Author: theophyle

Ipoteza principala a acestui mic eseu poate fi definita simplu – Nu turma este vinovata ca lupii au imputinat-o, ci ciobanul care nu s-a luptat cu lupii. Pe scurt, meritele sau defectele ciobanului vor hotari soarta turmei.  

5 intrebari clare si 5 raspunsuri prezumtive

Prima intrebare – pot democratiile genera un sistem in care conducatori alesi democratic prin vot universal pot fi capabili si eficienti? Raspunsul este bineinteles afirmativ, pentru simplul motiv ca se  intampla si s-a intamplat de aproape un secol.

A doua intrebare – pot alte sisteme, considerate nedemocratice, sa genereze lideri la fel de capabili si eficienti? Raspunsul este bineinteles ca da, se intampla de 4 milenii de istorie scrisa a societatii umane.

A treia intrebare – exista vreo legatura intre crizele  sociale, economice, politice, sau culturale si lipsa continua de conducere competenta si eficienta ? Si aici raspunsul nu poate fi decat afirmativ. Lipsa unei conduceri competente reprezinta catalizatorul crizelor si de multe ori generatorul ei.

A patra intrebare – exista un grad de erodare dupa care intervine declinul unei societati (stat, uniune sau federatie) din cauza lipsurilor de competenta si eficienta ale conducatorilor acestor societati? Da, exista! Istoria scrisa a omenirii, cu sau fara interpretari partizane, ne indica clar existenta unei erodari, care poate fi fatala sau care poate fi oprita de o schimbare  a sistemului care genereaza conducatorii societatii in proces de erodare.

O a cincea intrebare – care este perioada de rezistenta a unei societati care se erodeaza din cauza lipsei de competente? Aici raspunsul nu poate fi decat speculativ! Daca privim spre societatile trecutului, considerandu-le vechi (batrane) si la societatea moderna, considerand-o noua (tinara) si aplicand metafora “metabolismului social” vom vedea ca in trecut erodarea a fost mult mai lenta, devenind vizibila dupa doua-trei generatii de conducatori incompetenti. Intr-o societate dinamica si interconectata global ca societatea noastra, erodarea si declinul vor fi mult mai rapide, cu posibilitatea de a surveni in mai putin de o singura generatie. O generatie cuprinde in zilele noastre (2008 – 13) o perioada de 25-30 de ani.

***

Inainte de a trece la justificarea raspunsurilor mele, o mica poveste istorica. De la Nero, 54 d.Hr., si pana la Nerva, 98 d.Hr., intr-o perioada de 44 de ani, adica 2 generatii au condus Roma 7 imparati (Nero, Galba, Otho, Vitellius, Vespasian, Titus, Domitian).  Desi exista inca multe dezbateri daca Domitian a lasat Roma in deficit sau nu, un lucru este clar – Roma a fost lovita grav de inflatie si preturile alimentelor au crescut de 5 ori in perioada Titus-Domitian.

Dupa perioada de erodare, Roma intra intr-o perioada de regenerare si apogeu, cunoscuta drept “perioada celor 5 împaraţi buni” – Nerva, Traian, Hadrian, Antoninus Pius si Marcus Aurelius. Dupa aceasta perioada de apogeu, va intra Roma in “criza secolului al III-lea”, dupa care se va eroda total, declin dupa care se va prabusi.

Termenul de “5 împaraţi buni” ii apartine lui Niccolò Machiavelli, folosit in cartea lui “Discurs asupra primelor zece cărţi ale lui Titus Livius.” Mai recent, titlul si motivatiile lui Machiavelii sunt preluate se marele istoric englez Edward Gibbon in capodopera proprie “Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman.” Ambii carturari mentioneaza ca succesul celor “5 împaraţi buni” se datoreaza faptului ca ei au fost alesi (numiti) si nu au mostenit biologic tronul imperial (respectivii sunt cunoscuti  si ca “imparati adoptati”). Tot conclud ambii carturari ca toti acesti imparati au fost inainte de a deveni conducatorii romani, figuri politice, militare sau intelectuale de exceptie, implicit au avut cariere meritorii inainte de apogeul imperial.

***

Intorcandu-ne la raspunsurile pe care le-am dat intrebarilor cu care am inceput acest mic eseu, am cateva completari:

1. O democratie poate genera conducatori capabili numai daca acestia au fost probati prin cariere anterioare, care s-au dovedit apti, cu succese in afara politicii. Pepinierele  partidelor politice au produs fructe alterate, incapabile sa-si conduca popoarele. Majoritatea liderilor occidentali sunt politicieni de meserie, care chiar daca au invatat o alta profesiune sau au studii academice intr-o profesie liberala au exersat-o extrem de putin, poate chiar deloc. Putinele exceptii sunt exact acelea care confirma regula.  Deci acesti oameni, care raspund de soarta milioanelor de oameni ai popoarelor lor, sunt de fapt persoane care nu au excelat in nimic, niciodata. Singura cariera pe care o au este politica pe care o profeseaza, de cele mai multe ori populist si oportunist. Occidentul contemporan este condus de cei mai nepregatiti lideri din perioada de dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.

2.  Continuitatea politica a liderilor care nu au reusit sa se aleaga si care se “cramponeaza” de continuarea  reprezentarii partidelor este total nerealista si daunatoare partidelor si electoratelor.

3. Cresterea “competentelor” si modelele cunoscute in alte parti ale lumii in afara Occidentului sunt de multe ori mai eficiente decat cele existente in democratiile occidentale. Traditia Orientului Îndepărtat cunoaste tranzitia de la un conducator la un altul printr-o institutie (inteleapta), care se numeste tàishàng huáng, in romaneste poate fi tradus “conducator maret  ”, in sensul unui conducator care si-a implinit destinul, traieste si cedeaza locul benevol altora, pe care ii considera capabili de a-l urma.   Traditia a inceput in 202 d.Hr. , regatul Chinez – Han,  cam cu un deceniu inaintea unificarii lui Qin,  aprox. 210 –220  d.Hr. Ea continua pana astazi si cred ca va continua mult timp de aici incolo. Aceasi traditie de “conducator in retragere” o puteti intalni si in Japonia, se numeste Daijō-tennō si a fost parte dintr-un sistem de guvernare numit Insei (cvasi monastic, nu in sens crestin).  In Coreea, acelasi sistem se numeste Sang-hwang si a rezistat pana la prima anexare a Coreei la Japonia la inceputul secolului XX.

Din nefericire, toti vom urmari impreuna dezintegrari sociale si prabusiri de state, in special din cauza lipsei de intelegere a conducatorilor populisti, lipsiti de viziune si de intelegere, care alesi la fiecare 4-5 ani trebuie sa-si mentina populismul pentru a supravietui.

 Bună dimineata intr-o zi de luni. Luni, în regiunile extracarpatice vremea se va menţine deosebit de caldă pentru această dată, în timp ce în rest valorile termice vor marca o scădere. Gradul de instabilitate atmosferică va fi accentuat în zona de munte, în prima parte a zilei şi în nordul, centrul şi sud-vestul ţării, iar după-amiaza şi noaptea în jumătatea estică a teritoriului, dar cu precădere în nordul Moldovei şi Bărăgan.

Vor fi averse, ce vor avea şi caracter torenţial, însoţite de descărcări electrice şi intensificări ale vântului care izolat pot lua aspect de vijelie. Izolat va cădea grindină. În regiunile vestice vor mai fi unele înnorări şi condiţii de ploaie la începutul zilei, apoi cerul se va degaja. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 21 de grade în Maramureş şi 32 de grade în Muntenia, iar cele minime se vor situa, în general, între 8 şi 18 grade.

În Bucureşti, vremea se va menţine deosebit de caldă pentru această dată. Cerul va fi variabil, cu înnorări accentuate mai ales spre seară, când vor fi averse, însoţite de descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 31 de grade, iar cea minimă va fi de 15…16 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3395 RON; 1 USD = 3. 3701 RON; 1 EURO = 1. 2876 USD; Francul elvetian 3. 4924 RON. Gramul de aur 149.1664 RON.

Datoria externă a depăşit 100 mld. euro, faţă de 72 mld. euro cât era în decembrie 2008. Statul este dator străinilor 37 mld. euro, iar băncile şi companiile private cu 64 mld. euro. În decembrie 2008 datoria statului era doar de 11 mld. euro, iar cea privată era de 61 mld. euro. Datoria externă totală, care include atât datoria statului, cât şi pe cea privată, a ajuns în martie 2013 la 101 mld. euro, faţă de 21 mld. euro în decembrie 2004 şi 72 mld. euro în decembrie 2008. În decembrie 2008, când a început criza, datoria externă totală era de 72 mld. euro, din care statul avea 11 mld. euro, iar firmele private şi băncile 61 mld. euro. Din datoria externă suplimentară acumulată în criză, statul este responsabil de 26 mld. euro, în timp ce sectorul privat şi-a mărit expunerea faţă de exterior doar cu 3 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, de patru ani 90% din banii noi din exterior care mai vin în România sunt împrumutaţi de către stat, iar firmele private şi băncile doar îşi re­înnoiesc liniile de finanţare. Mai mult, în ultimul an băncile străine şi-au redus finanţările locale, în timp ce statul a continuat să se împrumute masiv în străinătate. Astfel, datoria publică externă (compusă din datoria guvernului şi cea a BNR) a crescut între martie 2012 şi martie 2013 de la 34 mld. euro la 37 mld. euro. Datoria externă a Guvernului a înregistrat în martie 2013 la martie 2012 un salt de 5 mld. euro, de la 24 mld. euro până la 29 mld. euro, iar datoria externă a Băncii Naţionale a scăzut de la 10 mld. euro până la 8 mld. euro ca urmare a rambursărilor către FMI. Datoria externă privată (bănci şi companii) a scăzut în aceeaşi perioadă cu 2 mld. euro, de la 66 de miliarde de euro la 64 mld. euro, în principal ca urmare a reducerii expunerii băncilor-mamă către România. În total, datoria externă a crescut de la circa 100 miliarde de euro în martie 2012 la 101 miliarde de euro în martie 2013. Integral in Ziarul  Financiar

Gigi Becali a vrut să fugă din ţară duminică seară, înainte de sentinţa din “Dosarul Terenurilor”. I s-a deschis un nou dosar penal. De dimineaţă a fost la biserică, spre seară în Ghencea, la partida cu cântec Steaua-Viitorul (2-5), noaptea a vrut să plece din ţară! Cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să anunţe luni verdictul în “Dosarul Terenurilor”, unde poate primi o condamnare cu executare, Gigi Becali a intenţionat să zboare în Israel, dar a fost oprit de poliţie pe aeroport. Potrivit RTV, Becali urma să decoleze duminică seara, în juriul orei 23.00, cu un avion care aparţinea unei companii a lui Ion Ţiriac, spre Israel, dar a fost oprit de poliţiştii de frontieră.   Becali nu avea interdicţie de a ieşi din ţară, dar gestul său poate cântări foarte greu în faţa completului format din cinci judecători, care mâine va anunţa decizia definitivă în cazul schimbului de terenuri dintre finanţatorul stelist şi MApn.    Cu atât mai mult cu cât Becali ar fi trebuit să anunţe autorităţile de plecarea sa, lucru care nu s-a întâmplat. Potrivit unor surse, Becali ar putea fi audiat de procurori la Parchet. S-a aflat de ce Gigi Becali a fost ridicat de pe aeroport. Lui Becali i-a fost deschis un nou dosar penal, pentru Avicola Iaşi, unde este invinuit de înşelăciune şi delapidare, iar Poliţia avea mandat de aducere. Este vorba de un dosar penal aflat pe rol de mai mult timp şi în care a început abia acum urmărirea penală.    Becali a fost dus duminică seara la Parchet, apoi a fost eliberat, dar are în acest moment interdicţie de a părăsi ţara. Integral in Adevarul

Avertismentul lui Ilie Sârbu: USL Se rupe mâine dacă nu pleacă Roșca. Un avertisment dur din partea vicepreședintelui PSD și totodată socrul lui Victor Ponta: USL se va rupe dacă liberalii îl vor ține și mâine în brațe pe Sorin Roșca Stănescu. “USL se rupe mâine dacă nu pleacă Roșca”, a declarat la România TV, Ilie Sârbu. “E un cumul, nu e doar Roșca Stănescu. oamenii încep să aibă curaj dacă văd că nu i se întâmplă nimic lui Roșca Stănescu”. Sârbu i-a dat ca exemplu pe cei doi senatori liberali de Bihor care au amenințat că vor depune o moțiune simplă împotriva ministrului Mediului, Rovana Plumb, dar s-a referit și la stenogramele din ședința PNL, care arătau cum mai mulți miniștri liberali își exprimau vehement nemulțumirea față de PSD și Victor Ponta. “Probabil dl Ponta blochează vaccinul pe care vrea să-l facă dl Nicolăescu, de vreo 200 de milioane”, a declarat acesta, cu referire la ministrul Sănătății, care se plângea în ședința de joi a PNL că premierul îi blochează proiectele. Integral in EVZ

Perdeaua de fum. Cinci evenimente importante nebăgate în seamă în ultimele zile din cauza “celei mai grave crize ale USL” Ocupaţi cu declaraţiile belicoase în jurul cazului Sorin Roşca Stănescu, liderii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, au ţinut agenda publică, mai multe zile, cu “cea mai gravă criză a USL” de la înfiinţare, avansând chiar, mai mult sau mai puţin voalat, riscul ruperii coaliţiei de guvernare. În tot acest timp, au fost puse în umbră câteva importante evenimente economice şi sociale, mici bombe cu ceas pe termen lung pentru Guvern, de natură să afecteze atât imaginea publică a cabinetului Ponta, cât şi să pună sub semnul întrebării semnarea unui nou acord de tip preventiv cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Gândul a făcut topul celor mai importante cinci evenimente trecute cvasineobservate pe agenda publică a acestei săptămâni, cu efecte politice şi economice importante, însă: 1. Eşecul privatizării CFR Marfă; 2. Noile artificii ale Guvernului pentru a reduce, pe hârtie, arieratele autorităţilor locale, Executivul fiind încă foarte departe de nivelul de la care FMI acceptă să redeschidă subiectul unui nou acord de tip preventiv cu România;3. Ameninţarea cu retragerea a ArcelorMittal dacă Guvernul nu negociază un preţ mai mic la energie; 4. Protestele de la Poşta Română, înăbuşite pentru moment, dar fără soluţionatrea cererilor greviştilor;5. Numirea controversată a noii garnituri de procurori la şefia Parchetului General, a DNA şi a DIICOT; Integral in Gandul

Cum a devenit PSD forţa dominantă în USL. Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au întrecut sâmbătă în gesturi reverenţioase şi în declaraţii de fidelitate unul faţă de celălalt, dar criza din USL nu s-a încheiat. Înregistrările din şedinţa PNL scot în evidenţă nemulţumirea crescândă a peneliştilor din teritoriu faţă de dominaţia PSD exercitată prin instrumentele guvernamentale şi teama lor că PNL va fi redus la un rol secundar. Antonescu a declarat că „episodul Roşca Stănescu este încheiat“, dar Ponta s-a ferit să confirme, în condiţiile în care azi expiră însă ultimatumul dat de liderul PSD privind sancţionarea lui Roşca Stănescu. „Episodul Sorin Roşca Stănescu este unul încheiat, despre care s-a spus din toate părţile şi cu toate nuanţele tot ce trebuia spus. Noi v-am descris şi cred că a făcut-o şi Victor Ponta şi au făcut-o şi alţi colegi de-ai noştri pe larg tot ceea ce era de spus. Eu despre acest caz nu mai am nimic de adăugat, cred că şi domnul Ponta v-a spus totuşi că avem şi altă treabă în România decât asta. S-a discutat, nu s-a bă–gat sub preş, fiecare a spus ce vrea, ce îl doare, ce trebuie să facem, ne‑am înţeles, mergem mai departe“, a afirmat Antonescu, la Conferinţa Naţională a Tineretului Naţional Liberal. Anterior, Antonescu şi Ponta avuseseră o întrevedere la Palatul Victoria, despre al cărei conţinut, cei doi nu au dorit să vorbească. De altfel, Ponta nu a dat declaraţii nici la venirea, nici la plecarea de la Romexpo şi, dincolo de apelul la solidaritate şi „joc de echipă“ pe care l-a făcut în discursul său, nu a oferit nici un indiciu cu privire la poziţia pe care o va adopta astăzi când expiră ultimatumul pe care l-a dat PNL, căruia i-a cerut să-l sancţioneze (cel mai probabil cu excluderea) pe senatorul Sorin Roşca Stănescu. Integral in Romania Libera

Ziua sentinţei! Atmosferă apăsătoare în Pipera lui Becali. Magistrații de la Instanța Supremă vor da astăzi verdicte în două cazuri grele: „Dosarul Transferurilor” și „Dosarul schimbului de terenuri cu MApN” Trei dintre cei mai importanţi oameni din Pipera, fraţii Victor, Giovanni şi vărul Gigi Becali aşteaptă astăzi sentinţa judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) în recursul de la primele condamnări. De această dată, o eventuală condamnare sau achitare va fi una definitivă. Curios sau nu, toţi trei au început să facă investiţii în penitenciare şi în centre educaţionale. Deşi e plină de vile, Pipera tot a sat arată. Gigi Becali a fost ieri dimineaţă la biserica de peste drum de casa sa pentru a cere ajutor divin înainte de decizia judecătorilor în dosarul schimbului de terenuri cu Ministerul Apărării. Procurorii au solicitat instanţei ca patronul Stelei să facă închisoare. Meme – invitat la o roşie, fraţii Becali – „dispăruţi” Latifundiarul s-a rugat şi pentru apropiaţi, ba chiar a făcut investiţii ca să-l ajute pe Meme Stoica implicat în „Dosarul Transferurilor” în care se va da tot astăzi sentinţa definitivă. „Eu am contract cu un penitenciar şi aduc deţinuţi să muncească la sere. Vreau să îl aduc şi pe el să mâncăm o roşie împreună”, a spus Gigi Becali.Pe la prânz, atmosfera părea apăsătoare la „Boogie bar” al fraţilor Becali. Câţiva apropiaţi de-ai lor erau la mesele de la terasă şi îi îndepărtau pe curioşi. Nu ai voie să te aşezi la masă şi nici să intri în incintă. „Este un local privat”, spuneau aceştia străinilor. Victor Becali ne-a transmis că este în Pipera, dar nu are nimic de declarat. În schimb, preotul de la biserică ne-a mărturisit că el ştie că fraţii sunt plecaţi din Pipera. La reşedinţa lui Gică Popescu, paznicul e pregătit să sară la bătaie. „Nu este acasă decât soţia”, ne-a spus acesta. Integral in EVZ

Mandatul cu care merge premierului Ponta la Consiliul European: Cele 4 interese stringente ale Romaniei discutate cu Presedintia. Romania va sustine la Consiliul European diversificarea resurselor de energie in Uniunea Europeana si o politica de neingradire a exploatarii gazelor de sist, printre punctele Mandatului cu care premierul Victor Ponta va merge la Consiliul European din 22 mai. E prima participare in deplina legalitate a premierului la un Consiliu European, cu mandat primit de la presedintele tarii, dupa participarea din iunie 2012, cand Victor Ponta a mers la Bruxelles in pofida deciziei Curtii Constitutionale. Alte interese majore urmarite de Romania la summitul din 22 mai 2013 sunt mutarea banilor europeni de la energia verde la reabilitarea blocurilor de locuinte, precum si tranzitul gazelor prin conductele romanesti, in vederea exportului, in conditiile in care Bucurestiul este in procedura avansata de infringement pe acest subiect. Președintele Traian Băsescu s-a înțeles cu Victor Ponta ca premierul să conducă delegația României la Consiliul European din 22 mai, la care se vor discuta două teme majore: energia și combaterea evaziunii fiscale în Uniunea Europeană. În acest context, președintele Băsescu spunea, pe 15 mai 2013, că vrea ca premierul Ponta să susțină la Consiliul European explorarea și exploatarea gazelor de șist, în cadrul unui topic aparte care să se refere la energiile neconvenționale. Integral in Curs de Guvernare

Judecatoarele care dau verdictul in “Dosarul Transferurilor”: una dintre ele i-a achitat pe Gigi Becali si pe Adrian Nastase, iar alta a dispus arestarea unui coleg de la Inalta Curte. Corina Jijie, Tatiana Rog si Lavinia Lefterache pot trimite dupa gratii niste personaje care pareau a fi deasupra legii pana acum cativa ani. “Adevarul” prezinta cine sunt cei trei magistrati, dar si cele cinci scenarii posibile in cel mai mediatizat dosar din ultima perioada. A inceput in februarie 2006, pornit dintr-o ancheta a “Gazetei Sporturilor”, si sunt sanse sa se incheie in mai 2013. “Dosarul Transferurilor” a avut de toate: audieri, amanari peste amanari, bascalii si glume ale inculpatilor pe seama procurorilor, achitare, recurs, pedepse socante, alte amanari, alte audieri. Din aceste cauze, la un moment dat, cazul chiar a cazut in derizoriu, multi fiind convinsi ca totul e o “perdea de fum”, un “spectacol mediatic”, un joc prin care omul de rand sa aiba impresia ca justitia nu doarme. Dacă a fost aşa sau nu, ne vom convinge luni dimineaţă. Ultima impresie contează, iar ea va fi influenţată decisiv de cele trei judecătoare care vor anunţa un verdict la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. „Adevărul“ vă prezintă cine sunt aceste femei. Integral in Adevarul.

Va urez o zi buna!

Serviciul datoriei externe a depășit încasările la bugetele statului. Datele comunicate de BNR și Ministerul Finanțelor pentru trimestrul unu 2013 arată că serviciul datoriei externe a depășit veniturile totale încasate de stat la bugetul general consolidat. Primul a fost de 11,17 miliarde euro, iar cele din urmă s-au cifrat la 10,72 miliarde euro ( mai exact 47.037,6 milioane lei la Desigur, nu există o legătură directă între cele sumele aferente datoriei totale contractate de stat și de sectorul privat și încasările statului. Însă, pe fondul măsurilor de austeritate, se poate pune problema unde se duc rezultatele economiei românești, atâta cât și cum funcționează, dacă salariații sunt nemulțumiți, multe firme sunt în prag de faliment iar statului nu-i ajung banii pentru investiții. De unde derivă o întrebare simplă cu un răspuns periculos: cât ar fi serviciul datoriei externe dacă nu ar exista datorie externă ? Zero. Unde ar ajunge banii care nu ar mai fi destinați plăților de datorii ? La salariați, firme și stat. Desigur, creditul extern are rolul lui în a grăbi creșterea economică și a reface decalajul față de Occident. Dar nu în orice condiții, nu în orice cuantum și nu în continuă creștere. De aceea, merită să ne uităm mai atent pe cifrele prezentate lunar în comunicatul referitor la datoria externă, dincolo de prioritatea mediatică acordată contului curent al balanței de plăți, aflat încă pe un remarcabil plus după primul trimestru al anului ( +69 milioane euro). Prima observație este că stocul de datorie externă, generator de viitoare plăți, a crescut cu 2,1 miliarde euro. Integral in Curs de Guvernare

Plasamentele cu riscuri mici se împuţinează. Alternativele pentru investitorii care caută active lipsite de riscuri au devenit tot mai rare după criza din Cipru, căderea prețului la aur și tăierile de dobânzi ale băncilor centrale. Lipsa de încredere a investitorilor în sistemul financiar a crescut după soluția găsită pentru criza din Cipru. Şi nu este vorba de investitorii instituţionali, care mai au metode de diminuare a riscului (prin negociere, prin asigurare etc.), ci, mai degrabă, de cei de retail, care caută soluții de înmulțire a economiilor. Oameni care își doresc ca portofoliul lor să fie cât mai sigur, chiar dacă randamentul realizat este foarte mic. Dar, în timp ce se descoperea cu stupoare că depozitul bancar nu este o modalitate de păstrare a banilor, ci o investiție, cotația aurului intra în picaj. De la 1.900 dolari pe uncie, până la 1.350 de dolari. „Justificarea“ pentru prăbușire a fost intenția Ciprului de a vinde din rezerva de aur pentru a acoperi necesarul de lichiditate și încetarea băncii centrale a Indiei de a mai cumpăra masiv metal prețios. De parcă rezervele de sub 14 tone ale Ciprului ar fi putut destabiliza piața mondială a aurului, iar în lipsa Indiei, care oricum a ajuns în top zece țări deținătoare de aur, cu un total de aproape 560 de tone, nu se vor mai găsi cumpărători. Cotația metalului prețios a și revenit, la fel de repede, la aproape 1.500 dolari pe uncie, un semn că scăderea a fost parțial conjuncturală și parțial necesară pentru a reduce dezechilibrul față de restul mărfurilor. Prețul de 1.900 de dolari era, oricum, exagerat, creșterea fiind cauzată doar de teama de risc a investitorilor. Protofoliul trebuie diversificat.Chiar și așa, adică la sub 1.500 de dolari pe uncie, aurul rămâne la o cotație foarte mare. Va mai scădea? Probabil că nu, având în vedere situația. Ar merita cumpărat la acest preț? Mai greu de răspuns. Estimările analiștilor, inclusiv cele de acum cinci-șase luni, indicau o cotație posibilă de peste 2.000 de dolari, până la sfârșitul acestui an. Acum, însă, nu mai crede nimeni prognozele. Pe de altă parte, nici motive pentru o scădere pronunțată nu există. Dobânzile bancare sunt în picaj (inclusiv la noi), bondurile guvernamentale nu mai sunt considerate „safe heaven“, iar depozitele bancare, nici atât. Bursa de valori, ca și piața instrumentelor financiare derivate, reprezintă o alternativă, dar nu pentru întreaga sumă economisită. „Nu este recomandabil ca portofoliul de investiții să fie ocupat doar de un activ, nici măcar pentru cei cu apetit ridicat pentru risc“, spune Tadeusz Kuropatwinski, general manager la XTB România.Integral la Capital.

Investiţii de 200 milioane euro în extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă din judeţul Iaşi. Compania ieşeană ApaVital SA a lansat oficial proiectul de investiţii în cadrul Programului Operaţional Sectorial (POS) de Mediu – etapa a II-a, care are ca obiectiv principal extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Iaşi, obiective care reprezintă obligaţii de conformare pentru sectorul de apă, acestea fiind stipulate în Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană. “Până în anul 2016, toate comunităţile judeţului Iaşi vor beneficia de alimentare cu apă, în conformitate cu cerinţelor Uniunii Europene. De asemenea, cea mai mare parte a comunelor ieşene va avea şi reţea de canalizare. Putem reuşi acest lucru odată cu implementarea POS MEDIU II. Din punctul de vedere al sumelor alocate, este cel mai important proiect finanţat de Uniunea Europeană şi realizat vreodată în judeţul Iaşi”, a declarat Cris­tian Adomniţei, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Iaşi. Lucrările de investiţii din cadrul proiectului POS MEDIU II vor fi implementate între anii 2015 – 2020. Beneficiari vor fi aglomerările urbane din judeţul Iaşi care se încadrează în următoarele condiţii: distanţa dintre localităţi este mai mică de 200 metri sau au o populaţie mai mare de 2.000 de locuitori. Lista scurtă a investiţiilor preconizate a fi cuprinse în acest program cuprinde un număr de 27 de aglomerări urbane din judeţul Iaşi, care vor beneficia în principal de lucrări de alimentare cu apă, realizarea unor aducţiuni, construcţia de rezervoare, realizarea de reţele de canalizare sau construcţia de staţii de epurare. Suma estimată a fi acordată judeţului Iaşi în cadrul POS MEDIU II este de 200 milioane de euro. “Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi canalizare în judeţul Iaşi este proiectul prin care încă o mare parte a locuitorilor acestui judeţ va beneficia de apă şi canalizare la standarde europene. Odată cu acest proiect realizăm noi paşi în îndeplinirea obiectivului de extindere a serviciilor furnizate de societate, în conformitate cu politica de dezvoltare a utilităţilor publice”, a precizat Ioan Toma, directorul general al ApaVital Iaşi. Integral in Bursa.

Miliardarul de la Sidex a cerut „soluţii“ pentru un preţ mai mic la energie, Ponta a afirmat sprijinul pentru o activitate „pe termen lung“ a combinatului. Miliardarul indian Lakshmi Mittal, proprietarul grupului industrial ArcelorMittal, a cerut vineri, într-o întâlnire cu premierul Victor Ponta, măsuri de reducere a costurilor la energie suportate de ArcelorMittal Galaţi, primul-ministru exprimând sprijinul autorităţilor române pentru menţinerea activităţii combinatului pe termen lung. „Lakshmi Mittal a prezentat evoluţiile privind industria oţelului şi preocupările grupului ArcelorMittal pentru asigurarea unui viitor sustenabil al acestei industrii în Europa şi în mod particular în România“, arată un comunicat al Guvernului. În cadrul întâlnirii, omul de afaceri şi-a exprimat „speranţa că mediul investiţional din România îşi va păs­tra atractivitatea şi că vor putea fi identificate soluţii sustenabile, în mod special în domeniul energiei.“  De cealaltă parte, Victor Ponta a afirmat „sprijinul Guvernului român pentru o activitate eficientă şi pe termen lung a grupului ArcelorMittal în România“. Cum întâlnirea lui Mittal cu premierul a avut loc înainte de Consiliul European de pe 22 mai, unde una dintre temele de discuţie va fi competitivitatea Europei, primul-ministru l-a asigurat pe preşedintele ArcelorMittal „că va avea în atenţie şi în acest context problemele semnalate şi implicaţiile asupra competitivităţii, prezentate în cursul întâlnirii“, mai arată sursa citată. Recent, Mittal a cerut liderilor europeni să ridice barierele comerciale în calea concurenţei „neloiale“ din partea Chinei şi să protejeze, astfel, industria de pe continent. El sugera, printre altele, introducerea unor suprataxe la importurile de oţel din state cu standarde de mediu scăzute, potrivit Financial Times. Apelul omului de afaceri a fost auzit şi la Bucureşti. Ministrul economiei Varujan Vosganian a anunţat tot vineri că România, împreună cu alte ţări producătoare de oţel, între care Franţa şi Polonia, va prezenta în scurtă vreme Comisiei Europene un plan de susţinere a industriei siderurgice. Una dintre măsurile incluse în viitorul plan ar urma să fie chiar taxarea importurilor pentru a aduce costurile acestora la nivelul celor suportate de companiile europene. Oficialii ArcelorMittal Galaţi se plâng de multă vreme de costurile energiei şi de lipsa comenzilor, motive pentru care sunt nevoiţi să-şi restrângă activitatea şi să disponibilizeze personal. Un calcul al ZF arată însă că vânzările combinatului ar putea creşte cu 100 mil. euro pe an dacă fostul Sidex ar deveni un furnizor de tablă pentru uzina Dacia din Piteşti. Integral in Ziarul Financiar

ANCOM: Numărul utilizatorilor activi de telefonie mobilă a ajuns în România la 22,8 milioane. Numărul utilizatorilor activi de telefonie mobilă existenţi în România era, la sfârşitul anului 2012, de 22,8 milioane, dintre aceştia 13 milioane optând pentru cartele preplătite, conform datelor oficiale prezentate, joi, în cadrul unui eveniment dedicat Zilei Comunicaţiilor, de Eduard Lovin, director executiv în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii /ANCOM/. ‘Evoluţia pieţei de telefonie şi internet mobil în România pe anul 2012 arată o scădere uşoară a numărului de utilizatori telefonie mobilă dar şi o creştere a traficului de voce SMS şi MMS. De asemenea, se observă o creştere a duratei medii a unui apel, precum şi a numărului mediu de SMS-uri. Creşte numărul de conexiuni mobile în bandă largă şi cel de conexiuni la internet pe mobil (53% din populaţie). În 2012, numărul utilizatorilor activi de telefonie mobilă a scăzut cu 2,5% faţă de 2011, însă evoluţia din a doua jumătate a anului trecut arată o revenire o tendinţei pozitive, respectiv o creştere trimestrială de 0,6%. La finele anului 2012, existau în România 22,8 milioane de utilizatori activi de telefonie mobilă dintre care 13 milioane pe cartele preplătite şi nouă pe bază de abonament’, a afirmat Lovin. Potrivit datelor citate, rata de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă la suta de locuitori ajunsese la 120%, în scădere anuală de trei puncte procentuale, în timp ce traficul de voce s-a diminuat cu 7%, depăşind pragul de 70 miliarde de minute, echivalentul a 26 miliarde de apeluri. De asemenea, traficul de SMS-uri şi MMS-uri a crescut, în decursul anului trecut, dar s-a diminuat traficul de apeluri video. ‘Utilizatorii de cartele preplătite efectuează cea mai mare parte a traficului de voce, respectiv 36 miliarde de minute, adică 56% din total. Mai mult, durata medie a unui apel realizat de către utilizatorii de cartele prepay este mai mare decât a celor cu abonament – 2 minute şi 22 de secunde. În roaming, traficul de voce a înregistrat o creştere anuală de 11%. Raportat la cei şase furnizori de servicii telecom de pe piaţă, existau 10 milioane de conexiuni active de acces la internet mobil, dintre care şapte milioane în bandă largă’, a subliniat oficialul ANCOM. Ziua Comunicaţiilor, ajunsă în acest an la cea de-a 17-a ediţie, reuneşte, joi, într-o conferinţă de specialitate, specialişti din mai multe sectoare, precum IT, companii şi instituţii de specialitate. Agerpres

Bank of Cyprus România – înainte cu tupeu! Constituirea unui depozit la Bank of Cyprus Româ­nia este posibilă, în continuare, deşi, de curând, clienţii băncii au fost în pericol să îşi piardă din bani, pe fondul crizei din Cipru.      Situaţia a fost salvată prin intervenţia Băncii Naţionale a României, care s-a implicat în negocieri pentru transferul către Marfin Bank al majorităţii depozitelor clienţilor, al unei părţi din portofoliul de credite şi garanţiile asociate, precum şi al altor lichidităţi, adică sub supraveghere autohtonă.      După tot scandalul, după toate explicaţiile şi tot efortul, nimeni nu avertizează posibilii clienţi noi ai sucursalei cipriote cu privire la riscurile la care se expun.   Este adevărat că şansele ca cineva să meargă să-şi pună bani la BoC sunt mici, mai ales că la nivelul publicului larg s-a înţeles că banca a fost preluată cu totul de Marfin.   Cu alte cuvinte, clienţii sunt tot pe cont propriu şi trebuie să fie vigilenţi la prevederile din contractele de depozit, la notele de subsol, la ştiri şi la avertismentele BNR.   Nu contează că nici măcar statul nu a fost în stare să facă asta, având în vedere că Fondul de Garantare al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (FNGCIMM) a avut un depozit de 100 de milioane de lei (circa 24 de milioane euro), la Bank of Cyprus (care a fost transferat în urmă cu trei săptămâni la Marfin Bank România).  De fapt, poate că acesta a fost norocul deponenţilor la BoC, salvaţi prin intervenţia BNR, de la taxarea depozitelor cu până la 60%.  La agenţia Dorobanţi din Capitală a instituţiei nu există la vedere niciun afiş care să informeze cu privire la faptul că depozitele sunt garantate în Cipru.   Funcţionarul din bancă ne-a oferit, fără informaţii suplimentare, lista cu depozitele pe care banca le oferă la momentul actual. De pe site-ul BoC România, la categoria produselor de economisire, aflăm că orice potenţial client, care doreşte să îşi constituie un depozit la termen sau să deschidă un cont de economii, se poate încrede în instituţie, întrucât “produsele de economisire pentru persoane fizice de la Bank of Cyprus Sucursala România sunt alegerea potrivită. Conturile de economii şi depozitele la termen sunt garantate în conformitate cu Schema de Protecţie a Depozitelor elaborată de Central Bank of Cyprus, al cărei participant este şi Bank of Cyprus Public Co. Ltd”. Funcţionarul de la sucursala Dorobanţi nu ne-a informat cu privire la transferul BoC către Marfin Bank, oficializat pe 25 aprilie. Integral la Bursa

Analiza “Austeritatea” salariala din sectorul de stat a dus la cresterea numarului celor cu salarii mari. Avem 2000 de sefi de regii autonome care iau peste 8000 de lei salariu si circa 190 de manageri privati de hoteluri cu acelasi salariu. Numarul angajatilor la stat cu salarii de peste 8000 de lei lunar a crescut de la 4393 in 2011 la 4748, anul trecut. Cei care castigau intre 7.000-8.000 de lei (tot in sectorul integral de stat) nu mai sunt 1600 ci aproape 2000. Alti 6000 de salariati de la stat apar suplimentar in 2012 fata de 2011 in transa salariala 3.000 lei-5.000 lei lunar. In zona administratiei publice, fenomenul se repeta. A crescut cei care iau peste 4.000 de lei lunar. Austeritatea pare sa fi ocolit zona salariatilor din bani publici, ea operand in anumite industrii private (in turism si in altele), dar sa privim cifrele putin mai atent. Tot ce e peste 4000 de lei, ca numar al salariatilor  in primarii, prefecturi samd, creste in 2012 fata de 2011. Inainte de a vedea de unde provine numarul acestora, merita sa spunem cateva lucruri si despre zona privata. Aici, ajustarile au fost in linie cu evolutia economiei. In businessul privat nu poti creste numarul celor carora le dai salarii mari daca nu ai performante. In turism, unde drept e ca si evaziunea e ridicata, apar ajustari importante.Ca o comparatie, sa spunem ca avem circa 2000 de sefi de regii autonome care iau peste 8000 de lei salariu si circa 190 de manageri de hotel cu peste 8000 de lei/luna. Si in zona privata avem aparente distorsiuni. In banci si asigurari- domenii printre cele mai lovite de criza ( sa nu uitam ca 2012 pentru banci a fost anul cu cele mai mari pierderi istorice), numarul celor cu salarii mari a crescut. Integral la HotNews

Partenerii României și balanța comercială: Tot deficitul rezultă din comerțul cu 6 țări. Ungaria, înaintea Rusiei și Chinei. Potrivit datelor cu caracter provizoriu publicate de Institutul Național de Statistică, șase țări concentrează 100,4% din deficitul consemnat pe anul 2012 în schimburile externe. Surprinzător, pe primul loc se situează Ungaria, înaintea statelor ex-sovietice de unde aducem țiței și gaze naturale ( Kazahstan și Rusia) și la un nivel aproximativ dublu față fiecare componentă a tripletei Austria – Polonia – Germania. Deși figurează de-abia pe locul șapte în comerțul exterior românesc ( cumulat exporturi cu importuri), Olanda ne aduce un sold deficitar mai mare decât Italia, situată pe locul al doilea în rândul partenerilor noștri de afaceri, cu un volum de trei ori și jumătate mai mare. Explicația constă în diferența mare înregistrată la gradul de acoperire al importurilor cu exporturi (exprimat în termeni FOB/FOB), mai mic de 70% cu Olanda și de aproape 95% cu Italia. La polul opus și cu o sumă similară ( circa 600 milioane euro) se situează Turcia, țara cu care avem cel mai mare excedent. Interesant este că România înregistrează excedente cu celelalte două mari economii ale UE, Franța (54 milioane euro) și Marea Britanie (317 milioane euro), precum și cu vecina noastră de la sud de Dunăre, Bulgaria (circa 200 milioane euro) Problemele majore de echilibrare a schimburilor comerciale apar în primul rând (așa cum era de așteptat) pe relațiile cu Kazahstan ( sub patru procente grad de acoperire, cu exporturi în scădere sub 70% față de anul 2011), China (sub 20% și tot cu exporturi în scădere, dar sub cea a importurilor) și Rusia (circa 46% grad de acoperire, dar cu exporturi peste pragul de un miliard de euro). Integral in Curs de Guvernare

David Cameron le cere liderilor din paradisurile fiscale să coopereze. Premierul britanic, David Cameron, a lansat luni un apel liderilor din zece teritorii de peste mări sau dependinţe de coroană, considerate a fi paradisuri fiscale, să sprijine eforturile depuse de Londra pentru combaterea evaziunii fiscale, relatează AFP. Cameron le-a trimis o scrisoare responsabililor celor zece teritorii de peste mări sau dependinţe de coroana britanică referitoare la subiectul ‘delicat’ al schimburilor de informaţii în ce priveşte impozitarea şi legislaţia privind uzufructul care permite unei terţe persoane având statutul de rezident şi deci subimpozitată să fie folosită ca scut fiscal pentru veniturile obţinute în altă parte. ‘După cum ştiţi, am făcut din lupta împotriva evaziunii fiscale una din priorităţile summitului G8 pe care Marea Britanie îl va găzdui luna viitoare’, a subliniat David Cameron. ‘Cu o lună înaintea acestui eveniment, este timpul să ne facem ordine în casele noastre’, a adăugat el.  ‘Cer tuturor teritoriilor de peste mări şi tuturor teritoriilor coroanei să continue colaborarea cu Marea Britanie în ce priveşte două subiecte delicate: schimburile de informaţii legate de impozitare şi legile privind uzufructul’, a continuat premierul Cameron.  Demnitarul britanic a menţionat că respectă dreptul acestor teritorii de a-şi stabili propria jurisdicţie fiscală, însă guvernul de la Londra trebuie să ştie ‘cine deţine şi controlează în realitate fiecare întreprindere’.  ‘Dărâmarea zidurilor secretului bancar reprezintă o ambiţie de primă mărime a viitorului summit G8’, a insistat el. Cameron le-a trimis această scrisoare liderilor din Bermude, insulele Virgine Britanice, insulele Cayman, din Gibraltar, Anguilla, Montserrat, insulele Turks şi Caicos, Jersey, Guernesey şi din insula Man.  Statele Unite, Marea Britanie şi Australia au anunţat la începutul lunii lansarea unei vaste anchete internaţionale, după ce au intrat în posesia a mii de fişiere informatice privind conturi secrete în paradisuri fiscale. Agerpres

Guvernul Letta a anunţat primele măsuri economice, vizând taxele pe proprietate şi şomajul tehnic. Noul guvern italian, condus de premierul Enrico Letta, a anunţat primele măsuri economice din mandat, estimate să aibă un impact de 3 miliarde euro, printre care suspendarea unei taxe asupra reşedinţei principale şi creşterea resurselor unui fond pentru angajaţii aflaţi în şomaj tehnic. Măsurile corespund minimal promisiunilor noului executiv şi nu abordează principala prioritate naţională identificată de mediul politic, respectiv şomajul în rândul tinerilor, transmite Wall Street Journal (WSJ). Totuşi, deciziile inaugurale ale cabinetului Letta reprezintă un progres important pentru scena politică italiană, având în vedere tensiunile din interiorul coaliţiei de guvernare, formată din principalele partide de centru-stânga, respectiv centru-dreapta. Letta, liderul aripii de centru-stânga din coaliţie, şi vicepremierul Angelino Alfano, reprezentantul formaţiunii de centru-dreapta a fostului premier Silvio Berlusconi, s-au arătat optimişti după şedinţa de vineri a cabinetului, miniştrii reuşind să evite disputele obişnuite din ultimele săptămâni. “Am înscris un gol din prima încercare”, a declarat Alfano, susţinut de partidul de centru-dreapta PdL, care a cerut eliminarea taxei asupra reşedinţei primare introdusă de fostul premier Mario Monti. Letta a subliniat că guvernul a suspendat varianta actuală a taxei, scadentă în iunie, dar intenţionează să prezinte în această vară o reformă a codului fiscal în privinţa taxării proprietăţilor imobiliare. Guvernul de la Roma atrage anual venituri de 44 miliarde euro din taxe asupra proprietăţilor imobiliare. Reforma codului fiscal “va ajuta populaţia şi sectorul construcţiilor”, a declarat premierul, precizând că statul va oferi firmelor şi companiilor credite fiscale şi rate mai reduse de impozitare pe proprietăţile unde se desfăşoară activităţi de producţie. Decizia de a reduce taxele pe proprietate este populară în Italia, unde rata de împroprietărire este ridicată, însă reduc spaţiul de manevră al guvernului pe un alt front de importanţă majoră, respectiv reducerea taxelor pe venituri şi profit. Integral aduce Mediafax.

Curtea Supremă rusă acceptă să examineze cazul Hodorkovski. Curtea Supremă rusă a anunţat duminică faptul că va examina în ultimă instanţă condamnarea fostului patron al grupului petrolier Iukos Mihail Hodorkovski, un critic dur al Kremlinului, aflat în detenţie din 2003, relatează AFP. Curtea a publicat pe site acest anunţ neaşteptat, care vizează a doua condamnare, în 2010, a lui Hodorkovski, atacată cu recurs în februarie. “Acest lucru înseamnă că recursul va fi examinat într-o şedinţă specială a Curţii”, a declarat avocatul fostului magnat al petrolului, Vadim Kliuvgant, pentru agenţia Interfax. “Dacă ei se conformează legii, Curtea nu are altă opţiune decât să îl elibereze pe Hodorkovski şi (pe asociatul său) Lebedev”, a adăugat avocatul. Fostul patron al gigantului petroilier rus Iukos şi asociatul său Platon Lebedev, deţinuţi începând din 2003, au fost condamnaţi în 2005 pentru escrocherie şi fraudă fiscală la opt ani de închisoare. Această pedeapsă a fost majorată la 14 ani în decembrie 2010, după un al doilea proces pentru furt de petrol, un total redus ulterior cu un an, în urma unui apel, urmând ca aceştia să rămână în detenţie până în octombrie 2016. Cazul Iukos a fost denunţat în Rusia şi în străinătate ca o operaţiune inspirată de Kremlin cu scopul de a prelua controlul asupra activelor petroliere şi a-l îndepărta pe omul de afaceri, care a dat dovadă de unele ambiţii politice. Integral aduce Adevarul

Al-Qaida s-a conectat la petrolul lui Assad. Grupările islamiste siriene controlează terenurile petrolifere pe care le folosesc pentru a se înarma și a-și extinde infl uența în statul arab răvășit de război. În lupta pentru înlăturarea regimului de la Damasc, controlul câmpurilor petrolifere capătă o greutate strategică tot mai însemnată. La Raqqa, un oraş din nordul ţării, rebelii au pus mâna pe întreaga infrastructură petrolieră care produce până la 380.000 de barili pe zi. Informaţia nu ar produce nicio emoţie în cancelariile occidentale dacă nu ar fi completată cu următoriul detaliu: grosul rebelilor din regiune este format de militanţii grupării Jabhat al- Nusra, o organizaţie afiliată Al-Qaida din Irak. Alte două zone bogate în petrol, Hasakeh şi Deir al-Zour, situate în est, lângă graniţa cu Irakul, regiune unde sunt concentrare majoritatea instalaţiilor de extracţie a ţiţeiului, sunt fieful grupării autointitulate Statul Islamic Irakian, un alt aliat al reţelei al-Qaida. Ambele grupări jihadiste se folosesc de embargoul impus de Occident Siriei pentru a vinde, folosind sisteme de rafinare improvizate, pe o piaţă avidă după combustibil. Acest comerţ ilicit a devenit astfel una din principalele surse de venit pentru islamiştii sirieni, scrie Daily Telegraph. În loc de taxe Generalul Selim Idriss, comandantul militar al rebelilor sirieni, a cerut ajutorul Occidentului pentru a prelua controlul instalaţiilor petroliere de la Jabhat şi Statul Islamic Irakian. Mult mai disciplinate, grupările islamiste folosesc petrolul pentru a se înarma şi a-şi extinde astfel supremaţia militară, dar şi pentru a controla populaţia locală căreia nu îi percep taxe dacă le cumpără, în schimb, combustibilul produs ilicit. Aduce EVZ

Lupte armate în centrul Siriei. Armata siriană, susţinută de puternicul partid şiit libanez Hezbollah, a lansat duminică un asalt asupra oraşului Qousseir, încercând să preia controlul asupra acestui fief al rebelilor, în centrul ţării, care rezistă de peste un an, a anunţat un ONG, citat de AFP și Mediafax. “Asaltul asupra (oraşului) Qousseir a început şi se poartă lupte aprige între rebeli şi armată la intrarea în oraş”, a declarat pentru AFP Rami Abdel Rahmane, directorul Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, un ONG cu sediul în Marea Britanie care se sprijină pe o reţea vastă de militanţi şi surse militare şi medicale. “Militari şi tancuri încearcă să pătrundă în oraş, iar rebelii încearcă să îi respingă”, a adăugat el. Combatanţi din cadrul Hezbollah, un aliat loial regimului lui Bashar al-Assad, “joacă un rol central în această bătălie”, a subliniat Rahmane. Armata a pregătit ofenisva terestră efectuând începând de duminică dimineaţa o serie de raiduri aeriene asupra oraşului, însoţite de tiruri violente de artilerie şi de mortier, potrivit ONG-ului şi unor militanţi. Aceste bombardamente s-au soldat cu 20 de morţi, inclusiv 11 rebeli, potrivit Observatorului. Armata, susţinută de combatanţi Hezbollah şi membri ai unor miliţii loiale regimului, înceracă de mai multe săptămâni să preia controlul asupra acestui oraş, care scapă controlului regimului preşedintelui al-Assad de peste un an. Aceste forţe au reuşit recent să preia controlul asupra mai multor sate din jurul oraşului Qousseir, în provincia Homs (centru), pe o axă strategică ce leagă capitala Damasc de litoral. RFI

Politici de stânga falimentare. Se îndreaptă şi americanii spre o nouă tiranie? Obama nu e singurul preşedinte şi lider de stânga care se confruntă cu un val enorm de critici… Nici omologul său socialist francez, Francois Hollande, nu se vede răsfăţat de presă, la capătul unui an plin de eşecuri de la trecerea sa la cârma Franţei. Nici măcar un ziar de stânga precum Liberation nu s-a văzut în stare să-l laude fără rezerve pe Hollande, cu prilejul conferinţei de presă ţinute de liderul de la Elysee, spre a-şi polei imaginea. Liberation concede în context că nu e sigur că lui Hollande „îi va ajunge să-şi corecteze imaginea spre a redobândi încredere”. Cu o amplă discreditare a administraţiei sale se luptă şi Barack Obama. Oamenii din subordinea sa i-au spionat pe ziarişti, poate şi adversarii politici pe care, în mod cert, i-au dezavantajat în domeniul controlului colectării dărilor şi taxelor. Majoritatea ziarelor vesteuropene simpatizează puternic cu actualul lider american, dar nici ele nu pot trece sub tăcere seria de scandaluri în care e implicată direct sau indirect Casa Albă. De pildă încercarea ei de a muşamaliza actele de terorism libian care s-au soldat cu moartea mai multor diplomaţi americani la Bengazi. Apoi vitregirea adepţilor politicilor conservatoare şi de dreapta de către serviciul financiar american. Şi, în fine, spionarea jurnaliştilor de peste ocean. Ar fi vorba de „un blestem al celui de-al doilea mandat”, încearcă, timid, să explice derapajul La Repubblica din Roma, un ziar de stânga, care aminteşte că, „de la Ronald Reagan la Bill Clinton”, mai toţi preşedinţii americani au avut de suferit la capitolul imagine în ultimii lor patru ani la Casa Albă.

„Linia roşie la actualele scandaluri îl scoate în evidenţă pe Obama, din unghiul dreptei, ca arhitect al unui stat invaziv, arogant şi incontrolabil”. Cotidianul roman încearcă totuşi să-i dea o mână de ajutor preşedintelui american reliefând că Obama ar putea trece în contul său „niscaiva rezultate economice pozitive, precum de pildă reducerea deficitului public”. În Germania, Kölner Stadt-Anzeiger nu-l iartă pe primul preşedinte de culoare al SUA. „Mulţi speraseră ca Obama să schimbe America”. Or, potrivit ziarului renan, în materie de respectare a statului de drept ar mai fi rămas mult de făcut şi peste ocean. Şi nu doar la Guantanamo…Tot în Germania, alt ziar de stânga, în speţă Tageszeitung din Berlin constată că republicanilor nu le vine să-şi creadă ochilor. Fiindcă, „în urma alegerilor din noiembrie trecut părea că Obama va fi în stare să impună o serie întreagă de reforme fără să ţină cont de opoziţia republicană, aflată atunci în defensivă. Acum Obama se vede expus „unor presiuni masive, care nu şi-au ratat efectul”…De Telegraaf crede că adversarii politici ai lui Obama au mirosit sânge, că-l vor lega la mantinelă pe preşedinte prin înmulţirea comisiilor de anchetă şi îi vor torpila ca atare agenda de reforme care ar fi trebuit transpusă în acest al doilea mandat. Or, după cum observă cotidianul olandez, un şef al Casei Albe transformat în leu de mucava, în speţă „un preşedinte al SUA impotent nu e rău doar pentru americani, ci pentru întreaga lume”. Ziarul critică vehement , în context „apatia lui Obama” americană în chestiunea războiului civil sirian. Şi Der Standard din Austria admite că Obama trece prin cea mai dificilă perioadă din timpului acestui mandat şi deplânge că preşedintele se vede în imposibilitatea de a pune în aplicare măsuri concrete în domenii foarte importante, precum „conflictul sirian, reforma imigraţiei şi crearea zonei americano-europene a liberului-schimb”. Deutsche Welle

Fara indoiala ca unitatea necesara rezolvarii problemelor create de criza metamorfozata si care continua sa se propage sub forme noi din 2008 si pana astazi nu poate fi gasita. Aliantele ad-hoc pentru rezolvarile ineficiente ale unor situatii extreme au produs mai mult rau decat solutii, dezvoltand o neincredere in tot ce s-a facut, chiar daca multe din cele facute au fost chiar de ajutor.

Experienta istorica ne arata ca unitatea dintre natiuni (sau state) a fost produsa prin aliante impotriva unui “dusman comun”. Mult mai simplu este sa implementezi “dusmanul dusmanului meu, prietenul meu” decat cea de-a X-a porunca a decalogului biblic [„Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”] . Pana acum doua-trei decenii era foarte facil sa gasesti un dusman comun unificator, de cand cu “globalizarea / globalitatea” este greu de gasit un dusman comun “unificator”.

Toata lumea il cauta si nu prea este de gasit pentru ca dusmanul potential a devenit atat de intim ca nu mai poate fi declarat ca dusman; el s-a transformat si a devenit parte integrala din entitatile apropiate noua. Ne-au condus, ne conduc si pana una alta ne vor conduce inca o vreme, pana cand vom avea puterea sa recunoastem cu totii situatia si sa intelegem ca vremurile s-au schimbat in rau si nu in bine si ca de fapt am fost suficient de orbiti sa credem ca “progresul” este ireversibil si ca este numai suficient sa ni-l dorim pentru ca el sa se petreaca.

Cine pot fi astazi numiti “dusmanul comun”? Rusii, care sunt principalii parteneri europeni in domeniul energiei sau poate capitalismul de stat al Chinei, care a reusit sa dez-industrializeze occidentul apeland la instinctele de lacomie ale economiei de piata. Poate bancile fortate sa se extinda si sa vanda produse toxice pentru a castiga si mai mult (pe hartie), indestulandu-si actionarii.

Cine este dusmanul – grecii, care si-au falsificat cifrele pentru a-si cumpara un loc nemeritat in lumea buna a Europei sau poate dusmanul au fost italienii, care au imprumutat mult mai mult decat putea sa sustina economia lor. Nici gand!

Dusmanul a fost in noi, cei care am crezut ca politicienii care promit mai mult trebuie alesi si ca sacul asta cu bunatati este fara de sfarsit. Ungurii au incercat panta nationalista crezand ca nimic nu s-a schimbat din anii ’20-30 ai secolului trecut – astazi au ajuns in stare de aproape faliment social si moral, apropindu-se de statutul de “paria european”.

Dusmanul a fost in noi, cei care am crezut ca este suficient sa fii cinstit ca sa administrezi o tara fara sa stii sau fara sa doresti sa stii ca de acel cinstit s-au aciuit sute de capuse, care capusau tara prin neglijenta respectivului cinstit.

Dusmanul a fost in noi, cand am crezut in vorbele dulci despre institutii functionale si reforme mai mici sau mai mari!

Dusmanul a fost in noi, care am crezut ca un cuvant al celui ales de noi este mai presus de orgolii si ambitii si un cuvant dat este cuvant respectat!

Poate, in sfarsit, a venit timpul sa priviti realitatea asa cum este! Si nu asa cum ne-o dorim!

Petroglife si Pictografe

Petrogliful este o forma de exprimare simbolic, preistoric, facuta prin gravura, scrijelire sau pictura pe piatra.

Cele mai vechi petroglife sunt datate in Paleoliticul tarziu sau in Neoliticul timpuriu adica intre 10 si 12 mii de ani, cu mici exceptii timpuri (Kamyana Mohyla-Ucraina). Intre acum 7 – 8 mii de ani apar primele sistem scrise folosind pictografe (vezi mai jos). Petroglifele au ramas insa in istoria unor societati pana la inceputurile secolului 20. Au fost localizate petroglife pe aproape totata continentele lumii, bineinteles dependente de formarea culturala specifica. O mare parte din petroglife sunt destul de usor de  interpretat, o alta este profund criptica fiind legata de mitologia sau comportamentul societati care a produs-o.

Pictografe – Tradus în limba română si provenit din franceză Pictografa este numita siPictogramă,  cuvânt compus provenit din picto şi graphein, semnificând “a scrie prin pictare”.Pictografa/Pictograma este un simbol, desen sau un şir de desene simbolice, sugestive, prin care sunt redate concepte, obiecte, activităţi, locuri şi idei în unele sisteme de proto-scriere.

Pictografia este o formă de exprimarea prin scriere în care ideile sunt transmise prin desene. Pictografia a stat la baza scrierii cuneiforme şi până la un anumit punct, a hieroglifelor scrierii Egiptului antic, care utilizează desene, semne fonetice şi rime determinante.

Sistemele de scriere timpurii erau bazate pe pictograme, care erau abstractizări inspirate de formele unor lucruri, obiecte şi fiinţe reale, la care se adăugau ideograme, desene care reprezentau concepte şi idei. Astfel de sisteme de scriere au început să apară în culturile timpurii de pe teritoriul de azi al Chinei, datate aproximativ acum 7.000 de ani, dezvoltându-se ulterior în sisteme de scriere logografice, acum circa 4.000 de ani. Pictogramele sunt încă folosite ca mijloc major de comunicare scrisă în anumite culturi non-literale din Africa, cele două Americi şi Oceania. Pictogramele sunt adesea folosite ca simboluri primare în multe din culturile contemporane.

Logogram (Logograf)

Logograma (Logografa) este inscriptie care reprezinta un cuvant sau un morfem (unitatea cea mai mică din structura unui cuvânt care poartă o informaţie).  Logograma nu este in nici un caz un fonograma (phonogram) care reprezinta un fonem (phonem). Daca logograma apare in Sumer aproximativ in anul 3200 i.Hr., Fonema va apare in aceasi limba cu aproximativ 4 secole mai tarziu, adica pe la 2800 i.Hr. Anecdotic putem formula idea ca la inceput oamenii au invatat sa scrie si numai dupa un timp au invatat sa si citeasca. Deobicei logogramul este un “ideogram” adica transmite o idee printr-un semn grafic asociativ. Transformarea  in fonogram si dupa acea in cuneiform sau heroglif vor conduce pana la urma la o abstractizare si producerea unui  alfabet. Bineinteles este mult mai usor sa inveti niste semne pe care le poti tine minte asociativ, decat altele care au un element de “memorizare abstracta”. Aceasta evolutie a fost aproape fireasca tinand cont de cantitatile tot mai sporite de documente administrative si social-religioase necesare unei societati in dezvoltare si evolutie intelectuala.   Au fost societati care au evoluat mai rapid in stilizare si abstractizare, si au fost societati care au avut nevoie de mii de ani pentru finalizarea acestui proces. Alte societati nu mai putin evoluate si dezvoltate au preferat cai diferite de stilizare si abstractizare, de exemplu societatile din estul extrem al Asiei. Si in alfabetele moderne pe care le folosim exista multe inscriptionari  care pot fi definite drept logogram, de exemplu: @ # © ® € ₤ $ % &.

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Adevarul. Europa de la vest la vest. Andrei Pleşu

Săptămînalul german „Der Spiegel” editează periodic dosare tematice (Istorie, Ştiinţă, Educaţie, Cultură) care adună laolaltă informaţii şi comentarii de actualitate pentru fiecare domeniu în parte. Mi-a căzut de curînd în mînă un asemenea dosar („Wissen”, nr.2 / 2013), intitulat „Credinţa mea. În căutarea unui adevăr mai înalt”. Autorii îşi propun să expună şi să analizeze prezenţa feluritelor religii ale lumii pe teritoriul german: statistici, interviuri, rezumate doctrinare, ecouri publice. De la confesiunile majoritare (catolicism şi protestantism) pînă la islamul aflat în creştere, la budism, hinduism, iudaism, ezoterisme la modă şi secte de tot soiul, nimic nu este lăsat deoparte. Cu o singură excepţie: creştinismul ortodox. În Germania trăiesc, totuşi, cca 1,5 milioane de ortodocşi (de origine rusească, sîrbească, românească, bulgărească etc.), ceea ce înseamnă aproximativ 1,7 % din populaţia ţării. Numărul musulmanilor este mai mare (4 %), dar budiştii, hinduşii şi aparţinătorii iudaismului luaţi împreună nu acoperă decît cam a treia parte din numărul total al ortodocşilor. Aşa stînd lucrurile, mărturia, faptele şi instituţiile ortodoxe nu puteau lipsi din exerciţiul statistic şi analitic al compactului dosar realizat de prestigioasa publicaţie de la Hamburg. Şi totuşi, ei nu există. Adepţii lui Osho, „piramida energetică Horus”, şamanii, cercurile de medicină alternativă şi o mulţime de alte „orientări spirituale” sunt luate în seamă cu acribie, dar experienţa creştinismului răsăritean rămîne în afara dezbaterii. Nu spun asta ca să încurajez auto-victimizarea pe care o practicăm, de regulă, cu un amestec de milogeală provincială şi orgoliu balcanic. Semnalez, doar, o lacună de ordin ştiinţific (greu de înţeles cînd e vorba de un periodic nemţesc), dar şi una legată de structura mentalităţilor. Integral in Adevarul

Ziarul Financiar. Întrebarea deceniului – de unde creştere economică fără investiţii străine şi credite? Sorin Pâslaru

PIB-ul României a crescut surprinzător pe primele trei luni ale acestui an, cu 2,1% în serie brută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar întrebarea care se pune este de unde provine această evoluţie având în vedere că multe companii din multe sectoare economice nu resimt o îmbunătăţire a vânzărilor şi a profitului, nici măcar marginală.

Dimpotrivă. Cea mai mare firmă din România, Petrom, a raportat marţi, chiar cu o zi înainte de anunţul de ieri privind evoluţia PIB, afaceri şi profit în scădere cu 4% pe trimestrul unu. Alte mari companii-cheie din economia românească cum sunt Arcelor Mittal sau grupul Mechel au avut, de asemenea, o evoluţie mai proastă în trimestrul I faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut. În retail, companiile sunt în general pe creştere zero sau o oarecare evoluţie pozitivă mai mult pe baza inflaţiei.

Cum se explică? Până la apariţia datelor defalcate despre evoluţia PIB pe trimestrul I, o primă presupunere este că avem de-a face cu o creştere provenită în primul rând din îmbunătăţirea poziţiei externe a României. Cu alte cuvinte, avem, aşa cum de altfel balanţa comercială ne indică, o reducere a deficitului comercial de la 1,6 mld. în 2012 la 1 mld. euro în trimestrul I 2013. Integral in Ziarul Financiar

Gandul. Viteza luminii pe întuneric. Lelia Munteanu

Titularul ministerului Marilor Promisiuni aşteaptă să intre în direct. Îşi îndreaptă nodul cravatei, îşi drege vocea. Două subiecte fierbinţi: pensiile şi autostrăzile.

– Stimaţi telespectatori, astăzi vom analiza împreună impactul împăcării Bahmu-Prigoană asupra deficitului de cont curent. (Domnule Pelican, doamnă Tatoiu, bine aţi venit în studioul nostru). Dar, înainte de aceasta, avem un invitat de seamă – ministrul Marilor Promisiuni. Bună seara, domnule ministru.
– Bună seara, dumneavoastră, invitaţilor dumneavoastră şi telespectatorilor care ne privesc.
– Aţi promis în campania electorală că veţi mări pensiile şi autostrăzile.
– Într-adevăr.
– Înseamnă că aţi stabilit o legătură între cele două obiective strategice.
– Bineînţeles.
– Vă rog să detaliaţi.
– Fireşte.
– ?
– Sloganul cu care am câştigat alegerile, ”Dreptate până la capăt” se referă în mod explicit la faptul că, odată terminate autostrăzile – până la ultimul drum, vom putea mări, de îndată, şi pensiile. Concret, bătrânii nu vor mai avea curajul să traverseze autostrada, iar nedeplasându-se vor economisi bani. În caz contrar, filosofia financiară este aceeaşi. Doar că, în plus, ar trebui să achite şi taxa de autostradă, personal sau prin urmaşi.
TATOIU: Am auzit că vreţi să încasaţi taxa de autostradă prin SMS!
– Desigur. Un simplu SMS, cu mesajul ”Cale bătută!”. Dar vă rog să-mi permiteţi să-mi închei raţionamentul, eu nu v-am întrerupt.
TATOIU: Nici n-am început să vorbesc! Integral in Gandul.

Capital. George Soros, rechinul deghizat în filantrop.Rador

George Soros este un personaj controversat. Magnatul maghiar naturalizat în SUA, a cărui avere este estimată în jurul cifrei de 20 de miliarde de dolari, după ce şi-a terminat studiile în filosofie cu Karl Popper şi după ce a dus pentru o bună perioadă de timp o viaţă de om de afaceri, a devenit în ultimii ani un filantrop exemplar.

Multe din speculaţiile sale financiare au rămas în istorie: în 1992, a “scufundat” British Bank, câştigând de pe urma acestei operaţiuni un miliard de dolari.
Din acelaşi an datează şi operaţiunea care a dus, în două etape, la devalorizarea lirei cu 30%, un fapt extrem de dăunător pentru debitul italian, episod pentru ale cărui consecinţe Italia plăteşte şi astăzi.

În acelaşi timp, multimiliardarul şi-a investit atât energia, cât şi sume enorme de bani în iniţiative politice (în 2004, a cheltuit o avere pentru a obstrucţiona alegerea lui George W. Bush în postul de preşedinte al SUA), iar recent s-a implicat în acţiuni caritabile (în parte, cu organizaţia sa ,«Open society», dar finanţând şi un număr din ce în ce mai mare de asociaţii).

Pe scurt, Soros seamănă puţin cu personajul lui Dante, Guido da Montefeltro, vulpoiul politicii care dintr-odată “se căieşte”. Iar faptul că, sâmbătă, a primit premiul «Tiziano Terzani», care i-a fost decernat la festivalul Vicino/Lontano din Udine, premiu care se acordă persoanelor “bune”, a declanşat o serie infinită de polemici. Cineva l-a descris pe Soros ca pe un “rechin deghizat în filantrop”, însă soţia lui Terzani, Angela Staude a răspuns scurt: “A pus în joc tot ceea ce a câştigat”. Integral in Capital

Revista 22. Dormiţi liniştiţi! TIRANIA nu pândeşte după colţ! Cristian Campeanu

Singurul lucru pe care l-am aşteptat cu interes de la Traian Băsescu miercuri seara nu a fost dacă îi va numi sau nu pe Niţu ori pe Bica şi pe Hosu la Parchete, ci cum va justifica aceste numiri. Americanii îi spun „spin”, pentru care echivalentul românesc ar fi „întorsul ca la Ploieşti” sau „datul pe după cireş”. Este arta politicianului pe care faptele nu îl ajută sau îl fac de ruşine ori de râs de a le răstălmăci şi a le ascunde într-un hăţiş de vorbe goale până când devin greu de decelat. Băsescu s-a dovedit un virtuoz al acestei arte şi, de aceea, sarcina restabilirii faptelor este urgentă. Iar ceea ce ne relevă faptele este ceea ce tot americanii numesc „the incredible shrinking president”, un fel de „…nici nu ştii cât de mic începi să fii”.

Sarcina justificării numirii lui Tiberiu Niţu era una grea după ce îl respinsese cu numai câteva luni în urmă, broasca era deosebit de mare şi dificil de înghiţit. Traian Băsescu a reuşit totuşi să o înghită, dar ăsta nu este cel mai grav lucru imaginabil. Politicienii, se pare, fac acest exerciţiu zilnic. Băsescu a spus că „desemnarea lui Niţu nu era un târg e nerefuzat cum i-au spus mulţi” şi a continuat susţinând că “acordul de coabitare nu mă obligă la desemnarea unui candidat pe care nu l-aş fi acceptat: La pagina 4, “Spaţii de cooperare şi modalităţi de cooperare”, se scrie: dacă sunt puncte de vedere diferite va avea prioritate decidentul final. Nici eu nici premierul nu putem aplica altceva, dacă vrem să reziste pactul. Printre domeniile enumarate se afla si numirea procurorului general, procuror sef al DNA etc. Deci nu ar fi fost nicio încălcare a pactului dacă respingeam propunerea ministrului [Justiţiei]”.

Preşedintele are perfectă dreptate: Nu era o propunere de nerefuzat (mereu această referinţă la “Naşul”) iar, dacă ar fi refuzat-o, Traian Băsescu nu ar fi încălcat Pactul de Coabitare. Ceea ce vrea să sugereze preşedintele cu acest “spin” este că, de vreme ce nu era obligat, rezultă că nu a existat un compromis (sau “un târg” cum îi spune domnia sa) dar, în realitate, nu rezultă deloc aşa ceva, mai ales că Băsescu a avut grijă să nu dezmintă explicit că a existat un asemenea compromis sau târg. Dimpotrivă, concluzia raţională este că Băsescu a încheiat de bună voie, neconstrâns, din convingere, o înţelegere cu Ponta privind numirile procurorilor controversaţi în frunte cu Niţu. Integral in Revista 22.

Coabitacul. O capitulare nedemna. Andreea Pora

Peste spectacolul oferit de Traian Basescu la acceptarea listei procurorilor sefi s-a lasat cortina, actorii se retrag si coabitacii ( inspiranta sintagma lui Tapalaga) isi freaca satisfacuti mainile. Imparteala e pe placul tuturor, de la Ponta si Dragnea, la Fenechiu si Voiculescu, pina la Udrea si Basescu. Toti si-au asigurat un fir scurt spre dosare. Presedintele s-a chinuit sa explice numirea lui Nitu prin argumente care i s-ar fi parut lui insusi jalnice pe vremea cind sustinea ca “justitia nu e obiect de negociere” si ca nu vrea la sefia parchetelor “un baiat frumos, care miroase a Dior”, ci unul « cu dosare, rezultate, experienta »

In primul rind, a dat asigurari ca Nitu e un profesionist sadea, ca a iesit pe plus la avize pozitive- 2 la 1, ca face “echipa” cu ceilalti ( da, vor lucra mina in mina pentru NUP-urile la dosarele politice dupa ce ies de la sala de fitness) si ca, tineti-va bine, de acum incolo o sa inceapa epoca de aur a anticoruptiei, aia de pe timpul lui Morar fiind doar un antrenament. Incercind sa-si expuna ultimii muschi de jucator, presedintele ne-a dat o veste cu adevarat proasta: “desemnarea nu era un targ de nerefuzat, pur si simplu a fost o solutie la care am ajuns”. Adica exact ceea ce i s-a spus (vezi articolul “Basescu, o semnatura cit o reevaluare), ca nicio coabitare din lume nu-l obliga sa accepte trocul politic cu Ponta exact in zona justitiei. Acum ca a facut-o, isi asuma in totalitate “responsabilitatea”, aia la care a facut mereu recurs in situatiile complicate, si urmarile pe termen lung ale gestului. “Solutia”, o va deconta tot politic. Aferim. Integral in Romania libera.

Contributors. Restaurare comunista! Dumitru-Felician Lazaroiu

Este dezgustator si împartasesc si altora dezgustul meu profund. Se fac interviuri, se scriu carti în România despre anii regimului comunist, dar de catre cine ? Dese ori de cei care au constituit coloana vertebrala a regimului comunist din România de-a lungul anilor. Supravietuitorii acestei coloane vertebrale, la propriu si la figurat, se exprima si se prezinta ca fiind niste persoane pasnice, care n-ar fi facut nimic rau, au fost doar niste asistenti în diferite activitati zise neutre la exercitiul criminal si ilegitim al puterii, pe care de altfel nu-l considera astfel. Blânzi, bine intentionati chipurile, dupa ce au fost salvati de politrucul Iliescu de oprobriu înca de la începutul loviturii de stat, îsi deapana amintirile ca orice cetatean pasnic. Nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase ! în cel mai rau caz, se arunca totul asupra cuplului blestemat si ridicol al Ceausestilor. Si înca…

De fapt asta a fost si intentia lui Iliescu, sa declare un singur vinovat, pe care l-a împuscat : cuplul cu pricina. De altfel Iliescu a declarat chiar din prima zi a puciului gorbaciovist ca “Ceausescu a tradat înaltele idealuri ale comunismului”, idealuri pe care nu le-a identificat, fiindca nici n-ar fi putut. Apoi Iliescu a fost nevoit sa faca totusi o exceptie, prin a condamna la vreo 2-3 ani de închisoare (dar închisoare de lux, nici o asemanare cu Sighet, Aiud, Balta Brailei, Canalul si alte locuri faimoase) pe membrii CEPEX, dar pentru o singura învinuire : aceea de a fi dat acordul lui Ceausescu, pentru masacrarea manifestantilor din decembrie. Tot aparatul de partid, ca si aparatul de represiune (securitate, militie, justitie) au fost facuti scapati, unii (multi) pensionati, cu pensii grase, altii (si mai multi) reactivati în aparatul noii puteri gorbacioviste de la Bucuresti. Regimul si partidul n-au fost condamnate niciodata de Iliescu.

De-a lungul timpului s-au tot scris carti mincinoase ale participantilor la lovitura de stat din 22 decembrie 1989, cum de exemplu cele semnate de : Iliescu, Roman, Mazilu, Brucan (foarte prolific), generalul Stanculescu si altii. Dintre stâlpii vechii puteri s-au exprimat prin carti, dintre care unele dintre acestea fiind lungi interviuri, cum sunt cele luate si scrise de Lavinia Betea. Printre acesti intervievati sunt de remarcat : Niculescu-Mizil, Andrei Stefan, Gheorghe (Jean) Maurer, Bârladeanu si multi altii. Le-am citit pe cele mai multe, altele mi-au scapat. Dar tocmai fiindca le-am citit, sunt revoltat. Integral in Contributors

Astazi prezentam un articol interesant publicat de saptamanalul de duminica “Welt am Sonntag” sau WamS, după cum o numesc germanii. Saptamanalul este ediţia de duminică a cotidianului Die Welt şi face parte din grupul de presă Axel Springer. Înfiinţat cu o redacţie separata în 1948, la doi ani după cotidian, saptamanalul mizează pe articolele de revistă detaliate (si lungi) şi pe reportaje. La fel ca toate ziarele grupului Die Welt, această publicaţie este, în mod tradiţional, de partea dreptei consevatoare.

Autorul articolului “Fiica preotului roşu” (in original – “Die Tochter des roten Pfarrers”) este Richard Herzinger, jurnalist german născut în 1955, care lucrează la redacţia politică a Welt am Sonntag şi scrie de asemenea pentru Die Welt. Înainte, a lucrat la Die Zeit, şi a fost corespondent în Germania pentru săptămânalul elveţian Zürcher Weltwoche. Are un blog intitulat Freie Welt.

***

Un volum semnat de jurnaliştii Ralf Georg Reuth şi Günther Lachmann, urmând să apară săptămâna aceasta sub titlul “Das erste Leben der Angela M.” [Prima viaţă a Angelei M.], oferă informaţii despre raporturile politicianului german cu dictatura din RDG. Contrar afirmaţiei lui Merkel că ar fi respins mereu, în forul ei interior, sistemul condus de SED [Partidul Socialist Unificat al Germaniei], autorii vor să demonstreze că rolul Angelei Merkel în RDG, ca şi în anii de după căderea Zidului, a fost mai complex şi mai puţin flatant pentru cancelar decât sugerează legenda care circulă pe seama ei.

Potrivit acestei legende, Angela Merkel, neatinsă de îndoctrinarea ideologică, ar fi râvnit mereu la o democraţie după modelul vest-german şi ar fi traversat perioada redegistă într-un fel de exil interior. Această legendă se bazează nu în ultimul rând pe ideea că mediul familial protestant – Merkel este fiica unui pastor – a ferit-o de ispitele şi de iluziile doctrinei de stat socialiste. O privire mai atentă asupra acestui mediu oferă însă o imagine sensibil diferită despre colaborarea teologilor evanghelici – şi deci a tatălui Angelei Merkel – cu sistemul politic din RDG.

Merkel (al cărei nume de fată a fost Angela Kasner) s-a născut pe 17 iulie 1954, la Hamburg. Tatăl ei, Horst Kasner, pastor de profesie, [care, în 1954, s-a mutat împreună cu familia în Zona de Ocupaţie Sovietică], a făcut parte din cercul de teologi cu ajutorul căruia conducerea RDG-ului, aflată sub control sovietic, voia să-şi pună în aplicare ideile de politică statală religioasă. Teologii care au văzut în socialism o alternativă veritabilă la capitalismul vestic au înfiinţat în 1958, la Praga, Conferinţa Creştină pentru Pace (CFK).

Kasner nu a participat numai la CFK, ci şi la Cercul de Lucru Weißensee [grupare a teologilor evanghelici din RDG], al cărui conducător, membrul CFK Hanfried Müller, avea contacte excelente cu biroul politic al SED-ului.

O datorie creştină

Când, în 1961, la apogeul Războiului Rece, conferinţa estică a bisericilor evanghelice din RDG a stabilit, în acord cu EKD [Biserica Evanghelică a Germaniei], că adepţii creştinismului nu trebuie să se supună exclusivităţii nici unei ideologii, Cercul de Lucru Weißensee a formulat poziţia contrară. “Cele şapte teze privind libertatea Bisericii de a servi”ridicau colaborarea cu “puterea de stat antifascistă” la rangul de datorie creştină. “Cele şapte teze” pot fi considerate nucleul ideologic al concepţiei despre “biserică în socialism”. În anii aceia, tatăl Angelei Merkel a fost foarte apropiat de statul condus de SED.

E drept că, începând din 1970, Kasner s-a distanţat treptat de linia oficială a conducerii RDG-ului. Cu toate acestea, Angela Merkel a crescut în sânul unei familii în care politica şi teologia se împleteau armonios şi în care politicul era strâns legat de aspiraţia spre idealul socialist.

Angela Merkel s-a numărat printre cei zece la sută dintre elevii promoţiei ei care au avut voie să urmeze cursurile Şcolii Secundare Extinse (EOS). Spre deosebire de mulţi alţi copii de pastor, ea nu a refuzat să facă parte din organizaţiile de masă ale statului german socialist şi a intrat în rândurile Tinerilor Pionieri. Mai târziu, a devenit secretară delegată a Tineretului Liber German (FDJ) la şcoala unde învăţa. Apropierea ei şi a tatălui ei de sistem au ajutat-o să-şi ia bacalaureatul.

După bacalaureat, Angela Kasner a studiat fizică la Universitatea Karl Marx din Leipzig. Cei care ajungeau acolo aveau o carieră asigurată în ştiinţele naturii. Mai ales dacă primeau, ca Angela Kasner, sarcini de conducere în FDJ. La Universitatea din Leipzig, a intrat pentru prima oară în contact cu cercurile reformiste din partidul comunist.

Fără muncă de agitaţie

În 1981 a devenit secretară pentru “agitprop” în cadrul organizaţiei de bază a Institutului Central de Chimie Fizică al Academiei de Ştiinţe din Berlin (ZiPC), care, cu cei peste şase sute de membri ai săi, nu era deloc o instituţie neglijabilă. Merkel însă neagă în continuare că ar fi fost secretară pentru “agitprop”. De exemplu, în volumul de interviuri Mein Weg [Drumul meu, carte ce nu a fost tradusă în română] din 2005, spunea: “Agitaţie şi propagandă? Nu-mi amintesc să fi făcut vreodată muncă de agitaţie. Eu am lucrat în cultură.”

În toamna lui 1989, [tatăl Angelei Merkel a organizat], la colegiul pastoral, o întâlnire a fizicienilor din RDG pe tema “Ce este omul?”. De fapt, lui Horst Kasner i-ar fi plăcut să-şi vadă fiica cea mare în rândurile SPD-ului [Partidul Social-Democrat al Germaniei]. În ultimii ani însă, influenţa considerabilă pe care o exercitase cândva asupra fiicei lui se diminuase. Merkel a optat singură pentru nou-înfiinţata grupare“Deşteptarea Democratică” (DA).

Dar – contrar declaraţiilor ei de până acum – Merkel nu a intrat în“Deşteptarea Democratică” abia în decembrie, când această formaţiune politică integrase în programul ei elementul unităţii germane ca perspectivă de viitor. Există unele indicii că Angela Merkel ar fi pledat iniţial pentru un socialism democratic într-un RDG autonom şi nu ar fi visat dintotdeauna la unificare. Până la urmă Angela Merkel a făcut parte, ca membră în comitetul director al DA-ul, din Alianţa pentru Germania, formaţiune care a câştigat alegerile legislative din martie 1990 sub protecţia lui Helmut Kohl.

Făcută pentru misiuni mai înalte

Primul om din ierarhia RDG-ului se numea Lothar de Maizière. Fiul lui Clemens de Maizière, fost tovarăş de luptă al lui Kasner, a numit-o pe Angela Merkel purtător de guvern delegat. Performanţele ei în această funcţie au fost recunoscute rapid. “Prin inteligenţa şi seriozitatea ei”, scriaNeues Deutschland, reuşise “să-şi facă un nume” care o recomanda “pentru misiuni mai înalte”.

Previziunea s-a adeverit. După ce DA a fost înglobată în CDU [Uniunea Creştin-Democrată a Germaniei], de Maizière şi secretarul său de stat, Günther Krause, i-au atras atenţia lui Helmut Kohl asupra lui Merkel: de la bun început, cancelarul a fost plăcut impresionat de fiica de pastor.

În general, această carte oferă detalii noi şi instructive despre anumite aspecte ale biografiei lui Merkel în RDG; nu sunt însă dezvăluiri răsunătoare, în măsură să justifice o reevaluare radicală a rolului jucat de Merkel în RDG. Urmărind “prima viaţă” a lui Merkel, recunoaştem mai degrabă trăsăturile politicianului pragmatic, care calculează cu sânge rece şi cu îndemânare tactică.

Încă din perioada redegistă, după cum se pare, eliberată de exaltări utopice şi având mereu în faţa ochilor propria carieră, Merkel a lucrat în şi alături de structurile existente, câtă vreme acestea erau de neocolit. După ce au căzut în desuetudine, ea s-a repoziţionat cu aceeaşi conştiinciozitate în noile structuri ale Republicii Federale.

Articol original publicat in “Welt am Sonntag (Die Wel) ” si tradus in limba romana de Presseurop

Redactat de @DanSu

Cateva consideratii tehice:

Totul se bazeaza pe asa numita ”tratare a evenimentelor”.

Fiecare din aceste evenimente este tratat printr-un sir de instructiuni, care este incarcat de catre sistemul de operare la pornirea calculatorului. Aceste
instructiuni se gasesc in memorie (indiferent daca este vorba de memoria cablata (ROM) sau nu (RAM) ), la anumite adrese. Lista acestor adrese (tabela de adrese), precum si ordinea lor este de asemenea standardizata.
Asa au aparut virusii.

Virusii sunt de fapt un sir de instructiuni (programe), de fapt niste reguli, iar primele instructiuni ale unui virus sunt, de obicei, de incarcare a propriei adrese in lista respectiva, corespunzatoare unei anumite intreruperi. Apoi, la sfarsitul executiei instructiunilor “bolnave”, virusul trimite spe executie la adresa corecta initiala a intreruperii respective.

Acum ceva despre social:

Democratia, asa cum o vad eu, este ca un sistem, in care fiecare componenta isi vede nestingherita de treaba, pana la intalnirea unui evenimet. Evenimentele pot fi de extrem de diverse, dar pot fi desfacute in evenimente primare/elementare. Cel mai important dintre evenimentele produse in viata, este interactiunea cu alte elemente sociale. Mergeti pe strada si doriti sa traversati, apare o ”intrerupere” a actiunii curente, apoi apare, din mediu, ”evenimentul” unei masini care incearca si ea sa strabata intersectia respectiva. Tratarea acestui “eveniment” este facuta de legile circulatiei, care are instructiuni privitoare la prioritati si moduri de actiune clare in diverse situatii. Achizitionarea/vanzarea unui produs este iar reglementata de reguli (unele scrise, altele acceptate tacit). Vanzatorul in interactiunea cu cumparatorul are anumite restrictii (pret/cantitate/atitudini), iar cumparatorul se supune si el anumitor reguli ( plata).

O lista de reguli pentru tratarea evenimentelor se gaseste de asemenea scrisa(hard-cablata), la fel cum exista si reguli nescrise, in codul penal si respectiv in cel moral si etic.

Ce se intampla la aparatia unui virus.

In informatica, acesta va deturna setul de reguli, in folosul propriu, dupa care spre a se “masca”, dupa executia propriilor instructiuni, va trimite spre executie catre regulile “standard” de prelucrare.

In social se intampla cam tot asa. Un hot va incalca regula proprietatii, apoi va invoca dreptul la proprietate. Un “tonomat” va incalca orice drept privind dreptul la propria imagine, dar va invoca in apararea sa dreptul la opinie. Un corupt isi va subordona pentru propriul folos o institutie publica, dar va invoca interesul national (alta institutie mentala) pentru a impiedica analiza publica a faptelor.

Pentru coruptia institutionalizata, un fel de virus socal, trebuie ca virusul sa se instaleze in pozitii in care are acces la “adresele” respective. Gigi Becali se va instala la adresa unei comisii legislativa juridice, SRS-ul se instaleaza la adresa unei comisii de ancheta a procurorilor, Andronescu la ministerul educatiei. Comunistii si infractorii (oricum un cocteil natural) se instaleaza direct sau prin intermediari la adrese unde pot deruta regulile in folos propriu.

Comunismul e un virus social, deoarece invoca niste legi pentru a denatura alte legi. Se invoca binele social pentru a denatura binele individual. Si precum virusii informatici, de-ruteaza regulile binelui individual, trimitand in final spre programul binelui individual. O societate “mai bogata” este prezentata ca o societate de indivizi bogati (desi nimic nu indreptateste de-rutarea aceasta). Dar cand vorbesti de “binele tuturor”, tu – om obisnuit – te gandesti la binele fiecarui individ in parte. Realitatea contrazice asta, dar ce inseamna realitatea in fata unei pareri subiective?

Dar la fel cum exista un sir de reguli scrise (hardware), exista si un set de reguli nescrise. Morale, etice. Aici este rolul bisericii, al educatiei, precum si al eticii. Iar cand acestea sunt “de-rutate” de la functionarea normala, lucrurile o iau razna. Regulile software ale corectei si bunei informari au fost “de-rutate” de grajdani si mirceabadisti virusatori. Se invoca mereu si mereu libertatea presei si se practica din plin dezinformarea, barfa, minciuna si exacerbarea violentei. Androneasca si grajdanii ei au pregatit terenul pe domeniul educatiei, promovand incompetenta si slugarnicia in domeniul educatiei. BOR, prin reprezentantii de frunte, a pregatit terenul prin lacomie manageriala si marginalizarea autenticilor pastorilor modesti si credinciosi (impunerea unor taxe si danii micilor parohii) si in fine, trusturile media au finisat terenul prin exacerbarea vedetismului,violentei si scandalului, in paralel cu excluderea substantei din absolut orice dezbatere.

M-am uitat dupa luni de zile la o emisiune de la TVR. Impresia de cenusiu ceausist m-a coplesit. Parca ma uitam undeva in trecut. Era vorba de un eveniment minor, “X presedinte/primar) a luat masuri..” (nu mai erau persoane ci “autoritati”) … . Halucinant. Oameni care au de-rutat autoritati si care lucreaza in si in numele acestora. Nu reguli aplicate, ci autoritati-personalizate. Nu presedintele este Basescu, ci Basescu este presedinte, nu premierul este Ponta, ci Ponta este premier. Nu ministerul “ia masuri” ci Xulescu ia masuri. Acest virus social, comunism cu fata socialista (desi zic social/liberali/ democrati) au de-rutat regulile sociale. Isi fac treaba lor, dupa care trimit la regulile clasice. Nu Steaua cu patronul Becali, ci Becali patronul Stelei. Si asa mai departe.

X este politai, nu politaiul este X. Parvulescu este presedintele comisiei de dialog despre constitutie, nu comisia de dialog are presedinte pe Parvulescu (la o parte parerea mea personala despre competenta constitutionala si morala a nascocitorului de pre-fraudari).
Iar in media, lucrurile stau mult mai grav. Si acum au inceput sa apara primele roade..

Mircea Marian este doar inceputul. Terenul e pregatit, coca e framntata, aluatul creste. Ca sa parafrazez un vestit plagiarist: “Sper ca Voiculescu e multumit acum! ”

Si sa revin iar la partea tehnica

Antivirusii moderni sunt deosebit de sofisticati si totodata (opinia mea), cam ineficienti, mereu ramasi in urma fata de noile aparitii. Am intalnit odata un program antivirus, de o simplitate dezarmanta si totodata extrem de eficient. Pur si simplu compara de-rutarile intreruperilor si cerea autorizarea utilizatorului pentru ele. Pentru ca nu tot ce intercepteaza (si inlocuieste) un mecanism standard este si malign. Exista si exceptii de la regulile standard, dar utilizatorul trebuia sa cunoasca si sa autorizeze sau sa interzica desfasurarea nestandardizata a programului (eg. La intreruperea de mouse, doreai sa ai alta imagine decat sagetuta standard sau la cea de timp doreai ca la un anumit interval sa te anunte ca ai ceva de salvat… etc.). Intotdeauna insa, antivirusul se raporta la standard.

Si iar in social

La ce standard te poti raporta cand autorizezi de buna voie cu 70% (lasati procentele relative – neprezentii la vot nu deschid calculatorul) ca un proxenet sa conduca un oras turistic, un hot un minister cu bani si un plagiator sa puna in practica o filozofie de guvernare. Iar antivirusul simplu, care ar trebui sa te avertizeze, tace sau vorbeste doar de nu stiu ce prostituata prezenta in pagina 5 (dar vorbeste despre ea in toate paginile). Ce standard crestin poate exista cand primul credincios al tarii vorbeste prostii despre economia de a cheltui zeci de milioane de euro doar pentru betoane ingropate in pamant, taxand parohii ce intretin azile pentru batrani.

Suntem exact la ce standarde ne putem ridica, la standardul lui ”care este”, la ”ne-am injurat, dar nu ne-am jignit”.

Suntem la standardul ”bai muie”, la romaneasca expresie antenistica ”au ramas mai putin de cateva minute”, la ”caloriferul transilvanean antic” si asa mai departe.

Acesta este standardul, iar Mircea Marian s-a intalnit cu el.

Mircea Marian e doar pornirea. Stalin, Pol-Pot, Mao, Ceausescu, Hitler stiu bine asta. Si la zapada, ajunge un fulg.

Care este standardul unei avalanse?