele 11:-9 se vorbeste de un turn mitic construit de oameni pentru a “atinge divinitatea”, exact in sensul in care am vorbit in postarea anterioara. Cuvantul Babel este dublu in sensul lui, in primul rand, este localitatea Babel-Babilon, al doilea sens este criptic pentru cititorul Bibliei in limba Romana, sa vedem textul:

11:1 Tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
11:2 Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
11:3 Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în
foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
11:4 Si au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului.”
11:5 Domnul S’a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.
11:6 Şi Domnul a zis: „Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaş limbă; şi iacă de ce s’au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gînd.
11:7 Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.”
11:8 Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
11:9 De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pămîntului.

In ultimul verset se spune, citez “a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt…” Criptic pentru cititorul roman, nu si pentru cititorul semit, care stia ca Babel este si “a incurca” (ebr. vb. bilbel = a incurca). Aceste versete au o incarcatura teologica extraordinara, despre care cred ca am vorbit in cateva comentarii, au insa si o incarcatura mitica-explicativa (de ce sunt atatea limbi pe pamat). Impresia pe care a avut-o autorul biblic in fata ziguratul Etemenanki (sum. É.TEMEN.AN.KI – templu care leaga pamntul cu cerul) a fost probabila inspiratie a naratiunii Biblice. Acest autor prezumtiv ar fi avut posibilitatea (probabil cea mai plauzibila) sa-l vada inaintea lui Hamurabi (1792–1750 i.Hr), deoarece stim ca acesta exista pentru ca este pomenit in poema Enûma Elish, aproximativ contemporan cu Hamurabi, si aceasta in cazul ca Geneza este o carte veche a Bibliei. In cazul ca Geneza ar fi o carte mai noua, scrisa asa cum o minoritate de cercetatori cred in timpul diasporei Babiloniene, autorul biblic ar fi avut posibilitatea sa vada reconstructia ziguratului in timpul regatului neo-babilonian, in timpul lui Nabucodonosor al II-lea.

Ziguratul Etemenanki a fost construit aproximativ la sfarsitul mileniului al III-lea de Acado-Sumerieni si dedicat zeului Marduk, distrus in 689 i. Hr de Sennaherib cand a cucerit orasul si a fost reconstruit intr-o perioada de 88 de ani si rededicat de Nabopalsar si Nabucodonosor al II-lea aceluiasi zeu Marduk, care a fost intotdeauna protectorul Babilonului. Descrierea acestui zigurat exista din doua surse, prima care-l citeaza pe Nabucodonosor al II-lea intr-o tableta gasita la Uruk si care dateaza 229 i.Hr. si o a doua sursa este Herodot din 440 i.Hr, care-l denumeste Etemenanki = Marduk = Zeus Belus. Din cele doua descrieri stim ca acest zigurat era construit pe o fundatie patrata de vreo 90-100 m si ca avea 7 nivele, nu cunoastem inaltimea exacta. Cu timpul, acest zigurat s-a deteriorat dupa decaderea Babilonului, in timpul primilor regi Persani, care au mutat centrul puterii la Suza. In 331 i.Hr Alexandru Macedon a ordonat renovarea lui, dupa intoarcerea din India in 323 i.Hr; deoarece constructia nu progresase, a ordonat nivelarea terenului si reconstruirea ziguratului, dupa moartea lui proiectul a fost abandonat. Regele Selucid Antiochus I-ul a ordonat si el reconstructia. Nereusitele tehnice l-au enervat, si el ca si antecesorul sau a nivelat terenul abandonand proiectul. Aceasta este povestea celui mai important zigurat al antichitatii, care impreuna cu gradinile suspendate ale Babilonului au ramas subiecte de povesti pentru contemporaneitate. Parerea mea personala este ca acest zigurat este probabila sursa a faimosului turn din Babilon, fie el in prima versiune Acado-Sumeriana sau a doua Asiriana.