Author: theophyle

Astazi Ziare.com: Seful Sindicatului National al Revolutionarilor, Teodor Draghici, unul dintre cei mai activi participanti la protestele din ianuarie-februarie 2012 din Piata Universitatii, a recunoscut pentru Ziare.com ca jumatate dintre manifestantii de atunci erau platiti de PSD. “I-am prins si noi pe aia de la USL, ca erau printre noi, astia au primit cate 50 de lei ca sa vina acolo in fiecare zi. Cam jumate dintre cei care veneau in Piata Universitatii erau platiti. E rusinos si e scandalos, noi veneam din constiinta… Pe unii i-am gonit, la unii le zicem si acuma ‘haideti, ma, strigati impotriva USL, de ce nu strigati’?”, povesteste Teodor Draghici. SURSA

22 ianuarie 2012 pe Politeia Veche: Aranjamentele din teritoriu se faceau cu unii dintre “fruntasii” protestatarilor, localizati si mobilizati incepand cu ziua a patra de unele dintre televiziunile de stiri. “Instructajele” cu acesti cetateni “mobilizati” se faceau in afara zonei de transmisie. Am surprins doua instructaje de acest gen – prima in parcarea de la Intercontinental si a doua intre strazile Ghica si Radulescu. Lucrurile se faceau simplu – noi (televiziunea respectiva) vrem sa vedem X; cetateanul “mobilizator” trebuia sa-si aduca membrii grupului din care facea parte sa faca ceea ce dorea televiziunea implicata. Lucruri de acest gen s-au facut si cu ocazia aparitiilor “spontane” ale starurilor mediatice de gen Tatulici sau Badea – succesele vizitelor erau profund dependente de aranjamentele de culise. SURSA

***

Societatea romaneasca traieste intr-o lume opaca si intr-o continua eclipsa. Eclipsa care a inceput acum 7-8 decenii nu se termina si probabil vom avea nevoie de mult timp pana vom invata ca o societate normala, pluralista si democratica necesita transparenţa pentru a supravietui. Intr-o societate democratica oamenii au dreptul la opinie si au dreptul sa ceara celor care-i reprezinta sa tina seama de aceasta opinie. Cetaţeanul unei ţari democratice are tot dreptul sa ceara ca birocratii bugetari ai tarii sa fie transparenti si sa puna la dispozitia lui toate datele de interes public fara a apela la tertipuri si a se ascunde dupa paravanele unor proceduri care nu au nimic in comun cu legislatia si constitutia tarii.

Traim intr-o perioada in care functionalitatea a devenit problema cheie a existentei umane. Incepand cu institutii, oranduiri sociale, servicii si produse, pana la comportamentul individual al cetatenilor se simte intrarea intr-o zona in care functionalitatea este pusa sub semnul intrebarii si devine factor important in viata cotidiana a lumii contemporane – aici si pretutindeni.

Suficient sa deschizi un ziar sau sa intri intr-un portal de stiri ca sa-ti dai seama ca statul de drept si institutiile lui, democratia, socialismul, capitalismul, economia de piata, pietele de capital, agentiile de rating, mass–media, zona euro, Uniunea Europeana, Statele Unite, NATO, toti G-ii importantilor lumii sunt acuzati de disfunctionalitate. Intr-un fel nu ar trebui sa fim ingrijorati pentru ca România se pozitioneaza pe ultimul loc din tările europene la stiinta de carte, cu un procent de peste 50% de analfabeti functionali – si ceea ce nu stii nu doare! Deci am putea conclude ca la noi numai analafabetismul este functional. Si daca este asa, omul habar nu are ce se intampla cu el, neintelegand ceea ce citeste. Dupa cum probabil stiti, analfabetism functional se referă la persoanele care stiu să citească, dar nu înteleg ceea ce au citit.

Slavii de est sunt strabunii popoarelor rus, ucrainean şi belarus. Nu cunoastem prea mult despre ei deoarece sursele scrise apar tarziu, cam prin secolul al IX-lea d.Hr., alfabetul golgotic fiind inventat de Sf. Chiril cam prin anul 863 d.Hr.  Puţinul care se cunoaşte se datoreaza săpăturilor arheologice, mărturiilor călătorilor străini care au vizitat teritoriile de est ale slavilor şi analizelor lingvistice ale dialectelor slave. Bazându-se pe dovezile arheologice şi lingvistice stim ca Slavii de est au format un grup etnic în mileniul al II-lea î.Hr., în zona în care astăzi sunt următoarele ţări: Polonia, Belarusul de vest şi nord-vestul Ucrainei. Prin secolul al VIII-lea î.Hr., Slavii au intrat în epoca fierului şi au migrat către Urali şi sudul Marii Negre.

In primii ani ai migratiei, Slavii au intrat în contact cu grupuri etnice care ori trăiau, ori s-au mutat în câmpiile Europei răsăritene. Cei cunoscuţi au fost sciţii nomazi, care au ocupat regiunile actualei Ucraine şi a sud-vestului Rusiei începând cu secolul al VI-lea î.Hr. până în secolul al II-lea î.Hr.. Denumirea “sciţi” nu a mai fost folosită după secolul I î.Hr. cu referire la acest grup de triburi şi de sarmaţi, roxolani si alani. Unele documente romane târzii au folosit etnonimul sciţi pentru a se referi la slavii răsăriteni. Între secolele I d.Hr şi al IX-lea, regiunea a fost tranzitată de diverse popoare germanice, iranice şi turcice, între care cele mai cunoscute sunt: goţii, hunii şi avarii.

Slavii estici erau aşezaţi de-a lungul râului Nipru în ceea ce este azi Ucraina. Ei s-au răspândit mai apoi spre nord, de-a lungul fluviului Volga, la răsărit de ceea ce este azi oraşul Moscova, ca şi spre vest, spre bazinele nordice ale râurilor Nistru şi Bug, unde sunt astăzi sudul Ucrainei şi Basarabiei. Aşezarea lor de-a lungul marilor fluvii est-europene le-a permis să controleze comerţul dintre zonele scandinave-baltice şi succesorii Imperiului Roman (în special Imperiul Bizantin şi coloniile greceşti de la Marea Neagră). Slavii au întreţinut relaţii comerciale atât cu vikingii cât şi cu bizantinii. Kievul, viitoarea capitală a statului kievean rus, a fost fondată cel mai probabil prin secolele al V-lea – al VI-lea (probabil din iniţiativă khazară, numele fiind probabil amintirea unui antroponim khazar), fiind iniţial o fortăreaţă care controla traficul pe Nipru prin vama vizand mărfurile către şi dinspre Imperiul Bizantin. Multe alte oraşe au fost construite în următoarea jumătate de mileniu.

Inainte de a fi crestinati, salvii erau adeptii unei religii extrem de interesante. Religia a fost bi-teista, bazata pe un conflict intre Veles (Velos), care a devenit un sfant in crestinismul slav timpuriu (a fost scos mai tarziu). Veles a fost stapanitorul pamantului si al lumii mortilor, zeul agriculturii si crescatorilor de animale, magicului, magicienilor si muzicii. Oponentul lui Veles a fost Perun, zeul care reprezenta tunetul si fulgerul (un fel de Thor slav) si care in reprezentarile grafice semana cu Thor, avand nu un ciocan, ci o barda de bronz. In crestinismul slav timpuriu si Perun devine sfant, “incarnandu-se” in tipologia religioasa a lui Ilie “stapanul fulgerelor si al tunetelor”.

Mitologia slava este la fel de stufoasa ca si cea germanica si intr-o masura a trecut si la romani. Vom discuta intr-o postare viitoare despre figurile mitologice slave care au intrat in mitologia si credintele populare romanesti.

Tablita de ceara

Tablita de ceara a fost probabil una dintre cele mai vechi si cele mai folosite ustensile de scris din istoria omenirii. Extrem de putine societati nu s-au folosit de aceast ustensila  extrem de utila. Timp de 40 de secole tablita de ceara a folosit ca un material auxiliar pentru a inscriptiona date provizorii, care dupa folosirea lor erau inscriptionate pe un material mai scump, insa mai durabil (pergament, papirus sau hartie). Primele tablite de ceara au fost descoperite in Orientul Mijlociu datand din timpul lui Saragon din Akkad (sec XXIV i. Hr), bineinteles fara posibilitatea de a descifra inscriptionarea lor si ultimele folosite dateaza din secolul al XIX-lea in Franta (1860- piata de peste din Rouen).

Ceara folosita era produsa din ceara naturala (de albine), uneori amestecata cu seu sau clei animal si cu pigment colorant (majoritatea tablitelor au fost lasate in culoarea originala a amestecului amintit) de obicei de culoare inchisa.

Din cunostintele noastre arheologice stim ca aceste tablite rezistau si la temperaturi de 65 grade Ceslius. Inscriptionarea se facea cu ajutorul unei daltiţe numite Stylus. Numele tablitei de ceara era in Latina,  tabula. De aici expresia  “tabula rasa“, adica tablita stearsa – un nou inceput.

In evul mediu, majoritatea inscriptionarilor administrative, calcule sau educatia scolastica s-au facut cu ajutorul acestor tablite. Tablitele erau de fapt de la 2, 4 , sau 6  suprafete de lemn cu ceara in formate si marimi diferite legate intre ele, cu sau fara coperti. S-au gasit coperti extrem de elegante din fildes, argint sau chiar aur.

Hârtia

În jurul anului 200 î.Hr. hârtia are folosită deja în China, pe atunci confecţionată din cârpe de mătase. Demnitarul chinez Tsai Lun (48-118) a inventat hârtia în varianta ei mai modernă, materialele de bază fiind cânepa, ţesătura şi bumbacul amestecate cu apă, transformată în pastă şi întinsă pe o foaie, mai tarziu au fost schimbate desurile textile cu miezul arborelui de dud, din care se obtinea aceasi pasta printr-un procedeu simplificat.  Un document indică precis că hârtia, a fost descoperită în anul 98, însă procedeul de fabricare a fost ţinut secret până secolul al VIII-lea, când Samarkandul care era un centru însemnat de producere a hârtiei a cazut in mainile musulmanilor.

Hârtia a ajuns în Bagdad în 793, în Siria şi Egipt în cca. 900 şi în Africa de Nord puţin după aceea.  În Europa hârtia a ajuns târziu, abia prin anii 1100 iar prima fabrică de hârtie din Europa este deschisă în 1150 la Xàtiva in Valencia, Spania Islamica.  Mai târziu au apărut fabrici şi în Franţa, Germania, Anglia. Din nefericire, bigotismul catolic din Europa medievala a intarziat folosirea masiva a hartiei in Europa. In 1221 d.Hr. Imparatul Frederick  al II-lea cel mai puternic om din Europa acelor vremuri, declara ca tote documentele scrise pe hartie sunt nerecunoscute si nu pot fi validate. Paralel cu aceste mizerii ale Europei occidentale, in China era folosita hartia igienica produsa din paie de orez incepand cu secolul al VI-lea (Needham, Volume 4, p. 123) si banii de hartie numite Jiaozi  (bacnote) au inceput sa fie folositi in mod curent din secolul al X-lea.

Desi au fost construit fabrici de productie a hârtiei pe tot cuprinsul Europei, marea majoritate a cantitatii de hartiei ajungea inEuropa din Imperiul Otoman pana la sfarsitul secolului al XVII-lea. Pe teritoriul Tarilor Romanesti, primul act oficial scris pe hârtie este dat de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Tismana în anul 1406, iar în România primele fabrici s-au construit în 1539 la Sibiu şi în 1546 la Braşov.

Bună dimineata intr-o zi de luni. Vremea va fi răcoroasă în nordul, vestul şi centrul ţării şi cerul va fi mai mult noros. Vor fi averse şi descărcări electrice pe arii extinse în Maramureş şi Crişana şi local în Transilvania, Banat şi în jumătatea nordică a Moldovei, iar cantităţile de apă vor depăşi în nord-vest şi la munte local 20 l/mp şi izolat 35 l/mp. In restul teritoriului valorile termice vor fi apropiate de mediile climatologice ale perioadei, cerul va fi variabil cu înnorări trecătoare ziua, dar condiţiile de ploaie vor fi reduse. Vântul va sufla moderat, cu intensificări locale în cursul zilei în majoritatea regiunilor. Temperaturile maxime vor avea valori de la 14 grade în Maramureş până la 24 de grade în Muntenia şi Dobrogea, iar cele minime se vor situa între 5 şi 15 grade, mai coborâte în depresiuni spre 2 grade.

În Bucureşti, valorile termice vor fi apropiate de cele normale ale datei, cu o maximă în jurul a 23 de grade şi o minimă de 9…11 grade, uşor mai scăzută la periferia oraşului. Cerul va fi variabil, iar vântul va avea unele intensificări în cursul zilei.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3625 RON; 1 USD = 3. 3651 RON; 1 EURO = 1. 2964 USD; Francul elvetian 3. 4865 RON. Gramul de aur 149.9281 RON.

Datoria publică a făcut un salt de 11,5 miliarde de lei în T1. Finanţele trebuie să ramburseze în următorii zece ani 10 miliarde de euro creditorilor externi. Datoria publică totală (în lei şi valută) a ajuns la sfârşitul lunii martie la un vârf de 252 mld. lei (echivalentul a 57 mld. euro), cu 11,5 mld. lei peste nivelul din decembrie 2012, evoluţia fiind influenţată de sumele mari împrumutate de pe piaţa internă. După ce în ianuarie datoria publică scăzuse spre 240 mld. lei, în februarie s-a reluat trendul ascendent, iar ritmul de creştere a continuat în martie, când ponderea datoriei în PIB a ajuns la 40,5%. În primul trimestru, Ministerul Finanţelor a vândut titluri de stat de aproape 19 miliarde de lei, cu 7,5 miliarde de lei peste nivelul programat pentru cele trei luni. În plus, Trezoreria a împrumutat în această perioadă 502,5 milioane de euro şi 1,5 miliarde de dolari. Suma de 1,5 miliarde de dolari a fost împrumutată de Ministerul Finanţelor în februarie printr-o emisiune de bonduri în dolari cu scadenţa la zece ani, la un randament de 4,5% pe an. Analizând structura datoriei publice pe valute, se observă că în martie cea mai mare parte, respectiv 46% din total, era denominată în euro, în timp ce datoria în lei reprezenta 41% din total. Pe tipuri de instrumente, împrumuturile (de la CE, FMI şi alte instituţii financiare internaţionale) aveau o pondere de 34% din datoria publică totală, titlurile de stat – 64%, iar restul era reprezentat de numerar şi depozite. Integral in Ziarul Financiar.

Ponta şi Crin îşi înfig în spate ironii ascuţite. Liderii USL, Crin Antonescu şi Victor Ponta, au depăşit momentul fierbinte ce anunţa ruperea alianţei, dar nu au renunţat să-şi trimită mesaje otrăvite. Ultima dispută verbală dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu s-a consumat la Congresul UDMR, desfăşurat la Miercurea Ciuc, în prezenţa a peste 1.000 de oameni. Primul care a luat cuvântul a fost premierul Victor Ponta, care a lansat şi prima înţepătură spre Crin Antonescu, spunând că liderul PNL credea că va vorbi în limba maghiară, gluma fiind aplaudată de sală. Totodată, Ponta nu a ratat ocazia să-i reamintească liderului liberal că s-a opus cooptării UDMR la guvernare. „În 2010, eram la congresul dumneavoastră încercând să vă conving să ieşiţi de la guvernare şi să veniţi cu noi. Nu am reuşit să vă conving şi îmi pare rău, aşa cum îmi pare rău că nu suntem acum la guvernare împreună, aşa cum ar fi trebuit, dar deciziile politice nu urmează întotdeauna calea cea mai înţeleaptă“, a fost mesajul  lui Victor Ponta care a aprins spiritele la congresul formaţiunii maghiare. Integral in Adevarul.

Parchetul General: Dan Voiculescu este cel mult un mincinos.Nu poate fi judecat că a colaborat cu Securitatea. Pe 15 mai 2013, procurorii Parchetului General au decis că Dan Voiculescu nu poate fi urmărit penal sub acuzația de fals în declarații în ceea ce privește declarația sa de necolaborare cu Securitatea. Chiar dacă a primit verdict definitiv de colaborare, procurorii consideră că declarația mincinoasă a președintele de onoare al Partidului Conservator nu a produs efecte juridice. În plus, Constituția nu interzice colaboratorilor cu fosta Securitate să participe la alegeri și să activeze ca senatori sau deputați în Parlament. Pe 10 martie 2011, judecătorii instanței supreme au decis, definitiv, că Dan Voiculescu a colaborat cu Securitatea. O lună mai târziu, gorjeanul Constantin Țăpuș a făcut o plângere penală împotriva lui Voiculescu privind săvârșirea infracțiunii de flas în declarații. Reclamantul arăta: ”cu ocazia depunerii declarațiilor de acceptare a candidaturii la Parlamentul României, la alegerile parlamentare din anii 2004 și 2008, nu și-a recunoscut calitatea de colaborator al securității”, se arată în plângerea lui Țăpuș. Integral in EVZ

Cum au petrecut pedeliştii la 20 de ani. Ce nu s-a văzut la televizor. Cu Emil Boc la Cluj şi ”reformiştii” războindu-se pe bloguri cu actuala conducere a PDL, democrat-liberalii ”aripa Blaga” au pus de petrecere în Modrogan. În deschidere – Vasile Blaga care la 20 de ani de Partid Democrat cu sau fără Liberal le-a transmis pedeliştilor care îşi caută altă cale că singurul rezultat va fi ”praful şi pulberea”. N-a fost nici praf, nici pulbere, ci o o furtună pornită din senin. ”Vine codul portocaliu”,  comenta Marcel Hoară de pe margine, înainte ca lumea să dea buluc la umbrelele portocalii, câteva sute împărţite în grabă. Cine n-a prins s-a înghesuit sub corturile în care democrat-liberalii din ţară împărţeau produse tradiţionale zonei. N-au lipsit micii, fripturile, peştele, scoicile şi nici berea sau palinca. Prin fumul grătarelor şi-a făcut apariţia şi Elena Udrea care a făcut o sesiune foto şi şi-a găsit un respiro pentru a comenta despre ce succes va avea Mişcarea Populară . Chiar dacă turna cu găleata, câteva doamne pedeliste au încins o horă şi l-au luat la dans pe preşedintele PDL, Vasile Blaga. Nici tineretul nu s-a lăsat mai prejos, câţiva temerari dezlănţuindu-se pe melodia ”Eu vara nu dorm” pe care USL a făcut-o anul trecut imn de campanie antiBăsescu. Petrecerea a continuat până spre ora 20.00, ploaia nedescurajându-i pe împătimiţii petrecerii celor 20 de ani de PDL. Gandul

Ameninţarea lui Blaga: praful şi pulberea se vor alege de cei care cred că pot funcţiona în afara PDL. Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a declarat duminică, la aniversarea PDL, că “praful şi pulberea” se vor alege de cei care părăsesc partidul şi a arătat că oricine îşi are locul în PDL, dar “să vină la muncă”, potrivit Mediafax. “Nu o dată când ne-a fost greu unii ne-au părăsit! Nu s-au înhămat la muncă, ne-au părăsit şi în 2000, erau unii chiar miniştri, ne-au părăsit pe urmă alţii. Ce s-a ales de ei şi de carierele lor politice după aceea? Praful şi pulberea! Aşa se va alege de toţi cei care cred că pot funcţiona în afara acestui partid, după ce au primit atâtea de la el! Nu-şi vor găsi viitorul politic decât în Modrogan, în curtea asta, punând osul la creşterea acestui partid, aşa cum facem toţi!”, a spus Vasile Blaga pe scena amenajată în curtea sediului PDL, pentru sărbătorirea a 20 de ani de la înfiinţarea partidului. Vasile Blaga a vorbit şi despre democrat-liberalii care critică PDL, arătând că aceştia nu pot fi în acelaşi timp şi în interiorul, dar şi în afara partidului. “Oricine îşi are locul în acest partid, dar să fie sincer cu el, să-l iubească, să se exprime în interiorul lui şi să vină la muncă mai ales atunci când partidului îi este greu, cum este acum. Nu poţi fi în acelaşi timp şi în interiorul lui, şi în afara partidului. Nu poţi lovi partidul atunci când îi este greu, din calcule politice meschine pe care le faci de obicei doar pentru tine – «oare voi mai fi pe vreo listă, oare voi mai vizita vreun Parlament altfel decât cu bilet de intrare?». Asta-i mână în luptă pe unii, nu pe cei de aici”, a mai spus Vasile Blaga.Pe scenă, alături de Blaga s-au aflat Theodor Stolojan, Gheorghe Flutur, Cezar Preda, Andreea Paul, Anca Boagiu, Liviu Negoiţă, Traian Ungureanu, Traian Igaş, Radu F. Alexandru, Mircea Toader, Cristian Rădulescu. La sărbătorirea zilei partidului a venit şi Elena Udrea, care nu s-a aflat însă pe scenă, ci printre membrii şi simpatizanţii PDL adunaţi în curtea partidului, ca şi Adriean Videanu. Integral in Romania Libera

Filmul unui flagrant esuat. Politisti sub acoperire, arestati pentru tortura. Caz ciudat la Constanta. Trei ofiteri de la Crima Organizata – Dragos Emil Petcu, Bogdan Mircea Teodorescu si Vlad Stefan Zaharia – erau urmariti pentru mita si au ajuns sa fie arestati, sambata, pe motiv ca l-ar fi batut si sechestrat pe un ofiter al Directiei Generale Anticoruptie (DGA). Presupusa victima lucra pentru Directia Nationala Antiocruptie (DNA) si s-a dat drept traficant de droguri. El a incercat sa-i prinda cu spaga pe politisti, aflati si ei sub acoperire, dar n-a reusit. Ofiterul DGA s-a plans ca a fost sechestrat si batut cu o bata si cu tocul de la pistol. DNA a confirmat pentru EVZ ca ofiterul lucra intr-un caz de coruptie.  Deşi a avut loc în minivacanţa de 1 Mai, incidentul a ieşit la iveală abia după ce judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au emis mandate de arestare, pentru 29 de zile, pe numele celor trei poliţişti. Colegii celor arestaţi şi avocatul acestora, Dumitru Samoilă, au povestit pentru EVZ că ofiţerii de la Crimă Organizată din Constanţa se aflau pe plajă atunci când au fost abordaţi de „traficant”. Era în desfăşurare o acţiune de combatere a traficului de droguri pe Litoral, organizată în perioada 30 aprilie-3 mai de Serviciul Antidrog-Constanţa, sub coordonarea DIICOT. În seara de 2 mai, la Mamaia, a fost prima zi a festivalului Sunwaves. Acolo erau şi ofiţerii sub acoperire de la Antidrog. „A venit unul care le-a arătat un plic în care se afla marijuana şi i-a întrebat dacă vor şi ei”, a povestit un om al legii. Integral in EVZ

Cine vrea sa ii spele pe turnatorii Securitatii? Pe 9 mai, un grup de deputaţi şi senatori PSD şi PPDD au depus o „propunere legislativă pentru modificarea art. 2 lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii“, prin care îşi propun să aducă respectiva lege în acord cu o decizie a Curţii Constituţionale din 26 iunie 2012. Decizia respectivă reduce şi mai mult definiţia legală a turnătorului. Iniţiativa amintită face, practic, imposibilă activitatea CNSAS. De ce s-o fi gândit Parlamentul României că cea mai mare urgenţă a sa este să salveze turnătorul la Securitate rămâne un mister. n formularea iniţială, legea susţinea că este „colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngră­direa drepturilor şi libertăţilor fun­damentale ale omului“. ­Curtea Constitu­ţională a hotărât că „pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil şi, implicit, dreptului la apărare, „relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“ nu pot fi administrate şi apre­ciate, individual, ca probe unice. Cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forţă probantă luate izolat şi, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare decât dacă, pe calea unei atente şi complete analize, sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă. (…) Integral in Romania Libera

Udrea: Mişcarea Populară va fi un partid de succes. PDL nu trebuie să-i fie adversar. Deputatul PDL Elena Udrea consideră că Mişcarea Populară va fi un partid de succes şi că PDL nu trebuie să-i fie adversar, ci să se regăsească în acelaşi proiect, împreună şi cu Alianţa DA, formată de FC şi PNŢCD. “Cred că Mişcarea Populară va fi o formaţiune politică de succes pentru că porneşte cu un electorat pe care îl are: simpatizanţii lui Traian Băsescu la care se adaugă electoratul de centru-dreapta care nu se vede reprezentat de actualele partide de centru-dreapta. PDL nu trebuie să fie un adversar al Mişcării Populare. Mă gândesc că ar trebui ca toţi să ne regăsim în acelaşi proiect politic, inclusiv cei din PDL, Mişcarea Populară şi Alianţa DA”, a declarat Udrea pentru “Gândul”. Ea consideră că demersurile în acest sens ar trebui începute rapid. “Cele trei formaţiuni ar trebui să se regăsească într-o formulă care ar trebui să fie discutată de către partidele de centru-dreapta astfel încât măcar la prezidenţiale să putem susţine acelaşi candidat”, a spus Udrea. Întrebată dacă actuala conducere a PDL este dispusă să pună în practică un astfel de proiect, Elena Udrea a evitat un răspuns tranşant, insistând că “ar trebui să aibă capacitatea şi voinţa unui proiect comun”. În ceea ce priveşte raportarea sa la proiectul politic al lui Traian Băsescu, Udrea a spus că, deocamdată, se raportează la acesta “cu simpatie”. Ea a admis totuşi că vor fi unii dintre susţinătorii săi care se vor alătura Mişcării Populare, însă este vorba de “opţiuni personale”. Aduce Mediafax

Va urez o zi buna!

Incidente violente la Paris: Poliţia a reţinut aproximativ 300 de persoane. Poliţia a reţinut aproximativ 300 de persoane în urma manifestaţiei de la Paris împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, care a degenerat, duminică seara, în violenţe. La Paris, manifestaţia a reunit între 150.000 de persoane, potrivit poliţiei, şi peste un milion, potrivit organizatorilor care, încă o dată, au denunţat “minciuna” prefecturii. Aproximativ 2.800 de persoane au răspuns apelului Institutului Civitas, apropiat catolicilor integrişti, şi au defilat separat. În spatele acestei dispute privind cifrele, mobilizarea pare să se fi diminuat odată cu votul definitiv din 23 aprilie al legii care permite căsătoria între persoane de acelaşi sex şi adopţia de către cuplurile homosexuale. Ultima mare manifestaţie naţională, la 24 martie la Paris, a reunit, potrivit organizaţiei “La Manif pour tous”, 1,4 milioane de persoane şi 300.000, potrivit poliţiei. După dispersarea manifestaţiei, care s-a desfăşurat fără tulburări, câteva sute de persoane au provocat incidente violente în cursul serii, timp de două ore, pe Esplanada Invalizilor. Într-un comunicat, ministrul de Interne Manuel Valls a atribuit responsabilitatea acestor violenţe “extremei drepte” şi mişcării identitare. “Aceste incidente au fost provocate de câteva sute de persoane, majoritatea provenite din rândul extremei drepte şi mişcării identitare, care au agresat poliţiştii, dintre care patru au fost răniţi, jandarmii şi jurnaliştii”, potrivit comunicatului. Poliţia a reţinut 293 de persoane, dintre care 231 au fost plasate în arest preventiv, a anunţat pentru AFP prefectura de poliţie, precizând că majoritatea acestora, aproximativ 200, se referă la persoane reţinute pe Esplanada Invalizilor. Şase persoane au fost rănite uşor: patru poliţişti, un fotograf al AFP şi un manifestant, a precizat prefectura de poliţie. În total, 4.500 de poliţişti şi jandarmi au fost mobilizaţi. Integral aduce Mediafax

Spania vinde drept de rezidenţă străinilor care cumpără locuinţe scumpe sau deschid afaceri noi acolo. Spania, ţară unde muncesc un sfert de milion de români, dar care se con­fruntă cu şomaj record, va acorda drept de rezidenţă străinilor care cumpără locuinţe scumpe, des­chid afaceri noi acolo sau sunt specialişti cu calificare superioară pentru a readuce la viaţă piaţa imobiliară şi a crea locuri de muncă.   Proiectul, aprobat deja de parlament, pre­vede, printre altele, acordarea statutului de rezident străinilor care cheltuie cel puţin 500.000 de euro pentru o achiziţie imobiliară sau investesc cel puţin două milioane de euro în datoriile suverane spaniole, scrie The Wall Street Journal. Acelaşi statut va fi acordat şi celor ce pun bazele unor afaceri noi prin care se creează locuri de muncă. După ce va fi aprobat de parlament, proiectul va deveni lege la începutul anului viitor. „Facem ceea ce fac şi alte state. Este un sistem care a devenit larg răspândit pentru atragerea investiţiilor“, a afirmat vice­premierul Soraya Sáenz de Santamaría. Ea a menţionat exemplele Chinei şi Irlandei.   Directorii executivi ai firmelor de imobiliare sunt sceptici că noile măsuri vor impulsiona semnificativ cererea pentru locuinţele nevândute care erodează economia şi impânzesc litoralul spaniol de la prăbuşirea bulei imo­biliare în 2008. Pre­ţul multora dintre aces­tea este sub pragul de 500.000 de euro prevăzut de guvern. Preţurile lo­cuinţelor au scăzut cu aproape 30% în ultimii cinci ani. Ministerul Lucrărilor Publice a înregistrat 54.500 de tranzacţii imobiliare în primul trimestru, faţă de media trimestrială de 239.000 în 2006. Pe de altă parte, Spania va atrage probabil un număr record de turişti anul acesta, doar în primele patru luni sosind 14 milioane de străini. Unii analişti consideră că pachetul de măsuri ar putea atrage turişti mai bogaţi, pensionari străini şi oameni de afaceri care caută un climat mai blând şi o calitate mai bună a vieţii. Reforma fiscală, prin care se reduc şi se simplifică taxele plătite de pensionari, va încuraja stabilirea în Spania. Integral in Ziarul Financiar.

Angela Merkel şi Li Keqiang vor să rezolve conflictului comercial China-UE. Cancelarul german, Angela Merkel, şi premierul chinez, Li Keqiang, au pledat duminică la Berlin pentru dialog în rezolvarea conflictului comercial dintre China şi Europa, respingând cu fermitate ideea unei confruntări sau a măsurilor protecţioniste. Amintind conflictul dintre Uniunea Europeană şi China legat de panourile solare sau echipamentele de telecomunicaţii, Angela Merkel a declarat, în cursul unei conferinţe de presă comune, desfăşurată duminică seară, că Germania şi China resping „protecţionismul“, informează France Presse. Şefa cabinetului de la Berlin a dat asigurări că „va face totul pentru a găsi o soluţie şi a nu cădea într-un fel de confruntare care se termină în ele din urmă cu introducerea de taxe vamale reciproce“. „Respingem acest lucru. Îmi voi lua angajamentul în calitate de şefă a guvernului pentru ca la nivel european să ne implicăm cât mai curând posibil în discuţii intense cu partea chineză“, a adăugat aceasta, lăudând „legăturile foarte strânse“ dintre Berlin şi Beijing. „Dorim să le dezvoltăm şi mai mult“, a mai subliniat ea. Premierul chinez, aflat la prima sa vizită oficială în Germania, a vorbit la rândul său despre dezacordul cu decizia Uniunii Europene de a introduce pe viitor o taxă asupra panourilor solare importate din China pentru a proteja firmele europene din acest domeniu ameninţate cu dispariţia. „Nu suntem de acord cu această decizie şi o respingem cu fermitate“, a spus el. Li Keqiang a apreciat că o asemenea măsură „nu doar va pune în pericol locuri de muncă în China, ci va ameninţa dezvoltarea acestei ramuri în Europa şi vă dăuna interesului companiilor şi consumatorilor europeni“. Integral aduce Adevarul.

Islamiştii terorizează Europa cu cuţitul. La doar patru zile după masacrul de la Londra, un soldat francez a fost înjunghiat la Paris de un maghrebian bănuit a fi un militant islamist. Atacul de sâmbătă seara asupra unui soldat care patrula într-un cartier parizian este o agresiune motivată religios şi, cel mai probabil, o copie fidelă a crimei de acum cinci zile de la Londra, unde un militar a fost căsăpit de doi islamişti. Soldatul francez în uniformă a fost înjunghiat în gât de un bărbat cu barbă, probabil de origine nord-africană, care l-a atacat pe la spate, militarul scăpând însă cu viaţă, potrivit poliţiei care are acces la imagini surprinse de camere video. O amplă operaţiune de capturare a agresorului a fost demarată, în timp ce ancheta a fost preluată de parchetul antiterorist. Deşi deocamdată nu se face la nivel oficial o legătură directă cu masacrul de la Londra, oficialii francezi sugerează că atacul a fost unul de natură teroristă. „Au vrut să îl omoare pentru că era militar” a subliniat Jean-Yves Le Drian, ministrul Apărării, reiterând că autorităţile franceze vor continua să ducă „o luptă necruţătoare împotriva terorismului”. „Cred că a vrut să imite crima de la Londra”, a recunoscut însă Christophe Crepin, liderul sindicatului poliţiştilor francezi. Atacul a avut loc în aceeaşi zi în care Franţa a început prima fază a operaţiunii de retragere din Mali, la patru luni de la debutul unei campanii militare împotriva insurgenţilor islamişti. Integral in EVZ

Îşi va pierde Gazprom monopolul? Gigantul energetic rusesc Gazprom primeşte concurenţă. Alţi producători de gaz din Rusia se luptă să pătrundă pe piaţa mondială. Gazul lichefiat poate genera mai multă concurenţă şi o scădere a preţului. Gazprom deţine încă privilegiul de a vinde singur gaz rusesc în toată lumea. Situaţia s-ar putea însă schimba curând graţie gazului lichefiat, fiindcă reţeaua de conducte a Gazprom nu va mai juca niciun rol la transport. Gazul lichefiat va putea fi transportat oriunde cu ajutorul navelor. Astfel, Gazprom riscă să-şi piardă monopolul de export şi de dictare a preţurilor mai ales în spaţiul Asia-Pacific. Ministerul Energiei de la Moscova tocmai elaborează un nou regulament pentru export, care să permită şi altor firme din Rusia livrarea pe pieţele externe a gazului lichefiat. Două companii puternice se află deja aliniate la start. Este vorba de producătorii de energie Novatek şi Rosneft. În calitate de firmă de stat, Rosneft este controlată de Kremlin, la fel ca şi Gazprom. Novatek în schimb este întreprindere privată. Dar şi aceasta se poate bizui pe ajutor din partea statului, fiindcă proprietarii sunt strâns legaţi de preşedintele Vladimir Putin. Dezbaterea legată de monopolul de export nu este una nouă. Gazprom a semnat un acord cu Novatek deja din anul 2010, referitor la peninsula Jamal din vestul Siberiei, considerată printre cele mai mari rezervoare de gaz din lume. Acel acord permite Novatek să exporte gaz lichefiat pe pieţele asiatice. În schimbul încuviinţării, Novatek varsă către Gazprom până la cinci la sută din încasările astfel obţinute. Cu câteva luni în urmă, Novatek a primit un ajutor neaşteptat în lupra cu Gazprom din partea lui Igor Setşin, influentul şef al Rosneft, odinioară responsabil guvernamental pentru sectorul energetic. Acesta a declarat oficial că Gazprom nu va suferi mari pierderi dacă şi alte companii ruseşti vor primi permisiunea să exporte gaz în regiunea Asia-Pacific. Integral la Deutsche Welle

Cei mai buni si mai frumosi dintre noi dorm. Elitele noastre dorm de multe decenii. Se trezesc din cand in cand, se uita plictisiti la vulg si impart pareri autoritive despre cine, cand, ce sau de ce. Se dispretuiesc sincer intre ei si sunt uniti numai in dispretul fata de noi toti, cei care nu am reusit sa devenim elite. Cat timp noi gustam cu delectare dispretul lor, cumparand cartile lor, admirand picturile lor sau cazand in fund la frazele alambicate prin care se plang de nenorocirea de a se fi nascut romani, lucrurile vor ramane asa, adica elitele noastre din dotare sunt in adormire, in retragere, pentru generatii mai meritorii decat noi.

Elitele noastre culturale, in majoritatea lor, sunt bugetare, fiecare cu stipendia lui, cu bugetul lui, scaunelul de aici sau de acolo, pe care poporul trebuie sa le asigure, pentru ca sunt elite, nu? Eminescu a murit de foame, Caragiale a suferit o intreaga viata asteptand o mostenire amarata care i-apermis, in sfarsit, sa traiasca pret de cativa ani buni departe de contemporanii lui. Ceilalti au adus bani de acasa si au dat si la altii. Din cand in cand, o “lumina a natiunii,” devenit dizident in dictatura, devine dizident si al democratiei, chestie de vocatie, el se face intotdeauna ca lucreaza. Respectivul reuseste se imbarlige lumea, asa incat din mare dizident, poet flamand si asuprit, devine mogul media si mosier pe banii statului.

Statul de drept este devastat, ne intoarcem la anii ’90, traim o coabitare care peste cateva luni o sa ne reaminteasca perioada ’92. Contitutie, cvorum, regionalizare, amnistia puscariasilor. Ati vazut intelectuali protestand, ati vazut elite in strada? Nu si nu ei dorm!

Ceva nou? Aiurea, i-am avut pe Sadoveanu si Arghezi, nu? Putinii care au fost cu dragoste de neam si respect de tara au murit ucisi de ura altora sau de ura lor proprie, ce a mai ramas din ei au omorat comunistii. Se nasc altii? Se nasc, dar nu aici. Se nasc la Paris, New York, Londra si Berlin, romani buni si destepti, care insa nu vor mai apartine Romaniei. Romania va trebui sa se multumeasca cu rebuturile beizadelelor de toate culorile, pe fata sau pe din dos.

Putin este cunoscut despre slavi înainte de secolul al-V-lea i.Hr. Istoria lor înainte de aceasta data este construita din ipoteze bazate pe studii arheologice şi lingvistice. O mare parte din ceea ce stim despre istoria lor după anii 500 este din lucrările istoricilor bizantini, nici ele nu prea exacte sau extrem de interpretabile. Slavii de sud sunt o ramura a popoarelor slave care trăiesc în Balcanii de est si sud-est. Din punct de vedere geografic, slavii de sud sunt nativii câmpiei panonice, la est de Alpi si majoritar asezati in peninsula Balcanică. Urmasii lor – aproape de 35 de milioane de oameni sunt: Bosniaci , Bulgari, Croaţi, Macedoneni, Muntenegreni, Sârbi şi Sloveni. Majoritatea lor sunt crestini ortodocsi, o larga minoritate crestini catolici si o mai mica minoritate sunt de religie musulmana.

In lucrarea sa “De Bellis”, Procopius portretizeaza slavii ca neobişnuit de înalti şi puternici, cu un ten bronzat şi cu părul blond. Slavii dupa Procopius trăiesc o viaţă dezordonată şi primitiva. Locuiesc în colibe, de multe ori la distanţă mare una de alta şi, adesea, isi schimba locul de reşedinţă. Ei nu aveau un singur lider si pentru o lungă perioadă de timp au trăit într-o democraţie anarhica. Slavii au fost luptatori destoinici, înarmaţi cu suliţe şi scuturi mici si nu purtau armură.

Oamenii de ştiinţă au tendinţa de a plasa locul de bastina slav in mlastinile ucrainiene; ei au inceput expansiunea in secolele al IV-lea sau la inceputul secolului al V-lea. Balcani a fost una din regiunile care se afla în calea expansiunii slavilor. Secolul al VI-lea ii gaseste pe slavi la nord de Dunăre. Istoricul de origine româna de la universitatea din Florida, Florin Curta, in cartea sa de exceptie “Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1250” (publicata in 2006 de Cambridge University Press, impreuna cu Paul Stephenson) considera ca formarea poporului slav a avul loc in nordul Dunarii, unde ei au inceput o cultivare agricola rudimentara. Teoria lui Curta, acceptata si de mine, poate fi citita si in limba romana. Bizantinii, în linii mari, au adunat numeroasele triburi slave în două grupe: Sclavenoi (sclavenii) şi de Antes (anteenii). Aparent, sclavenii s-au asezat de-a lungul Dunării de mijloc, în timp ce anteenii s-au asezat in Dunărea de Jos, în Scythia Minor.

Din anii ’20 ai secolul al VI-lea, au început raidurile lor asupra imperiului Bizantin. Ei luau pradă bovine, sechestrau prizonieri şi jefuiau cetăţi. Prin anii 580, comunităţile slave de pe Dunăre au devenit mai mari şi mai organizate; avarii au exercitat o influenţă majora asupra lor, ajutandu-i sa se organizeze militar si politic. În anul 586 d.Hr, 100.000 războinici slavi au atacat Salonicul. Mai multe triburi slave s-au stabilit in jurul Salonicului, cu toate că niciodată nu au cucerit oraşul în sine. In aceasta “asezare” au creat o Macedonia Slava, a carei urmari le vedem si astazi. Ioan din Efes a perceput slavii ca instrument al lui Dumnezeu pentru pedepsirea ereticilor Monofiziţi. Incepand cu anul 588 d.Hr, ei vor fi izgoniti spre malul sudic al Dunarii, cand majoritatea asezarilor lor in Campia Româna vor fi distruse de noul val migrator al Avarilor. Ei se vor reintoarce influentand pentru totdeauna istoria românilor. Una din marele tragedii ale poporului nostru de atunci si pana in zilele noastre.

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Capital. O privatizare cu ochi albaştri. Claudiu Şerban

“Domnul Fenechiu este un mafiot!” Afirmaţia nu-mi aparţine, ea a fost făcută de fostul ministru al transporturilor, Anca Boagiu, în cadrul emisiunii Capital TV, difuzată de B1. Principala acuzaţie adusă influentului lider liberal se referă la preţul de pornire al licitaţiei pentru CFR Marfă, considerat mult prea mic pentru o companie de o importanţă strategică covârşitoare.

În ciuda aşteptărilor şi a declaraţiilor iniţiale, la startul acestei privatizări nu s-au aliniat investitori străini strategici, cu singura excepţie americanii de la OmniTRAX, dar reprezentaţi de un personaj considerat de toată mass-media ca fiind cel puţin „dubios“. După desfacerea ofertelor, a apărut o nouă surpriză: licitaţia a fost anulată pe motiv că „dosarele erau incomplete“. Aşa că licitaţia se va relua de la zero, cu singura diferenţă că o anumită clauză de participare a fost modificată în aşa fel încât să se califice şi Transferoviar Grup, care putea fi descalificat pe baza condiţiilor iniţiale. Merită menţionat că această fază a procesului presupune oferte neangajante în vederea intrării pe o listă scurtă pentru faza finală. Un lucru bun, dacă ne aşteptăm la un număr de investitori care să nu poată fi numărăţi pe degetele de la o mână, dar absolut inutil în condiţiile de azi. După cum se conturează faptele, nici intenţia de a căuta vreun mare investitor strategic din Europa nu prea a existat. Tot procesul pare să meargă către încredinţarea rutelor de transporturi de marfă unor persoane private, probabil români, probabil apropiaţi de băieţii cu ochi de culoarea cerului şi care să se bucure de condiţii neaşteptat de prietenoase din partea autorităţilor, la un preț mult mai mic decât dacă s-ar vinde toate bunurile companiei pe bucăţi. Integral in Capital.

Romania Libera. Noua alianţă Ponta-Udrea împotriva lui Macovei şi Morar. Cristian Campeanu

Cineva este dus rău de tot cu sorcova la vîrful politicii din România, dar nu este Monica Macovei, aşa cum susţine prim-ministrul. Mai degrabă, lucrurile stau exact pe dos. Căci cine altcineva decât un om îmbătat de putere ar mai încerca să schimbe realitatea prin dictat, ca în Orwell?

Se întîmplă ceva foarte bizar în vremurile guvernării Ponta 2. Corpul de control al prim-ministrului, organismul pe care actualui premier l-a condus în guvernul Năstase, face plângeri peste plângeri la DNA pentru a scoate la lumină ilegalităţile guvernării Boc. Foarte bine, sa scoată la lumină tot. Ciudat este însă că toate, dar toate plângerile au în vedere exclusiv perioada 2009-2012 şi numai ministerele conduse de cei de la PDL, nu şi pe cele pe care, în 2009, s-a întâmplat să le conducă miniştrii PSD, ca şi cum corupţia ar fi început şi se va încheia cu Boc. Nu cu trio-ul mult hulit Blaga-Berceanu-Videanu, nici cu Elena Udrea, ci cu Boc.

Apropo de Elena Udrea, această doamnă a condus un super-minster unde a avut pe mână miliarde de euro, a făcut obiectul unei campanii mediatice în care a fost acuzată de toate relele pământului, dar cumva, nu există absolut nicio plângere la DNA din partea guvernului Ponta în ceea ce o priveşte. Nici măcar una. Prim-ministrul nostru, aşa cinstit şi justiţiar cum este, nu îndrăzneşte să o atingă pe Udrea nici măcar cu o floare, asta în condiţiile în care nu pierde niciun prilej să atace guvernarea PDL-Boc. Ponta şi-a făcut un obicei prost să trimită presa după cai verzi pe pereţi acuzând guvernarea anterioară de lucruri care, dacă o iei înapoi pe fir, pot fi identificate foarte uşor la PSD sau PNL, dar, cumva, niciunul din aceste atacuri ridicole nu o au în vizor pe Elena Udrea, deşi, după linşajul de la Antena 3, ai fi zis că n-o prinde anul în libertate. Integral in Romania Libera

Gandul. Becali: „Am fost sclavul vostru. Acum trebuie să plec”. Marian Sultănoiu 

Nu vreau să vorbesc aici despre problema juridică a lui Gigi Becali. Nu vreau să-mi dau cu părerea într-un domeniu pe care nu-l stăpânesc. În principiu, am spus-o şi o repet, democraţia se construieşte pe un eşafodaj de legi, iar ca ea să dăinuie, fiecare lege trebuie respectată; de cetăţean şi, cu atât mai mult, de magistrat. Astfel, o hotărâre definitivă în justiţie sper să poarte cu sine experienţa, ştiinţa şi conştiinţa judecătorilor; implicit morala, echilibrul şi nepărtinirea acestora, în scopul recreării echilibrului dintre respectul şi fronda faţă de lege. Odată luată o hotărâre, se presupune că magistratul a fost, la rândul lui, în matricea legii, luând în calcul principiul „mai bine scapă zece vinovaţi, decât să fie condamnat un singur nevinovat”.

Ceea ce vreau să spun, însă, este faptul că Gigi Becali a fost propriul său „gâde”. Dar nu singurul. Spiritul histrionic, tupeul în afaceri şi în viaţă, îndrăzneala, brodate pe un soi de imaturitate a caracterului, l-au pus în situaţia de a pierde, pe rând, toate pozitivele native.

A fost crescut în frica lui Dumnezeu, de o mamă exemplară şi cu adevărat credincioasă; a învăţat, de la tată, să umble cu banul, firesc într-o stirpe de negustori. Problema este că a vrut prea mult şi prea repede, iar pentru asta a fost dispus să calce pe cadavre.

A crescut, repede, prin apropierea de Hagi, în siajul unui anturaj uns cu toate alifiile, instalat în anii 90 la conducerea echipei Steaua – între care se aflau personaje importante ale momentului: Păunescu, Hrebenciuc şi, mai apoi, Piţurcă. Integral in Gandul

Contributors. Ultima mare condamnare. De acum, va fi linişte. Sorin Ionita

Câţi dintre dv cred că barosanii din fotbal ȋn care tocmai şi-a rupt justiţia română zilele astea dinţii, au câştigat bani din alte părţi şi i-au adus ȋn fotbal aşa, din patriotism, sau măcar pentru filantropie şi onoare, după cum sună explicaţiile oficiale ale lui Copos? Câţi dintre dv cred că tipii ăştia, pe care ȋi vedeţi la TV cum rup trei pixuri până reuşesc se iscălească o hârtie, au avut cine ştie ce scheme complicate, nemaivăzute de sifonat bani din prăpăditele lor de cluburi sau cu prăpăditele lor de terenuri? Mda, aşa mă gândeam şi eu…

Nu vă uitaţi că l-au băgat la răcoare pe bufonul Gigi şi ȋncă doi expiraţi care sunt pe linie politică moartă. Intersecţia astrelor a făcut ca ȋn complet să fie majoritari nişte magistraţi ok – adică exact invers decât s-a ȋntâmplat ȋn celălalt şi aşa cum nu veţi mai vedea ȋn lunile şi anii care vor urma. Aşa cum cea mai lungă zi a anului e ȋn iunie, dar cea mai caldă lună este august, tot aşa şi justiţia funcţionează cu oarece inerţie: succesele de azi sunt rezultatul muncii acerbe din ultimii ani a minorităţii reformiste; iar non-rezultatele din viitor vor fi efectul reculului din 2013. Pe scurt, ieri aţi văzut ultima mare condamnare din epoca ȋncheiată; şi prima mare achitare din vremurile cele noi.

Or, dacă nici de haiducii ăştia de doi bani din fotbal nu am putut scăpa, e clar. Câţi dintre dv mai cred ȋn asigurările care ni se dădeau de binevoitori mai an, cum că reformele ȋn justiţie au atins masa critică, de acum sistemul trebuie lăsat ȋn pace să continue procesul singur? Că nu mai contează oamenii, ci instituţiile, că nu stă anti-corupţia ȋn persoana lui Morar, nici nu mai e nevoie de sprijin politic, monitorizare pe CSM şi promovări la curţi, scandal internaţional cu MCV şi restul? Unde sunt teoreticienii instituţionalizării reformelor sub USL, s-au ascuns acum sub masa critică, pe care dansează Becali din buric?

Dacă nici ȋn fotbal nu s-a reuşit condamnarea marii corupţii, cu această generaţie de tipi mai curând primitivi, lucrând la vedere, ca maneliştii, pe ȋncuscreli şi cu sacoşe de bani, plătind lefurile jucătorilor ani la rând pe contract de sponsorizare (!), ce şanse credeţi că mai sunt să se atingă cineva de zone totuşi elevate, acolo unde mafia română a trecut şi ea cel puţin la nivelul de complexitate 2.0, că or mai fi ȋnvăţat ei ȋn Italia şi altceva decât cum se leagă cravata cu nod cât pumnul? Integral in Contributors

Ziare.com. Puiul Miscarii Populare. Ioana Ene Dogioiu

Sa vezi potriveala! Cei mai multi dintre cei care au aderat la Miscarea Populara vor ca fundatia sa dea nastere unui nou partid politic cu acelasi nume, a anuntat Sebastian Lazaroiu, in baza rezultatelor partiale ale unei consultari printre membrii MP.

Eu nu m-as fi gandit la asa ceva, surpriza e totala, zau! Sa faca Miscarea Populara partid, cum de nu ne-am gandit? Dar vox populi, vox Dei. Si dl. Lazaroiu, ascultator de zei din fire, a si anuntat ca, daca rezultatele finale ale consultarii vor fi la fel, vor incepe imediat demersurile pentru crearea noului partid.

Acum ma intreb si eu, ca umil observator de pe margine, ce ar putea determina pe cineva sa aiba o optiune atat de clara – fundatie + partid? Pe ce sa se bazeze ea? Eu n-am vazut pana acum nicio actiune notabila a Miscarii Populare. Vreo initiativa remarcabila, vreo analiza profunda, nici macar vreo dezbatere cu mare rasunet.

Au incercat, e drept, sa-i dea un aer intelectual domnii Marian Preda si Daniel Funeriu si chiar cred in bunele lor intentii.

In rest, de la Iulian Chifu, la Sebastan Lazaroiu si Gabriel Berca, consilierii prezidentiali fondatori n-au avut decat o grija: sa anunte cum o sa apara noul partid al MP cat de curand. Mai mult, Sebastian Lazaroiu tot profeteste ruperea PDL.

Spre binele democrat liberalilor, ar fi bine ca predictiile domniei sale sa aiba acuratetea celei cu care o vestea pe Alba ca Zapada. Integral la Ziare.com

 Revista 22. La catafalcul plagiatului sau Noaptea mintii useliste. Andreea Pora

O rezolvaram si pe asta cu plagiatul lui Ponta. Definitiv. Pina si Parchetul lui dom’ Nitu cel cu “autocontrolul scazut” a spus ca “fapta nu exista“. Gata, sa fie clar, plagiatul a murit oficial, prin ucaz de la stapinire si cel mai bine ar fi sa figureze chestia in Constitutia USL. Sa se scrie acolo negru pe alb ca: 1) nu-i nicio problema ca intre doua texte-, c-or fi ele doctorate, teze de licenta sau bacalaureat, carti, reviste, brosuri de partid, ghiduri medicale, referate de orice fel-, sa fie vreo “identitate totala sau partiala de structura” si2) autorii textelor respective pot avea orice provenienta politica, potrivit principiului “paza buna trece primejdia rea”.

Spalarea de pacate a lui Ponta si cu detergentul Parchetului general, marca Nitu&comp., nu are de ce sa surprinda, coabitarea are si ea pretul ei. Plus, ca nu ar fi avut cum sa fie altfel in tara relativismului moral cu sustinere populara. Unul de larga respiratie intelectuala, cum ar zice admiratorii lui “dottore” Reevaluatul si Impecabilul, care, iata, s-a putut prezenta la intilnirea cu mai marii Europei ( de aici si prioritatea NUP-urilor) cu doua tidule la mina. Intrebarea e daca madam Merkel se va juca linistita cu “lopatica in nisip”, cum ii recomandau asta-vara pucistii plagiatorului fara fapta, sau isi va pune ochelarii sa studieze cele doua inovatii romanesti (de care voi vorbi mai incolo), convingindu-se si mai mult ca tarisoara noastra e unica si merita monitorizata cu toata atentia, aratura pe care aceasta poate zburda fiind, practic, de necuprins in vreo directiva.

Din toata tevatura cu plagiatul de lux au rezultat, stiintific vorbind, doua axiome: a)ghilimele au fost inventate in anul de gratie 2012 de Consiliul National de Etica din subordinea Ministerului Educatiei roman si b) Gutenberg a fost un bou, caracterele tiparului nefiind numarabile. Daca prima axioma e deja istorie recenta, a doua de abia isi incepe cariera. In intelepciunea lor politrucii de la Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor au spus ca “Nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat, deoarece formatele lucrărilor, tipul caracterelor utilizate şi paginaţiile sunt diferite”, asertiune care i-a venit manusa politrucului sef de la Parchet. Dupa ani de obscurantism, omenirea in sfirsit s-a luminat: un text scris cu Arial sau Helvetica nu-i egal cu unul tiparit cu Times New Roman sau Calibri si viceversa. Deci, nu pot fi comparate nici partial, nici total. Revolutionara descoperire, pe care am putea-o numi “efectul Ponta asupra tiparului”, va pune in mare dificultate toata industria ce foloseste inventia lui Gutenberg. Va dati seama! Impasul nu poate fi rezolvat decit prin vreo directiva europeana, ba chiar una mondiala, care sa postuleze “caracterul unic”. Integral in Revista 22

Deutsche Welle. La catafalcul democraţiei româneşti. Petre M. Iancu

Au loc alegeri în România? Au loc. Sunt ele „comme il faut”? Sunt ele, aşa cum li se cere unor alegeri democratice, realmente libere, egale, secrete, corecte şi universale? Sunt. Dar funcţionează oare şi democraţia?

Alegerile nu sunt suficiente ca să garanteze democraţia. Ar mai fi nevoie de ceva. Ar fi nevoie de respectarea spiritului societăţii liberale, a legii, realităţilor şi a voinţei populare. La acest capitol al respectului faţă de valorile democraţiei, de adevăr, de lege şi faţă de naţiune, domneşte, în România, dezastrul. Motiv pentru care democraţia e moartă în coteţ.

De ce nu funcţionează democraţia românească s-a putut constata uşor, mai nou, ca şi de atâtea alte ori în ultimii câţiva ani. Întrebat prin referendum ce vrea, poporul a răspuns clar: un parlament mai suplu, unicameral.

I s-a dat opusul, aşa că dispune acum de un parlament supraponderal, plin cu neaveniţi. Dacă naţiunea ar fi fost întrebată în ce măsură vrea un for legislativ cinstit, ar fi răspuns cu siguranţă că l-ar vrea curat ca neaua. Dar are iată unul din care, ca şi din guvern, nu lipsesc nici penalii şi nici puşcăriabilii.

Dar cum să fie altfel executivul, dacă însuşi premierul a furat cuvinte şi idei şi poartă pe nedrept un titlu academic, dar procurorii, proaspăt remaniaţi la vârful lor, hotărăsc, altfel decât oamenii de ştiinţă, altfel decât realitatea empirică, vizibilă, altfel decât experţii interni şi străini, că plagiatul n-ar fi avut chipurile loc? Şi că premierul, ca atare, ar putea rămâne nepedepsit?

Să ne înţelegem: premierul ar fi avut loc de-ntors. Ar fi trebuit, în mod normal, să respecte cutumele europene şi tradiţiile lumii moderne, ale ştiinţei şi ale civilizaţiei, să-şi admită greşeala şi să renunţe la titlul academic, fără să-şi abandoneze cariera de politician.

Că n-a făcut-o, e dreptul lui. Dar că a manipulat (sau a acceptat manipularea unor) instituţii din subordine, precum Ministerul Educaţiei şi a desfiinţat (sau a permis să fie desfiinţate) instituţii precum Consiliul de Atestare a Titlurilor şi Diplomelor, doar pentru a nu i se oficializa plagiatul e intolerabil. Cum intolerabilă, într-un stat de drept, e nerespectarea dreptului la proprietate ori o justiţie care stă sluj în faţa celor prea puternici, negând realitatea şi principiul tratării egale a tuturor cetăţenilor în faţa legii. Integral la Deutsche Welle.

Istoria omenirii a cunoscut perioade mai bune, mai putin bune sau de-a dreptul proaste. Din nefericire, absolut in toate perioadele evolutiei culturale au existat si exista si astazi o cenzura, care trebuie sa ne protejeze pe noi, cititorii neinitiati si exoterici, si care nu avem pic de responsabilitate in fata nocivelor seminte ale raului ce pot inflori in matraguna numita “cunoastere”. Intr-o perioada care este intitulata si caracterizata drept “cea mai democratica perioada” din istoria umanitatii , toate drepturile omului sunt garantate in afara dreptului de a cunoaste sau de a fi informat.

Guvernantii de pretutindeni, intr-o uniune de ghilda incolora politic si ideologic, s-au unit pentru a proteja statul de incompetenta, reavointa si lipsa de patriotism a componentilor principali ai acestor state, cetatenii lor. Acesti oameni, care prin truda si cateodata sacrficiile lor, prin talentul si prin abnegatia fata de “king and country” mentin societatea statala nu au dreptul la cunoastere. Pseudo-democratiile si aproape-democratiile promoveaza direct sau indirect interese straine impotriva cetatenilor lor, prin manipulare, banare, indoctrinare, cenzura, secrete oficiale, secrete de stat si toate bazaconiile posibile si imposibile. Nu sunt de felul meu nici anarhist si nici instigator impotriva legilor, eu doresc un lucru care este sinonim pentru mine cu dreptul la existenta fizica si intelectuala, dreptul la cunoastere si la informatie. Daca in unele tari ca Iranul o carte poate sa aduca moartea printr-un decret complet legal (Rushdi) sau Rusia – unde omorurile se produc pe sest (Politkovskaya), in Statele Unite cenzura se produce pe baza sintagmelor imputite numite “corectitudine politica”, adica daca un negru, evreu, latino, homosexual este un nemernic, nu ai dreptul sa o scrii pentru ca este o chestie de corectitudine politica, desi in niciun caz nu este vorba de toti cei amintiti in postura de colectivitate, ci pe post de individuali specifici cu nume si pronume descrisi in acest fel de un autor care are si el un nume si pronume.

Daca indraznesti sa o scrii nu ai sansa de fi publicat sau difuzat. Aceasta serie de articole este dedicata tuturor autorilor cu nume sau fara nume de la Socrate pana la Politovskaya , care au platit cu viata sau cu sanatatea dreptul la opinia verbala sau scrisa.

Pot incepe de fapt de la Eposul lui Ghilgamesh, pe care am avut ocazia sa-l studiez in 3 versiuni diferite. Intr-una din versiunile lui Ghilgamesh, lupta lui cu regele Akka din Kish este pur si simplu schimbata, fiind probabil versiunea pentru regatul din Kish, si in loc de Kish avem Larsa (un alt regat Sumerian, nu departe de Kish).

Istoria “cenzurarilor” este amplificata in lumea Elenistica, Romana, Iudaica si dupa aceea bineinteles in cea Crestina. Semnificativ pentru mine este sa incep serialul meu cu scrierile anterioare apocrifelor iudaice si crestine, care au cazut la redactare, taiate fiind de foarfecele eclesiastic, victime ale luptelor politice intre religii sau fractiuni religioase. Am sa aduc la cunostinta voastra lucruri extrem de valoroase literar si teologic in cateva din postarile urmatoare. Dupa aceea, ne vom indrepta putin spre tarmurile scolasticismului medieval, renasterii, pana in vremurile noastre. Sper sa aveti rabdare de a citi, pentru ca voi aduce la cunostinta voastra niste lucruri sper eu inedite.

***

Eposul lui Ghilgameş

Sumer este probabil una din cele doua mari civilizatii antice care ne ofera detalii despre evolutia societatii omenesti de le stadiul migrator la cel sedentar, prima fiind civilizatia Egipteana. Din punct cronologic cele doua sau dezvoltat paralel fara contact (cunoscut) intre ele. Daca Sumerieni au fost cei dintai si Egipteni au “sosit” mai tarziu in cronicele umanitati, probabil nu vom sti niciodata, ca deobicei parerile sunt extrem de divizate. Majoritatea cercetatorilor moderni inclina in a  da intaietate Sumerienilor. Personal interesul meu pentru Sumerieni este secundar, din punctul meu de vedere istoria incepe cu circulatia oamenilor si bineinteles a  ideilor  culturale si religioase. Istoria adevarata a Mesoptamiei si intregului Orient Mijlociu incepe cu venirea triburilor Amorite si mai tarziu cel Acadiene (Akkadiene), care vor “matura” orasele-stat Sumeriene si vor crea o hegemonie semita de aproape 2000 de ani, pana la venirea Persanilor si Mezilor care au fost de origine Indo-Europeana. Limba Sumeriana a rezistat aproape 1000 de ani dupa ce poporul Sumerian de facto si-a incetat existenta fizica. La fel ca Ebraica si Latina a devenit limba sacra si a fost scrisa (si nu vorbita) pana in preajma primelor decenii crestine. Scrisul cuneiform logografic a evoluat din scris silabic intr-un scris alfabetic-fonetic pentru utilizarea lui in exprimarea limbilor Indo-Europene. Hititi (Hittites) au imprumutat cuneiformele Sumero-Akkadiene, pentru exprimarea linguistica propice. Cuneiformele Sumeriene vor fi descoperite in situri arheologice din   estul  Persiei pana in nordul Cananului (Hatzor-Israel). Sumerieni omogeni etnic la fel ca Egipeni, au dezvoltat culturi extrem de xanofobe. Aceasta xenofobie culturala impreuna cu sedentarismul lor a fost platit extrem de scump pana la urma, a fost platit cu insusi  existenta lor. Perimetrul Sumerian la fel ca spatiul Danubo-Carpatic a fost calcat de absolut oricine tranzita acest spatiu din nord spre sud, sau est spre vest (si viceversa), si ca teritoriul in care traim noi a fost intodeuna presat intre imperiile Semite din Nord (Acadian si Asirian) si Imperiile Indo-Europene din est (Elamit si Gutit). Cea ce denumim noi Corpusul literar Sumerian, este de fapt un corpus care numai la origini este Sumerian, aproape tot ce avem noi in mana sunt copii tarzi de origini multiple inclusiv Sumeriene dar nu numai.

Corpusul Sumerian este in mare, compus din 5 lucrari diferite: (1) Mitul Creatie si a Potopului; (2) Legendele lui Enmerkar; (3) Legendele lui Lugalbanda; (4)Ciclul Ghilgamesh ( Gilgamesh); (5) Plangerile pentru Ur.

Ne vom rezuma la  Eposul  (Epopeea) lui Ghilgameş este una din cele mai vechi scrieri literare a umanităţii, datând de la începutul mileniului al III-lea î.Hr. aparţinând culturii sumero-babiloniene. S-a pastrat, lacunar, pe 12 tablite de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive şi povesteşte faptele eroice ale legendarului rege al cetăţii Uruk. Exista trei versiuni fiecare dependenta de continut si de vremea cand a fost copiata. Versiunea independenta scrisa probabil in orasul stat Eridu; Versiunea impotriva orasului-stat Kish si versiunea impotriva orasului-stat Larsa (vezi harta de mai jos).

Poemul a  fost descoperit abia în secolul al XIX-lea. Probabil de origine sumeriană, dar absorbit şi adaptat de civilizaţiile succesive ale Mediteranei orientale, poemul conţine multe elemente mitologice care vor apărea în literaturile şi traditiile mitologico-religioase ale civilizaţiilor ulterioare.  Potrivit mitului, la solicitările cetăţenilor oprimaţi din Uruk, zeii le-au trimis acestora o creatură uriaşă, un sălbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la luptă corp la corp pe regele Ghilgameş, care îi tiraniza şi le necinstea fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clară de nici o parte, astfel încât Ghilgameş şi Enkidu au devenit prieteni nedespărţiţi. Cei doi au călătorit, au fost părtaşi la nenumărate aventuri, şi-au dovedit eroismul şi curajul înfruntând creaturi fantastice periculoase, fapte care le-au dus faima peste mări şi ţări. Prietenia dintre Ghilgameş şi Enkidu era atât de strânsa încât a deranjat divinităţile. Zeiţa Iştar, protectoarea Uruk-ului, a încearcat să-i despartă, ispitindu-l pe Ghilgameş cu declaraţii de iubire. Când însa acesta o respinge cu agresivitate şi trufie, zeiţa se răzbună ucigându-i prietenul iubit. Regele se confrunta pentru întâia oara cu pierderea ireversibilă a celei mai dragi fiinţe şi cu implacabilul destin al oamenilor, supuşi inevitabil mortii. Neconsolat, puternicul Ghilgameş pleacă în cautarea nemuririi, despre care aflase că fusese acordată de zei, în mod exceptional, unui singur om, înteleptul Uta-napiştim, supravieţuitorul Marelui Potop, cu care divinităţile pedepsiseră omenirea. Tradiţia despre Uta-napiştim se va regăsi mai târziu în Biblie în relatările despre Noe. Uta-napiştim îi dă lui Ghilgameş cheia accesului la nemurire, o plantă aflată pe fundul mării. Dar, în final eroul nu va obţine nemurirea, el eşuând la testul iniţiatic la care fusese supus de zei. Ghilgameş se întoarce în lumea oamenilor, al cărei exponent este, resemnându-se să construiască lucruri la fel de efemere ca el însuşi. Episoadele poemului nu au legatură literară unele cu altele (ca rapsodiile din Iliada), fiecare narând câte o ispravă de alură colosală, săvârsită de erou; principalele isprăvi: (1) lupta contra regelui Akka din Kish; (2) expediţia, împreună cu prietenul său Enkidu, de prindere şi distrugere a monstrului Humwawa; (3) lupta contra Taurului Ceresc trimis de zeiţa Iştar să-l ucidă pe erou, care-i refuzase dragostea; (4)călătoria în imperiul subteran după floarea nemuririi; (5) moartea eroului (deşi nu rezultă clar din nici un text dacă e vorba şi de moartea lui Ghilgameş sau numai a lui Enkidu; în varianta akkadiană, Ghilgameş călătoreşte în lumea cealaltă ca să afle secretul imortalităţii de la stamoşul său Uta-napiştim, care-i comunică şi amănuntele desfăşurării potopului; această versiune e de altfel cea mai unitară epic).  Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameş se poate numi drama existenţială a omului, lupta lui cu forţele oculte şi perspectiva înfrângerii lor, raportul cu femeia şi raportul de prietenie între oameni, teama de moarte şi setea de nemurire; paralel, mitul rezumă alegoric istoria devenirii şi destinul oamenilor ca societate: vânătoarea, păstoritul, civilizaţia urbană, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice, marile întrebări ale gândirii.

Nu sunt mare amator de literatura Sumeriana asa ca nu am sa va recomand citirea acestor frumoase legende, in fond le avem mult mai rafinate cu mii de ani mai tarziu. In general consider culturile xenofobe, cat ar fi ele de unicate drept neinteresante si serbede cultural pentru oameni care nu sunt experti intr-un domeniu de interes apropiat. Am fcut aceasta incursiune necesara pentru o disctutie viitoare a unor subiecte cu adevarat fascinante. Vom vedea ca de fapt valorile adevarate sunt realizate din sincrtisme intre societati umane diferite. Vom reintalni cultura Sumeriana atat de searbada generic fecundata si speciala in societatile cosmopolite care s-au in  Mari, Mittani si in special Ebla si Ugarit. Sa fie foarte clar, aceste concluzi sunt concluzi la care am ajuns dupa sute de ore de munca investita in cunoasterea culturi Sumeriane.