Author: theophyle

Scandalul PRISM. El e Edward Snowden, sursa care a dezvăluit programul Big Brother desfăşurat de Statele Unite în întreaga lume. The Guardian publică un interviu cu Edward Snowden, omul de la care a pornit scandalul PRISM, legat de interceptarea comunicaţiilor pe internet de către Agenţia Naţională de Securitate din SUA (NSA). Un angajat în vârstă de 29 de ani al unui subcontractor american în domeniul Apărării este sursa care a dezvăluit pentru The Guardian informaţii confidenţiale despre programele de supraveghere a comunicaţiilor desfăşurate de către Statele Unite, a anunţat duminică ziarul britanic, relatează AFP. “Nu am nicio intenţie să mă ascund, pentru că ştiu că nu am făcut nimic rău”, a declarat Edward Snowden, care se află la Hong Kong de la 20 mai, într-un interviu publicat pe site-ul ziarului. Edward Snowden, fost angajat NSA devenit informator, susţine că NSA a dezvoltat o infrastructură capabilă să intercepteze “aproape orice”. “Majoritatea comunicaţiilor umane sunt interceptate, fără o ţintă anume. Dacă un angajat NSA vrea să-ţi citească e-mailul, tot ce trebuie să facă este să folosească interceptările. Cu ajutorul lor, poate obţine accesul la e-mailuri, parole, înregistrări telefonice sau date de pe carduri de credit. Nu vreau să trăiesc într-o astfel de societate”, spune Edward Snowden, care în prezent locuieşte în Hong Kong. Snowden, care a decis că publicul larg trebuie să afle despre activităţile NSA, nu consideră că a comis o infracţiune când a întors armele împotriva Agenţiei. “NSA minte în mod curent în legătură cu motivele supravegherii în SUA. NSA a declarat că nu are unelte. Ba are unelte şi le foloseşte mai mult pentru a obţine date despre americani decât din Rusia. De fapt, hack-uim întreaga lume, oriunde s-ar afla, NSA este în aproape toate ţările din lume. Nici măcar nu vă daţi seama de ce e în stare NSA, e înfricoşător ce capacităţi au, nimeni nu va mai fi în siguranţă”, spune fostul angajat NSA. Edward Snowden susţine că a decis să dea documentele NSA presei după ce a observat că Barack Obama, în ciuda promisiunilor, acţionează la fel ca predecesorii săi. “Vineri, când a denunţat scurgerile de informaţii în presă, Obama a părut că nu se poate apăra. Încerca să justifice ceva injustificabil şi el ştie asta”, spune informatorul. Snowden e convins că, denunţând acţiunile NSA, şi-a asumat un risc enorm şi e convins că nu va mai ajunge niciodată acasă. “Accept riscul de a ajunge la închisoare, nu poţi să te pui cu cele mai puternice servicii secrete şi să nu accepţi acest risc. Sunt convins că nu mă voi întoarce niciodată acasă, deşi aş vrea asta”, conchide Snowden. Integral aduce Gandul

Barack Obama, prins în scandalul „Big Brother“.Cu preşedintele în frunte, oficialităţile americane spun că programele de spionaj pe internet ale Agenţiei Naţionale de Securitate a SUA au rolul de a apăra cetăţenii de potenţiale atacuri teroriste. După ce a pus pe seama luptelor politice acuzaţiile că ar fi folosit Fiscul pentru a-şi urmări adversarii de dreapta, că administraţia sa ar fi dezinformat în afacerea Benghazi sau că Departamentul Justiţiei le-ar fi ascultat ilegal telefoanele jurnaliştilor de la Associated Press, preşedintele american Barack Obama se găseşte din nou în defensivă, în faţa unui alt caz legat tot de protecţia vieţii private, după ce cotidienele „The Guardian“ şi „The Washington Post“ au publicat un document potrivit căruia Agenţia pentru Securitate Naţională a SUA ar fi înregistrat date legate de convorbirile telefonice a milioane de persoane din SUA şi din alte 50 de state. E vorba de două programe distincte, stric secrete, prin care Agenţia de Securitate Naţională, care aparţine de Pentagon, poate obţine desfăşurătoarele convorbirilor telefonice purtate de milioane de cetăţeni americani, dar şi documente, fotografii şi email-uri din serverele a nouă companii importante din SUA. Unul dintre programe priveşte „recoltarea“ începând din 2006 a datelor apelurilor telefonice în Statele Unite prin intermediul operatorului Verizon şi, se pare, şi al altor operatori. Celălalt, cunoscut sub numele de PRISM, vizează interceptarea comunicaţiilor navigatorilor pe internet străini care se află în afara teritoriului Statelor Unite, pe nouă reţele mari de socializare. Deşi măsura nu este, în esenţă, ilegală, nu s-a încălcat Constituţia, pentru că înregistrările nu priveau conţinutul convorbirilor, ci doar durata şi numărul apelat, măsura a iscat o amplă dezbatere în SUA privind limitările încălcării vieţii private, pe care guvernul şi le-a stabilit după atacurile de la 1 septembrie 2001. Obama apără programul – Oficialităţile americane spun că programele sunt menite să apere ţara de potenţiale atacuri teroriste. Acest lucru a fost subliniat şi de preşedintele Obama, în cadrul unei declaraţii, înainte de întâlnirea cu preşedintele chinez.„Va trebui să facem nişte alegeri la nivelul societăţii. Ceea ce pot să vă spun este că evaluând aceste programe am constatat că au efect în ceea ce priveşte capacitatea noastră de a anticipa şi a preveni posibile activităţi teroriste. Integral in Adevarul.

#occupygezi – Turcii isi regasesc identitatea. Patru morti, mii de raniti si nu se stie cate mii de arestati sau retinuti. Acesta este bilantul a 11 zile de proteste in Turcia. Toata lumea stie ca luptele si opozitia fata de politica premierului Erdogan au inceput de la intentia de a demola un parc. Cheia de intelegere a situatiei din Turcia nu este insa nici pe departe atat de simpla. Strada Istiklal din Istanbul nu e niciodata goala. De fapt, poate fi considerata o definitie de dictionar pentru termenul de aglomeratie. Dar parca niciodata strada pietonala care duce in piata Taksim nu a fost atat de plina. Sambata, grupuri de manifestanti turci treceau in rafale si in aplauzele turistilor si ale locuitorilor neimplicati in protestele antiguvernamentale ce rascolesc Turcia deja de 11 zile. Astazi, duminica, strada Istiklal este un fluviu de protestatari care agita steaguri si scandeaza un cuvant pe care, poate, deja lumea intreaga il cunoaste: Istifa! Demisia! Sambata seara s-au strans 100.000 de oameni in piata Taksim din centrul orasului Istanbul. In acelasi timp, la Ankara, circa 5000 de protestatari aveau ciocniri violente cu fortele de ordine care, se zvoneste printre manifestanti, au probleme cu stocul de gaze lacrimogene. Unii spun ca ar fi vazut un gaz portocaliu care arde si pielea, nu irita doar ochii si caile respiratorii. In Istanbul insa, politie yok! Nici urma de forte de ordine in apropiere de piata Taksim care, alaturi de parcul Gezi, se afla sub controlul total al activistilor. Mai jos de Taksim, in apropiere de stadionul echipei Besiktas Istanbul, sunt comasate trupele de interventie ale politiei. Asteapta ordinul despre care toata piata vorbeste ca ar urma sa vina in aceasta noapte: evacuarea in forta a pietei Taksim si a parcului Gezi. Daca acest ordin va fi dat de premierul Recep Tayyip Erdogan, piata Taksim va fi o baie de sange. Totul a pornit de la un parc si de la dorinta locuitorilor din Istanbul de a avea un spatiu verde in centrul metropolei. Aceasta este ipoteza simplista vehiculata intens in ultimele zile in care au loc cele mai mari manifestatii de protest din istoria moderna a Turciei. 77 de orase din tara au gazduit insa demonstratii si au fost scena unei tentative violente de reprimare a acestei miscari. #occupygezi nu mai este demult ceva ce ar avea legatura cu un parc. Este o miscare ampla, sociala, cu cereri politice, dar fara amprenta politica, in care turcii isi regasesc identitatea si spiritul de comunitate. Pentru ca asta a devenit parcul Gezi: o comunitate utopica in care oameni de toate facturile se inteleg perfect unii cu ceilalti, in care banii nu joaca niciun rol, in care turcii au proclamat libertatea absoluta. Cheia de intelegere a rebeliunii impotriva premierului Erdogan nu este saracia. Nu, turcii nu se plang de standardul de viata sau de austeritate asa cum a fost cazul in piata Syntagma din Atena sau piata del Sol din Madrid. Turcii vor democratie si libertate – doua lucruri care le sunt amenintate de stilul autoritar de conducere al premierului Erdogan. Integral aduce RFI

A zecea zi de proteste în Turcia – Erdogan: Răbdarea noastră are limite. Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a avertizat duminică, la Ankara, că răbdarea Guvernului său are “limite”, în a zecea zi a unor manifestaţii care reclamă demisia sa. “Noi suntem răbdători, suntem întotdeauna răbdători, dar răbdarea noastră are limite”, a declarat Erdogan în faţa câtorva mii de susţinători, la sosirea pe aeroportul din Ankara. “Noi nu dăm socoteală unor grupări marginale, ci în faţa naţiunii (…). Naţiunea ne-a adus la putere şi ea este singura care ne va îndepărta” de la putere, a continuat el în faţa mulţimii care scanda “Turcia este mândră de tine”. “Este necesar ca Turcia să vadă adevărata imagine a Ankarei, nu pe cea a celor care seamănă dezordine”, a adăugat şeful Guvernului, descriindu-i din nou pe manifestanţi drept “jefuitori”. “Dacă sunt tulburaţi de această definiţie, să meargă să verifice în dicţionar ce înseamnă «jefuitori»”, a insistat el. Erdogan le-a dat din nou întâlnire adversarilor săi la alegerile locale din martie 2014. “Aveţi răbdare încă şapte luni, în loc să ocupaţi (Parcul) Gezi (la Istanbul) sau (Parcul) Kugulu (la Ankara)”, a declarat Erdogan. “Vorbiţi despre democraţie, libertăţi şi drepturi, dar nu le veţi obţine prin violenţă, ci prin lege”, a continuat el. “Nimeni nu trebuie să fie pesimist, nimeni nu trebuie să îşi facă griji. Turcia, care s-a confruntat cu numeroase evenimente în trecut, se va reface şi după acestea”, a apreciat el. Aduce Mediafax

Săptămâna aceasta încep audierile la Curtea Constituţională a Germaniei într-un proces de care ar putea depinde soarta zonei euro. Curtea Constituţională a Germaniei va analiza săptămâna aceasta legalitatea măsurilor luate pentru salvarea monedei unice europene. În colimatorul judecătorilor va fi în special singurul plan care a adus slabilitate în zona euro, programul prin care Banca Centrală Europeană va achiziţiona obligaţiuni ale statelor cu probleme pentru a limita creşterea costurilor de finanţare. BCE se arată încrezătoare, deoarece instituţia se află sub jurisdicţia Curţii Europene şi nu sub cea a instanţei de la Karlsruhe. Un judecător avertizează însă că implicaţiile deciziilor pe care Curtea le va lua pot fi cruciale pentru integritatea uniunii monetare.   Curtea constituţională germană va ţine pe 11 şi 12 iunie audieri publice privind legalitatea măsurilor luate de BCE în timpul crizei datoriilor din zona euro. Vicepreşedintele băncii centrale, Joerg Asmussen, va depune mărturile în apărarea instituţiei pe care o conduce, în special a programului de achiziţie de obligaţiuni despre care reclamanţii spun că reprezintă un ajutor direct acordat statelor, nepermis de regulile Uniunii Europene. La audieri va fi prezent şi guvernatorul băncii centrale a Germaniei, Jens Weidmann, care se opune acestor achiziţii. El este şi membru în consiliul guvernator al BCE, scrie EUobserver.   Udo di Fabio, până anul trecut expertul Curţii Constituţionale în privinţa euro, apreciază că procesul privind legalitatea maşinăriei de salvare a zonei euro ar putea provoca încleştări între Germania şi BCE care, în cele din urmă, ar putea duce la prăbuşirea uniunii monetare, notează The Telegraph.   „Prin prisma faptului că BCE acţionează dincolo de teritoriul legal, iar aceste încălcări sunt serioase şi de durată, Curtea trebuie să decidă dacă Germania poate rămâne membru al uniunii monetare din punctul de vedere al Constituţiei”, spune di Fabio. El a redactat anul trecut hotărârea provizorie a Curţii în privinţa Mecanismului European de Stabilitate, fondul permanent de 500 miliarde euro care asigură sprijinul financiar statelor lovite de criză.   Procesul are la origine plângeri semnate de 37.000 de cetăţeni europeni, printre care un nucleu de profesori eurosceptici. Majoritatea lor apreciază că BCE îşi depăşeşte atribuţiile finanţând deficitele bugetare ale statelor falimentare. Analiştii de la Berenberg Bank spun că acest caz reprezintă cel mai mare risc care planează asupra zonei euro, deoarece instanţa ar putea pronunţa un “verdic ciudat” care va limita sau chiar bloca acţiunile BCE. Integral aduce Ziarul Financiar

Occidentalul arogant stie ce este mai bine sau ce trebuie miliardelor de oameni care traiesc pe “planeta albastra” numita Tera pentru simplul fapt ca a facut sau a administrat sau a mostenit sutele de milioane de dolari, zeci sau sute de ani, a trecut si toate intalnirile de la Davos ,“Trilaterala” sau Bilderberg, care s-au transformat in piese de comedii hilare, daramate la randul lor de realitatile lumii in care traim. Acestea sunt asemanatoare unor intalniri intr-un azil de batrani ale unor oameni care au avut certitudinea zeci de ani ca detin adevarurile universale si au puterea de indrepta lucrurile spre obiectivele dorite de ei. Aceasta certitudine a fost spulberata de ultimul deceniu, cu un climax ucigator al ultimilor ani. Ce mai conteaza cele cateva miliarde pe care le detin acesti oameni cand statele de apartenenta au cheltuit trilioane pentru a nu fi spulberate de realitatile pe care acesti oameni nici macar nu le-au prevazut.

Intalnirea din acest an a Grupului Bilderberg, a inceput joi 6 iunie, în Watford Marea Britanie. Pe agendă se numără temele: creşterea mai rapidă a Europei şi SUA şi crearea mai multor locuri de muncă; naţionalismul şi populismul; politica externă a SUA; provocările Africii; războaiele cibernetice; educaţia online; dezvoltarea Orientului Mijlociu.

Şedinţele grupului Bilderberg vor fi conduse de CEO-ul AXA Group, Henri de Castries, iar printre invitaţi se numără personalităţi ca Josef Ackermann (chairman Destche Bank), Marcus Agius (chairman Barclays), Jose Manuel Barroso (preşedintele Comisiei Europene), Robert Kaplan (analist geopolitic Stratfor), Henry Kissinger (chairman Kissinger Associates), Mario Monti (fost premier italian), George Osborne (ministrul de finanţe britanic), David Petraeus (fost şef al CIA) şi Eric Schmidt (director executiv Google).

Grupul Bilderberg este o organizaţie cu agendă incerta, probabil globalista. Grupul include lideri politici din lumea occidentală, oameni de afaceri şi academici. Prima reuniune a grupului a avut loc in 1954 la hotelul Bilderberg din Olanda. Grupul a fost initiat de politicieni occidentali si finantat de o serie de magnati gen Rockefeller, Rotchild si altii din ambele continente. Reuniunea din saptamana viitoare intervine la doua luni dupa ce institutia “geamana” a Grupului Bilderberg, Comisia Trilaterala, s-a reunit intre 8 si 10 aprilie la Washington. Bilderberg este un grup exclusiv occidental, in timp ce Comisia Trilaterala a fost creata cu intentia de a integra elite din America de Nord, Europa Occidentala si Japonia.

Bastioanele si centrele de putere ale acestui grup au fost spulberate de minciunile, incompetenta si inselaciunile care au distrus mitul “binelui comun”, conceput cu grija de acesti oameni. Pana la urma “binele comun” a fost un slogan fals propagat, ingrijit si magnificat fara nici o acoperire. “Binele comun” al acestor oameni a sucombat la fel de tragic ca “binele comun si egalitarismul comunist”, care a murit la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90.

Miturile proaste au tendinta de a fi spulberate de realitatile crunte. Omenirea traieste realitatile dureroase si “anesteziile” mitologice nu-si mai au locul si nici putinta de a masca adevarurile.

Omul simplu este astazi mult mai apropiat de alti oameni la fel ca el. Internetul si retelele de socializare au devenit cele mai puternice unelte de destructurare a conspiratiilor adevarate sau inchipuite. Nu pot face cativa oameni destepti, cat or fi ei de dotati sau bogati, ceea ce o inteligenta colectiva formata din sute de milioane de creiere si miliarde de ganduri comune o pot face.

Marionetele s-au revoltat si papusarii au fost demisi. O alta lume, un alt ev, care se vor naste acum sau peste o generatie sau doua. Cert este ca se vor naste!

Am vrut sa termin articolele din aceasta serie cu primul popor (sau federatie de triburi) care a populat Balcanii si teritoriul Greciei moderne. Deoarece “Balcanica” este un serial sintetic impreuna cu serialul “Migratorilor”, fiind de fapt materiale prin care eu imi sustin tezele pe care le-am postat in cele 13 articole (urmeaza inca 8) despre geneza poporului roman, asa cum o recunosc eu, m-am vazut silit sa public cateva date despre pelasgi, inainte de traci si respectiv daco-geti.

Pelasgii pot fi considerati “indigenii” Balcanilor (cel putin o parte din aceasta regiune), probabil sositi in teritoriu pe la sfarsitul mileniului al III î.Hr. Numele de pelasgi (greacă: Pelasgoi / Pelasgss) a fost folosit de unii scriitori antici greci pentru a se referi la populatiile care fie au fost strămosii grecilor sau i-au precedat pe greci în teritoriul pe care l-au ocupat in antichitate. La modul general, termenul “pelasge” s-a transformat în timp ducand la denumirea locuitorilor indigeni din regiunea Mării Egee si a culturile lor, înainte de aparitia limbii elene. În timpul perioadei clasice a elenilor, enclave pelegiene au supravietuit în mai multe locatii din Grecia continentală, Creta si alte regiuni ale Mării Egee.

Populatiile identificate ca “pelasge” vorbeau o limba sau limbile pe care grecii le identificau ca “barbare”, chiar dacă unii scriitori antici îi descrisau pe pelasgi ca stramosii grecilor. O traditie care a supravietuit in timp sustine ca o mare parte din Grecia a fost pelasga înainte de a fi elenizata. Se presupune că prin secolul al V-lea î.Hr, adica aproape dupa un mileniu si jumatate de existenta a pelasgilor in regiune, ei “devin vorbitori de greaca veche”, fiind identificati ca ionieni.

Bazaconii de acest gen, unele chiar mai mari, le putem descoperi si la Nicolae Densusianu, care in 1877 publica impreuna cu Frederic Dame un articol extrem de dens, care ar fi putut fi astazi publicat de jurnalele umoristice romanesti, numit “L’element latin en orient. Les Roumains de Sud, Macedoine, Thessalie, Epire, Thrace, Albanie”, citez:

[…] pelasgii au construit cel mai mare și mai puternic imperiu în Europa preistorică, întinzîndu-se din pustiurile Saharei pînă în munții Norvegiei. Din păcate nu au lăsat nimic scris care să le dovedească trecutul măreț în afară de pietre și ruine cu “zmangălituri” ciudate, despre care nimeni nu s-a gîndit că ar putea reprezenta ceva. Alergînd pe intinsurile Europei, răspîndindu-și cultura și limba, arienii, pelasgii, tracii au generat “cultura latină” [n.r. !!!????]. Înotdeauna în spatete unei culturi mari se găsește o alta, neobservată, uitată, neglijată, ignorată… Și care a fost cultura, civilizația în spatele celei grecești, latine? Departe în lume, foarte departe, pe întinsurile Asiei, tocmai în India, o civilizație Ariană i-a “invadat”, în urmă cu 4-5000 de ani, provocînd o adevarată “explozie”, nu numai culturală, dar și socială. Indienii își amintesc și azi de acei arieni, populție albă, care s-a suprapus populației locale negroide și, din dorința de a nu se amesteca fizic cu populația locală au creat “castele”, ei reprezentînd-o pe cea a “ramanilor” (brahmanilor). Cultura Vedică, considerată pînă azi cea mai veche din lume, din care își trag originea cele caldeiană, egipteană, iudaică și creștina, care stă la baza întregii civilizații a lumii, este considerată ca pornind din spațiul Carpato-Dunărean.[…] Aiureala!

Începand cu mijlocul secolului al XX-lea, săpăturile arheologice efectuate de către aheologi italieni si americani pe Acropole si pe alte site-uri din Attica au scos la lumină locuinte neolitice, unelte, ceramică si schelete de animale domestice (de exemplu oi, caini, pasari). Toate aceste descoperiri au arătat asemănări semnificative cu descoperirile neolitice efectuate asupra acropolelor din Tesalia (Sesklo si Dimini). Aceste descoperiri ajuta la confirmarea fizică a traditiei literare, care descrie pe atenieni ca descendenti a pelasgilor, care par să populeze continuu Tesalia dintr-o perioada foarte lunga de timp. În general, dovezile arheologice indică faptul că site-ul de Acropole a fost locuit de agricultori chiar mai devreme de mileniul VI î.Hr. – ca au fost aceia pelasgi sau nu, numai Dumnezeu stie.

Sapaturile din insula Lemnos efectuate de Scoala Italiană de Arheologie in anul 1926 incearca sa puna in discutie o eventuala civilizatie “etrusco-pelasga” existenta pe acea pe insulă. În săpăturile care au fost efectuate pe site-ul oraşului de Hephaisteia (Palaiopolis) au fost descoperite 130 de osuare care contineau ornamente funerare distincte masculine si feminine. Osuarele cu ramasitele masculine contineau cutite si topoare, în timp ce osuarele cu ramasite feminine contineau cercei, ace de bronz, coliere, diademe de aur si brătări. Decoratiunile obiectelor de aur contin spirale clar de origine Myceneana. Potrivit ornamentarelor, vasele descoperite au fost din perioada geometrică miceniana. Multe dintre obiectele casnice aflate in aceasta necropola indica originea sau influenta artei Myceniene. Rezultatele săpăturilor indică posibilitatea ca pelasgii din Lemnos erau poate o rămăsită a unei populatii Mycenene.

Astazi este clar ca pelasgii sunt una dintre cele mai vechi populatii din Balcani si din toata Europa. Ipotezele aparitiei lor sunt : (1) Populatie autohtona care a evoluat din neolitic; (2) Una dintre primele populatii indo-europeane care a migrat prin nordul Balcanilor, cu origini Uralo-Caspice; (3) Populatie care nu este indo-europeana cu o etnogeneza singulara (la fel ca cea basca sau etrusca); (4) Supravietuitorii eruptiei vulcanului Thera (Santorini), care a distrus si civilizatia Minoana (cam tarzie pentru pelasgi – 1627 î.Hr, dar nu suficient de tarzie); (5) parte din migratia Hitiţilor, care au ajuns pe doua cai in Anatolia din estul Caspic sau vestul Marii Negre. Asta este ipoteza pe care o sustin eu, o sa vedem in continuare si de ce.

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Romania Libera. Cine l-a protejat pe Voiculescu după 2005? Dan Turturica

Pentru a înţelege esenţa cazului Voiculescu trebuie început de la pagina 431 a cărţii de memorii a fostului director al CIA, George Tenet – ”At the center of the storm – My years at the CIA”.

”(…) Când a căzut Uniunea Sovietică şi Vestul a moştenit Europa de Est, ne-am propus să construim servicii de informaţii cu ceea era deja disponibil acolo. Exista o probabilitate mare ca aceste servicii să fie infiltrate de agenţi sovietici? Sigur. Era o probabilitate mare ca, în timp, să reuşim să-i eliminăm de acolo? Din nou, sigur. Ideea era că trebuia să ne asumăm nişte riscuri dacă vroiam ca guvernarea să funcţioneze…”

Tenet a amintit de strategia CIA în noul spaţiu ex-sovietic pentru a explica opoziţia sa la decizia luată de neo-conservatorii din preajma lui George Bush, după invazia din Irak, de a nu decapita, ci de a distruge aproape complet cele trei structuri cheie ale regimului Saddam Hussein: partidul Ba’ath, armata şi serviciile secrete.

Potrivit celui de-al doilea cel mai longeviv director al CIA, după legendarul Allan Dulles, planul promovat în special de Dick Cheney şi Condoleeza Rice a fost profund greşit deoarece, în ciuda justeţei morale evidente, a ignorat riscurile eliminării bruşte de la putere a tuturor celor ce au condus regimul opresiv al lui Saddam dar au şi administrat, în paralel, ţara.

În vizunea sa, anii de violenţe extreme, de sărăcie, zecile de mii de victime, demonizarea americanilor, întârzierea reconstrucţiei, care au urmat invaziei în Irak, au fost, toate la un loc, consecinţa vidului de putere creat prin respingerea propunerii ca oamenii care au avut în mână, zeci de ani, pârghiile puterii, să fie înlocuiţi treptat, după ce transferă cunoştiinţele lor către o nouă garnitură de tehnocraţi şi după ce aceştia vor fi capabili să conducă eficient.

În antiteză, a explicat printre rânduri şeful CIA, modelul aplicat în ţările est-europene după căderea Cortinei de Fier s-a axat pe un pragmatism incompatibil cu intransigenţa morală: demiterea eşalonului superior al serviciilor secrete comuniste dar menţinerea în noile structuri a majorităţii şefilor de la nivelurile doi şi trei, pentru o perioadă de vreme – abandonarea rapidă a trădătorilor şi treptată a celor compromişi, înlocuirea tuturor, într-un orizont rezonabil de timp, cu o nouă generaţie de profesionişti, pregătită de serviciile de informaţii occidentale. Integral in Romania Libera.

Revista22. Constitutia nulitatilor frustrate. Andreea Pora

Revizuirea Constitutiei se transforma cu fiecare zi intr-un melange al frustrarilor, obsesiilor, nationalismelor si ortodoxismelor unor indivizi al caror numitor comun este nulitatea intelectuala si profesionala, ca sa nu mai discutam de caracterul discutabil al multora dintre ei sau de problemele de coruptie, integritate, securism. Nu doar lipsa de competenta si cultura in materie isi pune amprenta asupra textului, ci in primul rind dorinta revansei, a reglarii de conturi in chestiunile care le-au facut zile fripte in ultimii ani: institutia prezidentiala cu tot ce deriva de aici si justitia. In loc de viziune, principii si politici generale, mecanisme de functionare a statului o colectie de detalii, de suprareglementari, de chestiuni coleterale care nu-si au locul intr-o lege fundamentala. Dincolo de populismele si nationalismele de taraba, pentru uz in viitoarea campanie, scoase intentionat in fata publicului de o media manipulabila sau rau-intentionata, “obiectivele” USL din ultimii ani incep sa prinda contur. Jocul PSD este pervers, ii lasa pe liberali, cu Tudor Chiuariu virf de lance, sa introduca amendamentele controversate, sa se expuna public si sa isi atraga, eventual, oprobiul cancelariilor, ei doar votindu-le in Comisia de reviziuire.

Furia fata de procurori si anchete, de ingradirea furatului la lumina zilei, umilinta de a vorbi codat la telefon, de a te intilni cu kamarazii prin carciumi sau boscheti, datul cu subsemnatul la DNA, dar mai ales spectrul puscariei se strecoara subtil in articole. Ani de zile parlamentarii au sustinut ca procurorii trebuie sa fie chemati la ordine de alesii neamului, reprezentantii, nu-i asa, ai “vointei poporului”. S-au impiedicat insa de separatia puterilor in stat, de avertismentele Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Venetia. Amintiti-va de Comisia lui Rosca Stanescu in cazul Barsan, al carei scop era audierea procurorilor, de votul majoritar care s-a dat pentru ea, de discutiile care au avut loc. Ei bine, un amendament al lui Tudor Chiuariu spune ca “Orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primită din partea acesteia“. Integral in Revista 22

Contributors. Ponta înaintează pe toate fronturile. Tom Gallagher

PNL reprezintă un cadou nesperat şi o sursă inepuizabilă de şanse pentru Ponta şi PSD. A intrat într-o alianţă cu un partid rival, renunţând, în acelaşi timp, la pro­priile doctrine. Sub con­du­cerea lui Crin Antonescu, a existat un efort susţinut de a curăţa partidul de orice urmă de liberalism autentic şi de oamenii capabili să apere o astfel de doctrină.

Antonescu vrea să creeze o forţă individuală în jurul acelor politici pe care li­de­rul le consideră potrivite pentru a-i servi interesul, la un moment dat. Este un magnet pentru oportuniştii care urmăresc să se bucure de beneficiile unei funcţii politice, în timp ce depun minimum de efort pentru a-şi promova cauza politică, la nivel naţional. Este evident că lui Antonescu îi lipsesc originalitatea şi rezistenţa care ar face din partidul său o problemă reală, pe termen lung. În schimb, el este în căutarea unei rampe de lansare care să-l catapulteze la Cotroceni, în 2014, şi să servească pro­priilor interese pe perioada în care va sta acolo.

Debarasându-se de eticheta li­berală, el i-a oferit lui Ponta un capital politic enorm, fără a obţine ceva în schimb. În 2012, l-a ajutat pe Ponta să-şi creeze imaginea unui om care inspiră încredere, prin adoptarea unor atitudini extremiste, antioccidentale. Şi-a burduşit listele elec­torale cu neica-nimeni şi oportunişti, care nu vor aduce niciun avantaj PNL-ului, şi cu atât mai puţin lui Crin însuşi. Este o situaţie similară cu aceea în care doi oa­meni de afaceri, din tabere adverse, în­cheie un parteneriat pentru a-l scoate din joc pe un al treilea competitor, pe care ambii îl percep ca fiind periculos; în cele din urmă, unul dintre adversari ajunge să-şi îngroape propria afacere, într-o or­gie de distrugeri premeditate, devenind astfel vulnerabil în faţa partenerului său strategic. Acest val de masochism a cul­mi­nat, recent, cu excluderea lui Andrei Chi­liman din PNL, pentru a fi avut curajul şi luciditatea de a sublinia cât de periculos a devenit Antonescu, nu numai pentru par­tidul său, ci şi pentru o Românie de­mo­cra­tică, prooccidentală. Integral la Contributors.

Dilema Veche. Politică de anvergură. Codrin Liviu Cuţitaru

n jurnalul lui Mihail Sebastian (ţinut între 1935 şi 1944) vedem un personaj interbelic foarte interesant. Mă refer la profesorul bucureştean de filozofie Nae Ionescu, un fel de guru pentru şcoala Criterion-ului, dar şi o figură mondenă de prim rang. Nu voi vorbi aici despre relaţia mai curînd stranie, de admiraţie-respingere, existentă între Ionescu (ideolog gardist, cu o viziune antisemită de notorietate) şi Sebastian (intelectual evreu), relaţie care, de altfel, a şi declanşat un scandal imens în epocă (după publicarea de către Sebastian a volumului De două mii de ani – prefaţat, cu virulenţă xenofobă, la solicitarea autorului însuşi, de Nae Ionescu!). Voi încerca să punctez numai trei ipostaze ale profesorului, preluate de retina discipolului (deşi, avînd în vedere circumstanţele, termenul nu este cel mai fericit) în ani şi contexte diferite.

Prima imagine surprinde, la începutul anului 1935, un Nae Ionescu volubil, cucerindu-şi audienţa din compartimentul unui tren. Ieşind din „politica internă“, unde Nae face şi drege („ce i-a spus el lui Averescu, cum l-a tras pe sfoară pe George Brătianu, cum s-a răfuit la Braşov cu Vaida“ etc.), profesorul intră, sobru, în „afacerile internaţionale“ şi comentează asupra apropiatei stări de beligeranţă: „Tot nodul e la Singapor. Acolo îşi joacă Europa cartea. Poate s-o joace fără Germania. Asta e!“ Publicul (doi colonei) vrea informaţii suplimentare, mărind ochii interogativ. Prin urmare, Nae Ionescu îşi continuă peroraţia, amintind ce i-a zis lui Beck (ministrul de Externe al Poloniei) la Varşovia (că alianţa cu Germania e necesară), cum i-a argumentat lui Karl Radek (membru în C.E. al Kominternului şi victimă, ulterior, a lui Stalin) că succesorul lui Iosif Vissarionovici va fi… Genghis-Han, cum a pregătit el revoluţia de la München etc. Integral in Dilema Veche

Adevarul Bloguri. Boldul şi foarfeca. Florin Olteanu

Pasionat fiind de poveştile lui Creangă, scriu aceste rânduri, cu gândul că, pe lângă obişnuitele aprecieri sau critici, am să descreţesc şi niscaiva frunţi. Buclucaşele unelte, pe lângă ocupaţia lor de bază, au contribuit la scrierea şi (re)scrierea istoriei.

Cu ani în urmă, la postul naţional de radio, inegalabilul Dem Rădulescu şi un alt actor – din păcate, nu-mi mai amintesc numele – interpretau un scheci despre integrarea în Europa. Dem Rădulescu punea întrebări, în calitate de expert al Uniunii Europene, despre ce avem şi ce nu avem. În general, la răspunsul ”românului”, ”expertul” spunea ”trebuie să aveţi mai mulţi!” ”Expertul,” la capătul investigaţiei întreabă ”off the record”, ce e cu gaura din drapelul naţional, iar replica ”românului” este: ”sunt ăia de care ziceţi să avem mai mulţi”.

Aşa, dragi cititori, m-am gândit şi eu, oare de ce stăm cu gaura aceea în galbenul tricolorului? În 1999, aflându-mă la Primăria dn Cluj, pe vremea lui Gheorghe Funar, acesta a invitat în sala de festivităţi un specialist în heraldică, acesta spunând că stema României nu este cea mai reuşită, întrucât nu reprezintă România în plenitudinea ei. Astfel, simbolistica Transilvaniei conţine elementele ungureşti, săseşti (vulturul negru de stepă, cele şapte turnuri). În plus, au scris unii ziarişti, modul în care acvila cruciată priveşte a fost interpretat ca semn că ea are privire de … cioară. Urmărind stemele României, acestea au avut de-a lungul istoriei diverse ”accesorii”, ba coroana şi emblema Casei de Hohenzollern, ba steaua roşie a comuniştilor, care să lege ideea de stat cu aceia care o conduc. Deocamdată nu s-au decis specialiştii noştri la cum va arăta stema, aşa că eu unul mă abţin. Vreau, în schimb, să arăt un aspect esenţial în simbolistică.

Fiind urmaşi ai Romei, deşi sunt unii care se bat cu mâna în piept că n-ar fi tocmai aşa, precum clarvăzătoarea care se laudă în prime-time că are convorbiri ”în alte reţele” cu Elodia, am învăţat de la ei să dăm cu ciocanul. În momentul în care dispărea un împărat mai rău, era un obicei să-i fie dărâmate statuile, să-i fie şters numele din inscripţii (procedeu numit martelare), deoarece suferea un proces de damnatio memoriae. Integral in Adevarul

 Business Magazin. Steve Jobs a avut dreptate: de ce vor dispărea sute de milioane de locuri de muncă. Mircea Sarbu

Un raport de 180 de pagini publicat de un think tank al unei mari firme de consultanţă oferă o imagine elocventă cu privire la impactul economic pe care l-ar putea avea până în 2025 cele 12 tehnologii considerate disruptive. Încă o dovadă că Steve Jobs a avut dreptate.

Mass-media ne oferă zilnic o porţie de date economice, iar termeni precum PIB, rata inflaţiei sau dobânda de referinţă ne sunt familiari, deşi nu întotdeauna ştim ce înseamnă. De cele mai multe ori aceste date economice se referă la prezent şi la trecut. Iar când economiştii încearcă să privească spre viitor, o fac tot pe termen scurt şi s-ar părea că se limitează la interpolarea tendinţelor actuale. Foarte rar se aduc în discuţie noile tehnologii, dintre care unele pot schimba semnificativ peisajul economic al viitorului.

Luna trecută, cercetătorii de la McKinsey Global Institute au dat publicităţii un raport în care încearcă să estimeze potenţialul disruptiv al unor noi tehnologii şi impactul lor economic estimat în dolari, termenul de referinţă fiind anul 2025. Au fost luate în considerare doar tehnologiile care deja există şi care au potenţialul să-şi extindă efectele asupra întregii economii, excluzând astfel atât tehnologiile ce ar putea să apară până în 2025 (de exemplu computere cuantice), cât pe cele cu impact de nişă (de pildă turismul spaţial). Este interesant de notat că atenţia acordată de presă unor tehnologii nu prea se corelează cu impactul economic calculat. De exemplu, se vorbeşte mult despre energia regenerabilă, dar impactul estimat este mult mai mic decât al noilor tehnologii din genetică.

Ideea de bază este că tehnologiile din zona informatică sunt cele cu cel mai mare potenţial disruptiv, iar pe primele poziţii sunt internetul mobil, automatizarea muncii cu informaţiile, „Internetul lucrurilor” şi cloud computing. Dacă adăugăm şi robotica avansată, avem o paletă de tehnologii care în scenariul pesimist ar urma să aibă în 2025 un impact cumulat de 15 trilioane de dolari asupra economiei globale. Acest „impact„ nu se referă la veniturile directe, ci mai degrabă la câştigurile obţinute prin creşterea de productivitate sau economii în alte sectoare. Integral in Business Magazin

Gandul. Bucluc. Lelia Munteanu.

Politica premierului Erdoğan nu cunoaşte cuvântul ”compromis”. (O paranteză pentru ghiaurii de la unele televiziuni: în pronunţia numelui Erdoğan nu se aude litera ”g”, iar accentual cade pe prima silabă).

Întors din turneul magrebian, întâmpinat la aeroport de 10.000 de suporteri (activişti ai Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării) Sultan Tayyip n-a înmuiat tonul faţă de protestatari, ba dimpotrivă: “Poliţia şi-a făcut datoria!”. (Deşi, cu doar patru zile în urmă, dăduse asigurări că abuzurile forţelor de ordine vor fi investigate şi sancţionate). ”Protestele, care s-au transformat în vandalism şi totală anarhie, trebuie să înceteze imediat!”. ”Allahu akbar!”, i-au strigat takbir-ul, satisfăcuţi, suporterii. ”Nici o putere, în afara aceleia a lui Allah, nu va putea opri ascensiunea Turciei!”, i-a încredinţat carismaticul lor lider.

În absenţa primului ministru, vicepremierul Bülent Arinç – care, spre deosebire de Erdoğan, n-a încetat să suţină că manifestaţiile sunt ”corecte şi legitime”, iar poliţia a folosit, în primele zile, ”metode brutale” – a dat fuga la Palatul Prezidenţial, la conciliantul preşedinte Abdullah Gül. Ca urmare a discuţiei dintre cei doi fruntaşi ai Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării, vicepremierul s-a întânit vineri cu un grup restrâns de protestatari. Iată revendicările acestora, augmentate: 1) Parcul Promenadei (Gezi Park) să râmână aşa cum este; 2) Centrul Cultural Atatürk să nu fie demolat; 3) Renunţarea la ”Yavuz Sultan Selim”, ca nume al celui de-al treilea pod care urmează să fie construit peste Bosfor; 4) Renunţarea la construcţia celui de-al treilea aeroport in Istanbul; 5) Renunţarea la proiectatul Canal Istanbul; 6) Pedepsirea tuturor celor vinovaţi de brutalizarea manifestanţilor. Integral in Gandul.

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat care făcea parte din   Imperiul Roman-German (după 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea prinţului arhiepiscop din Salzburg. La nastere, Mozart a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, şi-a luat numele de “Amadeus”, traducerea latină a lui “Theophilus”.

La vârsta de 5 ani, înainte de a şti să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obţine de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru “a arăta lumii acest miracol”. Acest turneu va dura 9 ani! Prima apariţie are loc la München, unde Wolfgang execută muzică la clavecin în faţa prinţului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în faţa familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris şi Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franţa, Elveţia şi Bavaria. Între decembrie 1769 şi martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florenţa, Roma şi Napoli au fost principalele staţiuni de concerte. Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.

Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlineşte 16 ani şi pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), renumit pedagog în arta compoziţiei. La întoarcere este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcţie rămîne timp de şase ani, deşi relaţiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratându-l de servitor şi interzicându-i să părăsească oraşul Salzburg. Nemaiputând suporta umilinţele, Wolfgang îşi dă demisia în 1777 şi pleacă, însoţit de mama sa, la München, unde solicită un angajament la curtea prinţului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză. După o altă tentativă nereuşită la Mannheim, se hotărăşte să-şi încerce soarta la Paris, unde – în timpul turneului din 1763 – avusese mult succes. Publicul parisian nu-şi mai amintea însă de copilul minune de atunci şi Mozart se loveşte de multe greutăţi. La toate acestea se adaugă moartea mamei, care îl însoţise peste tot. Starea lui morală se ameliorează cu greu, compoziţiile sale încep să fie apreciate. Lipsurile materiale îl constrâng totuşi să părăsească Parisulse intoarce  din nou in ianuarie 1779 la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomeneo, cu care înregistrează un mare succes. Se decide totuşi în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului.

La 4 august1782 se căsătoreşte cu Constanze Weber. La 1785 este vizitat de tatăl său, Leopold, care – până atunci foarte reticent – constată cu satisfacţie reuşita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: “Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut”. La sfârşitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif – prezent în sală – se ridică în picioare agitându-şi pălăria şi strigând “Bravo Mozart !”. În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobişnuit, lucrează cu obstinaţie la splendidele cvartete dedicate lui Haydn şi la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluţionară, ca muzică şi conţinut istoric.

În timp ce Mozart termină compoziţia operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăveşte şi moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educaţia muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie şi contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart.

Între 1784 şi 1786, Mozart realizează în medie o compoziţie la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga şi este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puţin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise şi protectorul său, împăratul Iosif II, care îl numise compozitor al curţii imperiale.  În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obţine un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficienţă renală.

Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator era: hitziges Frieselfieber („febră cu eczemă”). Probabil cauza morţii lui Mozart trebuie căutată într-o boală în timpul copilăriei lui. Medicina modernă tinde spre o infecţie cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat, şi ca urmare s-a produs o insuficienţă cardiacă şi care a antrenat şi afectarea altor organe. La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai lucrează la compoziţia Requiem-lui, pe care nu va reuşi să-l termine. Există mărturii că Requiemul a fost comandat compozitorului de o persoană necunoscută, care i-a venit în vizită fiind îmbrăcată în straie de culoare neagră. Persoana a fost mai tîrziu identificată. Acesta era un slujitor al unui conte vestit. Contele, pe numele Welsegg, avea intenţia de a se interpreta Requiem-ul compus de Mozart cu ocazia încetării din viaţă a soţiei sale, reclamând creaţia drept o compoziţie proprie. Despre această întîmplare Mozart nu a mai aflat. El era convins că muzica şi-o scrie pentru propria sa moarte. În ziua de 5 decembrie 1791, viaţa scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart moare. Avea numai 35 de ani.

Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menţionat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 şi nr. 41 Jupiter.

A compus 27 concerte pentru pian şi orchestră, 7 concerte pentru vioară şi orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă şi flaut, pentru corn şi orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În domeniul muzicii de cameră sunt de menţionat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară şi pian, trios pentru vioară, violoncel şi pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc.

Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate şi astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.

A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană şi orchestră, oratoriul “Die Schuldigkeit des ersten Gebots” şi, în fine, “Requiem”-ul în re minor.

Don Giovanni – Don Giovanni este o operă a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte. Premiera absolută a operei a avut loc la Praga, la “Ständetheater”, la data de 29 octombrie 1787, sub conducerea muzicală a compozitorului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ue72gvJvpi8]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wDPcab-gcYs&feature=related]

Bibliografie si citate:

Abert, Hermann (2007). W. A. Mozart. Cliff Eisen (ed.), Stewart Spencer (trans.). New Haven: Yale University Press.
Sadie, Stanley, ed (1998). The New Grove Dictionary of Opera. New York: Grove’s Dictionaries of Music Inc..
Sadie, Stanley, ed (1980). The New Grove Dictionary of Music and Musicians (6th ed.). London: Macmillan.
Wiki-Commons

Articolul a fost publicat la data de 2 iulie 2011 pe Politeia Veche 

Vatra străromână

Parintii istoriografiei romanesti A. D. Xenopol, Nicolae Iorga, Constantin Daicoviciu, Vasile Pârvan, cat si Constantin C. Giurescu sau Florin Constantiniu au considerat intotdeauna ca “vatra străromână”, cum numit-o Iorga, este spaţiul format din trei regiuni: Dacia – actuala Românie, fara Moldova şi Bucovina, Moesia Inferior – Banat, actuala Serbie şi nordul Bulgariei şi Scitia Minor – Dobrogea si Cadrilaterul. Intr-un fel, si la vremea cand scriau despre aceasta “vatra străromână”, aveau poate dreptate, astazi cunoastem mult mai multe detalii pentru ca modernitatea cu autostrazile ei (nu la noi) a reusit sa descopere in vecinatate noastra de la sud, sud-est si in special de la sud-vest vestigii arheologice care pot rescrie istoria regiunii.

Notiunile de popor, stat sunt notiuni relativ moderne. La noi, romanii, destul de intarziate din cauza unor sumedenii de motive, pe care nici nu indraznesc sa le amintesc – suficient sa privesc ce i se intampla lui Lucian Boia ca sa ma abat cat mai rapid de la subiect. Pana la sfarsitul secolului al XVII-lea nu se poate vorbi de popor roman, ci doar de populatii romanesti stabilite in diverse regiuni ale unui teritoriu cunoscut astazi ca Romania. Moldovenii nu se considerau romani, ei se considerau moldoveni, oltenii la fel, muntenii si ei, ca sa nu vorbim de ardeleni. Notiunea de stat este si mai tarzie, ea apare la inceputul secolului al XIX-lea, dezvoltandu-se in stat unitar de abia dupa mijlocul acelui secol.

Ce am reusit sa aflam in ultimii 50 de ani despre contextul regional al formarii poporului roman asa cum exista astazi si care se redefineste aproape cu fiecare generatie care dispare si cu cea care o inlocuieste:

In primul rand facem parte dintr-o populatie majora pe care istoriografia moderna o numeste tracii-latinizati. Tracii latinizati (intr-un fel sau altul cunoscuti si sub sinonomul de vlahi) au fost populatia romanizata in nordul si sudul Dunarii pana la linia Jireček (Jireček Line). Linia Jireček este o linie imaginară din Balcani, despărţind zonele de influenţă ale limbilor latină (în nord) şi greacă (în sud). Porneşte din apropiere de oraşul Laçi din Albania de astăzi către Serdica (astăzi Sofia-Bulgaria) şi apoi urmează Munţii Balcani către Marea Neagră. Amplasarea liniei se bazează pe descoperirile arheologice: majoritatea inscripţiilor descoperite la nord de linie erau scrise în latină, iar majoritatea inscripţiilor din sud erau în greacă. Această linie este importantă pentru stabilirea locului unde s-au format popoarele balcanice. De asemenea, ajută la clarificarea formării şi originii poporului român, deoarece este considerat improbabil ca un popor latin să se fi format la sud de ea. A fost folosită pentru prima oară de un istoric ceh, Konstantin Jireček în 1911 într-o istorie a popoarelor slave. Am discutat despre asta si cand am vorbit despre Vlahi (vezi postarea referitoare in partea dreapta-sus a monitorului)

In al doilea rand, toata aceasta populatie avea un numitor comun, o limba care la un moment dat era comuna (cu diferente regionale), o sincrezie intre dialecte trace (inclusiv daco-gete) pe o baza latina (vulgate), care s-a dezvoltat cu cel putin un secol, doua inainte de cucerirea teritoriului de romani. Avand in vedere ca multe dintre teritoriile romane conduceau un negot sustinut intre lumea romana si cea traco-daco-geta cel putin un secol-doua inainte de cucerirea teritoriilor in primul si inceputul celui de al doilea secol d.Hr.; cred cu convingere ca aceasta limba construita din necesitate a circulat ca lingua franca in aceste teritorii. Aceasta limba as denumi-o proto-română sau conform limbajului autohton- străromână. Romanii (si altii) se intreaba de cel putin un secol si ceva de ce limba romana moderna nu a retinut mai multe cuvinte tracice-dacice decat a retinut de fapt. Explicatia mea, desi simplista, ar putea fi sustinuta de “Briciul lui Occam” – Frusta fit per plura quod potest fieri per pauciora (În zadar se face prin mai multe ceea ce se poate face prin mai putine). Istoria ne invata ca doua limbi indo-europene diferite la nivel centum – satem, prevaleaza in clivaj limba cetum (adica latina).

In al treilea rand, proto-româna (străromână) s-a despartit in patru dialecte diferite dacoromâna (numită azi “româna”), aromâna, mai apoi, meglenoromâna, pe linia Jireček şi istroromâna la vest, ajungând până în Istria. Aceasta despartire este foarte tarzie, cam la inceputul secolului al XII-lea, cand de fapt populatia traco-romana a fost izolata de noile entitati statale slave instaurate la sud de Dunare, concomitent cu elenizarea totala si finala a Imperiului Bizantin.

A şaptea mocănime

Pe versantii Muntilor Vrancei, in teritoriul numit si Tinutul Vrancei ( Răcoasa, Reghiu si altele sate din regiune), traieste o populatie documentată înca din evul mediu timpuriu cu o puternică traditie pastorală si de oierit, locuitorii fiind numiti mocani. Ei formeaza cea de-a saptea mocănime — situată la punctul de întâlnire dintre Transilvania, Moldova si Muntenia. Mocanii vrânceni nu practica transhumanta, mutandu-se doar vara local, în muntii Vrancei. Tara Vrancei avea în evul mediu o identitate proprie, diferită de cea a Moldovei, bucurandu-se de o autonomie fată de cetatea de scaun a Sucevei, suzeranitate plătită cu căpătâni de sare, miere de albine sau turme de oi.

De altfel, Tinutul Vrancei a reintrat oficial între hotarele Moldovei, cu autonomia amintită, la 10 martie 1482, după ce Stefan cel Mare a stabilit granita cu Tara Românească pe râul Milcov, alipind Adjudul si părtile dinspre răsărit.

La nord, în muntii Bacăului, există o altă zonă mocănească bine demarcată, în care localnicii îsi au obârsia în sânul mocanilor ardeleni bârseni. Zona lor se cheamă uneori mocănimea Casinului.

Asta este cam tot ce are rost sa povestesc in contextul povestirii noastre despre mocani si moţi.

Ca sa concluzionam povestea as ruga pe cititor sa fie ingaduitor cand voi ajunge la concluzia interimara, care se poate lua din materialul adus la cunostinta. Moţii si mocanii sunt probabil baza genetica cea mai generoasa legata de străromâni.

Daca ne vom uita la harta Daciei Romane de mai sus, inclusiv provinciile limitrofe incluse si de marii istorici mentionati mai sus, care au desenat “vatra străromână”; nu putem sa nu vedem desenul exact al acestei regiuni, care se aseaza exact pe teritoriile de origine ale acestor populatii, indiferent daca sunt sedentare sau transhumante.

Pentru a intari concluzia mea interimara trebuie sa mentionez fenomene similare de supravietuire a unor populaţii romanice în jurul unor masive muntoase de refugiu care s-au produs în aceeaşi perioada şi în Centrul si Occidentul Europei, unde populaţiile romanice si-au primit de la germanici acelaşi etimon ca şi în cazul “vlahilor” – valcheren, wallons, welschen.

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. Sâmbătă, vremea va fi în general instabilă. Îndeosebi după-amiaza şi seara temporar înnorările vor fi accentuate şi vor fi averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului pe arii relativ extinse în majoritatea zonelor. Izolat cantităţile de apă pot fi mai însemnate şi vor fi condiţii de grindină. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 19 şi 27 de grade, iar cele minime între 9 şi 18 grade.

În Bucureşti, Cerul va fi variabil, cu înnorări accentuate după-amiaza şi seara, când vor fi averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 23 de grade, iar cea minimă va fi de 14…15 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 5535 RON; 1 USD = 3. 4402 RON; 1 EURO = 1. 3236 USD; Francul elvetian 3. 7052 RON. Gramul de aur 155.9313 RON. Evolutia saptamanala o puteti citi aici.

Cursul de schimb – mult zgomot pentru aproape nimic. Creșterea cursului de schimb cu aproape trei procente în ultimele două zile, până la 4,55 lei/euro a declanșat din nou reflexul facil alarmist. În realitate, nu se întâmplă nimic deosebit. Deocamdată, evoluția monedei naționale nu este de natură să îngrijoreze. Precum un portar la fotbal sau handbal, nu e cazul să plecăm după fentă, dacă vrem să nu luăm gol dintr-un șut oarecare. Argumentele sunt în analiza cifrelor și nu în impresiile de moment. Se poate observa ușor că leul a pierdut în ultima săptămână doar 3,27% față de euro și 1,64% față de dolar. Diferența nu este de natură să ne mire, deoarece dolarul însuși a pierdut 1,61% în raport cu moneda unică europeană, la care ne raportăm pe motivul întemeiat al ponderii de circa 70% a UE în comerțul nostru exterior. Mai degrabă am putea observa deprecierea leului în raport cu principalele valute din regiune, colege de regim valutar de flotare controlată. Din această perspectivă, nu apare nimic semnificativ până joi ( 1,03 lei – 1,04 lei zlotul, 1,49 lei – 1,50 lei suta de forinți maghiari sau 0,17 lei coroana cehă ), deprecierea fiind una conjuncturală, concentrată în ziua de vineri, 7 iunie. Impresia de depreciere poate porni de la nivelul de maxim local al monedei noastre naționale, de 4,32 lei/euro atins marți, 28 aprilie 2013, dar și în acest caz, ar fi vorba doar despre o depreciere de cinci procente. Adică doar o treime din norma de +/-15% impusă prin criteriile de la Maastricht. În plus, suntem încă departe de nivelul de 4,6481 lei/euro, atins la începutul lui august 2012. Integral la Curs De Guvernare.

Victor Ponta: „Dacă cineva din Garda Finaciară a dat contractul RCS&RDS, răspunde penal“. Premierul Victor Ponta a anunţat că a cerut ANAF o anchetă privind posibilitatea ca un angajat al instituţiei să fi furnizat către „privaţi“ contractul RCS-RDS. Premierul Victor Ponta a afirmat, astăzi, că, dacă în urma anchetei DNA se va constata că vreun angajat al Gărzii Financiare a dat contracte la privaţi, atunci acesta va răspunde penal pentru fapta sa. Prezent la România Tv, Ponta a dat explicaţii privind acţiunile întreprinse de autorităţile statului în acest caz. „Am cerut şi conducerea ANAF a făcut rapid o anchetă, a pus la dispoziţia DNA toate datele şi sunt convins că acum DNA, având toate datele, dacă se constată că cineva din Garda Financiară lucra şi după orele de program, adică mai dădea contracte pe la privaţi, în mod sigur va răspunde penal persoana care a făcut-o. Eu doar am cerut şefului ANAF, cred că astăzi a finalizat ancheta internă, a trimis către DNA rezultatele şi DNA acum o să îi ia la întrebări pe cei care au avut acces la acele documente ca să vadă cine l-a dat zonei private, a declarat premierul Victor Ponta,. Integral in Adevarul.

Dosarele de la Securitate în care apar turnătoriile lui Andrei Marga. Redacția EVZ va prezenta în detaliu dosarele de la Securitate în care apar notele informative semnate de fostul ministru Andrei Marga. ”Evenimentul zilei” prezintă în ediția de mâine notele informative semnate de sursa ”Horea”, sursă identificată de CNSAS ca fiind fostul ministru. CNSAS a anunţat încă din luna mai că îl va verifica pe Andrei Marga, după ce fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a sugerat că fostul rector ar fi colaborat cu Securitatea. Noile informaţii indică faptul că el ar fi avut mai multe nume de cod și ar fi turnat la Securitate inclusiv cetățeni străni, informaţie care ar putea fi susţinută şi de plecările dese ale lui Andrei Marga la studii în Republica Federală Germană. Joi, 6 iunie 2013, Andrei Marga a negat din nou situația. Invitat la Antena 3, fostul ministru a susținut că toate aceste acuze sunt invenții și s-a declarat o victimă a lui Traian Băsescu. “Nu eram în niciun caz prima victimă a lui Traian Băsescu. Nu mi-am făcut mari griji. Nu există niciun document. Să fie clar. S-a inventat. Eu am fost verificat de Guvern, în trei Guverne înainte. Am fost verificat ca rector, pentru că oricine cerea, te putea verifica. Nu există nimic. S-a dat verdictul, care se ştie, de necolaborare. S-a tot încercat de către nişte oameni de la Cotroceni să mă lege de tot felul de situaţii. Nu e niciun document. Am spus, dacă acele documente seamănă cu scrisul meu atunci eu semăn cu Sophia Loren în mod sigur. Trebuie să te gândeşti ce să faci. Justiţia de azi, eu nu vreau să o depreciez, dar poţi să nimereşti pe mâna unui judecător care nu se pricepe”, a vorbit Andrei Marga, la postul Antena 3, în legătură cu un articol publicat în Evenimentul zilei în care era anunţat că şeful ICR a colaborat cu securitatea. Integral in EVZ

Ministerul de Finanţe pregăteşte Marea Tombolă Naţională. Cum ar putea câştiga românii o maşină de la stat. Românii care solicită bonul fiscal ar putea participa la tombole organizate de Ministerul Finanţelor unde ar putea câştiga bani sau “chiar un autoturism”. Aceasta este una dintre soluţiile antievaziune luate în calcul de finanţiştii guvernului Ponta. O altă idee analizată este cea aplicată deja în Grecia, sistemul: “no receipt, no pay”, adică dacă nu primeşti bonul fiscal, nu plăteşti. Când va deveni funcţional un astfel de sistem sau cât va costa introducerea unor astfel de măsuri, deocamdată Ministerul Finanţelor nu poate spune.  Soluţia tombolei antievaziune, propusă, dar abandonată în 2010 şi de fostul premier Emil Boc, a fost repusă pe tapet chiar de ministrul de Finanţe, vicepremierul Daniel Chiţoiu.”Am primit mai multe soluţii. Ar fi o variantă şi de organizare a unei tombole. Celui care solicită bonul fiscal să-i oferi posibilitatea să participe la o tombolă, astfel încât să stimulezi să solicite bonul fiscal. Cazuri similare sunt în China, Grecia, mai sunt şi alte state care au adoptat diverse forme pentru a stimula fiscalizarea, mai ales în zona comerţului cu amănuntul”, a susţinut el, precizând că ministerul pe care îl conduce este în căutarea “celor mai bune soluţii pentru reducerea evaziunii fiscale”.  Dan Manolescu, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, spune că premiile la tombolă ar putea fi ori contravaloarea bonului fiscal – “dacă bonul fiscal este de un leu, atunci premiul poate fi de un leu”- , fie “chiar şi un autoturism”. Integral in Gandul

CSM, sesizare împotriva campaniei denigratoare Antena 3. Moderatorii televiziunii, în vizorul inspecţiei judiciare. Conducerea Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat Inspecţia Judiciară pentru a face verficări în legătură cu o posibilă încălcare a independenţei justiţiei, de către trustul INTACT care, prin intermediul postului Antena 3, a lansat o campanie de presă denigratoare la adresa unor instituţii ale sistemului judiciar, şi a unor magistraţi, se arată într-un comunicat de presă al CSM, remis România Liberă. Campania are legătură cu procedura penală în cazul directorului Antena TV Group, Sorin Alexandrescu. Sesizarea vizează, în special, discursul moderatorilor şi al unora dintre invitaţii emisiunilor postului Antena 3, care, potrivit CSM, au depăşit limitele de disciplină a discursului public, cu potenţial de intimidare şi decredibilizare a justiţiei, ca putere a statului, se precizează în comunicat. Judecătoria Sectorului 1 a decis, în 31 mai, arestarea preventivă pentru 29 de zile a directorului general al Antena TV Group, Sorin Alexandrescu, acuzat că l-a şantajat pe administratorul RCS&RDS Ioan Bendei să semneze un contractul de retransmitere prin satelit a programelor Antena TV. Alexandrescu i-ar fi spus lui Bendei că dacă nu încheie actul va fi făcută o anchetă jurnalistică în care se va arăta că în 2009 a semnat un contract de 3,5 milioane de euro cu firma preşedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, pentru ca în schimb să obţină drepturile de transmise a unor meciuri din cadrul Ligii I. Integral in Romania Libera

Referendumul din 2009, acceptat şi nu tocmai. Prin noua Constituţie, numărul deputaţilor nu poate depăşi 300, iar cel al senatorilor nu este precizat. În 2009, românii au votat la referendum că numărul total al aleşilor nu poate depăşi 300. Comisia pentru revizuirea Constituţiei a aprobat joi amendamentul formulat de grupurile parlamentare ale PSD potrivit căruia numărul deputaţilor nu va putea depăşi 300. La acest număr se adaugă reprezentanţii minorităţilor naţionale. Senatorii vor reprezenta regiunile administrativ-teritoriale, iar numărul lor nu va fi precizat în Constituţie. În favoarea acestui amendament s-au exprimat parlamentarii PSD, PNL, în timp ce parlamentarii PDL şi PPDD s-au abţinut, fiind întrunite 15 voturi „pentru“, unul „împotrivă“ şi două abţineri. Potrivit Constituţiei în vigoare, numărul parlamentarilor se stabileşte prin lege. Decizia de joi a Comisiei Constituţionale reprezintă o acceptare parţială a rezultatului referendumului din 2009, când românii au optat pentru un Parlament care să aibă, în total, maximum 300 de parlamentari.  De altfel, în cursul dezbaterilor a fost respins un amendament al PDL potrivit căruia numărul total al parlamentarilor nu poate depăşi 300. „Numărul parlamentarilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării şi nu poate depăşi 300 de persoane“, a fost propunerea PDL, care a întrunit două voturi „pentru“, din partea PDL şi PPDD, în timp ce PSD şi PNL s-au împotrivit. Reprezentanţii PSD şi PNL şi-au justificat atitudinea prin faptul că referendumul din 2009 a avut caracter consultativ. Prin decizia de ieri, Parlamentul poate ajunge la peste 400 de membri: 318 de deputaţi, (300 aleşi din partea partidelor şi 18 de la minorităţi) în timp ce în USL se vehiculează, neoficial, cifra de 80 de senatori, reprezentanţi ai regiunilor. Pe de altă parte, decizia de ieri a Comisiei va duce la reducerea numărului de parlamentari, comparativ cu actualul Legislativ care are 588 de membri – 412 deputaţi şi 176 de senatori. Integral in Adevarul

Licitaţie cu dedicaţie. Gruia Stoica e preferatul lui Fenechiu pentru CFR Marfă. Jocurile pentru compania de stat sunt făcute. EVZ vă arată cine este misteriosul personaj în portofoliul căruia va intra comoara de pe șine și care făcea export în Franța sub Ceaușescu. Deşi, oficial, în cursa pentru adjudecarea CFR Marfă au rămas doi concurenţi – Grupul Feroviar Român (GFR, companie controlată de Gruia Stoica) şi asocierea dintre Transferoviar Grup şi Donau Finanz – primul este ca şi câştigător, informează surse credibile. De la început, jocurile s-au făcut în favoarea GFR, ceilalţi doi competitori jucând rolul de „iepuri”. Al treilea concurent, Omnitrax, a „uitat” să pună în plicul cu oferta două documente esenţiale, drept care a fost descalificat joi. Dar cine este acest Gruia Stoica? Gruia Stoica are 45 de ani şi este de loc din Toflea, un sat din judeţul Galaţi. Localitatea are în jur de 6.500 de suflete, iar peste 95% sunt rromi. Proporţia etnică se respectă şi în administraţie: primarul, un viceprimar şi nouă din cei 15 consilieri sunt rromi. Numitul viceprimar, Mitică Stoica, este unchiul lui Stoica. Toflea nu figurează pe nici un indicator rutier. Nu sunt marcaje nici măcar la intrarea şi ieşirea din localitate. Îţi servesc însă pentru orientare palatele imense, cu turnuleţe şi vopsite în culori ţipătoare. Cel mai mare este al lui Gruia Stoica. Situată chiar în buricul târgului, reşedinţa patronului GFR face notă discordantă: nu are turnuleţe, nici nu arată rău. Corpurile imense ale clădirii se desfăşoară pe o suprafaţă de peste 1.000 de metri pătraţi înconjurate de o curte mare, plină de verdeaţă. Reporterii EVZ nu au fost lăsaţi să-l studieze cu atenţie şi nici să-l fotografieze. Doi cerberi ne-au luat imediat în primire şi nu au scăpat din ochi nici o mişcare a noastră. Integral in EVZ

Obama, în faţa celui mai mare scandal. PRISM, programul-fantomă prin care SUA are acces direct la emailurile şi la conturile de pe internet, inclusiv în România. Una dintre cel mai bine conspirate agenţii secrete din SUA, National Security Agency (NSA), derulează de aproape 6 ani un program secret denumit PRISM, prin care a căpătat treptat acces direct la serverele celor mai mari 9 reţele sociale şi servicii de email şi date din lume, printre care Facebook, Yahoo, Google sau Apple, conform unei prezentări secrete de 41 de pagini, dezvăluită vineri de The Guardian şi The Washington Post. Astfel, clienţii acestor servicii de pe internet pot fi spionaţi. Reprezentanţii NSA au recunoscut programul, dar au explicat că totul se face legal, cu mandat de la judecător, şi că operaţiunea nu îi vizează pe americani, ci doar pe cetăţenii străini. Cu toate acestea, americanii sunt la fel de spionaţi ca şi străinii, arată documentul.

Dezvăluirea a provocat reacţii dure atât în SUA, cât şi peste Ocean, după ce a devenit clar că autorităţile americane spionează sistematic şi extins internetul, însă preşedintele Barack Obama a luat apărarea programului PRISM, explicând că există sisteme de control legale care nu permit abuzurile, ci doar prevenirea atacurilor teroriste. Scandalul interceptărilor pe internet a venit la doar o zi după ce presa a dezvăluit că tot NSA a obţinut în instanţă dreptul de a cere uneia dintre cele mai mari companii de telefonie şi telecomunicaţii din SUA – Verizon, toate listingurile telefonice zilnice. Astfel, compania este obligată să dea NSA toate datele de localizare şi apelare ale oricărui abonat, mai puţin conţinutul convorbirilor telefonice.

În România, peste 10 milioane de oameni ar putea fi, teoretic, spionaţi de americani, dacă prezintă suspiciuni în legătură cu terorismul sau cu alte activităţi care ating securitatea naţională a SUA. Companiile care colaborează cu programul PRISM deţin milioane de conturi ale românilor. Documentul secret, datat aprilie 2013, arată că programul PRISM a început în 2007, sub mandatul preşedintelui american George W. Bush, primul partener care a permis accesul la servere fiind Microsoft. Au urmat pe rând Yahoo în 2008, Google, Facebook şi PalTalk în 2009, YouTube în 2010, Skype şi AOL în 2011 şi Apple în 2012. Prezentarea NSA arată că există tratative cu Dropbox pentru includerea în program. Toate aceste companii au negat vineri orice implicare într-un astfel de program, susţinând că respectă viaţa privată a clienţilor şi că colaborează cu autorităţile americane strict în limitele legii, fără să le permită accesul direct la datele de pe servere. Mai mult, ei susţin că dacă aşa ceva există, înseamnă că se derulează fără ştiinţa companiilor. Integral aduce Gandul

Barack Obama şi Xi Jinping pentru un ‘nou model’ al relaţiilor chino-americane. Preşedintele american, Barack Obama, şi omologul său chinez, Xi Jinping, au promis amândoi vineri, cu ocazia unui summit informal ce are loc în California, că vor pune bazele unui ‘nou model’ al relaţiilor dintre China şi Statele Unite, transmite AFP. Afirmând că bunele relaţii dintre Beijing şi Washington sunt importante ‘pentru lumea’ întreagă, liderul de la Casa Albă şi-a exprimat speranţa că va ajunge la un ‘nou model de cooperare’ cu Beijingul, o expresie pe care oaspetele chinez a reluat-o atunci când a vorbit, potrivit traducerii în engleză a declaraţiei sale, despre ‘un nou model de relaţii între ţările mari’.  ‘Preşedintele Xi tocmai şi-a preluat mandatul în luna martie şi decizia noastră de a ne întâlni atât de repede stă mărturie despre importanţa relaţiilor dintre Statele Unite şi China’, a declarat Barack Obama în prezenţa jurnaliştilor, la somptuoasa proprietate ‘Sunnylands’ de la Rancho Mirage, situat la 160 de kilometri de Los Angeles, unde urmează să se desfăşoare discuţiile, vineri seară şi sâmbătă dimineaţă.  Această relaţie ‘este importantă nu doar pentru bunăstarea ţărilor noastre, ea este importantă, de asemenea, pentru regiunea Asia-Pacific şi, deci, pentru lumea întreagă’, a adăugat el. Cu toate acestea, preşedintele american a menţionat de la bun început posibilele subiecte de dispută între cele două ţări, în special securitatea informatică, un domeniu în care, în mod diplomatic, el şi-a exprimat dorinţa ca Bejingul şi Washingtonul să acţioneze împreună, dar şi Coreea de Nord şi drepturile omului. Agerpres

Ministrul german de Interne promite măsuri mai dure împotriva “imigranţilor sărăciei” din România şi Bulgaria. Ministrul german de Interne, Hans-Peter Friedrich, a promis vineri înăsprirea măsurilor împotriva “imigranţilor sărăciei”, în special români şi bulgari, acestea urmând să includă expulzarea şi interdicţia de călătorie, relatează Der Spiegel, în ediţia electronică. Ministrul de Interne Hans-Peter Friedrich a declarat în cadrul unei întâlniri cu omologii săi europeni, vineri, la Luxemburg, că Germania va lua măsuri pentru a împiedica imigranţii săraci din România şi Bulgaria să intre în ţară sub pretexte false pentru a obţine beneficii sociale. Potrivit Der Spiegel, Friedrich, membru al partidului conservator Uniunea Creştin Socială (CSU), a declarat că vrea să “alinieze problema la iniţiativele legislative naţionale curente” şi să le transmită acestor nou-veniţi următorul mesaj: “Dacă munciţi aici ilegal – indiferent cum – vă rugăm să vă întoarceţi de unde aţi venit!”. Problema a fost ridicată în urma plângerilor comunităţilor germane care invocă o creştere a numărului de persoane care ajung din România şi Bulgaria cu ajutorul grupărilor organizate, prin obţinerea unei autorizaţii de afaceri şi îşi depun apoi dosarele pentru ajutoare sociale după câteva luni, pretinzând că afacerea nu a avut succes. Friedrich susţine că cei care vor fi găsiţi vinovaţi de fraudarea serviciilor sociale vor fi expulzaţi din ţară, în pofida dreptului lor de a munci şi de a călători în statele membre UE ca cetăţeni europeni. În plus, li se va interzice accesul în Germania pentru o anumită perioadă de timp. Există totuşi o controversă între Friedrich şi Comisia Europeană pe tema creşterii numărului de astfel de cazuri. În decembrie 2012, doar 9,6 la sută dintre românii şi bulgarii din Germania erau înregistraţi ca şomeri, o proporţie substanţial mai mică decât rata de şomaj în rândul străinilor, care era de 16,4 la sută. Mediafax

S-a dat startul celei de-a 61-a reuniuni a Grupului Bilderberg, unde liderii economici, politici şi financiari vor discuta în secret problemele lumii. Unul dintre ei este guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Joi a început în Marea Britanie cea de-a 61-a reuniune a Grupului Bilderberg, un bastion formidabil de putere şi influenţă înconjurat de secrete şi teorii ale conspiraţiei din care fac parte conducătorii celor mai mari bănci şi companii din lume precum Goldman Sachs, Barclays şi BP, lideri de state, politicieni şi şefi de bănci centrale. Unul dintre ei este guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Reuniunea anuală, care va ţine până pe 9 iunie, are aproxi­mativ 140 de invitaţi care vor discuta despre problemele cu­rente. Ariile de interes de anul acesta includ naţionalismul şi po­pu­lismul, problemele Africii, răz­boiul cibernetic şi politicile UE. Discuţiile sunt informale şi de aceea sunt adesea înconjurate de o aură de mister. Ele sunt văzute ca opor­tunitatea supremă de „socia­lizare“ fără obligaţii între liderii lumii politice, economice şi finan­ciare. Dintre invitaţi, două treimi vin din Europa, iar restul din America de Nord, scrie CNBC. „Datorită naturii private a conferinţei, participanţii nu sunt legaţi de nicio convenţie oficială sau de poziţi dinainte stabilite. De aceea, ei pot asculta în linişte, reflecta şi trage concluzii. Nu există o agendă fixă, nu se propune nicio concluzie, nu se votează şi nu sunt emise comunicate“, se arată pe pagina de internet a grupului. Printre invitaţii de anul acesta figurează şeful Google Eric Schmidt, cel al Amazon Jeff Be­zos, Henry Kissinger, fost secretar de stat al Administraţiei ame­ricane în timpul preşedinţilor Ri-chard Nixon şi Gerald Ford, pre­mierul olandez Mark Rutte, ge­neralul David Petraeus, Timothy Geithner, de asemenea fost secretar de stat al SUA, şi fostul premier italian Mario Monti. Unii critici spun că grupul Bilderberg este o conspiraţie capitalistă, iar alţii că are ca scop crearea unei economii mondiale planificate. Parlamentarul britanic Michael Meacher a descris Bilderberg ca fiind „o clică antiguvernamentală de lideri ai capitalismului de piaţă occidental care se adună în secret pentru a-şi menţine propriile putere şi influenţă departe de ochii lumii“. Grupul a fost fondat în anii ’50 de magnatul american David Rockefeller şi familia de bancheri Rothschild. Preşedintele Grupului Bil­der­berg, vicontele Etienne Davignon, a susţinut în 2011 la BNR o conferinţă pe tema „Uniunea Europeană după criza datoriilor suverane“. Aduce Ziarul Financiar

Statul a cărui economie se va prăbuşi la dispariţia Secretului Bancar. Băncile private din centrul financiar asiatic Singapore sunt următoarea ţină a înăspririi reglementarilor din sistemul bancar după ce SUA şi Europa au cedat în faţa evaziunii fiscale. Oraşul-stat din sud-estul Asiei, care ar putea întrece Elveţia drept cel mai mare centru de offshore-uri din 2020, potrivit firmei de cercetare Wealth Insight, este şi centrul de avere cu cea mai rapidă creştere la nivel global, având active în administrare în valoare de 550 mld. dolari, din care circa 450 mld. dolari reprezintă avere offshore. Având în vedere dimensiunea uriaşă a acestei economii, băncile private din Singapore se întreabă dacă noile reglementări nu vor lovi în competitivitate. Din 1 iulie, orice bancă suspectată că ar facilita evaziunea fiscală sau care are controale inadecvate este pasibilă de amenzi usturătoare, dosare penale şi posibil pierderea licenţei de operare în oraşul-stat. După ce au cules beneficiile de pe urma creşterii averilor din Asia şi a înăspririi reglementărilor bancare în alte părţi, băncile private din Singapore ar putea fi lovite cât de curând.  „Singapore va pierde puternic în scurt timp – am auzit bănci care îşi rezervă noi conturi în Dubai şi Hong Kong şi chiar bănci care îşi mută bancherii şi conturile în Dubai“, a declarat un bancher în vârstă de 39 de ani din Singapore, care a dorit să îşi păstreze anonimatul. „Ceea ce se poate întâmpla este că o parte din banii «dubioşi» nu vor mai ajunge în Singapore, ceea ce nu este un lucru rău… dar nici măcar banii «sănătoşi» nu vor mai intra în ţară, deoarece clienţii vor să fie siguri că nu vor fi hărţuiţi“, spune un bancher, care a lucrat în Singapore timp de 11 ani. Elveţia şi-a anunţat luna trecută planurile de slăbire a legilor secretului bancar, care odată erau de neatins, pentru a permite băncilor să ajungă la înţelegeri individuale cu SUA în cazul în care clienţii lor au eludat plata taxelor. Aduce Capital

Implozia Administraţiei Obama. Consiliul editorial „The New York Times”: „Barack Obama şi-a pierdut orice urmă de credibilitate.” „Când plouă, toarnă cu găleata” este unul dintre proverbele preferate ale americanilor. Pentru preşedintele democrat Barack Obama, aceste cuvinte au căpătat noi înţelesuri zilele acestea. După ce a fost acuzat că a muşamalizat atacul terorist de la Benghazi, că a folosit Fiscul pentru a-şi decima adversarii politici şi că a închis ochii la abuzuri asupra presei, Obama recunoaşte acum că a dispus monitorizarea apelurilor a milioane de cetăţeni. oi, dezvăluirea faptului că autorităţile federale din Statele Unite ale Americii strâng de cel puţin şapte ani informaţii personale şi confidenţiale a milioane de americani cu ajutorul unui dintre cei mai mari operatori telecom a stârnit deopotrivă indignare şi furie peste Atlantic.    În baza unui ordin judecătoresc emis de un tribunal secret al Statelor Unite, Agenţia pentru Securitate Naţională (NSA) colectează înregistrări telefonice a milioane de americani, clienţi ai Verizon, una dintre cele mai importante companii de telecomunicaţii din SUA   Motivarea instanţei se bazează pe faimoasa lege Patriot Act, care permite practic autorităţilor să întreprindă astfel de acţiuni dacă există suspiciuni că securitatea naţională este în pericol. Prevederile au fost concepute pentru a dejuca atentate teroriste şi tentative de spionaj, iar folosirea acestei legi pentru monitorizarea apelurilor telefonice a milioane de cetăţeni americani este numită acum un abuz fără precedent.    Controversa se pare că l-a costat pe Obama unul dintre cei mai puternici susţinători. Cotidianul „The New York Times” a avut până acum o direcţie editorială favorabilă preşedintelui democrat, sprijinind multe dintre iniţiativele sale, precum programul său de referinţă, ObamaCare.    Acum, consiliul editorial al „The New York Times” a publicat un articol de opinie în care critică în termeni extrem de duri Administraţia Obama, spunând că aceasta „şi-a pierdut orice urmă de credibilitate”. Integral aduce Adevarul

În vazduhul antenelor si pe fostele aripi ale vântului, astazi realitatile paralele ale lui Ghita si Gusa ratacesc cete de îngeri, înarmati cu tunete si fulgere puse in slujba sau impotriva celui mai votat dintre pamanteni, Felix Varanul, glasul poporului conservator din conservele de macrou afumat in Rusia. Din cand in cand cetele se mai schimba si îngerii lui Felix trec la Ghita si rareori viceversa.

Prin desertul politicii se afla ingerii decazuti din vazduhul presei din cauza gravitatiei exagerate, cauzate de buzunarele umflate de şpagi si şantaje – fiecare cu meseria lui, unul cu şantajul si altul cu şpaga, ambii cu etajul.

Incet, dar sigur, mass-media va deveni desert pentru ca nu intotdeuna fraierii se schimba, cateodata se mai si termina. Pe terminate, de un an si pana la anul, cu ajutorul lui Dumnezeu, vor face coada la somaj in asteptarea drepturilor de autor platite in direct de talpa iadului Michiduţa cel vestit.

Fiecare la timpul lui, conform mosorului depanat de binefacerile pe care le-au adus breslei si celor inselati in masa, vor primi posturile meritate in “Financiarul din Gheénă” sau in “Ziua Iadului”. Poate totusi vor fi crutati pentru cei 10 drepti din Sodoma; intrebarea ar fi, sunt 10 drepti in Sodoma presei romanesti?