Author: theophyle

Nascut in Alexandria (Egipt) la data de 4 mai 1934, Giuseppe (Yussuf) Mustacci mai tarziu devenit Georges Moustaki a fost unul din cei mai mari autori si interpreti ai şansonului frantuzesc in cea de a doua parte al secolului XX.

Moustaki a compus peste 300 de cantece pentru cei mai mari interpreti francezi ai timpului – Edith Piaf, Yves Montand, Dalida, Françoise Hardy, etc., cantand el insusi cu succes. Cele mai cunoscute cantece ale sale raman “Milord” (1958), compus pentru Edith Piaf si tradus in lumea intreaga, si “Le Métèque” (1969), interpretat mai intai de Pia Colombo, al carui refren a facut ocolul planetei.

În 1958 Moustaki a întâlnit pentru întâia oară pe renumita cântăreată Edith Piaf, aflată atunci, la 43 ani, la culmea carierei ei muzicale. Între Piaf si tânărul de 24 ani s-a înfiripat un roman, iar un cântec ale cărui versuri le-a scris, „Milord”, a devenit unul din cele mai vestite slagăre ale solistei. Cei doi au fost răniti l într-un accident de circulatie, accident care a dăunat mult sănătătii fragile a lui Edith Piaf, care avea să moară 5 ani mai târziu.

Moustaki, admirator fervent a lui Georges Brassens, a adoptat numele de Georges. Moustaki a fost influentat profund de Brassens si acest lucru este foarte vizibil in primele lui şansonuri, cu timpul si-a creat un stil propriu.

Cariera lui Moustaki ca solist vocal a luat aripi în anul 1966, când primul său album, Le Metèque, s-a bucurat de un succes imediat. În anii ce au urmat Moustaki a continuat o activitate deosebit de prodigioasă, înregistrând zeci de discuri, din care multe s-au bucurat de succes.

Georges Moustaki a fost si un intelectual serios, poliglot si pasionat de pictura, a locuit vreme de peste 40 de ani pe insula Saint-Louis din Paris.

Georges Moustaki a murit la 23 mai 2013 in varsta de 79 de ani. Sa-i fie tarana usoara!

In noiembrie 2012, inaintea alegerilor parlamentare, publicam pe Politeia Veche un articol intitulat “2012 – fara carisma, in asteptarea lui Godot”. Au trecut alegerile parlamentare cu rezultatele de rigoare, ne apropiem de Europarlamentarele din 2014, care vor fi urmate de prezidentialele de la sfarsitul anului viitor. Lucrurile pe care le-am descris atunci arata astazi mult mai rau si cu sanse mult mai mici decat se aratau atunci. Inainte de fatidica zi de 9 decembrie 2012, exista o speranta, astazi nu mai exista nici una, dimpotriva lucrurile arata mult mai dificile.  Dreapta continua sa se pulverizeze, despre coagularea ei as raspunde cu o injuratura birjareasca daca nu m-ar opri felul in care relationez cu cititorii mei. Va asigur ca nici acum , nici la toamna si nici in primavara urmatoare nu va exista nici o coagulare si NIMENI nu va putea convinge electoratul potential ca PDL nu va trada asa cum a facut-o in 2012.

Mai mult decat clar ca PDL-ul lui Blaga este incolonat spre PNL in asteptarea unei aliante sau a unei fuziuni. La Europrlamentare, Blaga nu are cum sa accepte o lista comuna pentru ca are multi clienti de satisfacut si mai ales de platit. De la vechii euro parlamentari in frunte cu Stolojan si Traian Ungureanu, pana la noii adepti, care nu au reusit sa-si asigure un fotoliu in Parlament de felul lui Radu F. Alexandru sau o plapumioara comoda pentru zilele care vor veni, de exemplu pentru Adriana “Pufulete” Săftoiu, profund incompatibila cu Crin Antonescu, care o sa fie trimisa la Bruxelles ca o marunta compensatie pentru serviciile oferite pana atunci.

La alegerile prezidentiale, PDL-ul lui Blaga are un singur rol: sa-i asigure lui Crin Antonescu intrarea in turul 2. O poate face numai prin numirea unui candidat la nivelul lui Liviu “Momaie” Negoita, care are mari sanse sa primeasca cateva procente, exact cat trebuie pentru ca un candidat PSD sa nu intre din primul tur si Antonescu sa ajunga in turul 2.

Deci domnilor si doamnelor, ramane cum scriam la data 3 noiembrie 2012:

In asteptarea unor lideri articulati, directi, fara zorzoane lingvistice complicate – la nivelul privirii alegatorului, folosind un vocabular simplu, concis, cu dramatizarea mesajului, care sunt capabili sa finalizeze un discurs cu un mesaj care sa nu fie uitat de spectator, ajungem la concluzia ca 2012 va fi inca un an in care nu-i vom descoperi pe acesti lideri.

Carisma are doua definitii, care intr-un fel sau altul se intersecteaza. Prima si cea mai  veche interpretare apartineSfantului Pavel si o intalnim in cateva dintre  “Epistolele Pauline” (Prima si a Doua epistolă a lui Pavel către Corinteni si Prima si a Doua epistolă către Timotei), in care Sf. Pavel vorbeste despre harul divin si interventia Sfantului Spirit in transmiterea acestui har. De fapt terminologia paulina este preluata lingvistic de la vechii greci, care atribuiau aceasta calitate zeilor si semi-zeilor lor.

O a doua definitie este complet laica si apartine lui Max Weber si vorbeste despre un caracter convingator sau de o calitate exceptionala,  care poate inspira un devotament aparte pentru a mobiliza spre un obiectiv comun. Max Weber a definit aceasta calitate intr-una dintre  cele mai importante lucrari – “Etica protestantă si spiritul capitalismului”  si intr-o alta lucrare, mai putin cunoscuta probabil –  “Carisma si institutia constructiei”, in care discuta de “autoritatea carismatica pe care o adauga la “autoritatea traditionala si la “autoritatea legala”, creand asa zisa “autoritate tripartita”, pe care eu o accept mai putin.

Antonescu si-a tocit carisma potentiala de care ar fi putut dispune in fierberea meschina in veninul neputintei de a-l simula pe Basescu, Ponta se minte singur mintindu-ne pe noi toti, incercand sa-si inventeze o biografie inexistenta, intr-un rol imposil de jucat cu calitatile pe care le are, mai bine spus cu lipsa acelor calitati.  Despre cei numiti “ai nostri”, adica Blaga – chiar daca iti pune adevarul cel mai simplu ai impresia ca minte. Omul si-a dezvoltat dupa 20 de ani de politica mioritica o dexteritate de a nu fi vrednic de incredere chiar daca ar merita-o.  MRU, din nefericire este inca mult prea institutional pentru “a trece”  multimea. Cand MRU se foloseste de prefixul de politete “domnule” adresandu-se unor oameni care  nici pe departe nu sunt domni, “doamne” unor curve notorii, imi vine sa sparg televizorul. Ceea ce ma enerveaza este simplul fapt ca MRU este exact de ceea ce avem nevoie astazi, tare mi-as dori sa vina vremea cand omul o sa inteleaga ca aceste plosnite trebuie strivite si acesti derbedei scuipati intre ochi.

Romanii vor ramane (probabil) si in anul 2012 in asteptarea lui Godot, carismaticul absent.Godot – ala al lui Becket – despre care cred ca am mai scris. Acel mitic Godot, personaj in teatrul absurdului, care este jucat pe “scena romaneasca” de douazeci si doi de ani, fara sa ne spuna cine este si cand are de gând sa ajunga.

Romanii s-au impartit in cele doua categorii becketiene – Gogo (Estragon) si Didi (Vladimir). In piesa lui Beckett, Vladimir este intelectualul optimist, fost filozof; Estragon este tipul simplu si impulsiv, pesimist notoriu, care vede viata in culori sumbre. Gogo-Estragon il asteapta pe Godot, desi in sufletul lui stie ca nu va veni, sau poate Godot nici macar nu exista, el insa il asteapta, pentru ca nu mai are ce face si pentru ca toti ceilalti il asteapta. Marea problema a lui Gogo-Estragon o reprezinta ghetele, care-l strang sau sunt prea mari.

Marea diferenta intre Didi-Vladimir si toti ceilalti este ca el intelege timpul si are notiunea timpului care trece, asteptandu-l pe Godot. Didi-Vladimir uraste visurile si falsa realitate in care traieste, fiind pesimist de felul lui, totusi mai are o scanteie de speranta. Intr-un fel sau altul, el crede ca Godot va sosi, desi nimeni nu stie cum arata si ce solutii ar putea avea el.

Estragon: Sunt obosit. Să plecăm.
Vladimir: Nu se poate.
Estragon: De ce?
Vladimir: Îl aşteptăm pe Godot.
Estragon: Adevărat. Atunci ce facem?
Vladimir: Nu e nimic de făcut. Aşteptăm.”

Etapa a noua, o numesc ”solidaritatea oamenilor liberi si / sau capitalismul rational.” Cel putin 60 de milioane de oameni si-au pierdut viata în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldati si cam 35 de milioane de civili. Estimările variază destul de mult. Fortele Aliate au pierdut aproximativ 17 milioane de soldati morti, (din care aproximativ 10 milioane de sovietici si 4 milioane de chinezi), iar fortele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldati morti, (din care aproximativ 5 milioane au fost germani).

La sfârșitul războiului, milioane de refugiați erau pe drumuri, economia europeană se prăbușise, 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă.Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse. În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice, Ungaria, România și Finlanda, trebuiau să plătească câte 300.000.000 de dolari (la cursul anului 1938), in valoare de astazi ar in semna 4,022,466,475 de dolari. Italia trebuia să plătească 360.000.000 de dolari împărțiți, în principal, între Grecia, Iugoslavia și Uniunea Sovietică.

Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial, învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse. Mai mult, un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA, George Marshall, “Programul de refacere europeană”, mai bine cunoscut ca Planul Marshall, cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei. A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods, ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice.

Sistemul Bretton Woods a fost un sistem management monetar care a stabilit normele relațiilor comerciale și financiare între statele lumii industriale majore din mijlocul secolului al XX-lea. Sistemul Bretton Woods a fost primul exemplu de ordine monetară cu negocieri complete menit să reglementeze relațiile monetare dintre statele naționale independente. Acordul semnat la Bretton Woods a totalizat 20 de articole care constituie statutul F.M.I. Acest sistem a fost abolit (desfintat / anulat) la inceputul anilor ’70 de administratia Nixon. Despre efectele acestei desfiintari vom discuta in articolul urmatoar.

Relatiile Euro-Atlantice, dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, au avut destul de multe metamorfoze. Am sa incerc sa le mentionez pe cele pe care le consider importante si pe cele care au lasat urme.

O prima formulare a acestor relatii poarta numele de “Doctrina Truman.” La 11 martie 1947, preşedintele Truman, într-un discurs prezidenţial în faţa Congresului S.U.A., a schiţat un program al politicii externe americane pentru combaterea “pericolului comunist” în lume.  În acest scop, el a cerut Congresului să aprobe un credit de 400 milioane dolari pentru ajutorarea Greciei, ameninţată de comunism şi a Turciei, unde U.R.S.S. revendica partea de nord-est (Anatolia). Doctrina Truman a derivat din evenimentele din Grecia, unde comuniştii încercau să răstoarne monarhia şi guvernul legal ales. Trupele britanice, care ajutaseră la eliberarea Greciei de germani în 1944, restauraseră monarhia, dar aveau reale dificultăţi în a o susţine în lupta împotriva comuniştilor greci, ajutaţi de cei din Iugoslavia, Bulgaria şi Albania, din ordinul Moscovei.

Ministrul de Externe britanic, Ernest Bevin, a solicitat ajutor american, iar preşedintele Truman a anunţat în martie 1947 faptul că politica S.U.A. va fi aceea “de sprijinire a popoarelor libere care rezistă încercărilor de subjugare de către minorităţi înarmate sau prin presiuni externe”. Grecia a primit imediat un ajutor masiv în materie de bani, arme şi instrucţie,
asistenţă ce a permis înfrângerea comuniştilor până în 1949. Turcia, care era şi ea ameninţată, a primit un ajutor american consistent.  Doctrina Truman a scos în evidenţă faptul că Statele Unite nu aveau nici o intenţie de a reveni la izolaţionism, aşa cum procedaseră după Primul Război Mondial. Doctrina Truman a reprezentat o cotitură în politica americană faţă de URSS, marcând începutul unei politici de „stăvilire”, de „îndiguire” a expansiunii sovietice.

Americanii s-au angajat pe linia unei politici de blocare a răspândirii comunismului, nu numai în Europa, ci în întreaga lume, inclusiv în Coreea şi Vietnam.

La 19 iunie 1947 miniştrii de externe francez (Georges Bidault) şi britanic (Ernest Bevin) semnează un comunicat prin care invită 22 de state europene să trimită reprezentanţi la Paris pentru a schiţa un plan de reconstrucţie europeană. Etichetând Planul Marshall drept “imperialism economic american”, Moscova a interzis ţărilor satelit să participe la Conferinţa de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a ţărilor din sfera sa de influenţă şi la pierderea avantajelor politice şi strategice dobândite de Kremlin în Europa Centrală şi de Est, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extinderea în domeniul economic a Doctrinei Truman.

Manifestarea economica a acestei doctrine a fost fara indoiala “Planul Marshall,” cunoscut oficial ca ERP (European Recovery Program). Acesta a fost primul plan de reconstrucţie conceput de Statele Unite ale Americii şi destinat aliaţilor europeni din Al Doilea Război Mondial. La 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universităţii Harvard, secretarul de stat George Marshall anunţă lansarea unui vast program de asistenţă economică, destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extinderea comunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice.

Aici si exact aici se afla punctul in care Romania a inceput sa se departeze de progresul si de bunastarea de care a avut parte Europa post-belica.  Aici noi am inceput sa ne departam de locul in care am fi ajuns daca nu am fi fost tradati de Europeni! Vezi intelegerea facuta intre Sir Winston si Iosif Visarionovici pe sub nasul americanilor si FARA cunostinta anterioara a lui Franklin D.

Daca trebuie de mentionez principalele evenimente care au marcat relatiile dintre Europa  si Statele Unite as propune urmatoarele:

Sfarsitul anilor ’40 – Doctrina Truman; Planul Marshall; Alianta Nord-Atlantica (NATO); Criza Berlinului.

Anii ’50 – Razboiul din Coreea, considerat de unele  dintre elitele Europene (nejustificat) drept o continuare a razboaielor coloniale; McCarthy-ismul (perioadă de suspiciune intensă si paranoica anticomunistă în Statele Unite ale Americii) a creat sentimente anti-americane profunde in randul elitelor de stanga Europene; Criza Suezului (cunoscută sub numele de Războiul Suezului sau Războiul din 1956, respectiv, în lumea arabă, sub unul din numele alternative Agresiunea tripartită, Războiul Sinaiului) – aici Marea Britanie si Franta s-au pozitionat antagonist fata de politica externa Americana, ceea ce a determinat o retragere imediata a trupelor Franco-Engleze din Egipt; Tratatul de la Roma care a dus intr-un sfarsit la fondarea Uniunii Europene;

Anii ’60 – Zidul Berlinului, conceput de administraţia liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, şi aprobată de liderul sovietic Nikita Hruşciov. Zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental şi Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A intensificat temerile Occidentului European si a aprofundat influenta Statelor Unite in Europa. Criza rachetelor cubaneze, confruntare între Uniunea Sovietică şi Statele Unite în legătură cu proiectilele nucleare sovietice din Cuba. Criza a început la 14 octombrie 1962 şi a durat 38 de zile, până la 20 noiembrie 1962. Această criză a fost privită ca fiind momentul când Războiul Rece a fost foarte aproape să devină război nuclear şi să se transforme în Al Treilea Război Mondial. A ingrijorat profund opinia publica Europeana, care i-a acuzat pe americani de inflamarea situatiei. Retragerea Frantei (1966) din NATO, dupa acuzele lui De Gaulle ca NATO este de fapt o alianta Anglo-Saxona impotriva intereselor celorlalti Europeni. Razboiul din Vietnam, profund inacceptabil de opinia publica Europeana, care “a uitat” ca Americanii au fost indusi in acest razboi (aproape cu forta) de “succesul” francezilor la Dien Bien Phu;

Anii ’70 – Probabil anii care au adancit cel mai mult fisura intre europeni si americani. Sfarsitul sistemului de la Breton Woods,  printr-o decizie unilaterala, fara consultarea Europenilor. Hotararea  luata in 1971 de Presedintele Nixon a fost (dupa parerea mea) una din cele mai problematice hotarari economice ale Americanilor, hotarare a caror consecinte le vedem si astazi; Neue Ostpolitik, initiata de Cancelarul German Willy Brand in incercarea de reconciliere si colaborare cu Germania de Est comunista, insotita de descoperirea spionilor comunisti din apropierea lui, reuseste sa-i ingrijoreze profund pe Americani, lucrurile ajungand pana la amenintarea cu mutarea bazelor militare din Germania Federala.

Anii ’80 – Boicotarea Olimpiadei de la Moscova din cauza invaziei sovietice a Afganistanului nu a fost acceptata de o mare parte a opiniei publice europene si de unele state ale Europei; Politica dusa de administratiile americane in Afganistan si in Sud America (Honduras-Nicaragua-Contras).

Anii ’90 – 2000 – Doctrina Bush (Tatal si Fiul) si “razboaiele petrolului”, cu sau fara ameninatrile lui Sadam.

Foiletonul de mai jos a fost publicat de Politiken, cotidian danez de centru-stanga, unul dintre cele mai importante cotidiane scandinave. Articolul scris de Viggo Cavling, autor al carui material l-am mai reprodus pe paginilei Politeia. Autorul, este un jurnalist şi scriitor suedez născut în 1969. El a înfiinţat, la vârsta de 22 ani, revista de artă Beckerell. După şapte ani ca redactor-şef al săptămânalului Résumé, specializat în mass-media, şi-a creat propria editură, Viggo Cavling Förlag. Participă în mod regulat la dezbateri la televiziunea suedeză. Mentionez ca scrie foarte bine si pe gustul meu. Cititorilor de presa (de dreapta sau stanga) le recomand articolele saptamanalului Politiken Weekley care aduce articole in limba engleza publicate in cotidianele Politiken ale saptamanii respective. Presa fara patima, corecta dintr-o alta lume. Cititorului ii amintesc ca autorul este un om de stanga care publica intr-o publicatie de stanga. 

***

Cum s-a ruinat cartierul meu

Fiul unui danez şi al unei suedeze, jurnalistul Viggo Cavling a crescut într-unul dintre cartierele în care s-au desfăşurat recentele violenţe. El povesteşte cum aceste cartiere, care întruchipau visul unei societăţi progresiste, au devenit ghetouri lipsite de speranţă.

Revoltele care au izbucnit la Husby, în suburbia din [nord-vestul] Stockholmului, s-au răspândit până în localităţile învecinate, Rinkeby şi Tensta, la vest de Stockholm, şi Hagsätra şi Fruängen, în sudul capitalei. Aceste aglomeraţii au fost construite în cadrul “Miljonprogrammet”, un program de construcţie a unui milion de locuinţe în Suedia, între 1965 şi 1975. Multe dintre aceste cartiere au fost botezate cu nume poetice, precum Lindängen [Pajiştea cu tei] în Malmö, şi Hammarkullen [Colina ciocanului] în Göteborg.

Atunci când l-a întâlnit pe tatăl meu, la sfârşitul anilor 1960, mama locuia în Fruängen, într-o clădire scundă care tocmai fusese construită şi în care ea era primul chiriaş, la parter. Această mică garsonieră i-a permis să pună capăt la zece ani de viaţă nomadă, timp în care se muta de la o subînchiriere la alta. Tatăl meu locuia la Copenhaga. Tânărul cuplu a găsit un compromis şi s-a stabilit în Malmö, în cartierul Rosengard [Grădina trandafirilor] (probabil cel mai frumos nume dat vreodată unui cartier).

După naşterea mea, în noiembrie 1969, familia noastră s-a mutat într-un bloc din cartierul Herrgarden, pe strada Bennetsväg. O poveste adeseori spusă în familia mea este cea a primului drum al mamei mele cu autobuzul către Rosengard, un drum plin de vise şi speranţe. Astăzi, cartierul Herrgarden, în apropiere de Rosengard este clasificat de către UE ca fiind una dintre aglomeraţiile cele mai sărace din Europa.

Egalizare revăzută la bază

La naşterea surorii mele, tatăl meu a reuşit să obţină un apartament cu trei camere la al cincisprezecelea şi ultim etaj al unui bloc nou din Widellsväg, după ce au invitat la masă un angajat al cooperativei de locuinţe HSB. De la balcon, el putea vedea Øresund [strâmtoarea între Danemarca şi Suedia], şi chiar şi vechiul său apartament din blocul Domus Portus, în cartierul Østerbro din Copenhaga.

Ambii mei părinţi făceau parte din familii bogate. Bunicul meu din partea tatălui era editor la ziarul Politiken [cotidian danez], în timp ce bunicul meu din partea mamei era judecător în Ängelholm [sudul Suediei].

Deşi nu se vorbea explicit despre acest lucru în casă, şi mama şi tatăl meu au fost cuprinşi de marele elan de egalizare socială care caracterizează Suedia postbelică. Prim-ministrul Olof Palme a urmat şi el mişcarea: împreună cu Lisbet, soţia sa, care făcea parte din aristocraţia suedeză; şi-a părăsit cartierul liniştit din copilărie, Östermalm [din centrul Stockholmului], pentru a se instala nu departe de Husby, în cartierul nou Vällingby, cu rânduri de case identice. Pentru a ajunge la biroul său de prim-ministru, acesta nu mai folosea o maşină cu şofer, ci îşi conducea propriul său mic Saab.

Această egalizare a Suediei şi-a atins apogeul în 1973. În acea vară, spărgătorul unei bănci din Norrmalmstorg [o piaţă din centrul Stockholmului] a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Acesta a luat ostateci angajaţii băncii şi a cerut să i se aducă alături de el cel mai celebru tâlhar al vremii respective. Clark Olofsson a fost astfel escortat de poliţie din celula lui până la bancă. Prim-ministrul Olof Palme şi-a întrerupt imediat campania pentru a se îndrepta către sediul guvernului, Rosenbad, şi a începe negocierile.

Fideli spiritului vremurilor, ostaticii sunt cuprinşi de simpatie faţă de răufăcători [termenul psihiatric “sindromul Stockholm” îşi are originea în acest eveniment], în situaţie mai proastă decât ei-înşişi. Iar casieriţa i-a telefonat direct lui Olof Palme pentru a-i prezenta cererile spărgătorului: o sumă de bani, o maşină şi să fie lăsaţi să plece.

Atunci când poliţia a eliberat ostaticii, după câteva zile, drama a fost difuzată în direct la televiziunea suedeză, iar Palme s-a grăbit să ajungă la locul faptelor, pentru a ţine o conferinţă de presă improvizată în toiul nopţii. Câteva luni mai târziu, în toamna anului 1973, rezultatul alegerilor a confirmat această egalizare. Blocurile politice au obţinut acelaşi număr de locuri în Parlament. Mandatul lui Palme în fruntea guvernului este prelungit şi el caută sprijin în opoziţie. În caz de dezacord între politicieni, problema este rezolvată prin tragere la sorţi. A fost vreodată vreo naţiune mai aproape de un consens?

Egalizarea este totuşi curmată în 1970. Creşterea produsului intern brut din anii 1950 şi 1960 se sfârşeşte, dar nu creşterea salariilor, provocând o inflaţie rapidă. După ce dreapta i-a luat locul lui Palme la următoarele alegeri, acesta a declarat că o mare parte din muncă era deja făcută. De fapt, dreapta a moştenit atunci o adevărată mocirlă. Social-democraţii au revenit deci la putere în 1982. Un comitet de strategie electorală secret, condus de viitorul ministrul de finanţe Kjell-Olof Feldt, a hotărât să renunţe la obiectivul de eliminare a şomajului în favoarea unui proiect de scădere a inflaţiei. Mişcarea de egalizare trece de apogeu. Potrivit celor mai recente statistici ale OCDE, Suedia este acum ţara din Europa de Vest în care inegalităţile dintre venituri se adâncesc cel mai mult.

Când originea locuitorilor nu conta

Familiei Cavling îi plăcea în Rosengard. Cartierul era alcătuit din locuinţe de închiriere în sud şi cooperative de locuinţe în nord, acolo unde stăteam. Cele două zone erau separate de o şosea cu patru benzi, Amiralsgatan. Cele două enclave erau populate în mare de muncitori mai înstăriţi, mici funcţionari şi de lucrători independenţi ca tatăl meu. Acesta a păstrat apartamentul drept birou până la moartea sa, în 1983. Mama deşi a încercat să-l vândă, nu a găsit cumpărător. Prin urmare, a trebuit să-l dăm înapoi cooperativei de locuinţe.

Noua noastră casă făcea parte dintr-un şir de case identice. Ca şi în Rosengard, ne aflam într-un cartier în care maşinile şi oamenii erau bine separaţi. Printre vecinii noştri se număra familia Billström, al cărui fiu Tobias, roşcat şi încăpăţânat, a devenit membru al Tineretului Moderat [secţia tineret al Partidului moderat, conservator], în timp ce părinţii lui erau social-democraţi.

Foarte activ în anii 1980, Tineretul moderat îşi încuraja membrii să facă parte din consiliile de elevi ale şcolilor. Tobias a devenit astfel reprezentantul elevilor din liceul lui, care era într-o stare destul de jalnică. Mai degrabă decât să ceară fonduri din partea municipalităţii, Tobias a decis să trimită o scrisoare Papei, pentru a apela la generozitatea acestuia. Răspunsul pozitiv al Bisericii Catolice a dat naştere unui lung articol în ziarul regional Sydsvenskan. Astăzi, Tobias este ministrul suedez pentru Migraţie şi Politică de azil. La ultimele alegeri, 10% dintre alegătorii din străzile copilăriei noastre au votat pentru partidul xenofob Democraţii din Suedia [partidul a obţinut 5.7% din voturi la alegerile naţionale din 2010, şi a intrat pentru prima oară în Parlament]. Dar pe vremurile noastre originea oamenilor nu conta.

Recent, ziarele suedeze au fost inundate de articole despre Husby şi alte suburbii de pe vremuri. Imaginea care reiese are mai multe faţete. Pe de o parte, au fost închise instituţii precum clinici de moaşe, poşta şi bănci. Pe de altă parte, un program social a înghiţit milioane de coroane în cartier. Şcoala din Husby are mai multe resurse decât multe altele din regiunea Stockholm. Cu toate acestea, rata de reuşită este de doar 64%. 65% dintre cei 12 200 de locuitori din Husby s-au născut în străinătate. 38% dintre tinerii între 20 şi 25 de ani nu au nici studii nici loc de muncă. Nu cu mult timp în urmă, li s-a suspendat şi cartela de reducere pe transportul public. Când dai de fund în Husby, nu poţi face nimic şi nu ai nicio cale de scăpare.

Eu văd o legătură directă între aceşti tineri şi deţinuţii care fac greva foamei la Guantánamo. Ei nu au nimic de pierdut. Singura lor armă este trupul lor. Guvernul conservator afirmă că orice muncă merită salariu, dar în acelaşi timp, odată cu scăderea inflaţiei, societatea noastră este foarte rentabilă.

Un muncitor din fabrica de camioane Scania produce astăzi de patru ori mai mult decât acum douăzeci de ani. Majoritatea locurilor de muncă necalificate au fost eliminate prin raţionalizare, iar puţinele care rămân sunt ţinta unei concurenţe aprige. Pot fi chiar mai multe sute de candidaţi pentru un post de om de serviciu de noapte. Plata este mizerabilă iar condiţiile de muncă sunt chiar şi mai proaste.

Semnat Zlatan

99% dintre aruncătorii de pietre sunt băieţi sau tineri. Ei nu se bat numai împotriva poliţiei şi a pompierilor. Ci şi împotriva propriei lor imagini. Băieţii au mai puţin succes decât fetele, în şcoala suedeză, oricare ar fi materia.

Acum câţiva ani, băieţii erau mai buni în disciplinele tehnice, dar când li s-a impus sa vorbească despre ceea ce făceau, fetele i-au depăşit şi aici.

Suedia este astăzi plină de tinere fete deştepte, “noi suedeze de prima generaţie” [din prima generaţie de imigranţi]. Cea mai cunoscută este Gina Dirawi [născută în Suedia în 1990, din părinţi palestinieni din Liban]. Ea şi-a început cariera creând scurt-metraje amuzante puse pe YouTube. Şi abia câţiva ani mai târziu, iată că ea prezintă concursul [naţional] Eurovision. Şi sunt multe altele ca ea.

Există un singur exemplu de bărbat care să fi pornit de jos şi să fi ajuns în vârf, şi anume fotbalistul Zlatan Ibrahimovic, care s-a născut şi a crescut în Rosengard, Malmö. Săptămâna trecută, el şi-a exprimat ambiţiile în calitate de membru al echipei naţionale suedeze. Zlatan vrea să fie cel mai bun jucător din toate timpurile şi să înscrie cele mai multe goluri. Mai îi lipsesc doar 11. Când mergi cu bicicleta spre Rosengard, treci printr-un tunel. La intrarea în tunel, este scris: “Poţi scoate un băieţel din ’Rosengard’, dar nu poţi scoate ’Rosengard’ dintr-un băieţel. Zlatan”.

Pentru unii, suburbia devine un fel de medalie, purtată toată viaţa. Dar acest lucru este valabil doar pentru cei care pleacă. Pentru cei care rămân, este ca un stigmat imposibil de lepădat.

Indiferent de numărul de pietre aruncate sau de maşini arse. Acest stigmat va fi mereu mai vizibil.

În noua Suedie, mulţi oameni au condiţii mai bune de trai. Ca mine. Eu locuiesc în centrul oraşului, câştig un salariu mai mult decât decent, şi pot pleca să mă plimb prin lume. Mă ridic pe zi ce trece. Dar în acelaşi timp, sunt înspăimântat de ideea de eşec şi de a ajunge jos de tot. Ştiu că dacă ajung acolo, nimeni nu mă va putea salva. Copiii mei şi cu mine însumi am fi la fel de pierduţi precum cei care aruncă cu pietre. Originalul publicat in Politiken tradus in limba romana de PressEurop.

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. În vestul, nordul şi centrul ţării, vremea va fi răcoroasă pentru această dată. Vor fi înnorări temporar accentuate şi mai ales în cursul zilei se vor semnala averse şi descărcări electrice, pe arii relativ extinse în Banat, Crişana, Maramureş, Transilvania, zona de munte, local în Moldova şi vestul Olteniei. În restul teritoriului, vremea va fi apropiată de normalul termic. Cerul va fi variabil şi doar izolat vor fi ploi slabe, de scurtă durată. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări în sud-estul teritoriului şi pe crestele montane. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 17 şi 27 de grade, iar cele minime între 7 şi 16 grade, mai scăzute în depresiunile din estul Transilvaniei.

În Bucureşti, Valorile termice se vor situa în jurul celor normale pentru începutul lunii iunie. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă va fi în jur de 25 de grade, iar cea minimă de 11…13 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi:1 EURO = 4. 3794 RON; 1 USD = 3. 3737 RON; 1 EURO = 1. 2981 USD; Francul elvetian 3. 5336 RON. Gramul de aur 152.9066 RON.  Evolutia saptamanala o puteti citi aici.

Topul celor mai mari salarii din companiile de stat. Cele mai mari indemnizaţii lunare medii brute plătite managerilor din companiile de stau au fost în primul trimestru la Tarom (16.622 euro), CFR SA (14.570 euro), Poşta Română (12.834 euro) şi ROMATSA (12.079 euro), potrivit raportărilor companiilor transmise Ministerului Finanţelor. Următoarele poziţii sunt ocupate de indemnizaţiile acordate directorilor generali sau preşedinţilor de la: Complexul Energetic Oltenia (6.592 euro); CFR Marfă (6.341 euro); Transgaz (6.190 euro); Electrica Distribuţie Muntenia Nord (5.284 euro); Antibiotice SA şi Complexul Energetic Hunedoara (4.454 euro la fiecare); Transelectrica (4.416 euro), Electrica Furnizare (4.303 euro); Administraţia Porturilor Maritime Constanţa (4.077 euro); Imprimeria Naţională (4.063 euro). Pentru Nuclearelectrica, CFR Călători şi Autoritatea Aeronautică Civilă Română nu se precizează cuantumul indemnizaţiilor întrucât nu există contract de mandat. Valorile prezentate vineri sunt diferite de cele prezentate miercuri de către Guvern. “Ministerul Finanţelor Publice avizează proiectele bugetelor de venituri şi cheltuieli (BVC) pentru 157 de operatori economici la care statul este acţionar majoritar, care se aprobă ulterior prin hotărâre de guvern sau ordin comun al ministerelor implicate. Datele prezentate public în ultimele zile privind salarizarea sunt cele transmise de către conducerile companiilor şi incluse în propunerile de BVC”, se arată într-un comunicat al Ministerului Finanţelor. În urma analizei proiectelor de bugete, s-a constatat o practică neunitară în ceea ce priveşte atât nivelurile salariilor managerilor propuse, cât şi plăţile realizate efectiv în primul trimestru, menţionează Finanţele. Integral aduce Mediafax

Stenograme Sorin Alexandrescu, arestat. Cum îl implora şeful Digi pe omologul de la Antene să nu-l şantajeze. Sorin Alexandrescu, directorul Antena TV Group, televiziune deţinută de Dan Voiculescu, a fost arestat pentru 29 de zile. Alexandrescu este acuzat de procurorii DNA că l-ar fi şantajat pe Ioan Bendei, administratorul RCS-RDS, societate care deţine şi grupul de televiziuni Digi. Decizia nu este definitivă, însă până la judecarea recursului acesta va sta în arestul Poliţiei Capitalei. Pe site-ul  digi24.ro  apare poziţia RCS-RDS care precizează că scopul şantajului făcut de Sorin Alexandrescu ar fi fost de a forţa compania RCS&RDS să semneze un contrat de retransmisie  prin satelit a canalelor Antena TV Group, în condiţiile impuse de aceasta, pentru o sumă de peste 30 milioane de euro. Postul de ştiri Digi24 HD este parte a grupului de firme RCS&RDS.   „Acest şantaj este o continuare a unei campanii mediatice negative exercitate de Antena TV Grup împotriva companiei noastre în ultimii ani, în încercarea de a ne forţa să plătim sume exorbitante pentru difuzarea canalelor sale”, precizează aceeaşi sursă.   În privinţa contractului dintre compania de cablu şi BODU SRL, firma deţinută de Dumitru Dragomir, aceştia menţionează că „este vorba de un contract de asociere în participaţiune pentru construcţia, amenajarea şi exploatarea unui complex de clădiri, cu o capacitate totală de peste 3.000 de locuri, destinate organizării de evenimente, care nu are nicio legătură cu LPF şi difuzarea meciurilor de fotbal”.   „Menţionăm că drepturile de difuzare a meciurilor de fotbal, au fost adjudecate de RCS&RDS împreună cu Antena 1, printr-o licitaţie publică desfăşurată cu 16 luni înainte de încheirea acestui contract, iar suma oferită în licitaţie a fost cu mai bine de cinci ori mai mare decât în contractul anterior”, precizează aceştia. Sorin Alexandrescu a primit mandat de arestare pentru 29 de zile. Apărătorii săi au făcut recurs pe loc, acesta urmând să se judece, cel mai probabil, la începutul săptămânii viitoare la Tribunalul Bucureşti. Integral in Adevarul.

Blaga face un pas înapoi: nu vor fi excluderi din PDL. Preşedintele PDL a anunţat ieri că situaţia unor lideri critici cu conducerea partidului va fi analizată, dar acest lucru nu înseamnă că vor fi daţi afară din partid. Democrat-liberalii se mai gândesc dacă să-i excludă şi pe ultimii doi rămaşi pe listă: Cristian Preda şi Teodor Baconschi. Potrivit unor surse din partid, conducerea PDL are programată mâine seară, la sediul din Modrogan, o reuniune informală pentru a lua deciziile pe care le vor anunţa după şedinţa oficială de luni. Se vor căuta „probe” şi, în funcţie de acestea, se va decide dacă vor putea fi excluşi din partid oponenţii actualei conduceri sau nu. Potrivit aceloraşi surse, o parte dintre membrii Biroului Politic Naţional (BPN) vor propune ca aceştia să fie doar mustraţi pentru atitudinea lor. De altfel, chiar Vasile Blaga a schimbat tonul, după ce mai multe voci importante din partid, printre care şi fostul preşedinte al PDL Emil Boc, s-au opus excluderilor. „Nu avem listă de excluderi. Pot să îi înţeleg pe unii colegi că sunt supăraţi, dar PDL este în plin proces de reconstrucţie. Observ colegi din partid care, în loc să se lupte cu USL, permanent atacă partidul folosind aceeaşi retorică ca şi USL ”, a afirmat ieri Vasile Blaga, la Cluj. Cu greu, Blaga a acceptat să recunoască că doi dintre cei cinci, pe care vicepreşedintele PDL Alin Popoviciu i-a anunţat ca fgurând pe lista excluderilor, vor fi puşi în discuţia de luni a partidului. În timp ce vorbea despre cei doi- Cristian Preda şi Teodor Baconschi-, preşedintele PDL s-a enervat şi, în final, i-a transmis fostului ministru de Externe „ciocul mic!”.  Integral in EVZ

Un nou impozitul special pregătit de Victor Ponta. Consilierul onorific al premierului, Ionel Blănculescu: “Persoanele respective vor fi impozitate cu 85%” onel Blănculescu, consilier onorific al premierului Victor Ponta, a declarat la Gândul Live că Guvernul intenţionează să dea o OUG prin care salariile compensatorii primite de cei care au lucrat în companii de stat să fie impozitate cu 85%. “Eu am înţeles de la primul-ministru că acest sistem de aşa-zis aranjamente compensatorii, să nu le zic salarii compensatorii, pentru că au fost create chiar de persoanele respective, vor fi impozitate cu 85%, ceea ce înseamnă că acele aranjamente nu îşi ating scopul”, a spus Blănculescu la Gândul Live. El le-a reproşat parlamentarilor că nu s-au gândit ce se va întâmpla în cazul şefilor fostelor instituţiile care compun Autoritatea de Supraveghere Financiară (CNVM, CSA, CSSPP) şi care pot primi salarii compensatorii, deşi se regăsesc cu funcţii de conducere şi în noua Autoritate. “Până la urmă trebuie penalizat un comportament destul de mizer. Acei manageri şi-au securizat postul de la stat încât creează invidie şi celor de la privat, care poate au cifră de afaceri de miliarde pe an, dar nu se bucură de o astfel de ieşire în caz de urgenţă şi cred că ar trebui să vedem goliciunea, nemernicia şi mizeria spiritului uman pentru unele persoane care se învârt şi se situează în zona politicului, pentru că fără politic nu ai acces în aceste zone, şi să vedem că de fapt o parte dintre noi poartă această amprentă a mizeriei umane. Integral in  Gandul. 

Dosarul Antene – RCS&RDS. Vezi reacţia lui Dan Voiculescu. Fondatorul PC, Dan Voiculescu, scrie pe blogul său că şeful Antena Group, Sorin Alexandrescu, a fost reţinut de procurorii DNA “fără a i se respecta drepturile” şi că dosarul în care şeful Antenelor este acuzat de şantaj asupra administratorului RCS&RDS “are toate datele unui abuz”. “Unui om, nu contează numele sau funcţia, I s-au îngrădit libertatea şi drepturile civile fără a i se comunica motivul concret, fără a i se prezenta fapta pentru care a fost ridicat de pe stradă. Fetiţa lui a aflat de la televizor că tatăl sau a fost reţinut. Acesta este statul de drept? Este acesta un demers european şi democratic?”, scrie Dan Voiculescu. Fostul senator mai spune că, mediatizând acuzaţiile aduse împotriva lui Alexandrescu, “presa din România, obsedată de rivalităţi, consumată de mize financiare şi politice, ratează un moment decisiv pentru garantarea propriei libertăţi”. Mai mult, în opinia lui Voiculescu, “cei care folosesc cazul Alexandrescu pentru măruntele răfuieli de presă, sunt instrumentele naive ale unui sistem de presiune care a dovedit deja că poate încălca voinţa liber exprimată a 87% dintre români”. În final, Voiculescu adaugă: “Dacă directorul unei televiziuni este “umflat” de pe stradă, cu încălcarea unor drepturi fundamentale, consacrate de legislaţia internă şi internaţională, ce garanţii civile mai are un medic, un profesor, un poliţist?” Integral in Romania Libera.

Angajaţii de la stat, trimişi acasă! Nu sunt bani de salarii compensatorii. Mii de salariaţi s-au trezit cu timpul de lucru scurtat, o soluţie alternativă la concedieri. Statul nu are fonduri pentru veniturile compensatorii, asigurate prin contractele colective de muncă. Din cauza lipsei fondurilor la buget, tot mai slăbit pentru că economia nu îşi revine, companiile cu capital majoritar de stat recurg la o formulă inedită de a diminua cheltuielile. Nu fac concedieri, pentru că nu sunt bani de salarii compensatorii, în schimb reduc programul de lucru al muncitorilor. Practica s-a extins la scară largă în toată ţara, iar CFR, Poşta Română, CE Oltenia, dar şi diverse administraţii publice de la nivel local sunt doar câteva din instituţiile unde urmează sau s-au aplicat deja aceste măsuri. Minerii de la Complexul Energetic Oltenia (CEO) au ieşit zilele trecute în stradă pentru că urmează un plan amplu de restructurări. Marin Condescu, liderul Federaţiei Naţionale Mine Energie a declarat pentru Evenimentul Zilei că Laurenţiu Ciurel, directorul general al CEO, lear fi comunicat că programul de lucru va fi redus la jumătate. Complexul are 19.000 de angajaţi. Iar exemplele pot continua, cu companii din toate ramurile de activitate. Astfel, la Inspectoratul de Mediu din Cluj s-a discutat reducerea cu patru a numărului de zile lucrătoare dintr-o lună.De asemenea, la regionala CFR din Cluj, salariaţilor li s-a cerut să stea acasă câte o zi lucrătoare pe lună, soluţie pusă deja în aplicare, în timp ce la regionala de drumuri Cluj s-a pus problema diminuării salariilor cu 12%. Pentru că sindicatul a refuzat, patronatul a propus o reducere cu 10,72%. Integral in EVZ

Curtea de Apel Galaţi a suspendat revocarea judecătoarei Alina Ghica din CSM. Adunarea Generală a acestei Curţi votase revocarea magistratului. Curtea de Apel Galaţi a decis suspendarea hotărârii din 26 februarie a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de revocare a judecătoarei Alina Ghica din funcţia de membru ales al consiliului.  Este o
decizie extrem de importantă a instanţei gălăţene de contencios  deoarece în adunarea generală de la aceeaşi Curte de Apel se votase revocarea din CSM a Alinei Ghica, ceea ce înseamnă că a fost ceva nelegal în modul de desfăşurare a revocărilor din CSM. De remarcat este independenţa instanţei gălăţene care a dat soluţia de suspendare a revocării Alinei Ghica în chiar fieful celor care o contestau. Reamintim că în afară de Alina Ghica a mai fost revocat şi judecătorul Cristi Dănileţ fără respectarea normelor legale de convocare a adunărilor generale şi fără motivarea hotărârilor de revocare, situaţii care atrag nulitatea revocărilor. Ambii judecători au militat împotriva abuzurilor asupra regulilor statului de drept din 2012 şi împotriva ingerinţelor politicului în actul de Justiţie. Dănileţ şi Ghica au atacat la instanţe hotărârea CSM-ului de revocare. Procesul lui Cristi Dănileţ s-a judecat la Curtea de Apel Bucureşti ( instanţă îndrituită să judece astfel de situaţii), iar cea a Alinei Ghica – la Galaţi ( strămutare realizată la solicitarea Alinei Ghica, deoarece ea era şi şefa Secţiei Contencios de la Curtea de Apel Bucureşti , iar judecarea ei de către proprii colegi nu era conformă deontologiei). Integral in Romania Libera.

Va urez o zi buna!

Grecia a primit de la EFSF ultima tranşă din cei 50 miliarde de euro necesari recapitalizării sectorului bancar. Fondul European de Stabilitate Financiară (EFSF) a acordat vineri o nouă tranşă de 7,2 miliarde de euro pentru Grecia, ca parte a planului de 50 miliarde de euro pentru recapitalizarea sectorului bancar elen, transmite site-ul ekathimerini.com. ‘Fondurile transferate Greciei ar trebui să ajute la crearea unui sector financiar viabil şi funcţional, ceea ce reprezintă o precondiţie pentru redresarea economiei ţării’, a declarat şeful EFSF, Klaus Regling.  Până acum Grecia a primit în total 48,2 miliarde de euro din cei 50 miliarde de euro stabiliţi pentru recapitalizarea sectorului bancar elen. Valoarea totală a asistenţei financiare acordate de EFSF se ridică la 144,6 miliarde de euro, Grecia primind deja 127,2 miliarde de euro. Procesul de recapitalizare a principalelor bănci din Grecia – National Bank of Greece, Alpha, Piraeus şi Eurobank – este aşteptat să se încheie până la 14 iunie. National Bank of Greece, Piraeus, Alpha şi Eurobank au nevoie de 27,5 miliarde de euro pentru majorarea capitalului, după ce au înregistrat pierderi în urma programului de restructurare a datoriilor Greciei şi a creşterii creditelor neperformante. Conform schemei de recapitalizare stabilite cu reprezentanţii UE, BCE şi FMI, cea mai mare parte a capitalului va fi furnizată de Fondul de Stabilitate Financiară al Greciei (HSFS), în schimbul emiterii de noi acţiuni şi a unor obligaţiuni convertibile contingente (CoCos).  De asemenea, creditorii internaţionali ai Greciei au anunţat că Fondul de Stabilitate Financiară al Greciei (HSFS) are ca obiectiv vânzarea Hellenic Postbank şi Proton până la mijlocul lunii iulie, în cadrul procesului prin care marile instituţii de creditare continuă să absoarbă băncile mai mici, ca parte a planului de redresare a sectorului bancar elen. Capitalul băncilor greceşti s-a diminuat după pierderile uriaşe înregistrate în urma programului de restructurare a datoriilor Greciei şi a creşterii creditelor neperformante ca urmare a recesiunii prelungite. Grecia şi creditorii săi internaţionali au stabilit ca 50 de miliarde de euro din programul de sprijin în valoare de 130 miliarde de euro să fie destinat pentru consolidarea băncilor viabile. Principalele bănci din Grecia sunt prezente şi pe piaţa din România: National Bank of Greece (NBG), care este acţionar majoritar la Banca Românească, EFG Eurobank, care controlează Bancpost, Alpha Bank, Piraeus Bank şi ATE Bank (fosta Mindbank).Agerpres

Italia se confruntă cu cel mai mare număr de şomeri din 1977 până în prezent. Nivelul şomajului pentru luna martie a fost revizuit la 11,9%, de la 11,5% anunţat anterior.

Analiştii consultaţi de Bloomberg anticipau un şomaj de11,6% în aprilie. Rata persoanelor care nu pot găsi un loc de muncă s-a menţinut astfel peste 10% pentru a 15-a lună consecutiv. Şomajul în rândul tinerilor se situează la 40,5%.

Italia este una dintre ţările zonei euro afectate puternic de criză, agravată de îndatorarea ridicată a ţării şi de lipsa angajamentului clasei politice pentru reformarea economiei.

Datele publicate vineri de autorităţile de la Roma arată şi o diferenţă majoră între nordul şi sudul ţării. Astfel, în Nord, regiune cu o industrie puternică, rata şomajului este de două ori mai mică decât în Sud.

Potrivit unei prognoze recente a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, economia în recesiune a Italiei se va contracta cu 1,8% în acest an. Aduce Ziarul Financiar.

Violenţe la Istanbul: SUA îl recheamă la ordine pe aliatul turc. Statele Unite au  condamnat vineri represiunea, de către poliţia din Istanbul, a unei manifestaţii antiguvernamentale. „Suntem preocupaţi din cauza numărului de persoane care au fost rănite atunci când poliţia i-a împrăştiat pe manifestanţi la Istanbul“, a criticat purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Jennifer Psaki, potrivit agenţiei France Presse. „Cea mai bună modalitate de a garanta stabilitatea, securitatea şi prosperitatea Turciei o reprezintă respectarea libertăţilor de exprimare, de asociere şi de întrunire, aşa după cum, în mod vizibil, aceste persoane le exercitau“, a continuat reprezentanta diplomaţiei americane, a cărei ţară este un aliat apropiat al Ankarei, în special în dosarul sirian. „Aceste libertăţi sunt vitale pentru orice democraţie sănătoasă“, a subliniat Jennifer Psaki. Vineri, în centrul Istanbulului, au avut loc ciocniri violente între forţele de ordine şi manifestanţi, soldate cu zeci de răniţi, în urma unui miting împotriva unui controversat proiect de construire a unui mall care s-a transformat rapid într-o demonstraţie împotriva Partidului Justiţiei şi Dezvoltării, condus de premierul Recep Tayyip Erdogan. Aduce Adevarul.

Prințul Felipe al Spaniei și soția sa au fost huiduiți la Opera din Barcelona. Cuplul principar a asistat ieri la piesa “Elixirul dragostei” de Gaetano Donizetti, relatează AFP.Prințul Felipe și soția sa, Letizia, au sosit la bordul unei maşini oficiale, iar mulțimea adunată în faţa celebrului Gran Teatre del Liceu din capitala Catalonieia început să-i fluiere. Și mai multe huiduieli s-au auzit atunci când cei doi au apărut în loja lor, alături de autorităţi locale invitate de conducerea instituţiei. Familia regală spaniolă are o criză de popularitate după inculparea ginerelui regelui Juan Carlos, Inaki Urdangarin, într-o afacere de corupţie care s-ar putea răsfrânge şi asupra soţiei sale, infanta Cristina. În plus, opinia publică îi reproşează regelui o călătorie costisitoare întreprinsă anul trecut în Botswana, unde a mers la vânătoare de elefanţi, în timp ce ţara era sufocată de recesiune şi politici de austeritate. Scandalul l-a obligat pe Juan Carlos să îşi prezinte scuze în public, un gest inedit în istoria Spaniei. Casa regală spaniolă a încercat ulterior să amelioreze imaginea monarhiei cu o ofensivă de comunicare, în special dând publicităţii pentru prima dată informaţii privind situaţia sa financiară, într-un efort de asigurare a transparenţei. Aduce EVZ.

Ucraina face un prim pas spre integrarea in Uniunea vamala dominata de Rusia. Ucraina a facut vineri un prim pas spre integrarea in Uniunea vamala a unor foste republici sovietice, dominata de Moscova, o decizie denuntata de fostul premier Iulia Timoshenko drept o schimbare a orientarii strategice a tarii, scrie AFP. Primul ministru Mikola Azarov a semnat in cadrul unei reuniuni care a avut loc la Minsk un memorandum prin care se acorda Ucrainei un reprezentant permanent la reuniunile Uniunii vamale. Aceasta este in prezent formata din Rusia, Kazahstan si Belarus, iar Moscova preseaza de mai multi ani Kievul sa renunte la orientarea europeana si sa se indrepte spre est. “Uniunea vamala este pentru noi principalul partener comercial. Anul trecut, schimburile comerciale au atins 64 de miliarde de dolari”, a declarat Azarov. “De acum, vom participa la pregatirea documentelor in cadrul Uniunii si vom avea un reprezentant permanent”, a adaugat acesta, in fata ziaristilor. “Este un prim document semnat cu Ucraina”, a afirmat, la randul sau, rusul Viktor Hristenko, care conduce Uniunea vamala. Documentul este semnat pe fondul unei nete agravari a relatiilor dintre Kiev si Uniunea Europeana, dupa inchiderea, in 2011, a fostului premier si opozant Iulia Timoshenko, denuntata de UE, care suspecteaza o persecutie politica. “Ne-ati socat cu vestea privind schimbarea cursului strategic” al Ucrainei, i-a scris Timoshenko presedintelui Viktor Ianukovici.”Aceasta decizie contrazice legile ucrainene care au fixat clar aspiratiile europene ale Ucrainei pe termen lung si scurt”, a adaugat aceasta. Aduce HotNews

Bruxelles somează 18 state să aplice legislaţia europeană împotriva traficului de persoane. 18 ţări ale UE  acuza întârzieri în aplicarea legislaţiei împotriva traficului uman iar Bruxelles-ul  le-a somat vineri 31 mai să nu mai stea pe gânduri. Principalele victime ale acestui fenomen, combatut în legislaţia UE începînd cu anul 2011, provin din România şi din Bulgaria. Germania şi Franţa sunt în mod special vizate de această acţiune a Comisiei Europene care a publicat un bilanţ destul de sumbru al situaţiei. Nouă ţări, printre care şi România, au fost harnice şi au transpus în legea naţională prevederile UE. Alte patru, printre care Bulgaria şi Marea Britanie sunt pe cale sa o facă, dar nu în pas alergător. Celelalte, în frunte cu Germania şi Franţa, au întârzieri mari. Comisia Europeană le ameninţă  cu sancţiuni în cazul în care nu observă o ameliorare a situaţiei.Teoretic, sancţiunile ar putea fi cele la care se apelează în mod clasic, anume deschiderea unei proceduri de încălcarea a Tratatului UE, moment de la care ţările vizate au minim două şi maximum patru luni pentru a se conforma. În caz contrar, cazul poate ajunge în faţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxembourg care poate decide acordarea unei amenzi. Practic,  fie nu se ajunge până la sancţiuni fie, dacă un dosar este totuşi întocmit, ţările vizate se conformează dar nu în două sau în patru luni, ci după o perioadă de timp care variază de la caz la caz şi care mijloceşte multe  discuţii şi  consultări. Curtea de Justiţie, etapa finală, este arareori implicată. Iar combaterea traficului uman şi a prostituţiei forţate este de fapt din ce în ce mai puţin eficientă. Motivele sunt vechi de când lumea şi sunt multiple : filiere bine organizate, dificultatea autorităţilor de a defini aceste crime, teama sau adesea imposibilitatea  victimelor de a vorbi. Numărul acestor victime este prin urmare în creştere şi el se situează în jur de 23 mii de persoane abuzate într-un fel sau altul (munca forţată, prostituţie, cerşit) între anii 2008 şi 2010. Din aceste persoane,  68% sunt femei şi 15% sunt copii, o constatare pe cât de tristă, pe atât de dezarmantă. În fine, 61% dintre vicitme provin din ţările de est, în special din România şi din Bulgaria. RFI

Ce viitor au unităţile de luptă ale UE? UE dispune de câţiva ani de trupe proprii de intervenţie rapidă. Până acum, soldaţii nu au fost trimişi în nicio misiune, dar situaţia s-ar putea schimba. Începând din 2007, UE are la dispoziţie două unităţi de luptă (battlegroups) compuse din câte 1500 de militari. Diverse state ale UE asigură prin rotaţie o dată la o jumătate de an permanenţa acestui contingent. Până acum, cei 3000 de militari nu au avut de executat nicio misiune. Şi asta nu fiindcă n-ar fi existat conflicte care să afecteze Europa, ci mai degrabă fiindcă a lipsit voinţa politică pentru implicarea trupelor. Iar dacă inactivitatea va continua, cândva se va naşte întrebarea cât sunt ele de utile. Potrivit europarlamentarului german Michael Gahler, purtător de cuvânt al grupului parlamentar PPE în materie de politici de securitate, nimeni nu se gândeşte să desfiinţeze cu totul unităţile europene. Nu în ultimul rând, fiindcă e în joc mândria europenilor de a avea şi ei forţe de intervenţie rapidă, nu numai americanii, care dau tonul în interiorul NATO. Totuşi, la nivelul UE s-a ajuns la un consens: lucrurile nu pot continua ca până acum. În aprilie, ministrul german al Apărării, Thomas de Maiziere, a făcut, la un consiliu interministerial desfăşurat la Luxemburg, propunerea ca unităţile să nu fie ţinute în rezervă doar pentru misiuni de luptă, ci şi pentru “misiuni rapide de instrucţie” sau pentru misiuni de “observare, consiliere, ajutor”, cu mandat din partea ONU. Generalul Patrick de Rousiers, preşedintele comisiei militare a UE, a fost încântat de idee. El a declarat că, la ultima reuniune a comisiei, defăşurată la mijlocul lunii mai, majoritatea s-a arătat dispusă să “meargă înainte, pentru a spori capacitatea de reacţie a UE la apariţia crizelor.” Militarul nu a adăugat nimic concret, dar a manifestat satisfacţia că de Maiziere se gândeşte la completarea şi nu la desfiinţarea celor două unităţi de luptă. Ministrul german al Apărării a prezentat planul său şi în contextul crizei din Mali, apreciind: “am văzut acum că există numeroase situaţii în care UE este solicitată şi în alte feluri.” Şi Mali ar fi putut fi o misiune pentru battlegroup-urile europene, dar Franţa a insistat să atragă iniţiativa militară de partea sa. Europarlametarul Gahler a fost unul din cei foarte puţini care au pledat la vremea respectivă pentru trimiterea în misiune a unităţilor UE,dar s-a izbit de lipsa voinţei politice. Problema principală constă în faptul că unităţile europene nu pot acţiona în lipsa mandatelor din partea parlamentelor naţionale. Iar, până la votarea mandatului, momentul potrivit pentru o intervenţie militară poate să treacă. Misiuni rapide de instruire, în schimb, de felul celor propuse de Maiziere, nu au nevoie de votul parlamentelor. Adversarii existenţei battlegroup-urilor au tot repetat că acestea fac concurenţă NATO, mai ales forţelor de intervenţie rapidă NATO Response Force (NRF). Dar între timp, SUA îşi doresc o creştere a implicării militare europene, cel puţin în cazul conflictelor din Europa şi vecinătate. Cât despre cum va arăta viitorul battlegroup-urilor, acesta va fi decis probabil de şefii de stat şi de guvern europeni la reuniunea la vârf din decembrie. Deutsche Welle

Nu stiu de ce dar de cateva luni am sentimentul ca “Toboşarii apocalipsei” de la Antenele lui Felix “Varanul” Voiculescu incep sa raguseasca pana nu le vom mai auzi zgomotele. Lucrurile au inceput sa apropie pe zi ce trece mai aproape de un sfarsit trist pentru “Imperiul securităţii”, asa cum a fost numit de presa straina bordelul media patronat de Varanul Voiculescu.

Inceputurile acestui sfarsit le-am perceput in “Raportul Final – Alegerile Parlamentare din 9 decembrie din Romania” pe care l-a elaborat OSCE dupa ultimele alegeri parlamentare. Scrie in acest raport:

“Mass media romaneasca prefera sa fie un instrument la dispozitia partidelor politice, in loc sa joace un rol analitic si critic in fata oficialilor. Din cauza situatiei financiare din ultimii ani, mass media este vulnerabila in fata intereselor politice. Nivelul increderii romanilor in mass media a scazut, in ultimul timp“.

Reprezentantii OSCE dau drept exemplu grupul media Intact, care “controleaza cele mai populare canale TV, inclusiv Antena 3, al carui proprietar este Dan Voiculescu, fondator al Partidului Conservator, parte a coalitiei USL.

Alte canale, cum ar fi B1 sau OTV sunt afiliate unor entitati politice diferite. Digi 24 a incercat sa urmeze o linie editoriala independenta si a fost dat de multi drept exemplu pozitiv”, se mai afirma in document.”

Despre TVR, postul national de televiziune, in document se afirma ca “si-a pastrat impartialitatea, dar uneori a aratat o precautie exagerata, neabordand subiecte controversate”.(aici)

A urmat in martie si aprilie a acestui an o campanie masiva a presei germane impotriva fenomenului Intact-Antena3, care au primit numele adecvat si reprezentativ “Imperiul securităţii”.

Căutând „sursele acestei înclinaţii” voiculesciene „spre soluţii totalitare” autorul ziarului din Frankfurt nu întâmpină dificultăţi prea mari în a le depista în „intensa colaborare cu securitatea”. Le găseşte, aşadar, în trecutul securist al celui „recrutat” de poliţia politică a regimului comunist „încă din 1970, sub numele de cod de ‘Mircea’, înainte ca securiştii să-l boteze ‘Felix’, trei ani mai târziu”.

Forând adânc în biografia omului forte al României contemporane, Karl-Peter Schwarz scoate la iveală rolul jucat de Voiculescu „în afacerile de comerţ exterior ale regimului comunist,” afaceri „controlate de securitate”.

Articolul evocă demersurile poliţiei politice a regimului ceauşist de procurare de valută pentru conturile dictatorului prin intermediul unor firme precum ‚Crescent Commercial & Maritime’ „înfiinţată cu aprobarea generalului de securitate, Iulian Vlad”, şi ‚Dunărea’, controlată de asemenea de Securitate”. […]

Daca cineva ar fi citit cu atentie Raportul OSCE si aceasta campanie de dezavuare din partea presei occidentale ( in special celei germane) cred ca ar fi inteles ca joaca s-a cam terminat si ca “Toboşarii apocalipsei” ar trebui sa paraseasca scena publica. Nu s-a intamplat si nici avertismentul nu a fost luat in considerare. Deci astazi vedem consecintele!

***

Cred ca televiziunea asa zisa de stiri si actualitati este unul din cele mai dezagrabile fenomene ale Romaniei contemporane. De la stirile dictate cu un ton autoritar de Doamna Esca, de parca au fost redactate pe telepromterul celest si trimise direct de la agentia de stiri condusa de Sf. Petru, si pana la mutra de caricatura inchizitoriala cu care ne rasfata Dana Grecu, care se crede cel putin ucenica vestitului Tomás de Torquemada si care emana valuri de antipatie care o promovau pe orice televiziune comerciala normala direct spre sala de iesire din cladire. De la junii agramati, de la stirile tarzii pe Antena 3 si RTV, toate stirile romanesti sunt lipsite total de fond si absolut fara forma. Asa ca am reusit sa ne depasim inaintasii Junimisti, anuland sintagma poetica “forme fara fond”, inlocuind-o cu “fara forme si fara fond”.

Programele de sinteza si comentariu sunt si mai interesante. De la formatul “jurnalist intervieviaza alti jurnalisti” absolut convinsi ca numarul 4 este cosmicul exponent al fericirii spectatorilor. Continuand cu formatul infam, promovat de Antena 3, cand “domnul” Gadea este arbitrul unei intreceri de “cine scuipa mai departe”, si finalizand cu ”hai s-a facem un duet de prostioare”, profesat cacofonist de multi dintre corifeii natiunii.

Daca am vorbit despre profesionalistii televiziunii libere, sa trecem la analistii televiziunii eliberate de orice bun simt si respect fata de spectator, platitor de cablu. Exista o boala rara, dar foarte grea – se numeste Botulism. Este o boala care este de obicei mortala de la un anumit stadiu de evolutie. Boala are un singur model evolutiv, mai intai innebunesti, dupa aceea paralizezi si intr-un final mori. Aceasta boala este propagata prin alimente conservate prost sau expirate. Profesionalistii televiziunilor vor sa ne imbolnaveasca cu aceasta boala (la figurat, vorbind).

Va propun sa cititi despre inceputul unui sfarsit a “Imperiului securităţii”

Deutsche Welle: Imperiul securităţii
OSCE critică blaturile din alegeri, ordonanţa CNA şi mass-media in frunte cu Antena 3

Etapa a opta, o numesc  “prima diluarea a capitalismului” si este reprezentata de un personaj istoric, la fel de iubit si urât in viata, ca si dupa moartea lui.  Personajul este cel de-al treizeci şi doilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Franklin Delano Roosevelt – FDR, varul unui alt mare Presedinte, Theodore Roosevelt – Teddy sau TR. Spre deosebire de Teddy Roosevelt, FDR a fost Democrat, Teddy fiind Republican.

FDR a fost urmasul a doua familii celebre din “aristocratia americana,” familia ‘Van Rosevelt, de origine olandeza, ajunsa din Olanda pe malurile New Amsterdam (astazi Manhattan)  si familia Delano, de fapt de la Noye, familie de nobili francezi hughenoti (protestanti) refugiati in lumea noua din anul 1641. Fiind  in mijlocul unei cariere politice de exceptie, FDR – senator de New York (New York State Senate) intre anii 1910-1913 – preia postul de Vice-Ministru (Secretar de stat) al Marinei, pregatind-o pentru Primul Razboi Mondial. FDR se imbolnaveste de poliomelita si ramane paraplegic la varsta de 39 de ani.

Dupa o perioada ingrozitoare in viata lui, reuseste sa se intoarca, revenind in politica, fiind ales Guvernatorul Statului New York intre anii 1929 – 1932. In 1932 este ales Presedintele SUA, invingandu-l pe Presedintele Herbert Hoover cu o majoritate de 57.4% din voturi.

Ajuns Presedinte in mijlocul Marii Crize Economice (MareaDepresiune), pe baza unui program electoral prezentat alegatorilor, FDR este de facto autorul celui de al treilea “contract social” din istoria Statelor Unite (dupa Thomas Jefferson si Abraham Lincoln). FDR a fost singurul Presedinte din istoria Satatelor Unite care a fost ales  4 mandate facand insa numai 3.

Începutul marii crize economice în Statele Unite este de obicei asociat cu prăbuşirea bursei de acţiuni din ziua de marţi (aşa-numita Marţea neagră) 29 octombrie 1929. Criza economică a avut efecte devastatoare atât în ţările puternic industrializate, cât şi în cele mai puţin dezvoltate, ale căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelurile comerţului mondial au scăzut rapid, la fel ca şi veniturile personale, veniturile bugetare şi profitul din afaceri. Oraşele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în construcţii a fost practic oprită. Zonele rurale au suferit de pe urma scăderii preţurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%.

Datele economice  in America au fost devastatoare: productia industriala a scazut cu 45%; constructiile au scazut cu 80%; somajul ajunsese la 25-37% (agricoli si industriali); PIB-ul Statelor Unite a scazut in aceasta perioada cu 30%  si valoarea actiunilor bursiere cu 90%; 273 de mii de familii au fost evacuate din casele lor si mai mult de 2 milioane de cetateni americani au devenit lipsiti de domiciliu (home-less).

Programul de relansare American propus de FDR,  numit “The New Deal”, in romana “Noua Înţelegere”, este de fapt un contract social, unul din cele mai importante din istoria moderna a societatii umane. Atacat din toate partile, de la extrema stanga comunista si pana la fascistii americani, inclusiv de socialisti si de ultra-conservatori, este pana in zilele noastre un exemplu de intelegere sociala care a “altoit capitalismul”, finalizand pentru aproape jumatate de secol asa zisul laissez-faire si metamorfozand capitalismul intr-un sistem economic si social regularizat si acceptat de toti actorii economici si sociali.

“Noua Înţelegere”  a fost sustinuta de o larga coalitie formata din majoritatea membrilor Partidului Democrat: uniunile sindicale, minoritati etnice, intelectualitatea in majoritatea ei,  o coalitie a micilor fermieri si alte grupuri care s-au considerat nedreptatite de vechiul sistem american. Aceasta coalitie a rezistat pana in anul 1968 si s-a imprastiat in special din cauza opiniilor diferite legate de Razboiul din Vietnam. Coalitia “Noua Înţelegere”  a castigat toate alegerile pana in 1968, cu exceptia presedintiei lui Dwight D. Eisenhower (1952 si 1956). Aceasta coalitie a reusit sa castige Casa Alba intre anii 1933–69 de sapte ori din cele 9 mandate posibile.

Cand vorbim de “Noua Înţelegere” vorbim de fapt de doua perioade – “First New Deal” (1933) si “Second New Deal” (1934–36). Trebuie mentionat ca legislatia si instiutiile create atunci au rezistat pana la sfarsitul anilor ’80 si de facto institutiile create de FDR atunci – Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC), Federal Crop Insurance Corporation (FCIC), Federal Housing Administration (FHA), Social Security System si Securities and Exchange Commission (SEC) exista pana in zilele noastre. Din nefericire, amendamentele aduse in regulamentul acestor institutii au creat conditiile crizei economice in care ne zbatem toti in zilele noastre.

“Prima Înţelegere” din 1933 s-a ocupat cu restructurarea sistemului financiar-bancar, infrastructura si transporturile, precum si agricultura si productia alimentara.

“A Doua Înţelegere”, intre anii 1934–36, a reglementat activitatile sindicale, contractele de munca colective, protectia sociala si a pus bazele legislatiei legate de activitatea IMM-urilor, care au devenit coloana vertebrala a economiei Statelor Unite. Paralel cu aceste masuri, FDR a anulat cateva legi anti-monopoliste pentru a relansa industria grea, a micsorat sensibil (13-15%) numarul salariatilor administratiei federale (bugetari)  si a micsorat pensiile veteranilor cu 40%.

Bună dimineata intr-o zi de vineri. În ţară, vineri, instabilitatea atmosferică se va menţine accentuată în estul ţării şi la munte, unde pe parcursul zilei vor fi înnorări şi pe arii extinse ploi cu caracter torenţial, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului.

Izolat va cădea grindină, iar cantităţile de apă vor depăşi local 20 l/mp şi pe arii restrânse 35 l/mp, mai ales în Moldova. În restul teritoriului cerul va fi temporar noros, iar astfel de fenomene se vor semnala local, cu precădere în zona de munte, în centrul şi sud-vestul ţării. Temperaturile maxime se vor situa între 17 şi 25 de grade, iar cele minime vor fi cuprinse între 6 şi 16 grade.

La Bucureşti, vineri, cerul va fi temporar noros şi vor fi posibile averse slabe şi descărcări electrice, mai ales la începutul intervalului şi din nou spre seara. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă va fi de 24…25 de grade, iar cea minimă de 11…13 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi:  1 EURO = 4. 3320 RON; 1 USD = 3. 3337 RON; 1 EURO = 1. 2995 USD; Francul elvetian 3. 4822 RON. Gramul de aur 150.9622 RON.

Competitivitatea României se află la nivelul minim din 11 ani – studiu. România a coborât în ultimul an două locuri, pe 55, într-un top al competitivităţii economice realizat pentru 60 de state de către Institutul Internaţional pentru Managementul Dezvoltării (IMD) din Elveţia, cel mai slab calificativ începând din anul 2003, de când a fost inclusă în clasament. Chiar înaintea României se află Grecia, statul din UE cel mai lovit de criza financiară, care a urcat însă de pe 58 anul trecut. România a fost inclusă în studiul World Competitiveness Yearbook realizat de IMD în anul 2003, când a consemnat şi cea mai bună clasare de până acum, pe locul 43. Competitivitatea economică a României s-a înrăutăţit ulterior, dar s-a apropiat din nou de acest nivel în 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, când s-a situat pe 44. România a consemnat o cădere majoră în 2009, cu un declin de nouă locuri, până pe 54. La finele lui 2011 România se plasa pe poziţia a 53-a. Provocările României în acest an sunt consolidarea stabilităţii economice, menţinerea atractivităţii pentru investiţii, creşterea potenţialului de inovare al companiilor, în special IMM-uri, îmbunătăţirea ratei de atragere a fondurilor europene, precum şi continuarea restructurării sistemelor de educaţie şi sănătate, se arată în raport. Clasarea din 2013, pe 55 din 60 de ţări, este printre cele mai slabe pentru un stat membru UE. Doar Bulgaria, pe 57, faţă de 54 anul trecut, se situează mai slab decât România. Topul include 25 de state din UE, excepţiile fiind Malta şi Cipru. Faţă de anul trecut, în studiu a fost inclusă o singură nouă ţară, Letonia, pe poziţia 41, contribuind astfel la acentuarea declinului României. Statele Unite au cea mai competitivă economie din lume, urmate de Elveţia, Hong Kong, Suedia, Singapore, Norvegia, Canada, Emiratele Arabe Unite, Germania şi Qatar. Pe ultimele cinci poziţii, imediat după România, se află Iordania (56), Bulgaria (57), Croaţia (58), Argentina (59) şi Venezuela (60). Statele din Europa Centrală şi de Est se află în a doua jumătate a clasamentului.Cea mai competitivă este Lituania (31), urmată de Polonia (33), Cehia (35), Estonia (36), Letonia (41), Rusia (42), Slovacia (47), Ucraina (49), Ungaria (50), Slovenia (52), Grecia (54), România (55), Bulgaria (57) şi Croaţia (58). Integral in Ziarul Financiar

Gaura neagră Bechtel, astupată după 10 ani. Contractul încheiat în 2003 cu compania americană a fost, în sfârşit, reziliat. După o cheltuială de 1,3 miliarde de euro avem doar 52 de kilometri de autostradă şi mai plătim şi despăgubiri de 37,2 milioane de euro. Punct final în păgubosul contract cu Bechtel, după aproape 10 ani de la semnare şi nouă ani de la demararea efectivă a lucrărilor la Autostrada Transilvania. În momentul semnării, autorităţile de atunci credeau sincer că 415 kilometri de autostradă care vor străbate munţi şi prăpăstii vor putea fi construiţi cu o cheltuială totală de 2,2 miliarde de euro. Acum, când ne apropiem de termenul stabilit în 2003 ca limită pentru finalizarea autostrăzii (iunie 2013), contractul a fost reziliat şi nu mai putem decât să constatăm că avem doar 52 de kilometri circulabili, o gaură bugetară de 1,3 miliarde de euro şi despăgubiri de plătit de 37,2 milioane de euro. Sau: fiecare kilometru din Autostrada Transilvania ne-a costat 25 de milioane de euro, iar dacă am fi continuat cu aceste costuri am fi ajuns la o cheltuială totală de peste 10 miliarde de euro. Fondurile aferente despăgubirilor care trebuie achitate companiei Bechtel la rezilierea contractului de construcţie a autostrăzii Transilvania vor fi acoperite din buget, a anunţat premierul Victor Ponta. În acest an ar putea fi licitat tronsonul Sebeş-Câmpia Turzii pentru a lega Clujul de autostrada Arad-Sibiu, a mai spus Ponta. Integral in Adevarul.

 Antena 1, şantaj de 35 de milioane de euro. Locotentul lui Dan Voiculescu a stat noaptea trecută într-o celulă din Arestul Capitalei. George Sorin Alexandrescu este acuzat că l-a şantajat pe unul dintre şefi i RCS& RDS cu dezvăluiri compromiţătoare. Miza era un contract evaluat la aproximativ 35 de milioane de euro. Procurorii DNA susţin că acesta este un pericol social şi cer arestarea. Directorul general al Antena TV Group, George Sorin Alexandrescu, va fi adus astăzi în faţa judecătorilor. Magistraţii vor decide dacă îl arestează preventiv pentru 29 de zile pe omul de încredere al lui Dan Voiculescu. Procurorii DNA îl acuză pe Alexandrescu de şantajarea lui Ioan Bendei, administratorul operatorului de televiziune RCS&RDS. Pe lista şantajaţilor s-a înscris şi şeful LPF, Dumitru Dragomir. Acesta s-a prezentat aseară la sediul DNA şi a susţinut că şi el ar fi fost şantajat, cu presupuse dezvăluiri, de angajaţii din trustul condus de Alexandrescu. Procurorii l-au reţinut ieri pentru 24 de ore pe Alexandrescu şi susţin că acesta, în perioada 16 aprilie – 24 mai 2013 , l-ar fi constrâns pe Ioan Bendei să semneze un contract în condiţii prestabilite. Aceste condiţii ar fi fost impuse de directorul lui Dan Voiculescu, sub ameninţarea că,” în caz de refuz, va da în vileag fapte presupus compromiţătoare pentru persoana în cauză”.Miza: contractul are o valoare uriaşă, aproximativ 35 de milioane de euro, bani care ar fi intrat în conturile Antena Group. Scandalul dintre trustul Antena şi RCS&RDS are la bază mai multe dispute comerciale. În primăvara anului trecut, RCS&RDS a decis să scoată posturile trustului Intact din grila de satelit Digi, controlat de RCS&RDS. Operatorul a invocat faptul că Intact a cerut şapte milioane de euro pentru retransmisia acestor posturi, sumă pe care RCS&RDS a considerat-o prea mare. Contractul ar fi fost pe o perioadă de cinci ani. Totul a fost presărat cu plângeri către protecţia Consumatorilor şi sedinţe CNA, în cadrul cărora ambele părţi implicate au încercat să convingă că au dreptate. Între cele două părţi sunt mai multe procese pe rolul instanţelor din România. Integral in EVZ

Avocaţii îl scot „matematic” pe Becali din închisoare. Reacţie: „Şi echipa de fotbal de la Vânju Mare are şanse teoretice să bată Bayernul”. Avocaţii lui Gigi Becali susţin că lunea viitoare finanţatorul Stelei ar putea fi eliberat sub supraveghere judiciară dacă instanţa l-ar condamna la o pedeapsă cu suspendare în dosarul Valiza. Experţii consultaţi de gândul spun însă ca şansele lui Becali să iasă din închisoare sunt doar matematice. Un calcul matematic arată însă că Becali ar putea fi condamnat chiar şi la patru ani de închisoare iar instanţa îi poate aplica un spor de pedeapsă de cinci ani, astfel că Becali riscă să steau după gratii chiar şi 9 ani. Paradoxal însă, avocaţii lui Becali au arătat că nu îşi doresc o achitare, pentru că astfel Becali ar urma să rămână în închisoare. Gigi Becali are la activ două condamnări definitive: una de 3 ani cu suspendare în dosarul în care a fost acuzat de sechestrarea unor hoţi de maşini şi una de doi ani cu executare în dosarul schimburilor de terenuri cu MApN. Curtea Supremă a conexat cele două pedepse şi a decis că Becali trebuie să execute 3 ani de închisoare. Acum, avocaţii lui Becali speră ca aceeaşi instanţă să îl condamne pe Becali în cel de-al treilea dosar, denumit generic dosarul Valiza, la o pedeapsă cu suspendare. În baza unui artificiu judiciar, avocaţii susţin că instanţa ar putea să decidă ca Becali să fie eliberat sub supraveghere judiciar. Raţionamentul avocaţilor este în felul următor: 3 ani cu suspendare, plus doi ani cu executare, plus o pedeapsă cu suspendare, egal o pedeapsă finală cu suspendare. Integral in Gandul.

Mineriadă în fieful lui Ponta. Aproximativ 5.000 de mineri au ieşit în stradă chiar în Târgu-Jiu, oraşul în care premierul Victor Ponta a fost ales parlamentar. Premierul Victor Ponta se confruntă cu o adevărată mineriadă chiar în fieful său, oraşul Târgu-Jiu. Aproximativ 4.000 de mineri au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva reducerii salariilor. Aceştia sunt angajaţi ai Complexului Energetic Oltenia, entitate care se confruntă cu mari probleme financiare. Liderul minerilor gorjeni, Marin Condescu, a declarat că ortacii vor intra în grevă generală de marţi. Oamenii cer demiterea managerului Complexului Energetic Oltenia, Laurenţiu Ciurel, care a decis să restructureze compania de stat. „Noi nu suntem supăraţi că trebuie să facem sacrificii. Noi suntem supăraţi că actuala conducere duce spre faliment această societate. Este inadmisibil să ai curent şi să nu ştii să îl vinzi“, a declarat jurnaliştilor prezenţi la faţa locului Marin Condescu. Acest protest vine în contextul în care managerul Laurenţiu Ciurel a anunţat că minerii vor lucra doar câte patru zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, în contextul în care pe piaţă ar exista o cerere scăzută de energie produsă pe baza lignitului extras din minele din Oltenia. În ciuda ploii torenţiale, minerii au ieşit în stradă în număr mare, pentru a cere înlocuirea şefului Complexului Energetic Oltenia, numit în funcţie de către Guvern, care şi-a asumat angajarea unor manageri privaţi pentru mai multe companii cu capital de stat. Integral in Romania Libera

UPDATE. Dumitru Dragomir, acuzat că a luat mită 1.7 milioane de euro de la RCS&RDS: „Nu am greşit cu nimic, nu am încălcat legile“. Dumitru Dragomir, care deţine  complexul de săli de evenimente Crystal Palace Ballrooms, situat în vecinătatea Palatului Parlamentului, este acuzat că ar fi luat mită 1,7 milioane de euro de la consorţiul RCS&RDS pentru a pentru a-i facilita trustului de presă cumpărarea drepturilor de televizare pentru meciurile din Liga 1. UPDATE „Lupta este între doi elefanţi. Eu calc în urma elefanţilor şi pot să-mi rup glezna. Este treaba lor, şantajul lor. Eu nu am greşit cu nimic, nu am încălcat legile cu nimic. Domnul Ciuvică a venit cu un contract care era rupt din context pentru că mai erau trei adendumuri în contract. Firma care a făcut contractul cu RCS&RDS este gaj la bancă.  Este o asociere între două firme: firma mea şi firma RCS & RDS“, a declarat Dumitru Dragomir, după ce a părăsit sediul DNA. “Este un contract între două societăţi. Am făcut o asociere pe investiţii. 10 ani de acum înainte, RCS primeşte 15 la sută, iar în ultimii cinci ani or să ia toate veniturile asocierii (…) Au venit cei de la Garda Financiară, au făcut controlul şi după o lună de zile s-au întors cu o lecţie precisă: «domnule, dă-ne toate documentele vis-a-vis de contractul ăsta»! Nu am luat bani din asociere, banii se regăsesc în investiţii, nu mi-au dat amendă. Eu nu am voie nici să mă uit pe cablu la RCS&RDS?  Antena 1 a fost în consorţiu cu RCS&RDS iar voi aţi fost martori la licitaţia făcută“. a declarat Dumitru Dragomir, referitor la suma de 1,7 milioane euro primită de la RCS&RDS. Integral in Adevarul

Din cinci excluşi au rămas doi: Preda şi Baconschi. Theodor Paleologu şi Sever Voinescu par să fi scăpat de supărarea conducerii PDL De la o zi la alta, lista celor care vor fi daţi afară din PDL se micşorează. Potrivit unor surse democrat-liberale, la şedinţa de luni vor fi excluşi din partid doar Cristian Preda şi Teodor Baconschi. La începutul săptămânii pe listă se mai aflau şi Sever Voinescu, Theodor Paleologu şi Daniel Funeriu. Funeriu oricum a demisionat, conducerea PDL se mai gândeşte dacă să-l dea afară pe Voinescu, iar Paleologu se poate considera scăpat. De altfel, cel care a cerut public aceste excluderi, vicepreşedintele Alin Popoviciu, a fost muştruluit ieri de purtătorul de cuvânt al PDL, Adriana Săftoiu, dar şi de vicepreşedintele Ioan Oltean, care i-au reproşat că nu trebuia să vorbească în afara partidului. Pentru că nu a cerut voie, lui Popoviciu i s-a reproşat că a făcut exces de zel. „Prea multă hărnicie nu e neapărat un semn de multă inteligenţă”, l-a ironizat Săftoiu. Tot Adriana Săftoiu, care s-a hotărât să-şi joace rolul de purtător de cuvânt, a dat ieri un semnal clar. „Sunt absolut de acord cu ceea ce spune Paleologu, e absurd să ridici problema excluderii lui Paleologu!”, a declarat ea la RFI România. I-a pus însă la zid pe Preda şi Baconschi, care sunt „fioroşi” cu propriul partid. „Ei participă doar la o activitate publică de denigrare a partidului”, a spus Săftoiu.Pe 9 aprilie 2013, la scurt timp după ce a fost numită în funcţia de purtător de cuvânt al PDL, Săftoiu avea o altă părere despre „fioroşii” de azi. „Preda, Voinescu, Papahagi, Paleologu, Macovei sunt oameni la care nu aş renunţa niciodată”, spunea ea. Integral in EVZ

Document / Cele 8 Recomandări ale Comisiei Europene pentru România pe perioada 2013-2014. Comisia Europeană a anunțat miercuri la Bruxelles recomandările specifice fiecăreia din cele 27 de țări, pentru anul 2013.Sunt vizate toate domeniile funcționării optime a Uniunii, de la fiscalitate la piața muncii, de la sistemele de sănătate la cheltuielile cu educația, de la echilibrul bugetar la problemele din administrație. Pentru România, Comisia a făcut 8 recomandări specifice pentru perioada 2013-2014 în vederea îmbunătățirii performanței economice. 1- să ducă la bun sfârșit implementarea programului preventiv de asistență financiară cu Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional; 2 – să îmbunătățească sistemul de colectare a impozitelor, prin aplicarea unei strategii cuprinzătoare de asigurare a conformității fiscale și să combată munca nedeclarată. În paralel, să exploreze modalitățile prin care să recurgă într-o mai mare măsură la taxele de mediu; să egalizeze vârsta de pensionare pentru bărbați și femei și să susţină reforma pensiilor prin promovarea şanselor de angajare pentru lucrătorii vârstnici; 3- să continue reformele în sistemul sănătăţii pentru a spori eficienţa, calitatea şi accesibilitatea acestuia, în special pentru persoanele defavorizate şi pentru comunităţile îndepărtate şi izolate, respectiv să reducă recurgerea la spitalizarea excesivă a pacienţilor, inclusiv prin îmbunătăţirea serviciilor de tratament ambulatoriu. Integral in Curs de Guvernare

Va urez o zi buna!