Author: theophyle

Compasiunea este unul din putinele sentimente care transforma individul intr-un membru de calitate al societatii in care traieste. Compasiunea unui individ este un sentiment profund personal care contine manifestari sociale de genul unul pentru multi-multi pentru unul.

Compasiunea nu este un element transmis genetic, ci este generat prin educatie si exersat social din cele mai fragede varste si pana la diparitia fizica a individului. In multe societati si religii compasiunea este transcedentala, ea depaseste granitele existentei fizice, compasionatul fiind tinut minte generatii intregi sub forme diferite – in crestinism este sanctificat, in judaism el va fi tinut minte ca tsadik, uneori facator de minuni. In islam este transformat in Al-Rahman, adica un om care poarta pecetea divinitatii prin primirea darului pe care-l detine aceasta  divinitate.

Etimologic, provenienta termenului este latin:com-passus-sum, adica suferinta comuna. Asa cum am mentionat, compasiunea este un sentiment de reciprocitate si grija colectiva, generat din empatie si altruism. Compasiunea NU este in nici un caz mila.

Desi compasiunea este un sentiment social, el nu poate fi cautat in institutiile societatii. Compasiunea nu poate fi gasita in catedrale si nici intr-una din institutiile statului. Compasiunea nu este apanajul preotilor si nici a ministrilor, ea poate fi insa sentimentul pe care un ministru sau un preot il poate avea sau nu.

Din nefericire, multi profesionisti, de genul de mai sus, il exercita  “mecanic”, ca parte din fisa postului – gresit si nedorit!  Compasiunea este muntele pe care a urcat Mantuitorul pentru a-si timite mesajul “Noului Juramant” – il veti gasi integral in “Predica de pe munte a Mantuitorului.” [Evanghelia dupa Matei 5:1 – 7:29]. Unul din cele mai importante texte din Noul Testament.  Puteti gasi compasiunea si in parabola  “Bunului Samaritean” [Evanghelia dupa Luca 1-:25-37] sau in A Doua Epistola catre Corinteni a lui Pavel.

Acum 10 ani am tinut in mana un text vechi de 23 de secole, remasita Eseniana a unor adevaruri stravechi, sta scris acolo:

Mila se simte pentru un altul – Compasiune nu cunoaste un alt [altul esti tu]

Daca sentimentul de compasiune este unul creat si dezvoltat prin educatie pentru a fi  exersat (sau nu) prin experiente sociale, sentimentul de mila este o functie a creierului uman. Mila, in latina pietas, a evoluat in italiana moderna in pieta si ajuns in engleza pity. In mitologia romana, Pietas era zeita datoriei fata de stat, societate si familie.

Pe la inceputul anilor ‘60 au fost descoperite la Roma ramasitele templului zeitei Pieta, in locul caruia  crestinii au construit bazilica San Nicola in Carcere (Forum Holitorium). Templul respectiv a fost construit de consulul Acilius Glabrius in 191 i.Hr si facea parte dintr-un complex religios pagan. In limba româna sinonimul cuvantului pietas este pietate, adica smerenie, care este o interpretare tarzie (cam prin sec. al V-lea d.Hr) al sensului pietas. Mila este un cuvant de origine cumana, intrat si in limba slava si transmis limbii române in sensul pe care il cunoastem si il dam. Mila este un cuvant laicizat la sfarsitul secolului al XIX-lea si convietuieste cu sensul mila crestineasca.

Despre mila – trei opinii complet diferite. Prima opinie este a filozofului grec Aristotel, care intuitiv a formulat-o ca si cea mai apropiata de ceea ce stim astazi. Aristotel, in Ars Rhetorica [Retorica 2.8], surprinzator intuieste cauzele milei si sustine ca nici un om nu poate simti acest sentiment fara a fi fost el intr-o situatie asemanatoare. Prin aceasta concluzie, Aristotel desprinde sentimentul din contextul social pe care il desfiinteaza si il pune in contextul individual: adevarat, prefacut sau ipocrit.

O a doua opinie o primim de la un alt mare filozof, Nietzsche, care considera mila degradanta pentru cel care o primeste si poate deveni in timp un sentiment care va distruge increderea si respectul de sine, devenind un obicei anti-social pentru cei care o acorda (remuscari) si pentru cei care o primesc (degradare etica).

A treia opinie este cea psihologica si psihiatrica. Psihiatric stim exact ce se intampla in creier in clipa cand se declanseaza acest sentiment. Creierul mareste secretiile de β-endorphin, care declansaza un sentiment dual, primul de satisfactie (ce bine ca nu sunt eu in locul subiectului milei)  si frica de a nu ajunge in locul respectivului subiect. Vezi opinia lui Aristotel. Majoritatea oamenilor platesc tribut din cauza acestui sentiment de frica. Dau cateva monede la cersetor.

Bineinteles ca “mila de sine” este o boala depresiva care trebuie tratata medicamentos. Una din cele mai letale manifestari ale “milei de sine” este anorexia nervoasa din care de obicei se si moare.

Mila si nevoia de mila sunt de multe ori umilitoare si dureroase. Compasiunea si solidaritatea sunt elementele necesare unei convietuiri sociale sanatoase.

Nota: Eseu din serialul “Lumea în care trăim”

Putin oameni stiu ca celebrul Faust nu a fost numai un personaj al nemuritorului Johann Wolfgang von Goethe, ci a fost un adevarat alchimist si magician al Renasterii, unul foarte bun si renumit in timpul vietii sale. Din nefericire pentru el, Faust a devenit inspiratia catorva lucrari literare care au reusit sa-i denatureze complet activitatea. Dr. Johann Georg Faust (1480- 1540/1) a fost un alchimist, medic si magician itinerant, care a calatorit prin orasele Germaniei renascentiste, vanzandu-si stiinta si cunostintele bogatilor vremii. In 1580, Christopher Marlowe, marele adversar si coleg de breasla al lui William Shakespeare, scrie o carte ce oglindeste viata si mai ales moartea acestui Dr. Faust. Piesa intitulata “Tragica Istorie a Doctorului Faust,” pusa in scena pentru prima data in 1608, a creat o mare valva in Londra acelor timpuri. Piesa pune bazele legendei lui Faust, care si-a vandut sufletul lui Lucifer. Ea a impresionat atat de puternic ca neoficial a fost interzisa si practic nu a fost pusa in scena multe secole. Legenda lui Faust a fost reluata pana in zilele noastre de Goethe, Thomas Mann, Hector Berlioz, Franz Liszt, Charles Gounod, Gustav Mahler, Mikhail Bulgakov si multi altii mai putin cunoscuti. In secolul al XVII-lea s-a pus problema daca acest om a existat sau nu.

In 1683, un autor german reuseste sa scrie o biografie despre el – “Ancheta despre istoricul iluzionistului Faust” (Disquisitio historica de Fausto praestigiatore). Posibilul loc al nasterii lui Johann Faust a fost localizat in Knittlingen / Helmstadt, langa Heidelberg. Arhiva orasului Ingolstadt consemneaza un inscris datat 27 Iunie 1528, in care este mentionat un anume Doctor Jorg Faustus von Heidlberg. Cautand in arhivele universitatii din Heidelberg s-a descoperit ca a primit titlul de “ baccalaureus” (ceva paralel cu BA in zilele noastre) in 1484 si titlul de “magister artium” (ceva paralel cu MA in zilele noastre) in 1487.

In anul 1506, Faust apare pe post de magician si iluzionist, este atacat si acuzat de sodomie pana si de marele Trithemius (1507). Faust apare in acesti ani ca doctor in medicina, doctor in filosofie, alchimist, magician si astrolog, este acuzat de multe ori de inselaciune. Biserica il afuriseste si il acuza de blasfemie si posedat de satana, insa nu-l excomunica si nici nu-l incarcereaza. Alte inregistrari istorice se arata contrare celor relatate, de exemplu profesorul Joachim Camerarius recunoaste in 1536 ca Dr. Faust este un respectabil astrolog si doctorul Philipp Begardi din Worms recunoaste in Faust un medic cu o extrem de buna expertiza medicala, elogiind metodele lui terapeutice. Ultima relatare despre Faust este regasita in analele orasului Münster in timpul unei rebeliuni a Anabaptistilor (protestanti extremisti).

Data decesului lui Faust este incerta, poate 1540 sau 1541. In orice caz moartea a fost violenta si s-a produs in urma unui accident alchimistic, care a provocat o explozie serioasa in hotelul in care era gazduit. In 1548 avem relatari ca ar fi fost vazut inca in orasele sudului Germaniei, insotit de un magar si un caine (Mefisto?) care din cand in cand se transforma in om pentru a-l sluji pe Faust. Adevarat sau nu, legenda lui Faust a dainuit pana in zilele noastre, imortalizata in literatura, muzica si pictura. Dr. Faust, diabolic sau nu, a fost un om al Renasterii si nu numai o figura de stil.

.

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Revista 22. Grătarul si altarul. Andrei Cornea

Micii și berea compensează cu succes moartea Revoluției, așa cum mielul fript și damigeana o compensează pe aceea a lui Dumnezeu.

Zilele trecute, statul nostru, în nesfârșita lui ge­ne­ro­zi­tate, a decretat câteva zile libere supranumerare, unind prin „punte“ cele două zile de sărbătoare pascală cu ziua li­beră de 1 Mai. Populația a primit pomana cu veselie și s-a conformat, lăsându-se mânată în turmă în mi­ni­va­canță. La comandă, șoselele s-au umplut cu șiruri in­terminabile de mașini târându-se ca râmele spre mare sau spre munte. La comandă, poienile au fost co­tro­pi­te de cete sălbatice înarmate cu grătare, frigări și saci cu mangal, în plus cu cantități enorme de mici și lăzi de bere și damigene. La comandă, și plajele au fost acoperite de trupuri goale aliniate precum sardelele în cutie și nu mult mai puțin unsuroase. Diferite tri­buri, pe seară, tot ca la comandă, au invadat barurile și cluburile, decise că trebuie să aibă „fun“, indiferent de preț. De fapt, toți știm că trebuie să avem „fun“, in­diferent de preț; mai mult însă decât orice altceva, știm că e musai să ne ghiftuim, de vreme ce așa au de­cis autoritățile când ne-au miluit cu „minivacanța“ și cu puntea, pesemne – zic suspicioșii – slăbindu-ne ast­fel și vigilența față de abuzurile lor. Așadar, uitând de opinie separată și opoziție (presupunând că ar fi avut-o), nația întreagă s-a înclinat înaintea imperativului ca­te­goric al devoratului: și, ca să îndeplinească prompt co­manda, și-a luat cu sine tot calabalâcul – inclusiv ta­bleta pentru a împărtăși „prietenilor“ din turma mică de pe Facebook „experiențele“ ei neasemuite.

Că sentimentul religios al sărbătorii aproape s-a eva­po­rat – sărbătoarea devenind numai o „experiență“ cu gașca –, asta e evident. Cât despre sensul revoluționar al celeilalte sărbători, acela a fost distrus și el de de­mult și nimeni nu mai dorește a-l reînnoi. Dar nu-i ni­cio pagubă: micii și berea compensează cu succes moartea Revoluției, așa cum mielul fript și damigeana o compensează pe aceea a lui Dumnezeu. Integral in Revista 22.

EVZ. Ponta = 90% impurităţi, restul vid. Florin Toma

Ca să n-avem vorbe: printre atâtea confuzii privind anul sălbatic de guvernare ce tocmai l-am aniversat cu greţuri, un lucru e cât se poate de limpede. La modul ei profund, în stratul de adâncime, acolo unde sălăşluiesc eroii, aşezaţi pe regiuni, pe garnizoane şi pe intervale de timp precis delimitate, Istoria nu-l va reţine pe Victor Viorel Ponta. Fiindcă ea nu face hatâruri. Deci, Ponta nu se va afla printre privilegiaţii cărora li se va spune: „Tu, tu, tu…rămâneţi, am treabă cu voi!”. El face parte dintre ceilalţi – o-ho-hoo, şi ce de mai câte cohorte de aproximaţi există pe meleagurile noastre! – cărora li se ordonă scurt: „Restul, hai, valea!…Dispăreţi!”.

De fapt, sunt trimişi, sub pază severă, ca să nu se abată din drum, în rezervaţia numită inspirat: „Cinci păduchi de nouă feluri” (unde viermuiesc, într-o devălmăşie trepidantă şi loviţi de-o veselie inconştientă, toate rebuturile acestei ţări: neisprăviţi, hahalere, impostori, ticăloşi, trădători, meschini, poltroni, idioţi, mitomani, cabotini, sonaţi, închipuiţi, bicisnici, grandomani, necinstiţi, sicofanţi, smintiţi şi neruşinaţi!).

Am aflat, de curând, o teorie interesantă. Am citit despre Principiul 90/10, al lui Stephen Covey, din Salt Lake City (Utah), deci, nu mai insistăm!…, care zice o chestie logică simplă, altminteri destul de bătătorită. Cum că 10% din viaţă este formată din ceea ce ţi se întâmplă, iar restul de 90% este decis de modul în care răspunzi la ce ţi se întâmplă. Spre exemplu, dacă reacţionezi nervos şi agresiv la un stimul inconfortabil ce se abate asupră-ţi, să zicem, dimineaţă, ei bine, lanţul cauzal a tot ceea ce se întâmplă, adică întreg parcursul zilei, merge în direcţia negativă şi va fi marcat de acest fond depresiv. Dacă, însă din contră, reacţia ta este echilibrată şi cerebrală, desfăşurarea evenimentelor va fi determinată pozitiv. Altfel spus, totul va fi fast. Iar ziua va arăta altfel (probabil că, tocmai de aceea, s-a inventat expresia: „You made my day!”)… Dar, ca să fim sinceri faţă de cel care a fost unul dintre apostolii Bisericii mormone: un fleac! Integral in EVZ

Contributors. Clasa muncitoare merge ȋn paradis: la bulgari. Sorin Ionita

In vreme ce capitale balcanice precum Atena, Istanbul sau chiar Sofia erau ocupate de 1 mai de manifestanţii anti-austeritate, bucureştenii au lăsat oraşul de izbelişte, pornind ȋn bejenie ca pe vremea războaielor ruso-turce: orăşenii prin sate şi sătenii prin pustii, vorba cronicarului. Se vede treaba că nimic nu-i mai contrarevoluţionar decât o săptămână de vacanţă binecuvântată de guvern, suprapusă ȋn sfârşit pe o prognoză cu soare.

Geaba se zbate pe forumuri intelighenţia progresistă: propagandiştii, trend-setterii şi toţi cei care trebuiau să fie văzuţi s-au refugiat la Mamaia; ceilalţi ȋn Deltă, la casele lor de vacanţă din munţi sau alte destinaţii cool; ȋn vreme ce precariatul – cum am fost instruiţi să-i spunem fostei clase muncitoare, după tendinţi de gândire noauă venite din Franţa – căzu pradă pachetelor all-inclusive ȋn Bulgaria, acest adevărat opiu pentru popor (hotel cu piscină ȋncălzită pentru copii, masă specială de Paşti şi tur la mânăstiri pitoreşti scobite ȋn stâncă)

In ritmul ăsta ajungi să simpatizezi cu tandemul Mazăre–Inaltpreasfinţitul Teodosie Tomitanul, care se luptă să echilibreze deficitul de cont curent, fiecare cu armele sale: primul cu gondole şi carnavaluri vag erotice; celălalt cu slujbe stroboscopice de Inviere pe plajă, ȋn genul Jean-Michel Jarre, devenite deja cutumă. Lumina adusă par avion de la Ierusalim e trimisă ȋndărăt către cer ȋn sute de lampioane chinezeşti, urmând o frumoasă tradiţie străbună, ortodoxă. Integral in Contribuitors

Academia Caţavencu. Cel mai talentat român e un animal. Spartakus

Despre români s-au spus câte şi mai câte – că sunt puturoşi, că sunt laşi, că sunt mârlani, mitocani, ipocriţi şi lacomi, dar un singur lucru nu s-a putut spune: că nu iubesc animalele. De când se ştie, românul a fost frate cu codrul, cel mai bun prieten al câinelui şi, pe alocuri, în zonele izolate, cel mai înfocat amant al caprei. Cu excepţia celor care bat caii să priceapă şaua şi a fraierilor care s-au lăsat taxaţi de maidanezi, românii sunt, în general, un neam extrem de iubitor de animale, ei apreciind la fel de mult atât iapa din lasagna, cât şi căţeii comunitari din faţa blocului, pe care-i hrănesc cu resturi aruncate direct de la balcon.

Iar dovada supremă a acestui amor transcendental, care depăşeşte barierele de blană, colţi şi labă, e faptul că, aseară, la Pro TV, românii au decis că cel mai talentat dintre ei este un câine. De fapt, trei câini, aduşi în scenă de un domn pe nume Bruno. Naţie sensibilă, care gândeşte mai mult cu inima, ficatul, ovarele şi ampula rectală decât cu creierul, românaşii noştri n-au fost impresionaţi nici de jucătorul de biliard care făcea magie pe tablă, nici de pictorii cu sclipici, nici de artiştii care desenau stând în cap, noaptea, într-un tunel, cu ochii închişi şi nici măcar de dansatorii care-şi contorsionau trupurile, de jurai că n-o să mai plece de-acolo decât cu SMURDU’, direct la ortopedie.

Românilor le-au plăcut câinii lui Bruno, dom’le! Iar performanţa patrupedelor e cu atât mai mare cu cât, spune dresorul, căţeluşa era în călduri, deci i-a înnebunit de creierii capului pe cei doi masculi. Vă daţi seama? E ca şi cum un dansator ar fi venit pe scenă îndopat cu Viagra şi afrodiziace şi i s-ar fi dat s-o danseze pe Iulia Vântur complet dezbrăcată! De piatră să fi fost şi tot ratai numărul! Integral la Academia Caţavencu.

Romania Libera. Cheia ecuaţiei: viitorul premier. Dan Cristian Turturica

Când a ieşit public ca să ne transmită că şi-a încheiat cu succes misiunea de salvare economică a României, spunând, în limbajul său de suflet, ”nava e la cheu, în port sigur”, Traian Băsescu a minţit cu bună ştiinţă. Pentru că una este să scoţi o ţară din furtuna economică prin manevre de urgenţă şi alta este să o duci la destinaţie. Prima parte a misiunii i-a reuşit, a doua nu. Iar preşedintele ştie asta mai bine decât oricine.

România se află în ape ceva mai calme, dar nu stă ancorată la nici un cheu. Înaintează milimetric, mai degrabă împinsă de vînt şi de curenţi, dar încă este foarte departe de portul sigur la care visează. Iar decizia comandantului de a ne prezenta faptul că a cedat altcuiva timona drept un final de parcurs fericit este un gest pur propagandistic. Şi o dovadă că politicianul l-a înghiţit de tot pe marinar.

Poate avea o ţară o destinaţie? Nu este ea condamnată la mişcare perpetuă, la schimbare, la evoluţie? Ba da. Dar aici nu vorbim de idealuri abstracte. Destinaţia de care vorbim şi la care ne putem raporta pentru a înţelege dacă avansăm sau stagnăm este, evident, una intermediară. Însă, ea nu a fost fixată de noi, ci chiar de către ”comandant”. Se numeşte ”dezvoltare pe măsura potenţialului”.

Iată ce spunea Traian Băsescu într-o declaraţie extrem de importană făcută pe 3 noiembrie 2011, după o întâlnire cu reprezentanţii FMI, ai Băncii Mondiale şi ai Comisiei Europene şi la scurt timp după ce declarase că România va continua să ţină drumul drept dar anevoios al austerităţii de inspiraţie germană:

“România are resurse interne de creştere şi acestea sunt în mod deosebit în zona energiei, unde restructurările şi corectul management al companiilor din domeniul energetic ar genera premise de creştere economică consistentă şi aport de venituri şi în bugetul de stat, şi către populaţie. De asemenea, sectorul de transporturi şi, nu în ultimul rând, o optimizare a funcţionării sistemului de sănătate, care trebuie să continue procesele de reforme, reprezintă o altă resursă de creştere a veniturilor în bugetul de stat şi de diminuare a deficitelor.”

Aceasta era şi este şi o azi o destinaţie intermediară obligatorie şi nu cred că există vreun om cu capul pe umeri care să o confunde cu balta puturoasă pe care navigăm acum. Integral in Romania Libera

Adevarul. Dreptul de a avea drepturi. Andrei Pleşu

Helmut Schmidt a fost unul din semnatarii Actului Final de la Helsinki (1975), un document care, între altele, acorda o importanţă specială obligaţiei de a respecta drepturile omului şi libertăţile lui fundamentale.

În 1948, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite adoptase deja o Declaraţie Universală a Drepturilor Omului, insistînd asupra legitimităţii ei planetare. Am fost cu atît mai surprins să-l aud acum cîteva zile pe nonagenarul ex-cancelar al Germaniei (pe care îl admir de aproape patru decenii) proclamînd, pe primul program al televiziunii federale, relativitatea unui concept la care aderase ferm în 1975. Se vorbea despre nerespectarea drepturilor omului în China, dar Helmut Schmidt era de părere că a obliga o ţară şi o cultură cu totul străine de istoria europeană să importe valori ale acestei istorii e un act de aroganţă. Nici măcar în Europa – argumenta fostul cancelar – „drepturile omului” nu sunt un tabu constitutiv. Nici în Biblie, nici în Grecia Antică, problema nu apare în mod expres. Cu atît mai puţin în Islam, în civilizaţiile maiaşe sau extrem orientale. Pe scurt, tema drepturilor omului e o invenţie modernă, post-iluministă şi legată strict de o forma mentis „provincială”. Am propriile mele rezerve faţă de idolatrizarea „umanistă” a unui concept care tinde să se dezvolte inflaţionar, suspendînd, sau, în orice caz, marginalizînd conceptul complementar al „obligaţiilor omului”. Devenită, uneori, ideologie, slogan electoral, ornament retoric, problematica drepturilor omului riscă să-şi piardă prestigiul şi eficienţa. Pot fi de acord şi că păcătuim adesea prin excese didactice şi pretenţii „universaliste”, cînd vrem cu orice preţ să exportăm propriile noastre experienţe şi propria noastră mentalitate în teritorii care au alte tradiţii, alte cutume, alte trasee istorice. Integral in Adevarul

Ziare.com. Capitularea Justitiei. Ioana Ene Dogioiu

Broscoiul cel urat s-a dat de trei ori peste cap si a devenit un printul cel frumos, adica un procuror general demn de avizul pozitiv al CSM.

Eu nu inteleg cum de acelasi om, cu aceeasi experienta, cu acelasi profil, cu acelasi discurs, care in urma cu 5 luni primea avizul negativ al CSM, a primit acum lumina verde pentru ocuparea aceleiasi pozitii de la varful Ministerului Public. Nu inteleg si pace buna.

La interviu, transmis in direct pe site-ul CSM, dl. Nitu s-a prezentat lamentabil. Si-o fi imbunatatit substantial proiectul, cine stie, dupa cum spune in motivarea CSM a avut initative pentru imbunatatirea managementului Ministerului Public.

Dar intr-un interviu acordat Ziare.com luna trecuta, presedintele CSM, Oana Schmidt Haineala, spunea ca “Interviurile prentru procurorii sefi vor respecta aceleasi exigente ca si in procedura anterioara. Sunt importante si persoanele celor nominalizati, reputatia lor profesionala, nu numai felul in care sunt perceputi de sistem si societate. In opinia mea, interviul este doar parte din evaluarea care sta la baza deciziei”.

Ori acestea nu prea sunt variabile corectabile in cateva luni. Ca niste lacune regretabile ale unui student foarte bun dar putin imprastiat.

De fapt, CSM a capitulat in fata politicului. Deal-ul minunat intre Traian Basescu si Victor Ponta a cuprins precum o maree neagra sistemul. Iar semnalul a fost executia sumara a lui Daniel Morar, nu doar scos din pachet, intr-un mod, ce-i drept, onorabil, dar tratat cu o duritate extrema in momentul in care a incercat sa impuna niste standarde. Integral in Ziare.com

Jacques Brel (născut Jacques Romain Georges Brel), desemnat într-un sondaj din 2005 de publicul francofon din ţara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile s-a născut s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieţii sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului şi este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin. În 1953 înregistrează primul său disc, conţinând două cântece (La Foire şi Il y a) şi vândut în 200 de exemplare. Cucerit de această interpretare, Jacques Canetti, descoperitor de talente, director al celebrului cabaret parizian « Les Trois Baudets » şi director artistic la Philips, îl invită la Paris. În iulie acelaşi an îl întâlneşte pe Georges Brassens.

Brel va ajunge cu timpul să fie înţeles şi gustat de public, obţinând succese după succese şi realizând numeroase spectacole. Astfel, în 1956 susţine turnee în Africa de Nord, la Amsterdam, Lausanne şi în toată Belgia. În cursul unui turneu la Grenoble îl întâlneşte pe pianistul François Rauber, care va deveni un apropiat colaborator. În iunie 1957 este unul dintre laureaţii Marelui Premiu al Discului decernat de Academia Charles Cros. În mai 1958 efectuează un turneu în Canada unde îl întâlneşte pe Félix Leclerc iar în luna decembrie a aceluiaşi an pianistul Gérard Jouannest se alătură lui Brel şi lui Rauber. Pe 14 septembrie 1959 înregistrează la Philips, alături de Rauber şi de orchestra acestuia, La valse à mille temps şi Les flamandes. În 1960 va da un spectacol la hotelul « Shepheard’s » din Cairo, iar la începutul anului 1961 concertează în Canada. Între 12-29 octombrie acelaşi an este cap de afiş la Olympia şi tot în această perioadă compune hiturile Le Moribond şi Les Bourgeois.

La apogeul carierei, în 1966, decide brusc să renunţe la viaţa muzicală şi îşi încheie activitatea pe scenă prin celebrele concerte de adio de la sala Olympia din Paris (6 octombrie – 1 noiembrie). Îşi ia adio de la publicul din Bruxelles printr-un concert susţinut la Palais des Beaux-Arts pe 15 noiembrie. Între 25 martie şi 25 aprilie 1967 va realiza un ultim turneu în Québec iar pe 16 mai va apărea pe scenă pentru ultima dată, la Roubaix.

În 1974 decide să-şi cumpere propriul yacht (Askoy II), un velier de 19 metri şi 42 de tone, cu care plănuieşte o călătorie în jurul lumii, timp de trei ani. Pleacă din portul Anvers pe 24 iulie, dar nu îşi va putea respecta planurile. În octombrie 1974 Brel, un fumător înrăit, este diagnosticat cu cancer la plămâni, boală care avea să-i aducă sfârşitul. Îşi reia totuşi periplul la sfârştul anului, ajungând în noiembrie 1975 în golful Atuona din insula Hiva Oa, în Polinezia Franceză, loc în care va închiria o casă în iunie 1976. Având brevet de pilot încă din anul 1965, îşi cumpără propriul avion şi îşi petrece timpul făcând curse comerciale de pasageri între insula Hiva Oa şi Tahiti.  În 1977, în ciuda bolii care avansează, se întoarce la Paris pentru a înregistra ultimul său album, apărut pe 17 noiembrie. Se reîntoarce în insulele Marchize, dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franţa metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineaţa, la spitalul Avicenne din Bobigny.

Trupul său neînsufleţit a fost readus în insulele Marchize şi înmormântat în cimitirul din Atuona, pe insula Hiva Oa, alături de Paul Gauguin.  Într-un sondaj din 2005 al Radioteleviziunii belgiene de limbă franceză (RTBF) a fost proclamat cel mai mare belgian din toate timpurile, înaintea regelui Baudouin!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RKMqCqjixyo]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bRCBpMmhrgg&feature=related]

Nota: Articolul a fost postat pe Politeia Veche la data de 4 mai 2011;

Una dintre cele mai importante calitati ale cetateanului este consecventa. Bineinteles de multe ori cei in care am crezut ne dezamagesc. Majoritatea oamenilor cred ca politica este “curva”, eu nu cred! Daca nu este transformata, ea nu este, nu are de ce sa fie. Politica este un instrument prin care comunitatea isi alege optiunile de administrare a spatiului comun si statul gestioneaza prin alegerile acestei comunitati felul in care se va face aceasta administrare.  Intr-un cuvant, electoratul hotaraste CINE trebuie sa faca treaba pe o perioada agreata si legiferata, alesul comunitatii TREBUIE sa faca ceea ce a promis.

Aici intervin doua probleme dificile, care complica ipoteza enuntata mai sus. Prima problema ar fi legata de comunitate, care reprezentata prin electoratul ei nu stie ce vrea, sau poate vrea lucruri care nu sunt posibile intr-o realitate existenta. A doua problema ar fi ca cel ales (singular sau plural) nu este capabil sa administreze problemele comunitatii, sau a promis mai mult decat realitatea o permitea. In aceasta clipa s-a terminat teoria! De aici incepe practica.

Practica sustine ca STATUL trebuie sa previna aceasta situatie mincinoasa sau generata de incompetenta prin institutii care sa mentina echilibrul dintre promisiuni si respectarea lor. Un parlament care sa aiba o opozitie care poate prelua guvernarea imbunatatind-o si o institutie de arbitraj, care tinand seama de lipsa de eficienta a celor alesi sa-i intrerupa mandatul pentru o noua guvernare sau sa propuna noi alegeri. In Romania aceasta institutie de arbitraj se numeste Presedintia.

Cand acest echilibru  nu functioneaza eficient intr-o  democratie liberala, lucrurile genereaza neincredere si indiferenta. Romania a devenit o democratie indiferenta.   Mai mult decat atat, jocul politic a fost transformat intr-un disputa peste capetele electoratului si nu in folosul lui.

Scriam pe data de 19/12/2009 despre “cultura politica a unui blog partizan”:

Cultura politică reprezintă întreaga reţea de orientări, aptitudini, convingeri şi valori prin care individul se raportează la sistemul politic. Ea cuprinde atât idealurile politice, cât şi normele cu care se operează în politică. Cultura politică se compune din atitudini, credinţe, emoţii şi valori ale realităţii legate de viaţa politică.

Dimensiunile psihologice ale politicului sunt trei: dimensiunea cognitivă (cunoştinţe, explicaţii, interpretări, anticipări referitoare la evenimentele politice interne şi externe); dimensiunea afectivă sau emoţională (exprimată în afecte, disponibilităţi afective, sentimente, pasiuni etc.), care au un rol evident în formarea atitudinilor, a crezului politic şi dimensiunea evaluativă exprimată în judecăţile de valoare cu referire la evenimentele şi procesele politice în funcţie de scara de valori la care individul a aderat. Evident, aceste trei dimensiuni ale culturii politice sunt corelate sistemic şi funcţional rezultând trei stări de spirit ale populaţiei în raport cu politicul: aprobare, apatie şi alienare.

Daca dimensiunile cognitive si afective au demonstrat  o maturizare a electoratului informat pe care l-am intalnit pe blogul meu (cu mici exceptii,  despre care am scris aici). Acceptarea cutumelor prin prisma adeziunii de grup si sustinerea unor elemente negative pentru simplu  fapt ca altii sunt “mai rai” au aratat cu prisosinta de ce clasa politica nu poate evolua in Romania, simplu – ea nu este fortata de electoratul propriu de a se schimba.

Dinamica creata de lupta si convingerea amicilor de blog ca al nostru candidat  este cel mai potrivit nu a fost implementata si asupra principalei unelte care trebuie sa-i promoveze politicile reformatoare, partidul care l-a propus la presedintie. Aici procesul politic nu a fost inteles si acceptand compromisurile recunoscute de majoritatea noastra am dovedit ca nu putem fi ceea ce am crezut ca am devenit, un adevarat component al societatii civile. Intr-o masura sau alta, afectivul s-a suprapus evaluativului, pacat! Sunt absolut hotarat sa nu mai permit aceleasi greseli de personalizare ideologica, alegerea raului mai mic si compromisurile cu cei pe care ii sustinem cand acestia se compromit prin blaturi considerate realpolitik. Nu aici si niciodata!  

Dupa 10 articole din serialul “Cum sunt românii altfel ?” (vezi in partea stanga a ecranului) si 7 articole din serialul “Barbarii” (aidoma) incerc o prima sinteza si o posibila unire intre cele doua serii de articole. Bineinteles este o supozitie pe care o inaintez cititorului pentru a judeca impreuna si perioada dacica si daco-romana, dar si pentru a parcurge migratiile turanice si slave.

***

Ţara Moţilor este localizata in centrul Munţilor Apuseni ai Transilvaniei, locuită aproape in exclusivitate de români, singurul loc din ţară unde există aşezări permanente la mare altitudine (peste 1.400 metri), care sunt locuite pe toată durata anului. Dimensiunea Ţării Moţilor variază de perioada istorica si de sursa care o mentioneaza. Zona locuită astazi de moţi este în partea de nord-est a judeţului Alba, în munţii de deasupra Câmpenilor. Dimensiunile geografice ale Ţării Moţilor au fost mentionate in cele mai multe surse in functie de locuitorii care se declarau moţi, chiar dacă din punct de vedere etnografic, folcloric, al tradiţiilor etc., românii din acea zonă nu se asemănau cu moţii adevarati. Astazi poti întâlni un bihorean, clujean sau arădean care se declară moţ, cu toate că provine din cu totul altă zonă decât satele de deasupra Câmpenilor.

Ţara Moţilor include oraşul Câmpeni, judeţul Alba, şi cele circa 12 sate de munte, situate mai sus de acesta, iar cea mai mare întindere cuprinde aproape tot judeţul Alba, împreună cu părţi mai mari sau mai mici din judeţele adiacente acestuia: Bihor, Hunedoara, Arad şi Cluj. Indiferent de întinderea Ţării Moţilor, “capitală” a ei este considerata oraşul Câmpeni, judeţul Alba, numit mai demult Topani de către moţi sau Topesdorf de către austrieci.

Etimologia numelui este complicata si dependenta de vechimea etniei si diversele interpretari. Cea mai populara ipoteza ar fi faptul că românii regiunilor muntoase purtau părul strâns în “moţ”, lăsat să cadă de obicei pe umărul drept. Unii chiar cred ca ar fi fost un obicei mostenit de la daci. Eu inclin sa cred ca etimologia este latină “motus“, adica “rebel“. Cine cunoaste chiar istoria lor mai recenta (Sec. XIX si XX) poate intelege foarte usor de ce cred eu ca aceasta etimologie este corecta, bineinteles fara a intra in pseudo tezele protocroniste. Cum am ajuns la moţ? Probabil si cu ajutorul limbii germane in care ” zopf, tzopf” = chică / moţ, deci de la motus la mot, de la mot la tzopf si de la ţop la moţ. Ar fi frumos daca am regasi cuvantul tzopf in germana veche. Personal nu l-am gasit!

Curentele istorice care discuta despre etnogeneza moţilor au generat trei teorii distincte – opinia tarzie, reprezentata in istoriografia romaneasca de Ovidiu Densusianu si Xenopol, care ii considerau pe moţi celti sau germanici (alani si gepizi, pecenegi), opinia mijlocie reprezentata de Vasile Pârvan, care ii considera daco-geti romanizati, si opinia timpurie pe care o sustin eu si care sustine ca moţii au la baza o origine scita si ei sunt urmasii români ai celor mai vechi locuitori (inregistrati de istoria scrisa) ai melegurilor transilvane exact unde se afla astazi satele si cele doua orase in care au trait si traiesc moţi. Acesti sciţi se numeau Agatârşi in greaca Agathirsoi sau engleza moderna Agathyrsi. Daca doriti acesti sciţi intr-o combinatie scito-traca sunt de fapt si generatorii etnogenezei dace. Intr-un cuvant stramosii moţilor sunt mai vechi decat dacii . Ca lucrurile sa fie si mai complicate, Agatârşii sunt dupa parerea unor savanti britanici si stramosii Picţilor, parte din stamosii britanicilor de astazi. Uniunea Europeana inainte de cea actuala.

Cine au fost Agatârşii? Respectiva populatie a fost localizată si amintită de de Herodot la izvoarele râului Maris (Mureş). Arheologic, Agatârşii au fost identificati în grupul de morminte de pe Mureul superior, prezentănd trăsături diferite, cu cele din zonele înconjuratoare. Mormintele au fost datate în perioada 550-450 î.Hr., corespunzator cu datele lui Herodot.

Herodot îi amintește pe agâtirși în conflict cu sciții, fapt ce s-ar opune ipotezei moderne, care îi consideră o ramura a sciților. Legenda transmisă de Herodot, după care Skytes și Agathirsos erau fiii legendari ai lui Heracles, poate cel mult întări ipoteza că agatârșii erau iranieni, ca și sciții. Ei ar fi migrat spre apus sub presiunea persanilor, în jurul anului 600 î.Hr. Herodot îi apropie de traci, distingând totuși la agatârși unele trăsături aparte, cum ar statura, profesionalismul mestesugaresc in plelucrarea metalelor, bogăția în aur și proprietatea comună asupra femeilor.

Aristotel menționează că la agatârși legile se cântau, pentru a fi invățate pe dinafară. Același izvor a acreditat informația că agatârșii se tatuau, preluată și de textele târzii. Scito-agatârșii exploatau materiile din nisipurile aluvionare și zăcămintele de minereuri din zona Roșia Montană. Mai multe despre ei poate intr-o postare viitoare.

Formidabila traditie, extraordinara etnogeneza. Parerea mea ca ar fi meritat un studiu genetic aprofundat. Bineinteles noua ni s-au batut in cap zeci de ani daca nu chiar sute, cu etnogeneza daco-romana, uitand ca intre ultimele izvoare cunoscute si pana la daci au trecut 23 de secole (vezi postarea anterioara), intrebarea ar fi ce naiba s-a intamplat in perioada respectiva, chiar nimeni nu incearca sa afle ?

Bibliografie, note si citate:

Rawlinson George, Sir John Gardner, Herodotus, The History of Herodotus a new English version, Volume 3, London
Parvan Vasile, Dacia, Cambridge University Press, 1928
Rusu Abrudeanu, Ioan – Moţii, calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit, Bucureşti, 1927
WikiComon under GNU
Enciclopedia României

Mai poate avea loc o revoluţie în România? Dacă da, ea se va îndrepta, sper, contra hidoaselor metode de promovare a represiunii şi restauraţiei totalitare prin calomnii…

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. În ţară, sâmbătă, vremea va fi predominant frumoasă şi mai caldă decât în mod normal la această dată, iar cerul va fi mai mult senin. Pe parcursul nopţii, în regiunile vestice şi sud-vestice, vor fi unele înnorări, însă doar izolat se vor semnala averse şi descărcări electrice. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări la începutul intervalului în deltă. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 21 şi 30 de grade, iar cele minime între 7 şi 17 grade, mai coborâte în depresiuni, până spre 2 grade.

În Bucureşti, vremea va fi frumoasă şi mai caldă decât în mod normal la această dată. Cerul va fi mai mult senin, iar vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 28 de grade, iar cea minimă va fi de 11…13 grade, uşor mai coborâtă la periferie.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3241 RON; 1 USD = 3. 3237 RON; 1 EURO = 1. . 3010 USD; Francul elvetian 3. 4818 RON. Gramul de aur 154.8886 RON. Evolutia saptamanala o puteti citi aici.

650 de oameni vor fi disponibilizaţi de la Hidroelectrica până la sfârşitul anului. Până la sfârşitul acestui an, 650 de oameni vor părăsi structurile Hidroelectrica şi ale Hidroserv-urilor, angajaţii disponibilizaţi urmând să primească între 5-12 salarii compensatorii, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, Remus Borza, administratorul judiciar al Companiei Hidroelectrica. ‘Săptămâna viitoare vor fi disponibilizaţi 150 – 200 de angajaţi din rândul personalului TESA, oamenii urmând să primească între 5 şi 12 salarii compensatorii. Încă 200-250 de oameni vor mai pleca ca urmare a vânzării celor 158 de microhidrocentrale, statutul lor fiind însă nu de şomeri, ci de viitori angajaţi ai firmelor care vor cumpăra microhidrocentralele. Nu în ultimul rând, vor mai fi disponibilizate încă 100 de persoane în urma comasării celor 13 sucursale, în numai opt’, a spus Remus Borza. Potrivit acestuia, vânzarea efectivă a microhidrocentralelor va avea loc între lunile iunie şi septembrie, în cadrul unor licitaţii internaţionale. Suma care se speră că se va obţine din această vânzare se ridică la 150-200 milioane euro. ‘Termenul de ieşire din insolvenţă a companiei Hidroelectrica este de 26 iunie a.c. Din punctul meu de vedere, pot să accept crearea unei companii naţionale de electricitate a României, deoarece este nevoie de un mix de producere a energiei termo-nuclear-hidro’, a mai spus Remus Borza. Administratorul judiciar a Hidroelectrica a precizat că fuziunea celor opt sucursale va avea loc până la data de 31 mai a.c. Integral in Capital.

Sentinţă finală într-un dosar de evaziune fiscală în care o tranzacţie de 13 milioane de euro a „scăpat“ de taxe. Două persoane au primit închisoare cu executare în unul dintre cele mai mari dosare de spălare de bani şi evaziune fiscală din vestul ţării. În urma vânzării fabricii de apă minerală Băile Herculane, statul a fost prejudiciat cu aproape 2 milioane de euro doar din taxe. Doi dintre apropiaţii omului de afaceri Zaher Iskandarani au fost condamnaţi la închisoare cu executare pentru un caz care a dus la “dispariţia” a 13 milioane de euro. Aurora Demendy a fost condamnată la cinci ani şi şase luni de închisoare pentru evaziune fiscală, iar Frank Kappler a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru complicitate la spălare de bani, în urma unui proces început în 2008. Un al treilea inculpat, Andress Richard, considerat a fi “creierul” operaţiunii, a fost achitat. Rechizitoriul de trimitere în judecată arată că, printr-o serie de transferuri de active ale societăţilor şi de vânzare a părţilor sociale, proprietarul fabricii (care i-a aparţinut lui Zaher Iskandarani) a devenit firma New Manhatan Investment SRL, iar terenul şi instalaţiile au ajuns la doi cetăţeni germani de origine română, Andress Richard şi Frank Kappler.  Integral in Adevarul.

Proiectele din bani europeni sunt în blocaj financiar major. Aproximativ 60% din autoritățile locale nu au bani să co-finanțeze proiectele derulate prin fonduri europene, iar fondurile de la București vin cu greu sau mai deloc. Autorităţile locale, mai ales cele comunale, nu au bani să contribuie financiar la derularea proiectelor finanţate în mare parte din bani europene, fie că este vorba de cele de infrastructură, sau pe alte domenii.Această situaţie a dus la imposibilitatea demarării de lucrări de infrastructură, pentru că edilii nu au avut bani să angajeze firme. La un pas de faliment – Mulţi beneficiari privaţi, fie că vorbim de firme sau ONG-uri, sunt la limita supravieţuirii pentru că au derulat proiecte şi nu şi-au încasat banii. Beneficiarii care s-au înglodat în datorii, în acest exerciţiu bugetar, nu vor mai depune dosare pentru perioada 2014- 2020. Motivul: mai marii de la Bucureşti au schimbat regulile şi au devansat termenele de plată, astfel că aceştia nu şi-au mai încasat banii, iar primăriile sau pur şi simplu nu s-au mai făcut plăţi, deşi cererile de decontare erau avizate de Autorităţile de Managemnt din cauza lipsei banilor. “Mulţi beneficiari sunt în pragul falimentului pentru că autorităţile de management nu rambursează cheltuielile la timp. Guvernul nu are voie să spună că nu are timp, după ce a semnat contractele de finanţare. Anul trecut au uitat să trimită cererile de rambursare către CE şi banii nu au mai ajuns la beneficiari”, ne-a declarat Sergiu Ţâra, directorul Asociaţiei Comunelor din România (ACR). Integral in EVZ

Şeful Statului Major al Forţelor Terestre a fost trecut în rezervă de preşedintele Traian Băsescu.  Preşedintele Traian Băsescu l-a trecut în rezervă, vineri, pe şeful Statului Major al Forţelor Terestre, generalul-locotenent Sorin Ioan, iar conform regulamentelor militare, până la numirea unui nou şef, atribuţiile acestuia sunt preluate de către locţiitorul său, general maior Mircea Savu. “Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat vineri, 10 mai a.c., Decretul privind înaintarea în gradul de general cu patru stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-locotenent cu trei stele Ioan Sorin din Ministerul Apărării Naţionale”, informează un comunicat al Administraţiei prezidenţiale. Preşedinţia nu face nicio altă precizare. Generalul Sorin Ioan este şeful Statului Major al Forţelor Terestre (SMFT). Conform regulamentelor militare, odată cu trecerea în rezervă a generalului Ioan, atribuţiile acestuia de şef al SMFT sunt preluate de către locţiitorul său, generalul maior Mircea Savu, până la numirea noului conducător al Statului Major al Forţelor Terestre. Generalul Sorin Ioan are vârstă de 59 de ani şi este şeful SMFT din iulie 2012, funcţie pe care a mai deţinut-o în perioada 2004-2006. În 2006 a fost adjunct al şefului Statului Major General, iar între 2007 şi 2010 a fost reprezentant militar al României la NATO şi UE. Începând din anul 2003, el a coordonat mai multe misiuni româneşti în străinătate, atât în Afganistan şi Irak, cât şi în Balcanii de Vest. De asemenea, a fost profesor la Universitatea Naţională de Apărare. A mai deţinut funcţiile de şef al Artileriei Armatei (1996-1997), comandant al Detaşamentului Tactic “Sfântul Gheorghe”, dislocat în Albania ca parte a Forţei Multinaţionale “ALBA” (1997-1998), locţiitor al şefului Direcţiei de Planificare Strategică şi Control al Armamentului din Statul Major General (1998-1999). Integral in Gandul.

Senatorii, satui de Cristiana Anghel: “E o pata neagra pe biografia actualului Legislativ”. Senatoarea PC Cristiana Anghel a cerut conducerii Senatului sa prezinte un punct de vedere oficial cu privire la cheltuielile facute de ea in luna ianuarie pentru biroul senatorial din Dolj. Asta dupa ce presa a scris ca aceasta nu are birou in Dolj, dar ca a incasat banii necesari acestuia de la Senat. Dupa cum arata stenograma sedintei Biroul Permanent din aceasta saptamana, unii membri ai conducerii acestei Camere au ramas cu impresia ca fosta grevista a foamei, in prezent senator PC, vrea sa se foloseasca de Senat in batalia ei cu presa. Tudor Barbu (PP-DD), secretarul in cadrul Biroului Permanent al Senatului, a declarat ca in ceea ce priveste cheltuielile cu biroul senatorial Anghel nu a incalcat legea, dar ca i se pot reprosa altele. El a acuzat-o pe senatoare ca vrea sa se foloseasca de un document care arata ca a procedat corect pentru a acoperi alte domenii in care a gresit. “Doamna senator a comis acte de ilegalitate în ceea ce priveşte cazarea, folosindu-se de statutul de senator, de banii publici”, a spus Barbu. “Este o capcană mediatică acest document. (…) Doamna senator, la Antena 3, deseară, va folosi răspunsul oficial al Senatului României, acuzând pe toată lumea că a crucificat-o nevinovată. Această capcană mediatică este inelegantă și nu-mi permit, din postura de fost jurnalist să-mi las colegii să cadă în această capcană”. “Doamna senator reprezintă o pată neagră pe biografia actualului Legislativ”, a conchis Barbu.”Nu s-a comis nicio ilegalitate, cel puţin pe chestiunea asta”, a sărit în apărarea senatoarei președintele Senatului, Crin Antonescu. Integral in EVZ.

Chiţoiu: Vă spun sută la sută că USL nu se destramă până în 2016. Vicepreşedintele executiv al PNL, Daniel Chiţoiu, afirmă că “sută la sută” USL nu se va destrăma până în 2016, două din cele trei obiective majore ale Uniunii fiind deja atinse, iar al treilea – ca în 2014 Crin Antonescu să devină primul preşedinte liberal al României – urmând să fie îndeplinit. Vicepreşedintele executiv al PNL, Daniel Chiţoiu, ministru al Economiei şi Mediului de Afaceri, a declarat, vineri, în faţa celor 471 de delegaţi la Conferinţa Judeţeană a PNL Mureş, că, în pofida informaţiilor vehiculate în mass-media sau de unii oameni politici, chiar şi din interiorul USL, el spune “sută la sută” că USL nu se va destrăma până în 2016, transmite corespondentul Mediafax. “Vă spun sută la sută că USL nu se destramă până în 2016. USL, când a fost constituită, la începutul anului 2011, a fost constituită cu trei obiective majore: în primul rând – dărâmarea Guvernului Boc, în al doilea rând – ajungerea USL la guvernare prin prim-ministrul social-democrat Victor Ponta, preşedintele PSD, şi al treilea obiectiv major – candidatul liberal Crin Antonescu, preşedintele PNL, să fie primul preşedinte liberal al României, susţinut de USL”, a declarat Chiţoiu, adăugând că partidul său trebuie să fie “vioara întâi în cadrul USL” la alegerile prezidenţiale din 2014. El a arătat că, până la alegerile prezidenţiale, mai este un ciclu electoral, reprezentat de alegerile europarlamentare, unde PNL va trebui să fie în măsură să candideze “ca forţă politică singură”, exprimându-şi încrederea că organizaţii precum PNL Mureş vor contribui cu un rezultat foarte bun la victoria în ambele alegeri din 2014. Integral la Mediafax

Niţu, avizat de CSM pentru că a avut iniţiative în modernizarea managementului Ministerului Public. Tiberiu Niţu, propus pentru a doua oară procuror general, a primit aviz pozitiv pentru că a avut iniţiative în modernizarea Ministerului Public, a fost receptiv la criticile formulate de CSM
la interviul din noiembrie 2012 şi va colabora cu echipa de conducere, arată CSM în motivarea deciziei, potrivit Mediafax. Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care a decis, joi, cu majoritate de voturi, acordarea avizului pozitiv în cazul lui Tiberiu Niţu a motivat că acesta “întruneşte abilităţile necesare funcţie de procuror general din punct de vedere al viziunii manageriale, al compatibilităţii acesteia cu viziunea celorlalţi procurori nominalizaţi în echipă şi al capacităţii personale de a urmări implementarea acestor obiective. “Din analiza planului de management şi din răspunsurile la întrebările adresate de membrii Secţiei pentru procurori având în vedere criteriul de evaluare la referitor la cunoştinţele specifice funcţiei pentru care s-a propus de către ministrul Justiţiei avizarea numirii, Secţia pentru procurori reţine că domnul procuror Niţu Tiberiu Mihail a avut o serie de iniţiative în modernizarea Ministerului Public, a demonstrat receptivitate la criticile formulate de Secţia pentru procurori cu ocazia interviului din 22 noiembrie 2012, constatându-se totodată disponibilitatea sa de a colabora cu întreaga echipă propusă de ministrul Justiţiei pentru conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism”, se arată în motivarea avizului pozivit dat de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.  Integral in Romania Libera

Dragoş Andrei (51 de ani), consilier de stat în cadrul cancelariei premierului Victor Ponta, a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al băncii de stat EximBank, potrivit zf.ro. El a intrat în echipa primului ministru la începutul acestui an. Până în 1999, când şi-a înfiinţat firma de consultanţă financiară Valsa Consulting, Dragoş Andrei a deţinut o serie de funcţii relevante în sectorul bancar – director de operaţiuni şi director general al fostei Banca Franco-Română, sucursala Bucureşti, vicepreşedinte al ABN AMRO România (actuala RBS) şi prim-vicepreşedinte coordonator corporate&retail la Bancorex. În timpul cabinetului Năstase, Andrei a fost secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor.   Potrivit declaraţiei de avere depuse la intrarea în cancelaria lui Victor Ponta, Dragoş Andrei a încasat în 2012 câştiguri totale de 60.000 de lei de la Ministerul Apărării Naţionale, alături de cele 304.000 de lei ca dividende de la Valsa.   EximBank, instituţie bancară cu capital de stat, este condusă de Traian Halalai – preşedinte al Consiliului de Administraţie şi preşedinte executiv al băncii, şi Paul Ichim, vicepreşedinte CA şi vicepreşedinte executiv al băncii. Consilier al premierului Ponta, numit membru în Consiliul de Administraţie al EximBank.Integral in Adevarul.

Întâlnirea Putin – Cameron nu a apropiat poziţiile Rusiei şi Marii Britanii în criza siriană. Poziţiile Rusiei şi Marii Britanii în problema conflictului sirian continuă să rămână divergente, a constatat premierul britanic, David Cameron, după întâlnirea pe care a avut-o la Soci cu preşedintele rus, Vladimir Putin, relatează agenţia EFE. ‘Nu este un secret că poziţiile noastre în această chestiune diferă, dar avem acelaşi obiectiv: să punem capăt conflictului, să oferim poporului sirian posibilitatea de a-şi alege guvernul şi să oprim creşterea şi expansiunea terorismului’, a afirmat Cameron la conferinţa de presă ce a urmat întrevederii cu liderul de la Kremlin. Acesta din urmă a vorbit la fel despre ‘interesul comun de a pune capăt violenţei, de a începe un proces de pace şi ca Siria să rămână un stat suveran şi indivizibil teritorial’.  Premierul britanic a adăugat că sprijină iniţiativa ruso-americană de organizare a unei conferinţe internaţionale pentru Siria, dar a insistat că aceasta trebuie să se concretizeze în constituirea unui guvern sirian de tranziţie. Şi Rusia agreează ideea de principiu a constituirii unui astfel de guvern, dar acesta este singurul punct în care poziţiile Londrei şi Moscovei par să fie apropiate, din celelalte declaraţii reieşind diferenţe radicale de puncte de vedere. Anterior, premierul britanic a afirmat în faţa Camerei Comunelor că ţara sa va continua să sprijine opoziţia siriană care încearcă să-l înlăture de la putere pe preşedintele Bashar al-Assad, în timp ce ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat chiar înaintea întâlnirii dintre Putin şi Cameron că Rusia nu are intenţia de a încheia noi contracte cu Damascul pentru livrarea de sisteme avansate de rachetă, dar că îşi va finaliza livrările conform contractele deja semnate, fără a preciza însă dacă este vorba de rachetele antiaeriene S-300, după cum notează lenta.ru. ITAR-TASS a transmis anterior că Rusia nu intenţionează să vândă Siriei sisteme S-300, dar că îşi va îndeplini livrările de armament defensiv conform contractelor anterioare.  Integral aduce Agerpres

Kerry vorbeşte despre o “dovadă solidă” privind utilizarea armelor chimice de către regimul sirian. Secretarul de Stat american John Kerry a declarat vineri că Statele Unite consideră că deţin o “dovadă solidă” a utilizării armelor chimice de către regimul sirian. În cursul unui dialog cu utilizatorii organizat de reţeaua socială Google+, televiziunea NBC News şi departamentul de Stat, Kerry a denunţat “lucrurile teribile pe care le-a făcut regimul (preşedintelui sirian Bashar al-Assad prin voinţa sa de a ucide între 70.000 şi 100.000 de persoane din propriul său popor, prin faptul că a recurs la gaz, pentru care considerăm că avem dovezi solide privind utilizarea sa”. Aceste cuvinte ale liderului diplomaţiei americane, tocmai întors vineri dintr-un turneu la Moscova şi în Rusia centrat asupra Siriei, marchează un pas suplimentar în declaraţiile executivului american în ceea ce priveşte dosarul armelor chimice din această ţară aflată în război. Casa Albă a apreciat luni ca fiind “foarte probabil ca o parte din utilizarea armelor chimice care a avut loc în Siria (să fie) atribuită regimului” sirian şi nu rebelilor. Preşedintele Barack Obama a promis la sfârşitul lui aprilie reevaluarea “opţiunilor” americane privind Siria dacă se dovedeşte că Damasc a folosit arme chimice, însă a avertizat între timp faţă de decizii luate fără a avea “toate elementele” în mână. Siria a utilizat arme chimice şi a “încălcat de mult timp” linia roşie fixată de Statele Unite, a apreciat vineri la rândul său premierul turc Recep Tayyip Erdogan pentru NBC News. Kerry a mai repetat apelul către un “guvern de tranziţie” în Siria, însă care “nu îl va include pe preşedintele Assad”. De asemenea, acesta a vorbit din nou despre conferinţa internaţională privind Siria pe care a anunţat-o în cursul săptămânii de la Moscova pentru sfârşitul lunii mai, confirmând că ar putea avea loc la Geneva. Mediafax

Şeful Rezervei Federale americane: Stabilitatea economică este o armă cu două tăişuri. Stabilitatea economică este o armă cu două tăişuri, pentru că încurajează investitorii pe pieţele financiare să îşi asume riscuri necugetate, a declarat vineri preşedintele Rezervei Federale americane (Fed), Ben Bernanke, transmite AFP. “Actorii pieţelor financiare au tendinţa să îşi asume riscuri mai mari atunci când condiţiile macroeconomice sunt relativ stabile”, a afirmat Bernanke într-un discurs susţinut la o reuniune a Fed de la Chicago. El a adăugat că se poate spune că “o perioadă de stabilitate economică prelungită este o armă cu două tăişuri”. În contextul nivelului redus al dobânzilor, Fed urmăreşte în mod special o posibilă cursă a randamentelor şi a altor forme de riscuri care pot afecta preţurile activelor şi legătura lor fundamentală cu economia, a mai spus Bernanke. Profitând de lichidităţile ample puse la dispoziţia pieţei de către Fed, investitorii au împins indicii bursieri de pe Wall Street la niveluri record, sugerând apariţia unei bule speculative, în timp ce economia SUA înregistrează un ritm relativ lent de creştere. Pe de altă parte, administraţia americană sporeşte presiunea asupra Europei . Înainte de întâlnirea miniştrilor de Finanţe din statele G7, Washngtonul a cerut deschis corecturi la politicile europene de austeritate. secretarul Trezoreriei americane, Jacob Lew, va prezenta la Londra o listă cu patru probleme, pe care Europa ar trebui să le rezolve de urgenţă, scrie presa americană În special, Germania ar trebui să relaxeze măsurile de austeritate. În zona euro, şomajul este la cote record din ultimii 20 de ani. Cererea privată este şi ea scăzută şi ameninţă să nu permită revirimentul economic pentru al şaptelea trimestru la rând. Chiar şi în cele patru state europene din G7, economia s-a contractat per total în 2012. În acest context, consideră SUA, urgenţa este stimularea cererii private, pentru ca economia europeană, dar şi cea mondială să se poată relansa. În opinia SUA, zona euro nu mai poate continua pe cursul austerităţii. Costurile sociale ameninţă să explodeze. Oficialul american opinează că statele puternice au cheia rezolvării crizei. Germania, de exemplu, are un excedent de 7% din PIB în balanţa sa comercială. Acesta trebuie însoţită de o cerere crescută, de salarii mărite şi de condiţii mai atractive la achiziţia de imobile. Integral aduce Adevarul

Deziluzie în Bulgaria, înainte de alegerile anticipate. Bulgarii sunt chemaţi duminică la urne, în cadrul primului tur de alegeri legislative anticipate. Analiştii observă un val de deziluzie în rândul votanţilor, care au de ales între aceleaşi partide. Cel puţin patru partide vor avea în mod sigur deputaţi în viitorul Parlament bulgar, în urma alegerilor legislative anticipate de duminică, arată datele unui sondaj recent. Chiar dacă a dezamăgit, partidul conservator GERB al fostului premier Boiko Borisov, are toate şansele să obţină o victorie în acest scrutin cu un singur tur, dar fără o majoritate pentru a guverna. Ultimele sondaje îl creditează cu 28% din intenţiile de vot, în timp ce principalul său opozant, Partidul Socialist Bulgar (PSB) ar urma să obţină un scor de 23 până la 25,6%. Mişcarea pentru Drepturi şi Libertate a etnicilor turci ar obţine 10%, iar formaţiunea ultranaţionalistă Ataka 7,5%. Absenţa alternativei se va face simţită şi în privinţa participării la vot, estimează analiștii. Până la 18% dintre alegători declară că nu vor să se prezinte la urne, iar 35% că nu s-au decis încă pe cine votează. Tulburările din februarie, provocate iniţial de o adevărată explozie a cuantumului facturilor la energie electrică, s-au transformat într-o mişcare de protest, punctată de violenţe, împoriva sărăciei, şomajului şi corupţiei.  Fostul premier Boiko Borisov a demisionat, pe 20 februarie, împreună cu Guvernul său, provocând alegeri anticipate, cu două luni înainte de termen. Aduce RFI

Marea Britanie a început să își vâneze bogătașii cu conturi ascunse în străinătate. O sută dintre cei mai bogaţi britanici ascund miliarde de lire sterline în conturi secrete din afara ţării, o constatare ce a declanşat o anchetă internaţională fără precedent cu privire la evaziunea fiscală comisă de persoanele vizate.Ministrul britanic de finanţe George Osborne i-a avertizat pe evazionişti şi pe încă 200 de contabili şi consilieri acuzaţi că ajută unele persoane să înşele fiscul britanic. “Mesajul este simplu: dacă vă sustrageţi plătirii impozitelor, venim după voi”, a spus Osborne. HM Revenue & Customs i-a avertizat pe cei menţionaţi în documente provenite din afara ţării, oferite pentru prima dată autorităţilor de către un informator în 2009, că “vor fi urmăriţi în justiţie sau vor suporta pedepse semnificative” dacă nu-şi dezvăluie voluntar neregulile fiscale, în contextul în care Marea Britanie a intensificat eforturile de combatere a evaziunii fiscale. Arhiva de date de 400 GB care a ajuns la autorităţile fiscale conţine aceleaşi date deţinute şi de publicaţia The Guardian în noiembrie 2012 şi în martie acest an. Documentele relevă structuri financiare complicate care folosesc companii şi trusturi din Singapore şi Insulele Virgine până în Insulele Cayman şi Insulele Cook. Ministerul britanic de Finanţe lucrează în colaborare cu autorităţile fiscale americane şi australiene în cadrul celei mai mari investigaţii transfrontaliere vizând evaziunea fiscală şi i-au avertizat pe presupuşii evazionişti că ar putea fi nominalizaţi public dacă nu-şi clarifică situaţia şi nu explică aranjamentele fiscale. Fiscul britanic a anunţat, la rândul său, că va continua să analizeze datele, echivalentul încărcăturii din peste 200 de camioane cu foi A4, dar “a identificat deja peste 100 de persoane care beneficiază de aceste structuri”. O parte dintre aceste persoane “au fost deja identificate şi sunt în curs de anchetare pentru evaziune fiscală offshore”, potrivit Agerpres. Totodată, fiscul anchetează peste 200 de contabili, avocaţi şi consilieri din Marea Britanie care potrivit documentelor ce au parvenit Fiscului au ajutat anumite persoane în unele aranjamente fiscale. Aduce EVZ.

Criza Slovenia-UE. Să fie troica ultima soluţie? Guvernul sloven respinge această opţiune şi se declară hotărât să stopeze de unul singur căderea în gol a economiei. Totuşi, timpul presează şi cetăţenii încep să se apere. Munţi înalţi, o fâşie de litoral, peşteri misterioase şi o bucătărie delicioasă transformă Slovenia într-un paradis pentru turişti. Sub această idilă se ascunde însă mânia în clocot a cetăţenilor. Ei cer guvernului să acţioneze, fiindcă situaţia economiei se aseamănă cu o bombă cu ceas. Creşterea economică scade continuu de câţiva ani iar şomajul s-a dublat comparativ cu anul 2008. Principalele bănci ale ţării se află în pragul falimentului. Este o stare pe care Slovenia nu a mai cunoscut-o până acum, fiindcă ţara era privită ca un elev-model între noii membri ai UE. “Slovenia ca poveste de succes, aşa cum a fost prezentată de mass media străine şi autohtone, s-a dovedit o iluzie”, a declarat Anej Korsika. “Criza ne-a lovit din plin. Oamenii şi-au pierdut locurile de muncă, salariile bugetarilor au fost micşorate iar viaţa de zi cu zi a devenit plină de greutăţi”. Cândva, Korsika a ajuns la convingerea că paharul s-a umplut. El a fost unul din organizatorii protestelor de amploare care i-au ţinut pe politicieni în şah vreme de mai multe luni şi care au provocat, în final, căderea guvernului conservator, condus de Janez Jansa. Acelui cabinet, fatală i-a fost până la urmă politica de austeritate, la care s-au adăugat câteva scandaluri de corupţie. Acest amestec i-a înfuriat la culme pe sloveni. Totuşi, schimbarea la vârf nu-l mulţumeşte pe deplin de activistul în vârstă de 28 de ani, fondatorul Iniţiativei Socialismului Democratic. “Noul guvern condus de premierul Alenka Bratusek menţine politica de austeritate iar problemele oamenilor iau amploare. O revenire nu se arată la orizont”, constată Anej Korsika. Fie din convingere, fie de nevoie, guvernul doamnei Bratusek vrea să combată criza prin măsuri dure de economisire. Potrivit planurilor, începând cu 1 iulie, taxa pe valoarea adăugată va urca de la 20 la 22 la sută. În plus, un nou impozit imobiliar va fi introdus începând cu anul viitor, simultan cu reducerea, cu 599 de milioane de euro, a cheltuielilor de la buget. Aceasta din urmă înseamnă, mai concret, micşorarea salariilor în sectorul bugetar. Dacă toate acestea nu se vor putea aplica, începând de anul viitor va fi introdus “un impozit de criză temporar” pe toate veniturile, a avertizat Bratusek. Totodată, se analizează posibilitatea privatizării companiei Telekom Slovenija şi a altor întreprinderi de stat. Pe acest fundal, tensiunile sociale nu se pot decât agrava. Integral la Deutsche Welle.