Author: theophyle

A cincea noapte de violenţe la periferia Stockholmului. Cel puţin nouă vehicule au fost distruse de flăcări, în timp ce două şcoli şi o secţie de poliţie au suferit pagube din cauza incendiilor, în cea de-a cincea noapte consecutivă de incidente într-o suburbie săracă a capitalei suedeze, Stockholm, cu o numeroasă populaţie de origine străină, transmite AFP. În cursul acestor incidente au fost arestate opt persoane, însă nu s-au înregistrat răniţi, a precizat vineri dimineaţă poliţia suedeză pentru agenţia TT. În suburbia Rinkeby, din nordul capitalei, şase maşini au fost incendiate, dintre care cinci au ars complet, potrivit unui fotograf al agenţiei France Presse prezent la faţa locului. Alte trei vehicule au fost distruse de flăcări la Norsborg, în timp ce la secţia de poliţie din Älvsjö focul a fost stins rapid. Potrivit pompierilor, două şcoli – prima la Tensta şi a doua la Kista, în apropiere de Husby, unde au început tulburările – au fost, de asemenea, incendiate, însă flăcările nu au reuşit să se întindă. Ca şi în ziua anterioară, poliţiştii au fost loviţi cu pietre în oraşul Södertälje. Tulburările ar avea ca origine moartea la Husby, un cartier defavorizat al capitalei, a unui locuitor în vârstă de 69 de ani, împuşcat la domiciliul său. Poliţia a afirmat că n-a fost posibil să discute cu bărbatul respectiv, înarmat cu un cuţit, şi a pledat legitima apărare. ‘Suntem pe cale să ajungem, încet-încet, la fel ca alte ţări’, a afirmat Aje Carlbom, antropolog la universitatea din Malmö.  ‘Să trăieşti ca tânăr în aceste cartiere izolate se poate dovedi un lucru dificil din mai multe puncte de vedere. Practic, nu ai niciun fel de legătură cu ceilalţi suedezi şi, în majoritatea timpului, nu cred că înţelegi corect societatea suedeză’, a adăugat el.  Din cauza politicii sale liberale în ce priveşte imigraţia, Suedia a devenit în ultimele decenii una din destinaţiile imigranţilor în Europa, printre care irakieni, afgani, sirieni, somalezi sau refugiaţi din ţările Peninsulei Balcanice. Grave incidente comparabile cu cele din prezent au avut loc în 2010 la Stockholm şi în 2008 la Malmö. Agerpres

Atacul Terorist de la Londra:

Încă doi suspecţi au fost arestaţi. Potrivit BBC News online, cei doi suspecţi – un bărbat şi o femeie în vârstă de 29 de ani – sunt acuzaţi de complicitate la comiterea unui act terorist. În total, patru persoane sunt în prezent în detenţie în cadrul investigaţiei. Lee Rigby, un militar britanic în vârstă de 25 de ani care participase la operaţiuni în Afganistan, a fost ucis miercuri, în Londra, de doi presupuşi islamişti. Cei doi, de 22 şi 28 de ani, au fost împuşcaţi de poliţie şi sunt răniţi. Unul dintre suspecţi a fost identificat drept Michael Adebolajo, un britanic de origine nigeriană.

Cine era militarul britanic ucis. Lee Rigby, în vârstă de 25 de ani, s-a înrolat în 2006, iar în 2009 a fost trimis să participe la operaţiunile din provincia afgană Helmand. El revenise la Londra şi se ocupa de recrutări. Lee Rigby, decapitat miercuri la Londra de doi islamişti, are un copil de doi ani şi nu purta uniforma militară în momentul atacului. Într-o înregistrare video, unul dintre autorii atacului afirmă că a recurs la acest gest pentru că “musulmanii sunt ucişi zilnic de militari britanici. Cu acest militar, este dintre pentru dinte şi ochi pentru ochi”. Aduce Mediafax

UE îi va obliga pe creditori şi pe investitori să suporte pierderi la restructurarea băncilor înainte ca statul să intervină cu finanţare. Comisia Europeană (CE) va impune reguli mai stricte pentru bailout-urile bancare astfel încât acţionarii şi deţinătorii de obligaţiuni fără prioritate la plată vor suporta pierderi pentru salvarea băncilor înainte ca statul să intervină cu banii contribuabililor, scrie Financial Times.   Modificarea iminentă a regulilor UE privind ajutorul de stat foloseşte ca model bailout-urile bancare din Spania şi Olanda şi obligă ca toate statele membre să taxeze creditorii chiar dacă există obstacole politice, iar guvernele respective îşi permit să folosească bani de la buget. Sub noile reguli ale CE planurile de restructurare bancară va trebui să fie aprobate de Bruxelles înainte ca statul să intervină. Până acum creditorii au fost forţaţi să-şi asume pierderi pentru salvarea băncilor doar în statele care fac parte din programe de asistenţă financiară finanţate de UE, ceea ce a trezit la Bruxelles temeri că, fără reguli comune, deţinătorii de obligaţiuni din ţările cu economii mai rezistente vor fi trataţi mai blând în timpul unei crize. Comisia înăspreşte regulile privind ajutorul de stat cu ani înainte de introducerea formală a regimului comunitar legat de lichidarea unei bănci falimentare prin obligarea creditorilor să suporte pierderi.  Oficiali de rang înalt din UE se tem că abordarea neuniformă a bailout-urilor ar putea duce la creşterea costurilor de finanţare pentru băncile din statele de la periferia zonei euro deoarece creditorii vor aprecia că riscurile unor „haircut-uri“ sunt mai mici în cazul băncilor din ţări cu rating suveran maxim precum Germania şi Finlanda.  Integral in Ziarul Financiar

Piaţa europeană a muncii, tot mai inaccesibilă românilor. În ultimele două săptămâni, emigranții români și bulgari au fost vizați de o ploaie de propuneri menite să le restricționeze accesul la piața europeană a muncii. Unele dintre ele frizează absurdul. Să fim onești, fum fără foc nu iese. Suntem a
doua cea mai săracă țară din Uniune, ocupăm penultimul loc în privința ratei de absolvire a învăţământului superior, o treime din populație lucrează în agricultură, nu avem o istorie care să ne recomande ca leagăn al civilizației. Și este de ajuns să parcurgi cu avionul ruta București-Madrid ca să-ți dai seama că, într-adevăr, studiile înalte absolvite sau experiența calificată în câmpul muncii nu îi caracterizează pe cei mai mulți emigranți români. De asemenea, mărturiile tuturor acelor bătrânei simpatici din suburbiile Angliei sau Irlandei care se declară șocați că astăzi trebuie să aibă grijă la poșetă și să-și închidă ușile de la casă cu cheia au mai mult decât un sâmbure de adevăr. Totuși, nu am deschis ușa Europei cu forța, am fost invitați și, la vremea aceea, am acceptat încântați. Aproape șapte ani mai târziu, însă, în timp ce toate statele europene (inclusiv România și Bulgaria) se bucură de libera circulație a capitalului și a mărfurilor, populațiile celor două țări sunt, practic, ținute captive de nenumărate restricții și prejudecăți. Zece țări din 25 mențin încă restricții pentru cetățenii celor două state. Din noul pachet legislativ anunțat zilele trecute de premierul britanic David Cameron, unele măsuri sunt de bun-simț, altele par desprinse dintr-un scenariu de groază. Cap de afiș este intenţia executivului de la Londra de a bloca accesul la ajutoare şi locuinţe sociale pentru imigranţii nou-veniţi care nu au contribuit la sistemul de asigurări sociale. Decizie, cel puțin aparent, justificată și rațională, dar care pune nenumărate semne de întrebare: din moment ce Anglia este parte a Uniunii Europene, va trebui extinsă această regulă la nivelul întregului bloc comunitar? Nu este aceasta o măsură discriminatorie, în condițiile în care până acum străinii nu au întâmpinat obstacole similare? Integral aduce Capital.

Banca Vaticanului, cercetată de procurori pentru spălare de bani. Papa Francisc a ameninţat că ar putea să o închidă. Banca Vaticanului a fost anul trecut în centrul mai multor scandaluri referitoare la tentative de spălare de bani, iar raportul Direcţiei de Informaţii Financiare a Vaticanului a scos la iveală şase astfel de infracţiuni. Pe de altă parte, directorul Rene Bruelhart asigură că acestea nu au însă nicio legătură cu activităţi teroriste, deşi când e vorba despre tranzacţii importante de bani este uşor să apară suspiciuni.  Rezultatele raportului sunt prezentate în contextul în care Papa Francisc a declarat de mai multe ori că este nemulţumit de activitatea băncii, considerată cea mai puţin transparentă din lume. Două cazuri au fost preluate deja de procuratură. În 2010, poliţia italiană a blocat 23 de milioane de euro deţinute de Banca Vaticanului. A fost pentru prima dată când autorităţile din Peninsulă au aplicat o măsură atat de dură. În acest an, Papa Francisc a ameninţat că va lua în considerare închiderea băncii, care se ocupă de finanţarea misiunilor caritabile ale Sfântului Scaun.  Aduce Adevarul.

Politicienii instrumentalizează criza. Celebrul filozof Giorgio Agamben, un temut critic al totalitarismelor dar şi al simptomelor degenerative ale democraţiei, afirmă că sub mantia crizei, politicienii impun cetăţenilor măsuri cu totul impopulare. Impresia că actuala criză ar fi devenit doar un pretext spre a impune europenilor o severă politică de austeritate, de inspiraţie neoliberală, a generat atît un apel imperativ al unor partide politice de stînga din Europa cît şi o intervenţie a unuia din cei mai prestigioşi şi controversaţi filozofi contemporani: Giorgio Agamben. Cei dintîi, după ce deplîng o aşa zisă demolare sistematică a unor drepturi salariale şi condiţii de muncă cucerite din greu, de-a lungul ultimului veac, după ce constată că în pofida protestelor nimic nu s-a schimbat, cred că o opoziţie frontală ar fi ultima soluţie, conformă întrucîtva celeia din apelurile-manifest lansate de regretatul Stephane Hessel. Filozoful italian în schimb, profesor de estetică la Universitatea din serenissima Veneţie, agită spiritele prin tezele sale. Inaintea recentei decernări a premiului Leopold Lucas, dotat cu 50.000 de euro, care i-a fost atribuit de către Facultatea de Teologie Evanghelică din Tübingen, Agamben a vituperat în faţa ziariştilor împotriva viciilor actualei societăţi care, în pofida spiritului ei lumesc, secular, ar fi mai religioasă şi iraţională decît cele precedente. Băncile au luat locul bisericilor, banii au devenit Dumnezeu iar bancherii sunt preoţii oficianţi ai noului cult. Opiniile filozofului în vîrstă de 70 de ani, a cărui faimă internaţională se datorează mai cu seamă cărţii sale „Homo sacer”, deşi radicale, nu sunt lipsite de un sîmbure de adevăr şi de unele rezonanţe biblice, trimiţînd cu gîndul şi la viţelul de aur. Dar cum politicienii nu se sinchisesc nici de filozofie nici de filozofi, este puţin probabil că vehemenţa criticilor formulate de Agamben la adresa actualei societăţi dar şi a unor structuri europene, va determina cea mai infimă schimbare. Poate cel mult zîmbetul condescendent al celor care citesc ziarele, în ocurenţă LA REPUBBLICA şi LIBERATION din care le-a fost dat să afle recent propunerile filozofului de reformare a Europei. Inspirate de textele mai vechi ale colegului său francez Alexandre Kojève, formulate după al doilea război mondial, ele merg ceva mai departe virînd uneori spre absurd. La vremea lui, Kojève credea că cele mai mari pericole pentru Franţa ar fi o Germanie din nou puternică şi al Treilea Război Mondial. Acesta din urmă nu a sosit încă dar Germania a devenit între timp motorul Europei. Epoca statelor naţionale a apus, îi urmează cea a Imperiilor. Iar pentru ca în noua constelaţie Franţa să nu-şi piardă virtuţile de Grande Nation, Kojève o vedea la vîrful unui imperiu latin, din care să facă parte Italia, Spania. Portugalia ţinea, în această structură vizionară mai degrabă de Imperiul anglo-saxon din care fireşte că şi Germania urma să facă parte, dar în varianta dez-industrializată, astfel încît să depindă de importurile din Franţa. Istoria a luat-o însă pe alte căi decît cele recomandate de filozoful francez de origine rusă. Agamben crede că tezele răposatului său predecesor merită un plus de reflecţie tocmai acum fiindcă de ceea ce acesta s-a temut, s-a întîmplat. Germania a devenit în Europa reprezentanta mentalităţii anglo-americane, constrîngînd ţările mai sărace să satisfacă interesele celor mai bogate, mai ales propriile sale interese care, cum o dovedeşte istoria sa recentă, nu sunt dintre cele mai nobile. Pe scurt, dat fiind clivajul cras de mentalitate dintre nordul şi sudul Europei, a le impune meridionalilor modul de viaţă şi de lucru al septentrionalilor, ar duce la pieirea celor dintîi, cărora le este străin spiritul capitalist, în vreme ce teutonii sunt animaţi de un etos protestant. Integral la Deutsche Welle

Cate odata singura alternativa de a petrece inca o zi este deconectarea. Fiecare zi iti aduce atat de multe evenimente ca mintea ta nu mai poate sa le “digere”. Miile de oameni adunati intr-un singur loc, mânati din spate sau nu, avand dreptate sau nu, galagia infernala, justificata sau nu, te arunca intr-un tunel de neliniste caruia nu-i vezi sfarsitul. Pe drum spre oaza ta de normalitate te intrebi ce-ti scapa in acest vacarm sau mai exact unde se termina prefacatoria si unde incepe adevarul.

Care este adevarul? Adevarul tau poate fi adevarul lor sau totul este o piesa a absurdului in care numai decorul este adevarat, oamenii fiind actorii care joaca un rol impus sau un rol ales. Cat este o piesa de teatru tranpusa pe scena publica cu un scenariu bine pus la punct si cat este commedia dell’arte. Pe cei care imbraca mastile ii vezi in fata ta, intrebarea este cine le confectioneaza si cine le imparte. Cine este marioneta si cine este sforarul, si poate mai important cine ar fi sforarul sforarului?

Piesa care se joaca astazi este una din cele mai tragice pe care le-am vazut. Unul din cele mai mizerabile locuri in care te poti afla este in preajma unui car de televizune al mogulilor, acolo vei vedea cum arata minciuna scuipata pe ecranele televizoarelor. Vei putea obseva oamenii rinocerizati ai mogulilor, care-si joaca rolul nefast in viata unei democratii furate, inscenind si regizand realitati care nu exista, decupand fragmente si creand un colaj al absurdului din bucatile de realitati compuse din evenimente dure, greutati adevarate si griji profunde.

Sfantul Jiji internat la Rahova transformat intr-un mucenic jerfit compatimit de toti corifeii neamului de parca nu a furat nimic de la nimeni, pentru ca nu a jignit niciodata pe nimeni pentru ca cinstea si onestitatea ii este scrisa pe frunte si nu hotia si inselaciunea. Am vazut astazi fatucile cu microfoane impinse de cameramani, imbracate prost, vorbind o limba care in nici un caz nu este limba mea natala se imbulzeau la intrarile penitenciarului, poate doar o iesi Jiji si le va trage o injuratura asa cum deja s-au obisnuit.

Acesti “profesionisti” mincinosi o fac nu pentru ca cineva le-a spus sa o faca ci din convingerea libidinoasa ca in acest fel si-ar primi salariul care intarzie si luna asta si poate nu va mai fi de loc luna viitoare. Ce mizerie. Ce oameni si cum in troaca asta se toaca adevarurile pe care niste oameni le cred realitati in casele sau birourile lor. Plug-off!

Inca un articol semnat de Barbara Spinelli (“Europa, il sonno della politica”),editorialista de frunte in presa italiana. Născută la Roma în 1946, Barbara Spinelli a participat la fondarea cotidianului La Repubblica şi a lucrat si  la Corriere della Sera înainte de a ajunge la La Stampa, unde a fost editorialistă din 1985. În 2010 s-a reîntors la La Repubblica. Fiind de formaţie filozof, jurnalista specializată în Europa centrală şi de est este fiica lui Altiero Spinelli, figură importantă a luptei antifasciste şi fondator al Mişcării federaliste europene, ulterior Uniunea Federaliştilor Europeni.

La Repubblica a iesit la tipar în 1976, cu ambiţia de a fi ziarul elitei intelectuale şi financiare a ţării. Orientat spre  centru-stânga, cu simpatii afişate pentru socialisti dar si democrati, este foarte critic cu Silvio Berlusconi. Reputat pentru colaboratorii lui – Umberto Eco, Giorgio Bocca sau Bernardo Valli, La Repubblica aparţine grupuluiL’Espresso, al industriaşului Carlo De Benedetti. După începuturi dificile, La Repubblica se afirmă ca unul dintre cele două mari cotidiane naţionale impreuna cu  Corriere della Sera. La Repubblica publică ediţii locale în mai multe oraşe importante (Roma, Milano, Torino, Geneva, Bari, etc.), cu şi mai multe suplimente, cum ar fi suplimentul feminin D, revista Il Venerdi sau revista turistică I Viaggi di Repubblica.

Site-ul este unul dintre cele mai bogate şi cele mai vizionate dintre  site-urile  presei italiene. El este parte din portalul  Kataweb, care aparţine grupului de presă Espresso-Repubblica şi conţine link-uri şi părţi comune cu celelalte titluri ale grupului.

***

Uniunea Europeană devine o biserică afectată de corupţie în care Germania conduce printr-o ortodoxie dogmatică economică.Acest lucru se întâmplă doar în această Europă, aflată în pragul naufragiului nu din cauza situaţiei economice, ci ca urmare a convulsiilor politice aberante: este vorba de scandalul referitor la Curtea constituţională germană, instituţie care a devenit crucială pentru fiecare cetăţean al Uniunii Europene, în timp ce Curtea constituţională din Portugalia nu are nicio valoare.

Mai este vorba de Jens Weidmann, guvernatorul Băncii centrale germane, care îl acuză pe Mario Draghi, guvernatorul Băncii Centrale Europene, că îşi depăşeşte atribuţiile – salvând moneda euro cu mijloacele de care dispune -, declarând, fără ruşine, război împotriva unei monede pe care o numim unică tocmai pentru că nu aparţine doar Berlinului.

Însă mandatul BCE este clar, chiar dacă Weidmann îi contestă constituţionalitatea: menţinerea stabilităţii preţurilor (Articolul 127 al Tratatului de la Lisbona), dar prin respectarea Articolului 3, care prevede dezvoltare sustenabilă în Europa, diminuarea ratei şomajului şi îmbunătăţirea calităţii mediului, combaterea excluziunii sociale, justiţie şi protecţie socială, coeziune economică, socială şi teritorială, solidaritate între statele membre. Ceva nu funcţionează în acest plan, dat fiind că Articolul 3 nici măcar nu apare pe site-ul BCE, de teamă că ar submina poziţia Berlinului.

Peste mai puţin de un an, în mai 2014, vom vota noua componenţă a Parlamentului European. Dar, mai ales pentru italieni, va fi ceva diferit de data aceasta. Pentru că Europa Troicii (structură formată din reprezentanţii BCE, Comisiei Europene şi Fondului Monetar Internaţional) exercită asupra vieţilor noastre presiuni mai mari decât până acum.

Pentru că medicamentele anticriză propuse de Troică sunt contestate de toate popoarele, zdruncinându-l chiar şi pe medicul care le prescrie cu înverşunare: pe 22 septembrie, cetăţenii germani vor merge la vot şi poate că vor premia un partid antieuropean – Alternativă pentru Germania -, o formaţiune apărută în februarie.

Partidele vor trebui să renunţe la minciunile pe care le propagă, cele privind posibilitatea de a o face să se “plieze” pe Angela Merkel. Mai ales în Italia, partidele vor trebui să renunţe la atitudinea de trădare a electoratului şi cetăţenilor. În sfârşit, pentru prima dată, dacă alegătorii vor îndrăzni, vor putea desemna preşedintele Comisiei Europene. Procedura este prevăzută în tratate.

Vorbim de minciuni deoarece cred că niciun guvern nu poate fi în măsură să obţină o atitudine flexibilă din partea Berlinului cu argumentele exclusiv economice vehiculate până acum: mai puţină austeritate, o oarecare creştere economică, unele facilităţi fiscale.

Având convingerea că doar pieţele financiare vor restabili disciplina, Berlinul va deveni flexibil doar dacă aspectele politice vor prevala asupra ideilor economice degenerate în dogme, dacă guvernele, partidele şi cetăţenii vor avea viziuni clare asupra a ceea ce ar trebui să fie o altă Europă: nu cea actuală, cu resurse minime, căzută în echilibre de putere specifice secolului XIX.

Uniunea Europeană se aseamănă în prezent cu o biserică afectată de corupţie care are nevoie de o schismă protestantă, de o Reformă a crezului şi a discursului. Este necesar un plan cu puncte precise (tezele lui Martin Luther aveau 95 de puncte).

Papalitatea economică va fi înlăturată doar când i se va opune un crez politic. Doar în acest mod religia dominantă se va plia, iar Berlinul va trebui să aleagă între o Europă germană şi o Germanie europeană, între hegemonie şi egalitatea statelor membre. A avut mereu de ales în acest mod: Europa, spunea Adenauer în 1958, “nu va fi lăsată în mâinile economiştilor”.

Ortodoxia economică germană datează de mult timp, afirmându-se încă din perioada postbelică sub denumirea de “ordoliberalism”: pieţele financiare ştiu perfect cum să corecteze dezechilibrele, fără intervenţia statului, pentru că au o raţionalitate permanentă. Este ideologia “casei ordonate”: fiecare naţiune va suporta singură erorile făcute (cuvântul“Schuld” înseamnă atât “datorie”, cât şi “vină” în limba germană).

Solidaritatea şi cooperarea internaţională vin ulterior, ca o încununare a sarcinilor îndeplinite cu succes pe plan intern. Ca şi în Marea Britanie, este invocat în mod înşelător şi conceptul de democraţie: transferul unei părţi a suveranităţii lipseşte de sens parlamentele naţionale. Din această cauză, Curtea constituţională germană este rugată să se pronunţe asupra oricărei decizii referitoare la relaţia ţării cu Uniunea Europeană.

Este o situaţie înşelătoare pentru că, în cooperativa Europa, nu toate democraţiile sunt egale: există democraţii mai importante şi altele condamnate. Pe 5 aprilie, Curtea constituţională din Portugalia a respins patru măsuri de austeritate impuse de Troică (diminuarea salariilor bugetarilor şi diminuarea pensiilor), argumentând că intră în contradicţie cu principiul egalităţii.

Comunicatul emis după două zile de Comisia Europeană, pe 7 aprilie, ignoră în totalitate aceste verdict, “salutând” faptul că Lisabona continuă terapia stabilită şi respingând orice renegociere: *“Este esenţial ca principalele instituţii politice din Portugalia să rămână unite în susţinerea programului” de relansare în actuala formă. Tratamentul diferit acordat instanţelor constituţionale din Germania şi Portugalia este atât de incorect încât Europa va supravieţui cu greu ca ideal al propriilor cetăţeni.

Unii spun că Europa poate supravieţui dacă hegemonia germană se va mai flexibiliza, chiar dacă ar rămâne hegemonie. George Soros a cerut acest lucru, cu argumente solide, în septembrie 2012, în publicaţiaNew York Review of Books. Acelaşi lucru îl cere Guvernul polonez. În Germania această abordare este propusă de cei care nu se tem de hegemonie, ci de o mai puţin splendidă şi introvertită autoidolatrie.

Dacă Germania a vrut o Europă supranaţională, chiar cu posibilitatea introducerii conceptului în Constituţie, acest lucru s-a întâmplat pentru că adepţii “ordoliberalismului” (din Banca centrală şi din academii) au fost marginalizaţi în mod constant. Fostul cancelar Konrad Adenauer a impus Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi pactul franco-german unui ministru al Economiei – Ludwig Erhard – care a făcut totul pentru a le respinge. Erhard acuza CEE de “endogamie” protecţionistă şi de“absurditate economică”.

Împreună cu Londra, unii politicieni germani au încercat sabotarea Tratatelor de la Roma, preferând cel mult o zonă de liber-schimb. Nu au ascultat nici de Adenauer, nici de primul şef al Comisiei Hallstein, datorită cărora raţionalitatea politică a învins. Scenariul s-a repetat cu moneda euro: în acest caz, în concordanţă cu Parisul, Helmut Kohl a pus înainte interesele politice, fără a ţine cont de curentul economic principal şi de Banca centrală. Astăzi, variantele alternative sunt similare, dar cu politicieni cameleonici, fără o voinţă fermă. Criza a dezamăgit poporul german. “Ordoliberalismul” se politizează, savurează răzbunări mai vechi.

În acest context, rămâne doar schisma: construirea unei alte Europe, care să înceapă de jos mai degrabă decât de la guverne. Există deja un proiect, elaborat de economistul Alfonso Iozzo: potrivit adepţilor federalismului, proiectul poate deveni “o iniţiativă a cetăţenilor europeni”(conform Articolului 11 al Tratatului de la Lisabona) prezentată Comisiei Europene.

Ideea este de a dota Uniunea Europeană cu resurse suficiente pentru a avea creştere economică în locul statelor constrânse la austeritate. O creştere care să fie nu doar mai puţin costisitoare, pentru că ar fi realizată împreună, ci şi mai corectă din punct de vedere social şi mai ecologică, întrucât ar fi alimentată din taxa pe tranzacţii financiare, din taxa pe dioxidul de carbon şi din introducerea unei Taxe pe Valoare Adăugată la nivel european.

Din primele două taxe s-ar aduna 80 – 90 de miliarde de euro: bugetul comun ar respecta pragul de 1,27 stabilit la un moment dat. Mobilizând Banca Europeană pentru Investiţii şi eurobonduri, am avea un buget de 300 – 500 de miliarde de euro şi 20 de milioane de noi locuri de muncă în economia viitorului (în cercetare, în domeniul energetic).

Pentru a face aceste lucruri, ar fi necesar ca politica să revină la o stare de mobilitate constructivă, după cum spune economistul Jean-Paul Fitoussi, nu un set de reguli automate, ci un set de opţiuni. Ar fi necesară atitudinea autosubversivă a lui Luther, pe care a avut-o când a scris cele 95 de teze şi a spus, potrivit unora: “Aici stau. Nu pot face altfel. Aşa să-mi ajute Dumnezeu! Amin!”.Articolul integral, tradus si adus de PressEurop

Vezi postarea anterioara – O istorie a scrisului (1) – Începuturi. Dupa Petroglife, Pictografe si Logograme, a treia rationalizare a sistemului de scris a avut loc aproximativ 1000 de ani de la aparitia cuneiformelor si a hieroglifelor. Aceasta rationalizare a derivat din adaptarea heroglifelor la limbile semite vorbite pe teritoriul estic al Imperiului Egiptean, adica peninsula Sinai si la nord de ea, Cananul. Aceasta rationalizare a transformat hieroglifele egiptene in semne distincte adaptate la limbile semite vorbite in acest teritoriul. Toate limbile Semite sau Indo-Europene folosesc alfabete derivate din acest alfabet primordial, dezvoltat aproximativ acum 3700-3800 de ani. Acest alfabet primordial poarta cateva denumiri care toate inseamna acelasi lucru, denumirile sunt Sinaitic (proto-sinaitic) sau Cananit (proto-cananit). Aveti mai jos schema de dezvoltare a alfabetelor diferite din acest alfabet primordial.

Alfabetul Sinaitic era compus din semne care reprezentau “interpretari,” la o codificare a heroglifelor, care putea fi inscriptionate cu mult mai simplu dar necesitau o “specializare” mai accentuata in cititul lor interpretativ. Pana in ultimii ani, teoria care sustine aceasta aparitie se baza pe faptul ca aproximativ in perioada intre 1700-1800 i.Hr., imperiul Egiptean se extinde spre est/nord-est, cucerind peninsula Sinai. O populatie semita aflata in Sinai “imprumuta” vreo 30 de heroglife egiptene si le “rationalizeaza” codificandu-le in 30 de semne diferite, fiecare reprezentand un obiect/idee, care vor fi interpretate mai tarziu in consoane lingvistice (limbile semite nu inscriptioneaza vocale).

Deoarece teoriile istorice au “prostul obicei” de a fi demontate, recent au fost descoperite inscriptii “proto-sinaitice” in Egiptul de Sus (sudul Egiptului) in apropierea Vaii Regilor – mortuarul faraonilor. Aceste inscriptii au fost datate cu vreo suta de ani anterior celor descoperite in Sinai, asa ca nu este clar daca Egiptenii au venit in Sinai, sau Semitii au venit in Egipt. Singurul lucru care este insa clar ca alfabetul cel mai vechi in lume (inclusiv Linear A, care nu poate fi exact numit alfabet), este cel Sinaitic/Cananit (cu sau fara particula Proto).

Bună dimineata intr-o zi de joi. Astazi, instabilitatea atmosferică va fi accentuată în cea mai mare parte a ţării şi se va manifesta prin averse ce vor avea şi caracter torenţial, căderi de grindină şi descărcări electrice. Astfel de fenomene vor fi mai frecvente la munte, precum şi în sud-vestul, centrul şi nord-estul ţării. Cantităţile de apă vor depăşi local 25 l/mp. Vântul va prezenta intensificări în Dobrogea şi pe crestele montane, precum şi în timpul ploilor când trecător poate lua aspect de vijelie. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 16…18 grade în vestul şi nordul ţării până în jur de 31 de grade în Bărăgan şi în zona continentală a Dobrogei. Temperaturile minime se vor situa, în general, între 8 şi 18 grade.

În Bucureşti, instabilitatea atmosferică va fi accentuată şi se va manifesta cu precădere după-amiaza şi la începutul nopţii, prin averse ce pot avea şi caracter torenţial, descărcări electrice şi intensificări ale vântului. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 27 de grade, iar cea minimă va fi de 13…15 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3465 RON; 1 USD = 3. 3601 RON; 1 EURO = 1. 2936 USD; Francul elvetian 3. 4693 RON. Gramul de aur 149.7249 RON.

Ce producători de medicamente există în România şi care este cel mai mare inamic al lor. Datele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România arată că numarul cutiilor de medicamente fabricate în Romania a scazut cu 40% din 2006 până în 2011, de la 315 milioane la 190 de milioane. Importurile de medicamente mai scumpe pare a fi cel mai mare inamic al celor 21 de producători autohtoni de medicamente din România, în timp ce exporturile sunt singurul pansament pentru “rănile” lăsate de taxa clawback în bugetul acestora.Cei mai mari producători de medicamente cu fabrici în România sunt următorii, în ordinea cifrei de afaceri pe 2011 (potrivit Cegedim): Terapia Ranbaxy (Cluj, 80,5 mil. euro), Antibiotice (Iaşi, 64,5 mil. euro), Labormed (Bucureşti, 53,7 mil.euro), Zentiva (50,3 mil. euro), Biofarm (23,2 mil.euro), Gedeon Richter (5,8 mil. euro), Infomed Fluids, (5,8 mil. euro), Europharm (4,1 mil. euro), Arena (3,4 mil. euro), Helcor (3,1 mil. euro), Sintofarm (2,5 mil. euro), Magistra Constanta (2,4 mil euro), Ropharma (2,1 mil. euro), Vim Spectrum (2,1 mil. euro) si Laropharm (1,8 mil. euro). Chiar dacă fabricile autohtone produc peste 2.500 de medicamente anual, în topul celor mai vândute medicamente din România se află produse de import şi mai puţin medicamente din producţia autohtonă, pentru afecţiuni precum cancer, boli cardiovasculare, boli psihice, dureri şi răceli. Un alt mare inamic al producătorilor de medicamente este taxa clawback, care continuă să însemne între 15% şi 30% din afacerile acestora şi care i-a pus pe o linie moartă pe aceştia, spunea în urmă cu puţin timp Dragoş Damian, preşedintele producătorului clujean de medicamente Terapia Ranbaxy şi totdată al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România. Integral in Capital.

Ponta anunţă la Bruxelles tăierea subvenţiilor pentru energie verde: “Va fi o reducere în facturile pentru populaţie”. Consiliul European dă verde gazelor de şist. Premierul Victor Ponta a participat astăzi la Consiliul European de la Bruxelles, la care liderii europeni s-au pus de acord pentru o politică energetică unicăî pentru toate cel 27 de state, în care explorarea şi exploatarea gazelor de şist a fost inclusă ca sursă de energie neconvenţională. Aceasta a fost, de altfel una dintre mizele României la acest Consiliu European.  Anunţul legat de gazele de şist a fost făcut, la finalul întâlnirii, de preşedintele Consiliului, Herman van Rompuy. Printre punctele convenite în legătură cu politica energetică, van Rompuy a vorbit despre “transformarea pieţelor celor 27 de ţări într-una singură până în 2020”, “diversificarea surselor de energie, cu toate resursele: convemnţională şi neconvenţională, care include şi gazele de şist” şi despre investiţii  de1 miliard de euro până în 2020, fără a menţiona explicit proiectul Nabucco. La final, Ponta a anunţat că săptămâna viitoare Guvernul va “reeşalona subvenţiile pentru producătorii de energie regenerabilă”, ceea ce “va însemna o reducere a facturilor la energie pentru populaţie, dar şi pentru marii consumatori industriali”. În privinţa explorării şi exploatării gazelor de şist, premierul a arătat că “există o opţiune de a permite ţărilor membre să-şi adapteze legislaţia” în acest sens, dar “nu se va construi o politică europeană”. Integral in Gandul.

Vîntu şi Guşă, în vizorul DIICOT într-un nou dosar privind vânzarea Realitatea Media. Procurorii DIICOT anchetează noi informaţii privind vânzarea, respectiv cumpărarea pachetului majoritar al Realitatea Media. Potrivit sursazilei.ro, Sorin Ovidiu Vîntu a fost chemat la Parchet pentru a-şi da acordul în privinţa unei expertize grafologice, în timp ce Cozmin Guşă a fost amendat cu 5000 de ron, la începutul lunii mai, pentru că nu a transmis DIICOT documentele referitoare la preluarea postului Realitatea. Vîntu şi-a dat acordul pentru o expertiză grafologică. Potrivit sursei citate, anchetatorii ar urma să compare semnătura lui Vîntu cu cea de pe o serie de documente privind vânzarea, respectiv, cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni la Realitatea Media, prezentate la o altă instituţie. Ancheta este legată de o serie de acuzaţii de spălare de bani şi delapidare pe relaţia Petromservice – Realitatea Media, procurorii încercând să identifice patronii reali ai postului de televiziune în perioada la care se face referire. Noile acuzaţii pe care procurorii le documentează se suprapun peste scandalul provocat de decizia definitivă de luni, a Curţii de Apel Bucureşti, prin care firma controlată de Guşă a pierdut brandurile Realitatea în favoarea lui Elan Schwartzenberg, fostul propietar. Potrivit lui Gheorghe Piperea, avocatul lui Elan Schwartzenberg, clientul său a redevenit proprietarul a 126 de mărci ale Realitatea Media. Integral in Adevarul.

Vlad Moisescu, exclus din PNL. Urmează Diana Tușa și Andrei Chiliman. Filiala PNL sector 1 a decis în această seară excluderea din partid a lui Vlad Moisescu, apropiat al primarului Andrei Chiliman și unul dintre fondatorii platformei Inițiativa România Liberală, au declarat pentru EVZ surse din PNL. Alături de Vlad Moisescu au mai fost excluşi din partid şi alţi câţiva membri cu vechime ai PNL Sector 1, de asemenea critici la adresa actualei conduceri a partidului. Potrivit statutului PNL, în cazul lui Vlad Moisescu, care nu are o funcţie de conducere în cadrul partidului decizia de excludere este luată de filiala din care face parte, în cazul acesta, PNL Sector 1. Informaţia a fost confirmată ulterior inclusiv de senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu, ce a afirmat că Vlad Moisescu a fost exclus din PNL în momentul în care se afla la o emisiune la postul B1 Tv. Potrivit lui Stănescu, preşedintele PNL Sector 1, Daniel Chiţoiu a spus ca Moisescu s-a înscris într-un alt partid politic şi a prezentat documente în acest sens. Ulterior, Chiţoiu a declarat pentru Mediafax că în cadrul şedinţei Biroului Politic al PNL Sector 1 a fost decisă excluderea a 12 persoane, printre care şi Vlad Moisescu. Liderul interimar al PNL Sector 1 a precizat că motivul excluderii este legat de “aderarea la alte partide politice sau doctrine politice”.Andrei Chiliman şi Diana Tuşa vor fi excluşi din partid luni. Integral in EVZ

Oprescu: În Centrul Vechi face curat Prigoană, ce s-o mai frecăm atâta? Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a răspuns, miercuri, unor acuze pe care i le-a adus primarul Sectorului 3, Robert Negoiţă, cu precizarea că în Centrul Vechi curăţenia este făcută de firmele lui Silviu Prigoană, scrie Mediafax. El a adăugat: “Ce s-o mai frecăm atâta?”.Solicitat să comenteze acuzele aduse de primarul Sectorului 3, Robert Negoiţă, care spunea că în Centru Vechi nu se face curăţenie bine, Oprescu a răspuns: “Şi eu am monitorizarea actului de curăţenie. Să le arăt eu ce e în sectoare întâi şi după aceea să-mi povestească mie că nu se face. Acolo dânsul are responsabilitatea de a monitoriza şi el curăţenia, că se face cu firmele de la Sectorul 3. Prigoană face acolo curat, ce s-o mai frecăm atâta?”. Oprescu a arătat că a prezentat în Comisia de industrii a Camerei Deputaţilor, referitor la Legea salubrizării, punctul său de vedere legat de dezvoltarea unitară a oraşului. “De fapt, problema de fond este următoarea: aceea de a se dori să se transforme unităţile, subdivizunile Bucureştiului în unităţi administrativ-teritoriale. În condiţiile astea nu văd care să mai fie rolul Primăriei Generale. Dar în condiţiile astea dispare şi monitorizarea şi controlul dezvoltării oraşului. Este un început, vreau să spun, asta nu o stabileşte decât Legea administrraţiei, ceea ce mă îndoiesc că logica ar putea să ducă…”, a spus Oprescu. Potrivit lui Oprescu, cheltuielile pentru curăţenie sunt foarte mari, ajungând, în medie, la suma de 22,5 milioane de euro pe an pentru fiecare sector. Integral in Romania Libera

Condamnat definitiv pentru coruptie, Adrian Nastase tine prelegeri studentilor la drept. “Pentru noi a fost o adevarata placere”. Condamnat la doi ani de inchisoare cu executare in dosarul Trofeul Calitatii, Adrian Nastase a sustinut recent o prelegere studentilor Facultatii de Drept ai Universitatii Titu Maiorescu. Decanul facultatii a declarat pentru gandul ca nu exista nicio incompatibilitate intre calitatea de condamnat a lui Nastase si faptul ca a vorbit studentilor pe teme de drept. Unul dintre studentii prezenti la prelegere a precizat ca a fost incantat de faptul ca Nastase le-a vorbit. Pe 16 mai, Adrian Năstase a susţinut o prelegere la Facultatea de Drept a Universităţii Titu Maiorescu, o universitate particulară. Fostul premier a vorbit studenţilor despre reprezentarea Romaniei la Uniunea Europeană. El a fost invitat să susţină această prelegere de către decanul Facultăţii de Drept, Liviu Ispas. În acest moment, situaţia juridică a lui Adrian Năstase este aceea a unui condamnat care îşi ispăşeşte pedeapsa în libertate. Năstase a fost eliberat condiţionat iar instanţele au decis că poate ispăşi pedeapsa în libertate. Contactat de gândul, decanul Liviu Ispas a declarat că nu vede nicio legătură în faptul că Năstase, condamnat de magistraţi, a ţinut o prelegere studenţilor de la drept care vor ajunge, procurori, judecători sau avocaţi. ”Care e problema? Domnul Năstase a ispăşit partea de pedeapsă. Domnul Năstase a vorbit studenţilor despre reprezentarea României. El este profesor de drept internaţional şi beneficiază de drepturile care decurg din acest fapt. Nu este nimic atipic”, a declarat Liviu Ispas pentru gândul. Reprezentantul Facultăţii de Drept nu a putut preciza dacă în istoria facultăţii au mai fost şi alţi condamnaţi care au susţinut prelegeri. Decanul Ispas a relatat că la prelegere au participat peste 100 de studenţi. ”La final i-au cerut atografe. S-au pozat cu el. Pe Facebook au apărut foarte multe comentarii pozitive”, a mai explicat profesorul. Integral in Gandul

Liberalii se înregistrează între ei, Roşca Stănescu lansează o diversiune. Senatorul îi cere lui George Maior explicații privind înregistrările din ședința de săptămâna trecută a PNL, susținând că acestea sunt un atac la siguranța națională. Senatorului liberal Sorin Roşca Stănescu nu îi vine să creadă că liberalii, colegii săi de partid, se pot înregistra între ei la şedinţele conducerii PNL. Mai exact, senatorul liberal susţine că înregistrările de la şedinţa conducerii PNL de săptămâna trecută care au apărut în presă, în care liberalii se plângeau de PSD, reprezintă un atac la adresa siguranţei naţionale şi îi solicită chiar şefului SRI, George Maior, să îşi facă datoria şi să depisteze vinovaţii. Nu este prima oară când liberalii se înregistează între ei cu mobilul şi transmit fişierul presei. Un episod similar s-a petrecut când PNL a renunţat la Ministerul Justiţiei în favoarea PSD. Acum însă, SRS a construit o adevărată teorie a conspiraţiei şi lasă să se înţeleagă că cel care a făcut publice înregistrările „a vrut să agite viaţa politică a statului”. „Nu poate fi lansată, decât de o minte tulburată, ipoteza că aceştia s-ar fi interceptat singuri, oferind presei stenograme”, spune el. Acesta a declarat că interceptările au reprezentat un atac la adresa siguranţei naţionale. În primul rând, susţine SRS, „prima” interceptare s-a produs la sediul unui partid politic. La şedinţă se aflau parlamentari, miniştri, dar şi Crin Antonescu, „candidat la cea mai înaltă funcţie în stat, nu numai copreşedinte USL, ci şi, prin însuşi faptul că este plasat în fruntea Senatului, el deţine a doua poziţie de conducere în România”, a ţinut să sublinize senatorul PNL. Integral in EVZ.

Va urez o zi buna.

Incident terorist la periferia Londrei. David Cameron se întoarce de urgenţă din vizita sa la Paris. Poliția britanică a anunțat că a răspuns unui incident care a avut loc în districtul Woolwich, în sud-estul Londrei, după ce un bărbat a fost atacat, miercuri după-amiaza. Poliţia a confirmat că au fost arestate două persoane în legătură cu crima, considerată un act terorist, care a pus pe jar liderii britanici. O înregistrare difuzată e siteul ITV arată un bărbat, care vorbeşte spre camera de filmat şi spune: “Trebuie să ne luptăm cu ei, aşa cum se luptă ei cu noi. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!”. Apoi adaugă: “Cer iertare femeilor care au fost nevoite să vadă acest lucru azi, dar şi în ţara noastră femeile au văzut astfel de întâmplări. Poporul vostru nu va fi niciodată în siguranţă. Daţi jos guvernul, pentru că nu îi pasă de voi”. Şi preşedintele francez, Francois Hollande, şi premierul britanic, David Cameron, care au avut o întâlnire miercuri seara, la Paris, au făcut declaraţii pe această temă. De altfel, Cameron, care urma să stea până mâine la Paris, se întoarce în această noapte la Londra. El a spus că “există date clare că este vorba despre un atac terorist, iar Marea Britanie nu se va pleca niciodată în faţa unor astfel de atacuri”. La reuniunea comisiei COBRA s-a decis întărirea securităţii în Woolwich şi în alte cazărmi din Londra. O nouă reuniune a comisiei pentru situaţii de urgenţă va avea loc joi dimineaţa, fiind condusă de Cameron. În conferinţa de presă comună a celor doi lideri, Hollande şi-a exprimat solidaritatea cu Marea Britanie, după uciderea unui soldat, dar Cameron nu a confirmat faptul că victima ar fi fost militar, precizează BBC. Integral in EVZ

Atacul terorist din Londra – O femeie i-a sfidat pe ucigaşii militarului: “Sunteţi voi doi împotriva unei mulţimi, veţi pierde”. O femeie care i-a sfidat pe agresorii suspectaţi de uciderea cu lovituri de cuţit miercuri, la Londra, a unui militar britanic, a declarat că a intervenit pentru că s-a gândit că era mai bine ca “armele să fie îndreptate împotriva unei singure persoane”. Cercetaşa-şefă Ingrid Loyau-Kennett, în vârstă de 48 de ani, a declarat că unul dintre bărbaţi i-a răspus că vor să “declanşeze un război la Londra în această (miercuri) seara” când i-a întrebat de ce au comis agresiunea, a declarat ea pentru The Daily Telegraph, care a publicat această mărturie în ediţia de joi. Loyau-Kennett, care are doi copii, a venit în fugă după ce a observat victima întinsă la pământ şi a încercat să îi ia pulsul. Abia în acel moment a văzut arsenalul, alcătuit din cuţite şi un pistol. “Nu era drogat, nu era alcoolic sau beat, era doar agitat, supărat”, a declarat ea despre unul dintre cei doi bărbaţi, potrivit ziarului. “Am spus «acum sunteţi voi (doi) împotriva unei mulţimi de oameni, veţi pierde, ce aţi face?», iar el a răspuns «aş rămâne să lupt»”, a acontinuat ea. Loyau-Kennett s-a apropiat, ulterior, de al doilea suspect şi i-a cerut să predea armele. “M-am gândit că era mai bine ca ele să fie îndreptate către o singură persoană, ca mine, decât spre oricine altcineva, în acel moment, în care copiii începeau să iasă de la şcoală”, a declarat ea pentru The Daily Telegraph. Aduce Mediafax, original in The Daily Telegraph

Japonia: O nouă incursiune a vaselor chineze în apropierea insulelor Senkaku. Trei nave guvernamentale chineze au pătruns joi în apele teritoriale ale insulelor disputate cu Japonia în Marea Chinei de Est, a anunţat paza de coastă niponă, citată de AFP. Aceste nave de supraveghere maritimă au intrat la ora locală 09.30 (00.30 GMT) în zona de 12 mile marine (peste 22 km) care înconjoară arhipelagul Senkaku, revendicat cu fermitate de Beijing sub denumirea de Diaoyu. Ultima incursiune de acest tip a avut loc pe 5 mai. La sfârşitul lunii aprilie, nave guvernamentale chineze au efectuat mai multe manevre în jurul arhipelagului, obligând Japonia să îi înmâneze o notă de protest ambasadorului Chinei la Tokyo. China trimite cu regularitate nave şi, la fel de punctual, avioane în jurul acestui arhipelag nelocuit, mai ales după ce statul nipon a naţionalizat în septembrie 2012 trei dintre cele cinci insule, cumpărându-le de la proprietarul lor japonez. Ulterior, disputa teritorială s-a agravat, în special după o săptămână de manifestaţii antijaponeze, unele cu caracter violent, în numeroase oraşe din China. În faţa acestei escaladări a tensiunilor, Tokyo a anunţat constituirea unei forţe speciale de 600 de oameni şi 12 nave pentru a supraveghea şi proteja insulele Senkaku pe care le administrează. Acest arhipelag este situat la 200 km nord-est de coastele Taiwanului, care de asemenea le revendică, şi la 400 km vest de insula Okinawa (în sudul Japoniei). În afară de poziţia sa strategică, Senkaku ar ascunde resurse energetice în platoul său marin. În luna aprilie, premierul nipon, Shinzo Abe, a avertizat că Japonia va respinge ‘prin forţă’ orice tentativă a Chinei de a debarca în insulele Senkaku. La 8 mai, Cotidianul Poporului, organ al Partidului Comunist Chinez, a publicat un lung articol semnat de cadre din mediul universitar care au cerut ‘reconsiderarea’ suveranităţii japoneze asupra insulei Okinawa, unde se află baze americane şi care, în mod normal, este ferită de actuala dispută teritorială dintre cei doi vecini. La Tokyo, secretarul general al guvernului, Yoshihide Suga, a apreciat că articolul din Cotidianul Poporului este ‘irelevant’, încheie AFP. Agerpres

Imigranţii „au aprins“ suburbiile capitalei suedeze. Revoltele din Stockholm s-au răspândit în peste douăsprezece suburbii ale capitalei în cea de-a treia noapte consecutivă de proteste violente, care au redeschis dezbaterea despre cât de bine sunt integraţi imigranţii în Suedia, notează „Financial Times“.Au fost incendiate autoturisme prin toate cartierele capitalei Suediei în cursul nopţii de marţi spre miercuri, iar, în câteva suburbii, serviciile de intervenţie şi poliţia au fost atacate cu pietre, informează postul public de televiziune din Suedia. Poliţia din Stockholm, care a făcut câteva arestări, spune că situaţia a fost complicată de numărul suburbiilor în care s-au înregistrat revolte. Poliţiştii au adăugat că locul începerii acestor revolte, Husby, suburbie în car omajul face ravagii în rândul imigranţilor tineri „Se aseamănă foarte mult cu ceea ce am văzut în Londra sau în Paris, dar încă nu s-a ajuns la o asemenea magnitudine. Este, totuşi, un semnal de alarmă, un semn al incapacităţii de integrare“, declară Per Adman, profesor la Universitatea din Upsala. Suedia este ţara care atrage printre cei mai mulţi imigranţi din UE, comparativ cu numărul populaţiei proprii. Acest lucru a condus la dezbateri aprinse despre integrarea lor, în special deoarece şomajul în rândul tinerilor este foarte crescut în rândul imigranţilor. Revoltele au izbucnit după ce, săptămâna trecută, poliţia a ucis un bărbat de 69 de ani care „flutura“ o macetă. Aproape 100 de oameni au fost implicaţi în luptele cu poliţiştii duminică şi luni noapte. Marţi noapte s-au tras focuri de armă în Husby, în suburbiile învecinate, Tensta şi Kista, dar şi în Jakobsberg, Sollentuna, Norsborg, Varberg, Skarpnack, Skarholmen, Fittja şi Bredang, susţine televiziunea publică suedeză SVT. Integral in Adevarul.

Revista Presei de la RFI

The Guardian. Lupul singuratic și teoria jihadistă. Experții britanici în combaterea terorismului vor avea mult de lucru după atacul din Woolwich, în sud-estul Londrei, în care un presupus militar a fost ucis de un atentator înarmat cu o macetă. Doi suspecți au fost răniți de forțele de ordine și se află la spital, unul dintre ei în stare gravă. Problema forțelor de securitate britanice, și nu numai a lor, este aceea că atacul din Woolwich se înscrie în categoria crimelor împotriva cărora nu pot face mai nimic. E vorba despre atacurile aleatorii, deloc sofisticate, cu un autor singuratic care nu se află pe radarul niciunei agenții de informații. Spectrul pe care anchetatorii trebuie să-l acopere este extrem de vast, iar elementele din el sunt foarte instabile și greu de prevăzut. Caracterul jihadist al atacului nu mai poate fi negat. Suspecții au fost filmați pe străzile Londrei cu un cuțit plin de sânge în timp ce jurau pe atotputernicul Allah că nu vor renunța niciodată la luptă. Este o retorică tipică pentru mișcarea Al Qaida. Și deși atacatorul nu a vorbit deloc despre Afganistan, aceasta este singura țară în care soldați britanici sunt activi. Cercurile de securitate britanice trebuie să decidă acum, printre altele, dacă vor modifica nivelul de alertă teroristă din țară care se situează în prezent la substanțial. Trebuie văzut dacă acest atac are potențialul de a declanșa un val de evenimente. Mai trebuie spus și că sute de cetățeni britanici s-au deplasat în Siria în ultimii doi ani pentru a sprijinii rebelii. Și oricâtă simpatie am avea cu dorința sirienilor de eliberare de sub regimul Assad, e evident că islamiștii joacă rolul central în această luptă. Siria a devenit destinația de top pentru islamiștii britanici. Pe locul al doilea se situează Somalia. Marea Britanie se află acum în fața unui potențial val de terorism indigen. Pe de-o parte e vorba despre cetățeni britanici condamnați la închisoare pentru acte de terorism, dar nu pentru perioade foarte lungi. Iar pe de altă parte se vor întoarce acasă luptători radicalizați nu din Pakistan, așa cum se obișnuise lumea întreagă, ci din războaie precum Siria, Somalia, Yemen și Nigeria. Aceste elemente vor fi greu de urmărit de către serviciile de securitate.

Der Spiegel. Austria și Luxemburg pun piedică luptei împotriva evaziunii fiscale. Europa nu reușesc să facă un progres împotriva evazioniștilor. La summitul Consiliului European, cele două state au împiedicat semnarea unei declarații care să pună bazele semnării unui acord de schimb de date bancare. Și în alte domenii se dovedește că fiecare țară ține cu ea însăși. După ce au mâncat de prânz, șefii de state și guverne din UE s-au bătut pe umăr și s-au lăudat cum că ar fi făcut un pas uriaș în lupta împotriva evaziunii fiscale. Angela Merkel a spus că se apropie vertiginos sfârșitul secretului bancar. Cancelarul Austriei Werner Faymann a zis și el că fusese o zi proastă pentru evazioniști. Realitatea arată însă că declarația de final a summitului nu prevede nimic nou față de ce știam deja. Până la sfârșitul anului trebuie adoptată o directivă care prevede informarea reciprocă a statelor membre despre câștigurile din capitaluri ale cetățenilor europeni. Dar nici asta nu a fost semnată de toate statele. Austria și Luxemburg s-au abținut. Ducatul a zis că înainte de a semna trebuie ca și state terțe precum Elveția să aplice aceleași reguli de transparență. Viena a fost mai conciliantă, dar tot nu a semnat. Consiliul de ieri a fost mai mult un prilej de vorbărie, de discuții și mâncare. Chestiuni concrete nu s-au realizat și nici măcar directiva despre dobânzi nu pare realizabilă anul acesta. Să nu credeți că cea de-a doua temă a summitului a fost mai fructuoasă: politica energetică. Liderii europeni au semnat o declarație de intenție care spune că în contextul crizei trebuie reduse prețurile la energie. Cum anume să se facă asta nu e clar nimănui. Așa că s-a cerut o analiză din partea Comisiei Europene și până atunci lucrurile rămân exact cum au fost înainte de prânzul la nivel înalt. Se vor cerceta sursele autohtone de energie din punct de vedere al costurilor, al eficienței și al durabilității. A se înțelege că e vorba despre controversatele gaze de șist. Dar nici măcar termenul nu a fost pomenit în declarația de final.

Le Figaro. Ciudata moarte a unui cecen interogat de poliția americană. Ibragim Todaşev vorbise cu Tamerlan Țarnaev, unul din atacatorii de la maratonul din Boston, cu o lună înainte de exploziile care au șocat întreaga lume. Ieri seară, poliția împreună cu agenții FBI s-au dus să-l întrebe de ce și-a anulat o călătorie în Cecenia pe care o planificase de multă vreme. Numai că interogatoriul a degenerat. Interogatoriul lui Todaşev dura de două ore, miercuri dimineaţa, în apartamentul său din Orlando, în momentul în care acesta a încercat să atace un anchetator, a declarat o sursă din cadrul poliţiei. El a recunoscut anterior că este implicat în tripla crimă şi l-a incriminat şi pe Tsarnaev. “A recunoscut acest lucru verbal, dar nu a semnat nimic”, a precizat această sursă citată de NY Times. Această triplă crimă, care nu a fost soluţionată vreodată, a fost comisă pe 11 septembrie la Waltham, o suburbie din vestul Bostonului. Trei bărbaţi au fost găsiţi cu gâtul tăiat într-un apartament, acoperiţi cu marijuana. Anchetatorii ar fi stabilit o legătură între tripa crimă şi fraţii Tsarnaev, pe baza ADN-ului lor, după atentatul de la Boston, potrivit ABC News. Aduce RFI.

Tara asta a fost si este administrata ca un SRL, care incearca sa-si jupuiasca clientii cat mai mult si cat mai repede. Toate serviciile prestate de acest SRL sunt la nivelul unei carute si contributiile cetatenilor sunt la nivelul unui Rolls Roys. Cred ca listarea politicii la bursa ar atenua efectele “capitalismului salbatec” si l-ar transforma intr-un capitalism ordonat, cu reguli cunoscute de toata lumea.

Deoarece toata lumea incearca sa-mi explice ca nu se pot desface legaturile intre economic si politic si deoarece partidele sunt chiar absolut dependente de banii “clientelelor politice” pentru a supravietui si a castiga eventual alegerile de tot soiul, propun listarea lor la bursa. In primul rand, in acest fel vor putea capata finantare de la sustinatorii directi, fara nici un intermediar, care sa-si doreasca mult mai multi bani decat a investit si cred eu ca ar fi mai corect asa.

Partidele care au castigat alegerile si s-au alaturat coalitiei de guvernare vor plati dividente tuturor investitorilor; investitorii vor putea in timpul mandatului repectiv sa-si reinvesteasca aceste dividende sau daca nu sunt multumiti sa-i investeasca in partidele de opozitie. Partidele care au pierdut alegerile sau au devenit opozitie vor putea sa emita obligatiuni la termen pentru a-si finanta perioada de opozitie.

Listarea partidelor politice la bursa va produce adevarata schimbare, fiecare dintre noi fiind interesati sa-i impulsionam pe politicienii nostri sa fie eficienti, pentru ca dorim sa castigam, nu? In acest fel vom avea poate si o clasa politica mai buna si mai eficienta, ei vor trebui sa aduca profit. Gata cu vibratiile verbale si cu populismul gratuit, tot poporul va scanda “Show me the money”!

Va dati seama bineinteles ca acest panseu este scris la disperare, cititi si voi ultimele stiri si incercati sa fiti linistiti fiecare pe unde se afla.

Intalnirile intre liderii occidentali cu liderii chinezi sau cu oficialii rusi reprezentanti regimului Putin au potentialul de a fi descrise ca un laborator al tendintelor morale reprezentate de contemporaneitatea zilelor noastre. In special au fost interesante intalnirile dintre Barak Obama si Hu Jintao (in curand vom asista la primul summit dintre Obama si noul lider chinez, Xi Jinping), lideri a doua puteri globale, care reprezinta gloria ultimativa a capitalismului pe care toti doresc sa-l ingroape sau l-au ingropat deja, fara sa-si dea seama ca de fapt capitalismul traieste si infloreste bine merci sub umbra unui regim comunist totalitar si absolut nedemocratic. Dupa aproape un secol s-a rupt legatura dintre democratia liberala, economia de piata si capitalismul. Marx si Milton Friedman probabil se invart in mormintele lor.

Deci premiza ca o economie capitalista nu se poate dezvolta in afara democratiilor liberale s-a dovedit neadevarata. Bineinteles ca s-a intamplat si inainte de devenirea Chinei, un stat comunist, intr-una dintre cele mai mari economii capitaliste. S-a intamplat in Anglia Victoriana si in Germania lui Bismarck, ambele avand insa institutii alese, pe langa cele numite sau mostenite.

Se intampla si astazi in unele state din Orientul Mijlociu sau in Sud Estul Asiei, dar niciodata la nivelul celor intamplate in China. Capitalismul chinez este poate un gen de altoire cinica a idealurilor egalitariste ale comunismului marxist, cu necesitatea expresa de a da de mancare la miliarde de oameni.

Capitalismul chinez promoveaza de fapt “corporatismul de stat,” economie in care statul este mediatorul suprem intre toti componentii sociali, care fac parte din economia unui stat. Doctrina a fost formulata de sociologul, filozoful si economistul austriac Othmar Spann. Primii “abonati” la soiul asta de capitalism au fost fascistii lui Benito Mussolini si a fost introdusa ca doctrina socio–economica a fascismului italian. Othmar Spann, un profesor vienez extrem de carismatic, (aminteste foarte mult de Nae Ionescu) conservator nationalist, anti-liberal si profund anti-socialist, reuseste sa se certe cu toata lumea si este “internat” de nazisti intr-un lagar de re-educare. Este eliberat dupa o perioada scurta, la insistentele invataceilor fascisti din Italia si Spania.

Ramasitele fascismului economic au supravietuit mult mai eficient comunismului pseudo-marxist. De fapt, avem astazi doua exemple clare ale “corporatismul de stat” printre marile puteri ale lumii. Primul exemplu este Federatia Rusa, care a mostenit si unele aspecte politice ale fascismului, dar a mostenit in totalitate “corporatismul de stat”, prin care statul (sa zicem Putin, la ora actuala) hotaraste care este jocul si care sunt regulile lui.

O implementare poate putin mai diferita, dar la fel de asemanatoare ideilor lui Othmar Spann, o regasim in China moderna, care promoveaza un capitalism de stat, sub acoperirea traditionala a unui partid numit comunist. Personal sunt convins ca Deng Xiaoping, fondatorul “socialismului cu caracteristici chinezeşti” şi a reformei economice din China, cunoscută ca “economia de piaţa socialistă”, a fost profund influentat de Othmar Spann, care a formulat teoretic si ideologic exact ceea ce se intampla astazi in China.

Deci Partidul Comunist Chinez a trebuit sa abandoneze si invataturile lui Marx si cele ale lui Mao pentru a supravietui economic, din fericire pentru ei au facut-o perfect si au reusit sa devina ceea ce au devenit. Cum sunt justificate abandonurile eticei si moralei comuniste? Prin retorica, prin cuvinte frumoase, dar cel mai important prin imbunatatirea nivelului de trai al populatiei autohtone. Poate ca nu puteti intelege, dar adevarul este ca aceasta China de astazi are cea mai mare si prospera clasa mijlocie din lume, aproape 150 de milioane de cetateni (aici). Intrebati-va care sunt dimensiunile clasei mijlocii in Uniunea Europeana sau in Statele Unite? Mai mult, mai putin – Dumnezeul statisticienilor probabil stie.

I-am vazut pe presedintii Barak Obama si Hu Jintao, le-am ascultat discursurile, urechea exersata a auzit si tonul platilor morale – Tibet, drepturile omului, Liu Xiaobo, am citit si discursul in care China a fost premiata pentru “progresele” facute, dar care din nefericire nu au fost suficente. Asa cum am mai scris in alt articol – fraza “a lot still needs to be done in China, in terms of human rights” este aproape machiavellica, adica trebuie facut mai mult decat s-a facut in acest sens, de parca s-a facut ceva pana astazi – de fapt lucrurile au evoluat mult mai rau pe timpul fostului lider chinez, mult mai rigid decat cel pe care l-a urmat, Jiang Zemin, nu cred ca lucrurile vor deveni brusc diferite acum cand China are un nou lider pe “tanarul” Xi Jinping. O sa vedem in continuare lideri occidentali care vor avea aceleasi discursuri machiavelice si la intalnirile cu noul lider chinez, Xi Jinping. In primul rand afacerile si numai dupa asta ideologii, principii doctrinare sau viziuni despre felul in care trebuie sa arate o societate libera si democratica.

Ce s-a intamplat pana la urma! Unchiul Hu a inteles ca supravietuirea Chinei depinde de cea a Americii si si-a platit ultima vizita cu 45 de miliarde de USD, din cei 900 de miliarde pe care America ii datoreaza. Retorica in loc de etica, fraze bine mestesugite in loc de morala. Vedem cat plateste Xi Jinping si ce o sa primeasca de la Obama.

Doamnelor si domnilor, traim intr-o lume post democratică, profetul ei a fost Othmar Spann. Şşşş…. Sa nu afle presa si mareti analisti!

Evenimentele petrecute la summitul european din 9 decembrie 2011 si schimburile de “complimente” verbale si gestul jenant al lui Sarkozy (ultimul summit la care a participat), care s-a comportat grosolan fata de Cameron, neacceptand o mana intinsa, amintesc de relatiile dintre Franta si Marea Britanie de la inceputul secolului al XIX-lea. Atunci, ca si acum, interesele au fost economice si surprinzator tot City-ul din Londra a fost un subiect destul de consistent de galceava.

Personajele in cauza au fost un mic-mare Napoleon si un mare Premier al Majestatii Sale, William Pitt cel Tânăr. După ce flota franceză fusese nimicită în bătălia de la Trafalgar de navele engleze, Napoleon a încercat să înfrângă Anglia prin mijloace economice. În decretul emis la 21 noiembrie 1806 la Berlin se spunea : „Insulele britanice se află sub blocadă… Comertul cu insulele britanice si orice alte relatii cu ele sunt interzise“. Acest decret a fost respectat de toate statele vasale Frantei si de toti aliatii ei. Marea problema a lui Napoleon a fost omul care a stat in fata lui, un Premier care a creat tiparele istorice detinute de atunci si pana in zilele noastre de acesti alesi ai Regatului Unit. Respectivul Prim Ministru a fost William Pitt cel Tânăr, care fiind prieten apropiat al unuia din intemeietorii city-ul din Londra, Thomas Raikes, mai tarziu si Guvernator al Bancii Angliei, s-a folosit de toata experienta si legaturile comerciale ale acestuia pentru a-i insela pe francezi.

William Pitt, consiliat de Thomas Raikes, a reusit sa sparga blocada franceza prin doua masuri surprinzatoare. Prima prin oprirea platilor in aur si schimbarea lor in bancnote platibile la Londra. Primele bancnote de o lira si doua lire sterline au fost scoase de Banca Angliei pe timpul Guvernatorului Raikes. Deci ca negustor daca doreai sa-ti primesti banii pesin trebuia intr-un fel sau altul sa faci negot cu englezii. Alternativa ar fi fost sa-ti primesti banii de la Napoleon, care nu prea mai avea din cauza razboaielor continue. Sa nu-ti vinzi marfa firmelor care lucrau cu Regatul Unit, care de facto erau cei mai mari cumparatori de materii prime din lume, era un gest sinucigas din punct de vedere comercial. La fel de problematic ar fi fost sa lucrezi cu niste bancnote pe care le puteai schimba in aur numai la Banca Angliei. Grea dilema si un pariu dificil. Pana la urma, City-ul din Londra a reusit sa-i convinga pe negustori mai facil decat a facut-o Napoleon.

O a doua masura pe care a aplicat-o Pitt a fost spargerea blocadei prin vasele britanice care transportau mărfuri sub pavilion american. Economiile predominant agrare din Estul Europei, in frunte cu Rusia, trebuiau sa-si vanda granele pentru a cumpara bunuri industriale din Anglia. Deci blocada nu a fost respectata pentru ca putea fi ocolita. O ultima contributie a City-ul din Londra a fost faptul ca toate marfurile transportate maritim puteau fi asigurate de Lloyds, infiintata in 1774 si singurul asigurator mondial pe timp de conflagratie de genul razboaielor napoleoniene.

Nimeni nu poate pretinde astazi ca situatia este asemanatoare si ca resentimentele franceze (si germane – din alte motive) pot avea la baza evenimentele de la inceputul secolului al XIX-lea si totusi ceea ce numin City of London este o parte din istoria Regatului Unit si o parte substantiala din PIB-ul Marii Britanii (intre 3-4% ) si este clasificat pe primul loc din lume, la egalitate cu cel din New York. Avand in vedere ca Parisul se afla pe locul 20 si Frankfurtul pe locul 13 este clar de ce Marea Britanie isi apara cu inversunare aceasta “institutie” (industrie) istorica si foarte profitabila in aceaste zile de seceta economica.

Mai multe despre clasificarea CFG (Global Financial Centres) puteti citi aici.