Author: theophyle

Édith Piaf s-a nascut in 1915 pe numele ei adevarat Édith Giovanna Gassion. Şi-a luat pseudonimul “Piaf” (vrabie in argot) în anul 1935 cand a debutat formal. Édith Giovanna afost fiica  cântăreţei ambulante Line Marsa (de origine italo-algeriană) şi a acrobatului de circ Louis Gassion. Édith a avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica ei, patroană a unui bordel în Bernay, localitate din Normandie, iar mai târziu, în cartierul Belleville de la periferia Parisului.

La vârsta de 17 ani, Édith rămâne însărcinată în urma unei legături cu un anume Louis Dupont. Fiica sa, Marcelle, va muri de meningită în anul 1935. Édith cântă pe străzile Parisului, pentru a-şi asigura o existenţă extrem de precara. In tomna anului 1935, Édith îl cunoaşte pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului “Le Gerny’s” de pe “Champs-Élysées”, care o invită să cânte în localul său câteva melodii. Această apariţie în public pe scena unui local marchează debutul carierei sale artistice. Lui Leplée i se datorează şi denumirea de “môme Piaf“, datorită staturii ei mici. La “Le Gerny’s”, Édith înregistrează primele sale succese. Maurice Chevalier, în plină glorie, şi Jacques Canetti, impresar la radio, sunt incantaţi de interpretările lui Édith Piaf. Canetti îi asigură o emisiune la radio şi, la sfârşitul anului 1935, îi înregistrează un disc cu melodia “La foule“.

Primul său mare succes datează din ianuarie 1937, când obţine un angajament la teatrul “ABC” din Paris cu numele artistic de Édith Piaf, iar impresarul Raymond Asso îi înregistrează discul cu “Mon légionnaire“. Dotată cu o voce capabilă de nuanţe infinite şi plină de dramatism, Édith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune şi nelinişte care-i va caracteriza pe artiştii intelectuali de pe “rive gauche”, din care vor face parte Juliette Greco, Boris Vian, Roger Vadim. Jean Cocteau scrie pentru ea piesa de teatru “Le Bel indifférent”. Despărţită de Raymond Asso, Édith începe o legătură amoroasă cu Paul Meurisse, un actor de cinema debutant, pe care îl părăseşte pentru compozirorul Michel Emer, care compune pentru ea melodiile.

În 1944, Édith Piaf traieste un roman intens cu un tânăr cântăreţ debutant, Yves Montand, împreună cu care apare în concerte. În 1946, scrie textul celebrei melodii “Je vois la vie en rose“, muzica de Louiguy (Louis Guglielmi), care va face încojurul lumii.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rwkjWJKn-GI]

La sfârşitul anului 1947, Édith călătoreşte pentru prima dată la New York. Aici cunoaşte pe actriţa Marlene Dietrich şi, mai ales, pe boxeurul Marcel Cerdan. Acesta devine amantul său, “le meilleur amant du monde”. De la Paris la New York, între un concert al lui Édith Piaf şi o luptă pe ring a lui Marcel, dragostea lor câştigă tot mai mult în intensitate. La 27 octombrie 1949, Édith primeşte ştirea accidentului de avion, în care Marcel Cerdan şi-a pierdut viaţa. Pentru ea, într-o stare de profundă depresie, lumea nu mai poate fi la fel ca înainte. Revenită la Paris, scrie – în amintirea acestei iubiri – textul pentru “L’hymne à l’amour”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1gTGmbA40ZQ]

În anul 1950, se întoarce la New York pentru o serie de concerte. Este însoţită de un actor şi cântăreţ american de origine ruso-poloneză, stabilit de curând în Franţa, Eddie Constantine, noul său amant, şi de un secretar particular, Charles Aznavour, viitorul chansonier, cu care se pare că nu a întreţinut relaţii amoroase.

Din nou în Paris, în 1951, Édith Piaf apare în comedia muzicală “La p’tite Lili”, alături de Eddie Constantine şi Robert Lamoureux. Piesa are un oarecare succes, dar Édith, nerefăcută după moartea lui Marcel Cerdan, devine dependentă de medicamente somnifere şi stupefiante. Obţine totuşi succese artistice cu noi melodii, ca “Jézebel”, scrisă de Aznavour, sau “Je t’ai dans la peau”, compusă de Gilbert Bécaud pe un text de Jacques Pills. La 29 iulie 1952, Édith se căsătoreşte cu Jacques Pills, cu care se stabileşte într-un apartament pe bulevardul Lannes din Paris, apartament pe care artista îl va păstra până la sfârşitul vieţii.

În 1953, urmează o cură de desintoxicare de morfină. Urmează o serie de turnee în New York, Mexico City, Rio de Janeiro, Paris. Édith Piaf este o stea internaţională, dar viaţa sa privată este o succesiune de eşecuri. În 1956 divorţează de Jacques Pills. Noul său amant este cântăreţul de origine greacă Georges Moustaki, pe care îl lansează pe scenele Parisului. În 1958 suferă un grav accident de automobil, în urma căruia rămâne cu dureri, care o vor face din nou dependentă de medicamente analgetice puternice. Împreună cu Moustaki, creează melodia “Milord“, unul din marile sale succese.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XBW-UEbOfyQ]

La începutul anului 1959, în cursul unui concert triumfal la New York, Édith se prăbuşeşte epuizată pe scenă. Internările în clinici se succed una după alta. În ciuda stării sale de sănătate deplorabile, cucereşte din nou Parisul în 1961 într-un concert în sala Olympia, cu noul său chanson, “Non, je ne regrette rien“.

După o cură de convalescenţă în apropiere de Grasse, marea cântăreaţă încetează din viaţă în ziua de 11 octombrie 1963, în aceeaşi zi cu scriitorul Jean Cocteau, prietenul şi colaborator. Este înmormântată în cimitirul “Pére Lachaise” din Paris. Timp de două zile o mulţime imensă de admiratori se perindă la mormântul său, pentru a omagia pe cea care a fost numită “petite fille des rues”. Posteritatea i-a iertat viaţa sa nu tocmai exemplară, pentru a reţine doar imensul său talent. Édith Piaf, denumită “la môme Piaf”, a intrat în legendă încă din cursul vieţii.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M5gpBncR8zI&feature=related]

Antonescu: Nu am fost cu elicopterul la Voroneţ. În noaptea de Înviere am fost acasă. Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a declarat, duminică, pentru MEDIAFAX, că în noaptea de Înviere a fost în Bucureşti, iar în ziua de Paşte a mers la părinţii soţiei sale, în Ploieşti, susţinând că nu s-a deplasat cu elicopterul la Voroneţ. “Nu am fost nici cu elicopterul, nici cu calul, nici cu trăsura, nici cu maşina nu am fost la Voroneţ. Eu în noaptea de Înviere am fost în Bucureşti, am petrecut-o acasă, iar azi în ziua de Paşte am fost până la Ploieşti la părinţii soţiei şi m-am întors. Sunt în Bucureşti”, a declarat, dumincă, preşedintele Senatului. Aduce Mediafax

„Scuza“ romilor pentru a pleca din ţară şi a invada marile oraşe ale Europei: în România sunt discriminaţi. France 3 va difuza, duminică seara, un reportaj despre romii care trăiesc în Franţa, dar şi în alte ţări europene, şi care provin din ţările unde căderea regimurilor comuniste a condus la respingerea radicală a anumitor populaţii, printre care şi a celei rome. Conform unor extrase din emisiune publicate pe pagina de internet a France 3, în România, persoanele rome îşi găsesc foarte greu un loc de muncă, mulţi dintre ei acceptând să muncească în condiţii grele, pentru numai câţiva euro pe zi, scrie Agerpres. Prin urmare, mii de romi decid să plece în alte state europene. Aşa se face că mulţi dintre ai au ajuns să stea în locuinţe improvizate sau să ocupe ilegale unele clădiri în Franţa sau în alte state europene. Reportajul a fost realizat la Bordeaux, printre romii care ocupă ilegal o clădire din centrul istoric. Integral in Adevarul

Gafă monumentală a Antenei 3, chiar în noaptea de Înviere. Postul lui Dan Voiculescu titra “HRISTOS A ÎNVIAT”, în timp ce pe burtieră scria “Medicii încearcă să-i slaveze viaţa”. Incidentul s-a petrecut la un sfert de oră după-miezul nopţii, când se transmitea slujba de Înviere oficiată la Deseşti, în Maramureş.  Editorii care s-au ocupat de transmisia în direct nu au sesizat jocul de cuvinte pe care îl produc, în momentul în care au schimbat grafica de pe ecran. Burtiera care anunța momentul Învierii a fost ”completată” de o bucată dintr-o știre, care prezenta intervenția unui echipaj medical. Unii telespectatori au făcut capturi cu ecranul buclucaș și gafa editorilor de la Antena 3 a devenit imediat viral pe Facebook. EVZ

Preşedintele Băsescu şi soţia sa au ciocnit ouă roşii pe Facebook. O postare de pe pagina oficială a susţinătorilor preşedintelui Băsescu, făcută duminică, îl arată pe acesta ciocnind ouă roşii cu soţia sa, Maria, instantaneul fiind însoţit de textul “Hristos a înviat!” Preşedintele poartă o bluza de culoare deschisă şi pantaloni casual, prima doamnă poartă o cămaşă turcoaz cu imprimeuri, cu decolteu triunghiular şi mâneci trei sferturi. La această oră, postarea are 3525 de “like” si 209 de distriburi. Preşedinţia nu a anunţat un program oficial al lui Traian Băsescu de Sărbătorile de Paşti. Preşedintele, care se află pe litoral, a adresat un mesaj oficial concetăţenilor, dar nu a avut o apariţie la manifestările publice. Şi premierul Victor Ponta a petrecut această perioadă într-un cadru privat, împreună cu familia. Gandul.

Adrian Nastase: Iisus a fost rastignit in urma unui act pe care astazi l-am considera democratic! Mai putem avea oare incredere in normalitatea lumi? Adrian Nastase se intreaba, pe blogul lui, daca putem avea incredere in “normalitatea lumii” in conditiile in care “Iisus a fost rastignit in urma unui act pe care astazi l-am considera  democratic”, desi “manipulat prin dezinformare de catre farisei”, dupa ce “Pilat a consultat poporul si i-a dat sa aleaga intre Baraba si Iisus” iar “multimile au decis rastignirea lui Iisus”. “Mai putem avea oare incredere in normalitatea lumii in conditiile in care criteriul majoritatii a putut fi astfel manipulat? Printr-o implicare personala in viata si decizia publica, prin cultura, prin educatie, prin adoptarea unui set de valori  vitale, printr-o viata traita sub semnul demnitatii si al virtutilor morale poate ca acest lucru mai poate fi realizat”, afirma fostul premier. Hotnews

Gigi Becali a fost la microfon în noaptea de Înviere. Omul de afaceri Gigi Becali a demonstrat încă  o dată că este o persoană credincioasă şi a mers noaptea trecută să ia lumină de la o biserică din Pipera. Patronul Stelei nu s-a
mulţumit însă doar să asiste la slujba de Înviere, ci a pus imediat mâna pe un microfon şi a cântat mai multe cântece religioase. Bărbatul în vârstă de 54 de ani a sărbătorit Învierea Domnului, dar s-a şi rugat pentru echipa sa de fotbal, care a reuşit să devină campioană chiar în ajunul Sărbătorilor Pascale. “E o bucurie în plus pentru că e înainte de Paşte, aşa cum ne doream. Ne-a dat şi Dumnezeu un cadou, dar oricum eram campioni”, a declarat Gigi Becali în timpul unei emisiuni televizate. “Chiar dacă nu mai are farmec, eu vreau să îmi fac în fiecare an echipă foarte bună pentru că nu vreau să mai am emoţii până la final. Nu poţi să mai duci emoţiile de la o vârstă încolo aşa cum o făceam în tinereţe. Vreau să intrăm în grupele Ligii Campionilor şi sper să obţinem o calificare în primăvara europeană”, a adăugat el.Gandul

Traian Băsescu şi Victor Ponta nu au apărut în public în Noaptea de Înviere. Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta au transmis, sâmbătă, câte un mesaj românilor de sfânta sărbătoare Pascală, însă primii doi oameni în stat nu s-au arătat în public în Noaptea de Înviere. În ultimii doi ani, familia prezidenţială a petrecut Paştele, pe Litoral, la vila de protocol de la Neptun. Cu ocazia Paştelui, preşedintele Traian Băsescu a transmis românilor un mesaj de solidaritate Spre deosebire de preşedinte, care a preferat să nu facă publică locaţia în care îşi petrece sărbătorile în acest an, Victor Ponta a public pe pagina sa de Facebook o fotografie de familie realizată pe Litoral şi însoţită de mesajul: “Sărbători fericite tuturor”. Cu o zi în urmă, prim-ministrul a scris pe aceeaşi pagină de socializare că “Smerenia, puritatea şi înţelegerea sunt darurile pe care le primim cu toţi de sfintele Paşti. Să ne bucurăm de ele cu omenie şi dragoste”. Adevarul.

De Paşte cresc vânzările de vin. De Crăciun românii aleg să bea whisky. Toate categoriile de băuturi alcoolice înregistrează o creştere a vânzărilor în perioada Paştelui însă vinurile, atât cele liniştite cât şi cele spumante, sunt produsele cu cea mai accentuată creştere, spune Răzvan Ioan, director comercial al Cristalex, compania care importă brandurile Teacher’s şi Barclays. Însă în perioada Crăciunului şi a sărbatorilor de iarnă băutura preferată de români este whisky-ul.  Totodată, managerul Cristalex constată faptul că românii şi-au schimbat obiceiurile în ceea ce priveşte achizionarea de băuturi alcoolice în perioada Paştelui. „Dacă în urmă cu 3-4 ani achiziţiile consumatorilor începeau cu câteva săptămâni înainte, astăzi ele se concentrează pe o perioadă de câteva zile premergătoare sărbătorilor”, a declarat Răzvan Ioan. Ziarul Financiar.

Va urez o zi buna!

Antonio Lucio Vivaldi (1678-1741) este cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical veneţian. S-a născut în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi şi Camilla Calicchi. Îmbrăţişând de timpuriu calea preoţiei, Antonio Vivaldi a fost supranumit şi Il Prete Rosso (Preotul Roşu), datorită culorii părului său (moştenit de la tatăl său). Atins de o maladie cronică despre care se presupune că era astm, Il Prete Rosso s-a îndepărtat cu încetul de îndatoririle sale ecleziastice începând din 1703, iar din acel moment a putut să se consacre compoziţiei şi învăţământului. Numit profesor (insegnante, instructor) de vioară la Ospedale della Pietà (aşezământ rezervat orfanelor şi fiicelor ilegitime abandonate), în pofida unor întreruperi, uneori foarte lungi (mai mult de doi ani la Mantova, între 1718 şi 1720), Vivaldi avea să rămână fidel acestei funcţii până în 1740.

Se pare că de-a lungul întregii vieţi, Vivaldi a fost considerat ca un artist aflat în afara normelor, extravagant de bună voie, chiar scandalos. Duşmanii lui aveau cum să răspândească bârfe, mai ales în legatură cu atracţia lui afişată faţă de bani si de fast sau cu iubirile lui reale sau presupuse, printre altele faţă de o mezzo-soprană pe nume Anna Girò, fiică a unui peruchier francez numit Giraud şi pentru care a scris un mare număr de pagini vocale; după ce s-au cunoscut, Anna Girò a fost primadonă în aproape toate operele lui Vivaldi.

Unul din elementele specifice ale muzicii barocului, aidoma artelor vizuale baroc, este ornamentaţia bogată, exhausivă, extravagantă. Atunci când barocul a lăsat loc clasicismului în artă, acest element a fost diminuat sensibil sau chiar s-a pierdut. Folosirea termenului baroc pentru perioada muzicală şi compozitorii care au compus în stil baroc este de folosinţă relativ recentă, fiind propus şi folosit pentru prima dată de Curt Sachs în 1919 în limba germană. În alte limbi, adjectivului baroc i-au trebuit decenii să se impună. Spre exemplu, în anii 1960, încă mai existau dispute în cercurile specialiştilor dacă muzica, aparent atât de diferită, a compozitorilor Bach, Couperin, Jacopo Peri şi Vivaldi ar trebui etichetată la fel, baroc.

Înzestrat cu un auz excepţional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere şi dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi şi-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinaţii ritmice şi armonice şi a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-şi face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul şi nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, şi chiar alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta.

Vivaldi este unanim considerat a fi compozitorul care a dat cea mai mare strălucire genului numit concerto, în perioada barocului. Concertul italian al lui Vivaldi va aduce cu sine încă o cucerire: apariţia cadenţei înainte de coda, care dă posibilitate solistului să-şi pună în valoare calităţile sale tehnico-expresive. Nu întotdeauna această cadenţă era scrisă, ci se lăsa un punct de orgă care marca locul în care se oprea orchestra, pentru a-i face loc solistului care va da frâu liber virtuozităţii sale. Concertul baroc de tip vivaldian va cunoaşte o dezvoltare fără precedent si se va extinde cu repeziciune şi în restul Europei, prin creaţiile unor compozitori ca Rameau (Franţa), Telemann, Händel şi Bach (Germania).

Prin creaţia sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat o influenţă puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanţii săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart şi Beethoven. Cuceririle vivaldiene în domeniul creaţiei instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora acestea li se adresau în mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor) ci asupra muzicii baroce în ansamblul ei, încât pe bună dreptate se poate vorbi despre un anume spirit concertant vivaldian care a revoluţionat şi a animat întreaga creativitate muzicală barocă veneţiană şi europeană.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g65oWFMSoK0&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=l-dYNttdgl0]

Nota: Articolul a fost postat pe Politeia Veche la data de 8 mai 2011;

Articolul nu este nici teologic si nici apologetic. Cele de mai jos nu sunt adresate numai religiosilor, ci si ateilor. Articolul nu vine creeze argumente pentru sau contra in vesnica disputa dintre cei care cred sau cei care nu cred.

In putine cuvinte vreau sa povestesc despre o criza economica, sociala, politica, dar in primul rand morala. Criza a avut loc intr-un teritoriu mai mic decat un judet romanesc al zilelor noastre, unde s-au intalnit trei tipuri de societati complet diferite, care fiecare isi traia viata de sute de ani conform traditiilor lor ancestrale. Asta se intampla acum 2000 si ceva de ani, in Iudea istorica, inca inainte de a fi numita Palestina. Un popor mic, care isi traia viata inchinandu-se unui Dumnezeu fara chip si fara a avea dreptul pana si a-i rosti numele, intalnea maretia imperiala a Romei, asa cum intalnise doua secole inainte cultura rafinata a Elenilor, care isi construisera orasele pe acele meleaguri de pe timpul lui Alexandru Macedonianul.

Elitele, ca elitele de pretutindeni, si-au adoptat stilul de viata al celor puternici, poporul a continuat sa pastreze datina platind cu supunere zeciuiala la templul din Ierualim si o alta zeciuiala domnului pamantean, asa cum o facusera si parintii lor dintotdeauna. “Cota unica” asigura o egalitate acceptata de generatii. Cei oropsiti de soarta sau fara noroc – vaduva si orfanul, erau ajutati de cei care traiau in aceasi comunitate, fiecare dupa cum putea.

Ca de obicei, lacomia isi face loc atunci cand exista oportunitatea. Bogatii obstei au incercat sa “acomodeze” Biblia la oportunitatile oferite de legile Romane, care permiteau dobanzile si camata. Intr-un cuvant sa “modernizeze” economia traditionala cu cea a imperiului.

“Statul social biblic” se baza pe doua legi mentionate in Vechiul Testament. Prima lege prevedea amnistia datornicilor dupa 7 ani si amanarea platilor pentru o alta perioada de 7 ani, dand posibilitatea datornicului sa-si plateasca datoria.

O a doua lege mult mai importanta, mentionata de doua ori in Biblie, se referea la imprumutul cu dobanda (Exod – Ieşirea 25:26 – De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi şi să nu-i pui camătă) si mai important in Iezechiel 8.13 (Banii şi-i dă cu dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face asemenea ticăloşii nu va trăi, ci sigur va muri şi sângele lui va fi asupra lui). Adaptarea rabinica prin cele 18 amendamente ale rabinului Şamai (Shammai ) permitea de fapt dobanda si anula amnistia datornicilor, transformandu-i de facto in sclavi pe cei care nu puteau sa-si plateasca datoriile.

Contemporane Omului din Nazaret, aceste schimbari au fost devastatoare societatii in care a trait. Celebra scena a zarafilor din templu nu a fost inteleasa de catre suficient de multi teologi. Protestul nu a fost numai impotriva zarafilor, ci in primul rand impotriva autoritatilor templului, care au permis o incalcare atat de flagranta a echilibrelor societatii contemporane lui.

Traim intr-o lume in care toate echilibrele au fost incalcate. Traim intr-o lume in care zarafii au castigat si continua sa castige folosindu-se de prostia, lacomia si incompetenta autoritatilor. Traim intr-o Europa care isi denunta traditia crestina si care nu recunoaste morala Omului din Nazaret. O regandire a atitudinii ar putea fi salvatoare. Omul din Nazaret a trait si va trai intotdeauna cel putin prin vorbele, faptele si jertfa lui.

Cartea lui Daniel este cea care creaza continuitatea teologica dintre Vechiul si Noul Testament. “Predica de pe Munte” (Matei 5:1 p.p.) a lui Iisus poate fi considerata reinnoirea juramantului Dumnezeiesc. Nu pot sa stiu daca fiecare om are un inger pazitor, dar in vremurile noastre chiar cred ca omenirea ar avea nevoie de ceva ingeri. O mica propunere pentru fiecare dintre noi, indiferent de religia pe care o imbratisati (sa nu o…) faceti-va putin timp si cititi “Predica de pe Munte” (Matei 5:1 pp.); aceasta, impreuna cu cele 10 porunci, pot fi considerate drept constitutia umanitatii.

Publicat de mine pe Politeia Veche si Curs de Guvernare – Craciun 2011

“Cutremur” la Damasc – Astazi surse oficiale israeliene au confirmat oficial pentru agentia AFP că Israelul a atacat aerian suburbiile capitalei siriene, Damasc. Conform oficialului israelian tinta atacului a fost un transport de arme destinat pentru gherilele Hezbollah. Acest transport continea rachete Fatah 110 cu o eficienta operationala de 300 de km. In reuniunea de astazi a cabinetului israelian, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a ales să nu discute despre despre aceste incidente.

Dupa atacul de ieri noaptea Israelul a amplasat in Nordul Israelulului doua baterii din sistemul Iron Dome (Chipat Barzel), una la nord de Haifa si celalta langa orasul Safed. Oficialul israelian a declarat ca:

“De fiecare dată când ajung informaţii în Israel cu privire la transferul de rachete sau arme din Siria către Liban (cu destinaţia Hezbollah), ei vor fi atacaţi, far nici un fel de avertizari suplimentare”

Presa americană a anunţat vineri că aviaţia militară israeliană a efectuat un raid in noapte dintre joi si vineri în Siria, vizând on baza militara in oraselul Giamraia, localitate in care stationau trupe Hezbollah si “Gardieni ai Revolutiei” din Iran. Langa aceasta localitate se afla si un depozit care conform informatiilor provenite din liban se afla un stoc de gaz sarin.

De peste doi ani, Siria se confruntă cu revolte reprimate violent şi cu confruntări armate între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Aassad şi forţele militare ale opoziţiei. Potrivit estimărilor făcute de ONU, bilanţul confruntărilor este de peste 70.000 de morţi. Zeev Elkin, adjunctul ministrului israelian de Externe, a declarat pe 26 aprilie că SUA trebuie să intervină militar pentru a prelua controlul asupra arsenalului chimic sirian.

“Este clar că dacă există voinţă din partea Statelor Unite şi comunităţii internaţionale, pot acţiona militar pentru a prelua controlul asupra arsenalului chimic sirian”, a precizat Zeev Elkin.

Secretarul american al Apărării, Chuck Hagel, a declarat că regimul sirian probabil a folosit arme chimice de mică putere, atrăgând atenţia asupra faptului că informaţiile nu sunt sigure.

Surse: Ynet – Heb; Ynet – Eng si Mediafax / Adevarul.

Moto: Dedicat tuturor celor ingrijorati de eventalele efecte   negative legate de “libertatea presei romanesti” din cauza Deciziei 62/2007 a CCR si nerespectarea prevederilor respective. 

Ion Luca Caragiale – 1902

Adesea ori auzi pe unii sceptici, cari nu cred în nimic, cari nu vor să înţeleagă că omenirea are o menire, susţinându-ţi că invenţia tiparului a dat între altele omului şi mijlocul de a-şi arăta dobitocia şi a-şi exercita perfidia; că presa liberă este adesea un testimoniu de paupertate intelectuală a unei naţii şi un document de rele năravuri şi rele apucături. Uită însă scepticii să socotească marile avantaje ale presei.

Un exemplu recent le va astupa gura. Iată-l:

Gheorghe Marin, un om modest până alaltăeri, devenit astăzi ilustru, a fost omorît şi chinuit, torturat şi asasinat de comisarul Creţu.

După ce l-a ucis, comisarul asasin a pus câţiva sbiri de au luat cadavrul şi l-au îngropat noaptea.

Ce ar fi devenit nenorocita văduvă şi orfanii victimei, dacă nu era, gata la postul său, sentinela neadormită a opiniei publice, presa ?

Din nenorocire pentru Gheorghe Marin şi familia, presa a aflat această tragică împrejurare, şi cu toată sinceritatea şi buna credinţă de care este capabilă, a dat alarma cu atâta energie încât asasinii au trebuit să bată ‘n retragere.

Ei, îngroziţi de descoperirea infamiei lor, s’au dus în toată graba la locul unde îngropaseră pe mort, l-au desgropat şi i-au dat drumul, ameniţându-l însă că dacă va spune cuiva cele întâmplate îl omoară şi-l îngroapă iar.

Şi astfel, graţie glasului puternic al presei, Gheorghe Marin a fost redat familiei sale şi societăţii.

Suntem în dulcele Paştelui; să zicem cu toţii: Gheorghe Marin a ‘nviat ! – Adevărat a ‘nviat !.

Vezi postarea despre Ierusalim. De la inceputurile ei, religia israelita a fost geo-centrica, cultul templului a fost de-facto sinteza absoluta a acestei religii. Din sursele biblice pe care le avem putem reconstrui numai o parte din ritualul templic. Religia israelita a fost atat de neinteleasa prin abstractitatea ei ca nu avem nici un fel de relatare extra biblica, in afara lui Iosefus Flavius, care la randul lui a incercat sa explice unor cititori absolut neinitiati cam cum mergeau lucrurile in acest templu. Sursele legate de Noul Testament sunt si ele la randul lor extrem de vagi, cu o exactitate mai putin decat relativa. Trebuie sa luam in seama ca majoritatea cartilor din Noul Testament au fost scrise de cel de al doilea “rand” de Apostoli, aproape toti ne-evrei. Relatarile din Petru si Iacob nu se refera la Templu si relatarile din Ioan nu sunt relevante, dat fiind ca Ioan nu a fost printre primii apostoli. Despre Pavel, nici vorba. Desi Pavel se recomanda in Noul Testament drept fariseu si fost elev al rabinului Gamliel, studiile moderne arata ca acest lucru nu poate fi adevarat si descrierile lui Pavel (sau cele atribuite lui) sunt imposibile din punct de vedere istoric.

Astazi majoritatea cercetatorilor accepta existenta unui Templu in Ierusalim construit in timpul regelui Solomon. Lucrul nu este facil, pentru ca de fapt nu avem nici o descoperire arheologica care sa-l lege pe Solomon (si perioada lui) de vreo constructie in Ierusalim. Templul lui Solomon poate fi insa conceptualizat prin exemple de temple construite in contemporaneitatea lui Solomon in tarile din apropierea Israelului biblic. Primele vestigii arheologice din Ierusalim legate de constructii majore pot fi datate in perioada lui Ezechia (Hizchiahu) 716 – 687 i.Hr. si Iosia (Ioshiahu) 649-609 i.Hr. Avem dovezi istorice ca in Regatul Nordic a existat un templu “alternativ” locat in Samaria (Shehem) si ca in pana pe timpul lui Iosia au exista cateva locasuri de cult “alternative” numite bimoth sau masebeot (adica “monumente”), in care se aduceau jertfe lui Yahve (si probabil paganului Baal) de levitii celorlalte triburi secesioniste din regatul lui David si Solomon.

Dupa cucerirea regatului nordic de Saragon al II-lea in 720 d.Hr si migratia spre regatul sudic a zeci de mii de oameni (cei care nu au fost capturati de Asirieni), Regele Iosia (Ioshiahu) a fost “nevoit” sa-si converteasca “noii” supusi (probabil si o parte din cei vechi) la strictul monoteism cunoscut de noi astazi. Iosia a distrus toate asezamintele religioase existente (bimoth sau masebeot) in afara Templului din Ierusalim si a promulgat “Deuteronomul” ca singura doctrina religioasa a poporului Israelit. Toate aceste vestigii le putem intalni (arheologic vorbind) in straturile 12-11, adica in secolele 8 si 7 i.Hr.

Intorcandu-ne la Templul din Ierusalim, intalnim “Templul Prototip“, care de fapt reprezinta 3 temple diferite, din perioade diferite , cunoscute toate impreuna din punct de vedere istoric, drept “Perioada celui de al doilea Templu.” (516 i.Hr. – 70 d.Hr.). Cele trei temple diferite, sunt: (1) Templul lui Ezra; (2) Templul Hasmonean (Macabeii); (3) Templul lui Irod (Herod) cel Mare. In ilustratiile alaturate (sus si, jos) puteti vedea reconstructiile arheologice ale acestor temple. Muntele Templului se ridica peste defileul Kidronului la o inaltime de 740 m. Aproximativ in anul 19 i.Hr, Irod cel mare a extins platoul natural umpland o parte din din defileu cu ramasite de ziduri demolate si cu pietris din carierele limitrofe Ierusalimului. Aceasta extindere a creat o suprafata trapezoida de 488 m din vest, 470 m est, 315 m in nord si 28o m in sud. Dupa perioada lui Irod si pana la distrugerea lui, Muntele Templului cuprindea o suprafata de 150000 de metri patrati. Templele, de la cel lui Solomon pana la ultimul al lui Herod, distrus de romani in 70 d.Hr., au fost construite pe Muntele Templului (Temple Mount – Har ha-Bayit), la nord de vestigiile “Orasului lui David” (Ierusalimul primordial).

Templul lui Solomon a fost construit avand la baza doua criterii principale. Primul a fost urmare directivelor exacte pe care le avem in Biblie in Cartea Regilor ( Cartea Intaia a Regilor 7 si Paralipomena 22); o dovada incontestabila poate fi si cartea Templului, care a fost gasita la Marea Moarta (patrimoniul de la Qumran), care in mare descria in acelasi fel Templul din Ierusalim, insa cu alte dimensiuni (mult mai mari), referindu-se probabil la un templu viitor construit dupa judecata de apoi. O alta sursa foarte buna ar fi vestigiile din Orientul Mijlociu asociate cu aceeasi perioada, gasite in fosta Fenicie (Libanul de astazi), Siria si Anatolia. Stim ca mesterul legendar Hiram-fenicianul a construit templul, ca el a fost Fenician si avea experienta construind si altele in acelasi spatiu geografic. Acest erou al masoneriei mondiale din nefericire nu a construit mai nimic in viata lui. El a fost rege (de necontestat) al Tyrului si nu prea avea nevoie sa construiasca ceva. Probabil ca el a facut “afaceri” cu Solomon si oamenii lui au construit Templul din Ierusalim. Hiram este fara nici un fel de dubiu un eponim (nume colectiv) al celor care au construit Templul.

Din nefericire, problema sapaturilor arheologice este si ea o problema politica si ele nu pot fi efectuate in contextul politic existent in Ierusalim. Stim (si asta fara dubiu) ca Templierii au sapat sub vestigiile templului, stim ca nu au gasit Chivotul Legii, o astfel de descoperire nu ar fi putut fi ascunsa atata timp, stim insa ca ei au gasit o parte din comorile templului si banuiesc unde ele ar fi putut fi ascunse. In nici un caz nu au parasit teritoriul de azi al Israelului/Palestinei. O alta parte din comorile Templului au fost descoperite de oamenii Regelui Irod cand au reconstruit o parte din Templu. Giganticele constructii pe care le-a facut in timpul domniei lui nu puteau fi finantate de darile poulatiei. El a avut probabil alte “surse” de venit.

In sapaturile efectuate de Englezi inainte si dupa primirea mandatului in Palestina (1918) s-au descoperit canalul gigantic care unea orasul lui David (care includea templul) si paraul Gihonului. Acest tunel avea doua scopuri: primul ar fi fost alimentarea cu apa a orasului in timp de pace si razboi si posibilitatea de a iesi din oras in timpul unui asediu. Acest tunel numit “Tunelul Siloam” a fost utilizat de populatia care s-a refugiat din oras in timpul asediului Roman si inaintea distrugerii templului in 70 d.Hr.

Este absolut clar ca singurul drum pe care-l putea lua Chivotul Legii este prin acest tunel. Daca a iesit din tunel sau nu, inca nu stim. Probabilitatea este mare ca el ar fi ramas ingropat in munte sau in apropierea iesirii din tunel. Asta din doua motive principale. Evreii atunci si acum nu si-au parasit speranta intr-o reconstruire a templului; scoaterea Chivotului din Sion ar fi fost considerata ca un fel de sacrilegiu, traversarea unui teritoriu atat de nesigur in timp de razboi ar fi fost extrem de periculoasa, obiectul fiind atat de sfant, nici un mare preot nu ar fi considerat acest lucru. Posibilitatea scoaterii Chivotului din Ierusalim ar fi fost viabila numai din cauza unui pericol imediat la integritatea lui (posibil in timpul Regelui Manase) sau in timpul cuceririi Ierusalimului de Asirieni.

Solomon nu a fost un rege bun si nici prea destept (faptele istorice cunoscute astazi ne-o dovedesc), intelepciunea lui biblica este rezultatul “tonomatelor” care i-au inregistrat domnia (chestia cu ‘tonomatele’ nu este atat de noua pe cat ni se pare noua), totusi in nici un caz nu ar fi dat posibilitatea unui “pusti” ca Menelik sa fure chivotul.

Cei care au vizitat Ierusalimul stiu ca se poate intra in acest oras construit pe pantele abrupte ale unui masiv muntos (noi le-am putea considera dealuri) inconjurat de defileuri (destul de adanci), pe doua drumuri: cel estic, care leaga vestul si sudul tarii de Ierusalim (Porturile mediteraniene, astazi denumit Autostrada no. 1 – Tel-Aviv – Ierusalim, atunci se numea Drumul Yaffa); al doilea drum cel nord-estic, care lega Ierihonul, Marea Moarta si Iordanul de Ierusalim si astazi Drumul Ierihonului.

Toate invaziile pe care le-a suferit Ierusalimul au fost din Nord, adica pe acest drum al Ierihonului. Pentru cine a citit articolul anterior despre Ierusalim, stie ca centrul orasului modern, inconjurat de ziduri medievale, este adevaratul Ierusalim antic, orasul construit de regii iudei David si Solomon, stramosii Mariei Maica Domnului si a lui Iisus pe care il sarbatorim astazi, inviat din morti pe drumul lui catre Dumnezeu-Tatal. Asa cum am mentionat mai sus, orasul este inconjurat de zidurile fortificatiei construite de Suleiman I-ul “Magnificul” in 1538 d.Hr, are o circonferinta de aproximtiv 5 Km si o latime de 3 metri si o inaltime intre 5 si 15 metri, este dotata cu 43 de turnuri de paza si are 11 porti, din care sunt functionale astazi 7. Din vechiul templu israelit a ramas o mica portiune numita si “Zidul Plangerii” , zidul vestic al maretului templu daramat de romani in 70 d.Hr.

Pe locul Templului, acolo unde era pastrat initial chivotul legii se afla in zilele noastre doua moschei musulmane. Prima “Cupola Stâncii” (Masjid Qubbat As-Sakhrah) numita gresit si “Moscheea Omar”, a doua este Moscheea Al-Aqsa, despre care tradiţia musulmană afirmă că Muhammad a urcat de pe muntele templului în 621. Acest fapt face ca moscheea să fie cel de-al treilea important loc sfânt din Islam. După construirea Domului Muntelui in 690, a fost construita si prima moschee Al-Aqsa de dinastia Umayada şi a fost terminată în 710. Există dovezi că moschea a fost construita pe ruinele templului original din Ierusalim. Structura sa a fost distrusă de cutremure succesive, fiind reconstruită de cel puţin cinci ori. Ultima reconstrucţie majoră a fost în 1035.

Din nefericire nu s-au gasit nici un fel de urme arheologice, marturie a primului templu, avem insa o sumedenie de dovezi arheologice legate de al doilea templu, inclusiv subteranele care ar putea fi comune primului templu. Dovezile sapaturilor efectuate de Templieri sunt evidente si este aproape clar ca ei au cautat comorile templului, inclusiv Chivotul Legii, daca l-au gasit sau nu numai Dumnezeu stie. In postarea viitoare vom incerca sa gasim locul in care a fost Chivotul Legii si care ar fi putut fi drumurile posibile de a-l scoate din aceasta cetate in afara zidurilor in cazul unui asediu.

Pe 5 mai sunt programate numeroase festivităţi la nivel mondial pentru comemorarea bicentenarului filosofului danez Søren Kierkegaard (1813-1855).

Cu acest prilej, De Groene Amsterdammer remarcă un interes reînnoit faţă de acest “Socrate de la Copenhaga”, care se explică prin reflecţiile sale cu privire la existenţa individului, conştiinţa de sine şi viitorul său.

Eseurile sale despre “posibilitatea [individului] de a-şi dobândi autenticitatea prin afirmarea libertăţii sale, îl fac pe Kierkegaard din nou foarte actual […], chiar dacă misiunea pe care el o conferă individului este fundamental diferită de incitările care se găsesc în prezent în manualele de dezvoltare personală”.

***

Søren Kierkegaard(1813- 1855) este unul din cei mai influenti filozofi şi teologi crestini din secolul al XIX-lea. Concepţia filozofică a lui Kierkegaard este filozofia neputintei  omului de a-şi alege destinul. Se poate spune fara dubiu ca Søren Kierkegaard este “tatal” filozofiei existenţiale.  Studiază teologia intre anii 1830 şi 1840 la Universitatea din Copenhaga, susţinându-şi dizertaţia finală in iulie 1840 cu o teză despre ironia socratică. În acelaşi an, se logodeşte cu tânăra Regine Olsen, in vârstă de numai 18 ani. În octombrie 1841, din motive extrem de neclare, el rupe logodna. Pasiunea lui neimplinita fata de Regine Olsen il va chinui toata viata si va lasa urme adinci in gandirea lui filozofica si teologica.  Renunţă la intenţia de a se face pastor evanghelic, dedicându-se cu precădere filosofiei, şi pleacă la Berlin, pentru a audia cursurile lui Schelling.

Incepând cu anul 1843, gânditorul danez îşi intensifică activitatea prin publicarea unor lucrări, al căror subiect variază între filozofie, psihologie, religie şi chiar predici creştine. Va publica şi o serie de eseuri si pamflete extrem de acide, in care atacă deschis şi demască păgânismul şi ipocrizia mediului ecleziastic al contemporanilor săi.

In luna  octombrie 1855 suferă de un atac cerebral şi moare la 11 noiembrie 1855 la varsta de numai 42 de ani. Opera sa a exercitat o influenţă considerabilă, mai ales dupa primul război mondial, fiind o sursă de inspiraţie pentru teologia dialectică, existenţialismul filozofic şi creştin şi chiar asupra psihologiei moderne.

Søren Kierkegaard este primul teolog ce va trage un semnal de alarma asupra urmarilor dezastruoase pe care rationalismul occidental le va genera in lumea spiritului. Promotoare a existentialismului filozofic si crestin, gandirea kierkegaardiana evidentiaza mutatiile suferite de ratiune in demersul ei iluzoriu de a merge mai departe (rationalismul, filozofia – Kant), “dincolo de Bine si de Bine si de Rau” (nihilismul multiculturalismului – Nietzsche), in sfera secularizarii trufase (“etica ce ignora pacatul” sau “stiinta zadarnica”). Pe aceste mutatii ale ratiunii, generatiile ajung sa nu se mai inteleaga intre ele, astfel viitorul devine pieirea noastra, intrucat “umanitatea autentica este pasiunea prin care o generatie o intelege cu desavarsire pe cealalta, intelegandu-se simultan pe sine. Fiecare individ incepe de la inceput si nu ajunge mai departe decat precedentul in masura in care a ramas fidela exigentei sale si nu a abandonat-o”. Insa care este pasiunea si exigenta cea mai inalta a unui neam sau a unui individual? Raspunsul este unul singur: credinta.

Kierkegaard reflectă drama vieţii filosofului, chinuit de paradoxul sfâşierii între un Dumnezeu neînţeles, căruia i se supune, şi disperarea individului părăsit într-o lume, în care trebuie să existe, dar care i se refuză. Omul trebuie să-şi aleagă, respectiv să-şi determine destinul, lăsat singur, cu speranţe vagi, intr-o existenţei nesigura trebuie sa simta ca singurul lucru in care poate sa-si ancoreze viata este credinta.

In Frica si cutremur, Kierkegaard ne vorbeste despre “resemnare infinita” si “credinta”, avand in centrul dialecticii sale pe patriarhul credintei, credinciosul ultimativ, absolut – Avraam. Pentru Kierkegaard, resemnarea infinita nu este supunerea individualului in fata unui destin fatidic, ci este constientizarea permanenta ca in lumea aceasta obiectul dorintei ramane total inaccesibil. A te resemna, in sens kierkegaardian, inseamna a renunta la aceasta lume, la placerile ei, stiind bine ca fericirea este neputinta de a trai in lume (in conformism cu ideologia) si putinta de a trai in credinta (in non-conformism cu ideologia). De asemenea, resemnarea infinita este pasul prin care omul poate sa ajunga la credinta, si nu credinta este pasul prin care omul ajunge la resemnare infinita. Pentru a crede trebuie sa renunti la lume, si nu invers. Neputinta de a crede este tocmai aceasta confuzie dintre cele doua miscari: cand individualul confunda miscarea resemnarii infinite cu miscarea credintei, atunci apare necredinta; pot spune ca cred numai dupa ce am renuntat la lume. Dar ce inseamna a renunta la lume? A renunta la lume inseamna tocmai prima porunca din Decalog: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. Sa nu ai alti dumnezei afara de mine, nici sa-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a celor ce sunt sus in cer, sau jos pe pamant, sau in apa si sub pamant” (Deuteronom 5:6-8). Sa te resemnezi infinit inseamna sa nu faci din stiinta vreun Dumnezeu, sa nu faci din filozofie vreun Dumnezeu, sa nu faci din morala vreun Dumnezeu si nici din estetica sa nu faci vreun Dumnezeu. Dumnezeu este dincolo de orice criteriu, el este absolutul. La resemnarea infinita poate ajunge orice om ce nu vrea sa fie las si vrea sa fie liber. La credinta nu pot ajunge toti cei care ajung la resemnarea infinita, caci, pentru Kierkegaard, credinta e paradoxala, e absurdul, iar pentru aceasta omul trebuie sa aiba un “curaj paradoxal”, intrucat credinta nu se lasa gandita.

“Credinta este chiar acest paradox ca individualul ca individual e mai presus de universal si e justificat in fata acestuia, nu ca subordonat, ci ca supraordonat, totusi, a se remarca, astfel incat individualul, dupa ce va fi fost, ca individual, subordonat universalului, acum prin intermediul universalului devine individualul care, ca individual, sta intr-un raport absolul cu Absolutul. Acesta este si va ramane pe veci un paradox inaccesibil gandirii.”

“Caci tocmai aceasta este contradictia profunda a demonicului, si-ntr-un anume sens, in demonic persista infinit mai mult bine decat intr-un om trivial. Demonicul are aceeasi calitate ca si divinul, anume ca individualul poate intra intr-un raport absolut cu el. In orizontul paradoxului demonic, individualul e deja, prin pacat, mai presus de universal, pentru ca e o contradictie din partea universalului a dori sa se impuna celui caruia ii lipseste conditio sine qua non. O etica ce ignora pacatul este o stiinta intru totul zadarnica, dar daca mentine valabil pacatul, atunci se depaseste pe sine. Filozofia ne invata ca imediatul trebuie suspendat. Ceea ce e destul de adevarat. Dar ce nu mai e adevarat e ca pacatul si credinta sunt in mod firesc imediatul [prim].”

Citind Frica si cutremur, cautatorul credintei va ramane totusi nedumerit aproape suspendat de multitudinea de intrebari si lipsa de raspunsuri: Kierkegaard vorbeste despre credinta, insa nu crede – “[..] curajul meu nu e curajul credintei si nici ceva asemanator lui. Dar eu nu am credinta, acest curaj imi lipseste”, ne spune el. Autorul danez este filozof. Totusi, treptat isi face simtita prezenta o mare calitate umana a autorului: el ne vorbeste despre credinta din postura necredinciosului, insa fara a utiliza impostura specifica acestuia. Consider ca opera kierkegaardiana ofera omului de azi posibilitatea de a citi prezentul din cheie retrospectiva, putand astfel sesiza mai usor neajunsurile unei lumi confiscate din ce in ce mai mult de o mana de viitorologi. Secretul credintei rezida in faptul ca viata noastra trebuie sa ramana in natura ei.

„Credinta nu este o emotie estetica, ci este ceva mult mai inalt, deoarece este precedata de resemnare. Ea nu este o inclinatie spontana a inimii, ci este paradoxul existentei“

Multiculturalismul nihilist al epocii noastre, deghizat in fata umana prin tot felul de “identitati de grup” sau de interes (feminism, gay fest, solidaritati ale “libertatii de constiinta” etc.), cunoaste foarte bine ignoranta fata de sacru. O individualitate fundamentata pe o realitate sacra devine mereu demna de “suspiciune” in fata politicului. Democratia de opereta, nulitati care se vor repere si monarhisti republicani care cred ca un nume care nu este a lor poate fi un reper sau o alternativa la insanatosirea unei natiuni. Ce dreptate a avut Søren Kierkegaard cand a scris: “umanitatea autentica este pasiunea prin care o generatie o intelege cu desavarsire pe cealalta” la noi generatiile s-au “dezlanat”,  si a ramas numai neintelegerea. Al naibi de pacat ca avem politicieni inculti care poate nici nu au auzit de Kierkegaard.

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de “Săptămâna Mare.” Sâmbătă, vremea va fi în continuare mai caldă decât ar fi normal la început de mai, îndeosebi în regiunile sudice şi estice. În cursul zilei cerul va fi variabil în Crişana şi Dobrogea, dar va prezenta unele înnorări în celelalte regiuni şi se vor semnala averse, însoţite şi de descărcări electrice, local în zona de munte, pe arii restrânse în Oltenia, Transilvania, Maramureş şi Moldova şi izolat în rest. Spre seară şi în cursul nopţii vor mai fi înnorări şi ploi de scurtă durată, local în Moldova şi zona Carpaţilor Orientali şi izolat în Transilvania, Muntenia şi Dobrogea. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări spre sfârşitul intervalului în sud-est. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 21 de grade în depresiuni şi 29…30 de grade în sud-est, iar cele minime se vor situa între 9 şi 17 grade.

În Bucureşti, vremea se va menţine deosebit de caldă. Cerul va fi variabil, cu unele înnorări şi, posibil, ploi slabe, de scurtă durată, spre seară şi noaptea. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 29 de grade, iar cea minimă va fi de 13…15 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3072 RON; 1 USD = 3. 2816 RON; 1 EURO = 1. . 3125 USD; Francul elvetian 3. 5200 RON. Gramul de aur 155.7830 RON. Evolutia saptamanala o puteti citi aici.

Topul celor mai mari producători de mici din România: primii cinci procesatori fac afaceri de 10 milioane de euro. Dolly-Com, Aldis, Diana, Cris-Tim şi Angst, cei mai mari cinci jucători de pe piaţa locală a micilor, au făcut anul trecut afaceri cumulate pe acest segment de aproximativ 10 milioane de euro, adică 50% din piaţa monitorizată şi aproximativ o cincime din întreg rulajul la nivel de economie, potrivit unei analize a ZF făcute pe baza datelor din industrie. Segmentul de piaţă al micilor a intrat în lumina reflectoarelor abia recent după ce produsul a ajuns să fie sub risc ca urmare a unui regulament european care va interzice din iunie folosirea mai multor aditivi utilizaţi în reţetă. Micii nu sunt însă un pilon important în business-urile producătorilor. Produsul aco­peră sub 2% din rulajele pieţei şi reprezintă un debuşeu de vânzări pentru luna mai, dar şi pentru august şi septembrie, atunci când consumul este dublu faţă de celelalte luni. „Vânzările făcute de 1 mai înseamnă de patru-cinci ori cât o zi normală. Am avut în acest an o creştere de o singură cifră, sub ce ne aşteptam iniţial“, spune Florin Rizea, directorul general al Meda Prod, procesator de carne cu afaceri de 25 milioane euro, care a intrat mai recent pe piaţa micilor.Piaţa micilor este printre cele mai polarizate din industria de procesare a cărnii. Jumătate din piaţă este acoperită de mărcile private şi de brandurile mici locale sau regionale, iar în acelaşi timp restul este împărţit între cinci jucători mari. Cele mai mari rulaje în acest segment au fost făcute anul trecut de omul de afaceri Iulian Căzăcuţ, care are o fabrică în apropiere de Bucureşti ce se concentrează aproape în totalitate pe acest segment. Astfel, datele din piaţă arată că Dolly-Com a avut anul trecut o cotă de piaţă de 27% pe acest segment. Podiumul este completat de vâlcenii de la Diana, cu o cotă de piaţă de 5%, şi de Aldis Călăraşi care şi-a adjudecat în 2012 alte 12 procente. Cei mai mari proce­satori din Bucureşti, Radu Timiş (Cris-Tim) şi Sorin Minea (Angst), completează topul cu 4%, respectiv 2%.  Ziarul Financiar.

Sărbătoare la răcoare. TOP 10 politicieni care petrec Paștele la închisoare. Pentru unii friptură de miel și cozonac, pentru alții zeamă de fasole. Pe unii oameni politici, Paștele îi găsește anul acesta în arest, fie acesta preventiv sau ca urmare a unei condamnări definitive. 1. Cătălin Voicu, fost senator PSD, a ajuns după gratii chiar înainte de Paşte. Voicu este condamnat la
7 ani de închisoare pentru fapte de corupţie. O schimbare de regim dificilă pentru pofticiosul pesedist, care, când era arestat preventiv, se ruga de gardian să-i strecoare mai multă costiță în fasole. 2. “Pixul ăsta este pesedist”, le spunea fostul baron de Gorj Nicolae Mischie primarilor de comune din județ, de față cu presa și fără nicio jenă, ca să priceapă tot omul cine împarte bugetul. Scena se petrecea pe timpul guvernării Năstase, când Mischie era președintele Consiliului Județean Gorj, funcție pe care, de altfel, și-a mai păstrat-o preț de încă un mandat. În tot acest timp, Mischie s-a mai distins prin câteva excentricități, inclusiv performanța de a achiziționa cavoul unui fruntaș țărănist. În martie 2013, Justiția a întrerupt aventurile sale, condamnându-l la patru ani de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă şi luare de mită.3. Fostul ministru liberal al Agriculturii Decebal Traian Remeş a fost condamnat în februarie 2013 la trei ani de închisoare pentru trafic de influență, în ceea ce a devenit cunoscut drept dosarul “Caltaboșul” după ce mass-media a difuzat înregistrări ale DNA din care se vedea cum Remeș a primit,  pentru a favoriza un om de afaceri, nu numai bani, ci și produse alimentare printre care și caltaboși. Dacă nu primește pachet de acasă, produsul în cauză, drag inimii sale, îi va lipsi probabil din meniu. Integral in EVZ

Justiţie pe scara blocului. Cum a ajuns doamna Veronica Aneta din Iaşi să repună insulta şi calomnia în Codul Penal. “Dumnezeu e drept şi mare, că e şi Postul Paştelui” “Uitaţi că Dumnezeu e drept şi mare, că e şi Postul Paştelui”, ne spune doamna Veronica Aneta, mulţumită de decizia de luni a Curţii Constituţionale. Se fac trei ani de când Veronica Aneta, fost medic veterinar din Iaşi, acum ieşită la pensie, se judecă cu “domnul colonel Chirilă”, preşedintele asociaţiei de proprietari din blocul de pe strada Arcu, pentru înjurăturile pe care şi le-au adresat pe scara blocului. Atunci, în blocul de pe strada Arcu a plouat cu insulte şi cu calomnii. În bloc, pe strada Arcu, s-a copt încet-încet, timp de trei ani, un buboi juridic iscat de acest scandal: s-a ajuns la judecată şi mai apoi la Curtea Constituţională, pentru că insultele şi calomniile de pe scara blocului nu mai erau prevăzute în Codul Penal, iar Aneta Veronica şi fiica sa, avocata Oana Dămoc, doreau să fie răzbunate printr-o sancţiune exemplară. Acum, la Curtea Constituţională, doamna Aneta a învins. O dată cu victoria ei, naţiunea s-a împărţit în pro şi contra, judecătorii se încaieră pe Facebook , blamând sau lăudând întreaga Curte Constituţională că a decis că judecătorii nu se mai pot eschiva în instanţă că insulta şi calomnia nu sunt infracţiuni. Puterile judecătoreşti s-au luat în coarne, Curtea Constituţională fiind acuzată că a ajuns să cenzureze o decizie a instanţei supreme, lucru fără precedent. Gandul

Radu Golban îl atacă dur pe Mugur Isărescu: “Un expert n-ar trebui să mintă cetăţenii.” Radu Golban, un român stabilit în Basel, Elveţia. Doctor în economie, a descoperit în timp ce îşi făcea documentarea pentru teza doctorală că Germania are o datorie istorică către Banca Naţională a României: peste 18 miliarde de euro, informează Realitatea.net. Radu Golban a spus în cadrul unei emisiuni la Realitatea TV, că în timp ce toate ţările caută să aibă o valută ieftină pentru a-şi promova exporturile, România caută să aibă un leu puternic ca să se califice ca bun importator. Radu Golban spune că în timp ce toate ţările caută să aibă o valută ieftină pentru a-şi promova exporturile, România caută să aibă un leu puternic ca să se califice ca bun importator. “Eu i-aş spune Banca Anaţională a României. Toate ţările caută să aibă o valută ieftină pentru a-şi promova exporturile. Noi căutăm să avem un leu puternic ca să ne calificăm ca buni importatori. Un leu puternic nu înseamnă altceva decât să exportăm forţă de muncă. Am auzit “Ţine leul tare!”. O ţară nenaturală, precum e România, cu un deficit pe balanţa comercială, care importă mai mult decât exportă nu poate avea o valoare mai mare. Noi vrem să ne calificăm ca buni importatori şi mâine”, a explicat economistul. Radu Golban a spus că “un expert (n.red.) să nu ar trebui să aibă tupeul să mintă cetăţenii”, căci printr-un leu puternic nu facem decât reîmpatrierea profiturilor companiilor din străinătate şi crearea a noi locuri de muncă tot în străinătate. Romania Libera

Omul de afaceri Samir Sprânceană, condamnat la cinci ani de închisoare de ICCJ, dus în arest. Omul de afaceri craiovean Samir Sprânceană condamnat joi la cinci de închisoare cu executare pentru falsifcare de carduri de către instanţa supremă a fost dus, vineri seară, în arestul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Dolj. Samir Sprânceană a fost condamnat, joi, la cinci ani de închisoare cu executare pentru falsificare de carduri, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Alături de Samir Sprânceană, alte cinci persoane, respectiv nepotul său, Ovidiu Doran, Bogdan Iulian Niţulescu, Claudiu Bălan, Liviu Sfetcovici şi Aurel Gigi Toma, au mai fost condamnate la pedepse cu executare cuprinse între trei şi cinci ani de închisoare. Mandatul de arestare în cazul lui Samir Sprânceană a ajuns vineri, la ora 17.00, la IPJ Dolj. Poliţiştii l-au căutat pe omul de afaceri la domiciliu, însă nu l-au găsit, acesta prezentându-se singur la Poliţie când a aflat că este căutat. Samir Sprînceană a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT Craiova pentru constituirea unui grup infracţional şi deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În iunie 2010, el a fost ridicat de procurorii DIICOT în timp ce încerca să treacă frontiera, prin judeţul Timiş, cu echipamente de tip skimming. În 29 septembrie 2011, magistraţii Tribunaului Dolj l-au condamnat pe Samir Sprînceană la cinci ani de închisoare cu executare. Decizia instanţei a făst atacată cu recurs la Curtea de Apel Craiova, iar în 18 aprilie 2012, magistraţii au respins calea de atac. Samir Sprânceană mai este judecat într-un alt dosar, pentru returnări ilegale de TVA. În acest dosar, Samir Sprânceană a fost condamnat la 18 ani de închisoare de Tribunalul Dolj, în 11 februarie 2013. Potrivit procurorilor, în perioada iulie 2003 – octombrie 2004, Samir Sprânceană a obţinut 66 de milioane de lei din rambursări ilegale de TVA. Mediafax

Societatea a fost învinsă. Guvernul condus de Victor Ponta operează o schimbare majoră de curs politic, preluând de la preşedintele Traian Băsescu ştafeta proiectului minier de la Roşia Montana. Armonia politică de la Bucureşti pare să aibă un preţ destul de amar. Guvernul Ponta dă impresia că întreţine relaţii cordiale cu Palatul Cotroceni nu doar din considerente ideale, ci şi pe temeiuri materiale. Înaintea vacanţei prelungite de Paşti, Guvernul a adoptat fulgerător o hotărâre prin care societatea Minvest Deva este divizată în aşa fel, încât exploatarea aurului conform proiectului cunoscut şi intens contestat să se facă prin intermediul unei noi societăţi. Printre rânduri, Guvernul mărturiseşte că intenţionează să dea undă verde proiectului minier lansat de RMGC.Conform unei ştiri Mediafax, în cuprinsul Hotărârii de Guvern, ”sunt argumentate şi interesul statului de a avea un control corporativ direct asupra societăţii Roşia Montană Gold Corporation, potenţialul financiar ridicat al proiectului, care justifică un transfer al beneficiilor aferente cotei de 19,3% direct către bugetul de stat, precum şi faptul că statul român trebuie să îşi asigure maximizarea beneficiilor economice şi încasărilor bugetare din proiectul Roşia Montană independent de evoluţia viitoare a Minvest”.Ministrul delegat cu ”marile proiecte”, Dan Şova, va prelua aşadar admininstrarea părţii române care revine din proiectul minier de la Roşia Montană. Preşedintele Traian Băsescu are toate motivele să fie mulţumit de activitatea Guvernului, căci el pledase în favoarea proiectului minier cu multe ocazii. Este extrem de grăitor că Traian Băsescu a făcut trimitere la ”minerit” şi în discursul său din Parlament în şedinţa suspendării sale în vara anului trecut, după cum vorbise despre acelaşi lucru şi înaintea instalării guvernului Ungureanu. Integral la Deutsche Welle

Românii vor fi trataţi cu medicamente noi doar pe hârtie. După patru ani în care ne-am tratat cu medicamente depăşite cu o generaţie, statul actualizează lista de compensate, însă este posibil ca aceste terapii noi nici să nu ajungă în farmacii Cum cercetarea în domeniul farmaceutic avansează rapid, este limpede că starea de sănătate a românilor a avut de suferit din moment ce medicii au prescris, timp de patru ani, aceleaşi medicamente, mai ales că în UE media de actualizare a listei este circa de 180 de zile. Motivul invocat de Ministerul Sănătăţii (MS) pentru această neglijenţă, asumată parţial, a fost lipsa banilor necesari pentru decontarea atâtor medicamente noi. Drept urmare, MS trebuie acum să caute adânc în buzunar 400 de milioane de lei, cât costă includerea a 140 de molecule pe listă, din care 80 sunt inovative, deci mai scumpe. De aici, trei întrebări legitime pe care şi le pun actorii din sănătate: Are MS banii necesari sau se va crea un deficit similar celui din 2008? Pe ce criterii se va face includerea pe listă, având în vedere miza uriaşă pentru producători? Vor mai găsi pacienţii medicamentele noi în farmacii, având în vedere amploarea extraordinară a exportului paralel de medicamente? Încercăm un răspuns la prima întrebare: având în vedere că datoria statului față de producători la medicamentele compensate este de 5,6 miliarde de lei, din cauza termenelor de plată care depășesc un an, este limpede că MS nu are nici necesarul actualizării listei. „Ar trebui făcută o prioritizare, în sensul în care să se introducă gradual moleculele, astfel încât să nu se dea peste cap bugetul, care și-așa nu există. Sumele înseamnă totuşi, după calculele noastre, șase spitale regionale de urgență sau creșterea salariilor tuturor medicilor din România cu 15%“, spune Dragoș Damian, președintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România. Integral in Capital

Ruşii de la Gazprom şi maghiarii de la MOL caută împreună petrol în România. ompania petrolieră sârbă NIS, controlată de Gazprom, şi grupul ungar MOL intenţionează să înfiinţeze o companie mixtă în România pentru activităţi upstream, de extracţie de ţiţei, a delarat directorul general al NIS, Kiril Kravchenko, într-un interviu acordat revistei ungare Figyelo.   “Suntem în relaţii bune cu ambele companii (OMV şi MOL – n.r.) la nivel de conducere. Îi considerăm în primul rând parteneri: spre exemplu, în România am planificat împreună cu MOL o companie mixtă în sectorul upstream. Totodată, cooperăm şi în sectorul downstream (rafinare şi distribuţie – n. r.). În Serbia, suntem furnizori ai reţelelor lor de staţii de alimentare. În alte ţări, în România şi Bosnia-Herţegovina, cumpărăm de la ei. Deci, în primul rând ne considerăm parteneri. Pe de altă parte, suntem competitori în privinţa reţelelor de benzinării”, a afirmat şeful NIS, întrebat cum vede OMV (Austria) şi MOL, drept competitori sau parteneri de afaceri. Kravchenko a adăugat că OMV şi MOL ar putea servi drept modele pentru NIS în privinţa dezvoltării ca grup petrolier integrat vertical, cu activităţi de upstream, downstream şi management energetic. “Este aproape imposibil să ajungem la nivelul operaţiunilor acestor companii, deoarece snut cei mai mari jucători din regiunea Europei de Sud-Est şi sunt prezente în fiecare sector. Vrem să facem acelaşi lucru, de aceea ne extindem activităţile de cercetare şi extracţie în Bazinul Carpaţilor, Ungaria, România şi Bosnia-Herţegovina. Luăm în calcul extinderea şi în alte ţări”, a spus directorul general al NIS. NIS a anunţat anul trecut că vizează dezvoltarea unei reţele de 120 de benzinării în România până la finele lui 2014. Compania deţinea la sfârşitul anului trecut în România 5 staţii de alimentare, în judeţele Sibiu, Arad şi Bihor. În acest an, NIS a început lucrările la alte două benzinării sub sigla Gazprom situate pe autostrada Bucureşti-Piteşti, la kilometrul 59, potrivit ZF. MOL a câştigat în 2010 licenţe de explorare pentru trei perimetre în vestul României, într-un parteneriat cu Expert Petroleum, în care grupul ungar deţine 70% din drepturi. În 2011, cele două companii au încheiat cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) acorduri de concesiune pentru cele trei perimetre. MOL este prezent pe piaţa carburanţilor din România printr-o reţea de aproximativ 130 de benzinării. Integral in Ziarul Financiar

Va urez o zi buna si Paste fericit!