Author: theophyle

Protestele din Bulgaria au continuat duminică, la Sofia şi în ţară. Manifestanţii reclamă demisia Guvernului. Manifestaţii împotriva Guvernului bulgar au continuat duminică la Sofia şi în ţară, pentru a treia zi consecutiv, reclamînd demisia Guvernului de centru-stânga condus de economistul neafiliat Plamen Oraşarski, acuzat de manifestanţi că ascultă de oligarhie. Renunţarea, sâmbătă, de către deputatul controversat Delian Peevski, membru al partidului minorităţii musulmane turce (MDL, liberali), la nominalizarea la conducerea Agenţiei Naţionale bulgare pentru Securitate (DANS) nu a slăbit hotărârea protestatarilor, ci din contră. Duminică, la Sofia, au manifestat peste 10.000 de persoane, potrivit AFP, 15.000 potrivit poliţiei, aproape dublu faţă de sâmbătă, scandând “Demisia” şi “Mafia” în faţa sediilor Guvernului şi Parlamentului. Printr-o defilare în centrul oraşului, manifestanţii au blocat circulaţia în două intersecţii importante din capitală. Manifestaţii de o amploare mai redusă au avut loc şi în mai multe oraşe din ţară, participanţii promiţând să continue protestul. Premierul, aflat în funcţie de trei săptămâni, a îndepărtat duminică ipoteza unei demisii, pentru a evita destabilizarea ţării. “O demisie ar fi uşoară, pe plan personal, dar va fi extrem de iresponsabilă, din cauza unei noi destabilizări a ţării”, a apreciat Oreşarski. Bulgaria riscă să nu încheie un acord cu Uniunea Europeană (UE) privind viitoarea perioadă bugetară (2014-2020) şi să piardă miliarde de euro, a adăugat el. “Căutăm o personalitate puternică să poată lupta cu hotărâre împotriva contrabandei şi fraudei fiscale. S-a dovedit, însă, că această candidatură era inacceptabilă pentru societate”, a recunoscut Oreşarski, invitând ONG-uri şi manifestanţi la o întâlnire, luni. “Protestatarii sunt tineri, educaţi, ei nu vor ca oligarhia să le definească viitorul”, a comentat politologul Antoaneta Ţoneva de la Institutul pentru Dezvoltarea Mediului Public. Tensiunea creată de nominalizarea lui Peevski, fără experienţă, dar cu legături cu un grup de presă şi o bancă, a afectat fragila pace socială apărută în urma alegerilor legislatibe anticipate din 12 mai, după o iarnă marcată de proteste faţă de sărăcie şi de autoincendieri. Învingător în alegeri, partidul GERB al fostului premier conservator Boiko Borisov, nu a putut forma o coaliţie, iar Oreşarski a fost nominalizat la conducerea unui Guvern susţinut în mod deschis de 120 de deputaţi socialişti şi din cadrul MDL, din totalul de 240, şi în mod tacit de ultranaţionaliştii din cadrul Ataka. Aduce Mediafax

Premierul ceh şi-a anunţat demisia după un scandal de corupţie. Premierul ceh Petr Necas a anunţat duminică, la Praga, că-şi va da luni demisia în urma unui scandal de corupţie şi de abuz de putere, conform AFP. “Voi demisiona mâine (luni) din funcţia de premier. Sunt conştient de responsabilitatea mea politică”, a declarat Petr Necas într-o conferinţă de presă. El s-a pronunţat în favoarea menţinerii actualului guvern tripartit de centru-dreapta, cu un nou prim ministru propus de partidul său, ODS. Favoritul pentru postul de şef al guvernului este, conform presei din Cehia, ministrul industriei şi vicepreşedintele ODS, Martin Kuba.  Compusă din partidul ODS al premierului Necas, dintr-o altă formaţiune de dreapta TOP 09 a ministrului de externe Karel Schwarzenberg şi din micuţa formaţiune politică de centru LIDEM, coaliţia de guvernare nu mai dispune de majoritate parlamentară din 2012. În aceste condiţii, opoziţia de stânga reclamă organizarea de alegeri anticipate. Următoarele alegeri legislative urmează în mod normal să fie organizate în primăvara anului 2014, iar social-democraţii (CSSD) sunt deja consideraţi marii favoriţi. Influenta directoare de cabinet a premierului Necas, Jana Nagyova, a fost plasată în detenţie provizorie sâmbătă, după ce a fost inculpată de corupţie şi abuz de putere pentru că ar fi folosit serviciile secrete militare pentru a o urmări, ilegal, pe soţia premierului. Jana Nagyova, 48 de ani, este prezentată drept prietena premierului Necas în presa cehă. Agerpres

În Turcia, haosul a preluat din nou conducerea. Înmormântarea unui protestatar, marcată de confruntări violente cu forţele de ordine. Înmormântarea unui protestatar s-a transformat în haos duminică, în Ankara, după ce poliţia a folosit tunuri cu apă şi gaze lacrimogene pentru a împrăştia manifestanţii care aruncau cu pietre. La Istanbul, o altă încleştare s-a produs
între protestatari şi forţele de ordine, mii de persoane cerând demisia premierului Recep Tayyip Erdogan. Cel puţin 29 de persoane au fost rănite în confruntările de sâmbătă seara, potrivit informaţiilor furnizate de autorităţi. Poliţia a avertizat protestatarii care au ocupat parcul mai bine de două săptămâni că riscă să fie evacuaţi, forţându-i pe aceştia, sâmbătă seara, să părăsească Piaţa Taksim. Duminică, mii de susţinători ai lui Erdogan s-au adunat la câţiva kilometri de Piaţa Taksim, fluturând steaguri şi cântând, iar premierul a ţinut un discurs în care i-a ridiculizat pe protestatari, i-a numit „vagabonzi“ şi a adăugat că nu este vorba despre persoane preocupate de protecţia mediului, din moment ce aceştia provoacă „o poluare sonoră“. Totodată, el a ţinut să amintească realizările Guvernului său, menţionând în special creşterea economică din ţară, relatează CNN.   La Ankara, autorităţile au încercat să evite adunarea oamenilor la înmormântarea lui Ethem Sarisuluk, care a fost împuşcat în timpul protestelor, acum două săptămâni. La un moment dat, fratele lui Sarisuluk a îngenuncheat în mijlocul străzii pentru a opri traficul, în timp ce poliţia încerca să oprească manifestanţii cu gaze lacrimogene şi tunuri cu apă. Aduce Adevarul.

Noul preşedinte iranian vrea reconciliere cu Vestul. Victoria candidatului susţinut de reformişti, Hassan Rohani, în alegerile prezidenţiale, reflectă dorinţa de schimbare a electoratului. Rezultatul va fi validat de conducătorul suprem, Ayatollahul Khamenei, în 3 august. Hassan Rohani (65 de ani) nu a fost nici prima, nici a doua opţiune a reformiştilor, pe lista candidaţilor prezidenţiali. Preferat era fostul preşedinte Mohammad Khatami, dar acesta nu s-a înscris în cursă. Apoi reformiştii s-au gândit la veteranul politician Akbar Hashemi-Rafsanjani, care a fost descalificat de comisia electorală. Când Mohammad Reza Aref, singurul candidat reformist s-a restras, săptămâna trecută, în favoarea lui Rohani, reformiştii au ajuns la un consens pentru a-l susţine pe acesta. Rohani a obţinut, suprinzător, din primul tur de scrutin, 50,7% din voturi, cu o participare la urne de 72%, fiind urmat de primarul Teheranului, Mohammad Ghalibaf, cu 15% dintre voturi. După ce liderii reformişti au stat patru ani în arest la domiciliu şi presa le-a fost cenzurată, aceştia consideră că alegătorii le-au dat un mandat pentru schimbare.  Rohani a declarat, după anunţarea re­zultatelor, că este “o vic­torie a moderaţilor asupra extremiştilor”, dar a avertizat că “nu există soluţii peste noapte” la problemele Iranului. Promisiunile sale electorale au fost că va încerca să reducă sancţiunile economice impuse Iranului, din cauza programului nuclear, şi că va avea o deschidere mai mare către Occident. Integral in EVZ

Facebook afirmă că SUA au cerut mii de informaţii despre utilizatorii săi în 2012. Facebook a dezvăluit, vineri, că a primit din partea autorităţilor americane în al doilea semestru al lui 2012 între 9.000 şi 10.000 de cereri de informaţii despre utilizatori, asigurând că nu s-a conformat sistematic, în plin scandal generat de dezvăluirea spionajului electronic în masă al SUA.   Cererile anchetatorilor erau fondate pe fapte care merg de la dispariţia unui copil la presupuse ameninţări teroriste, trecând prin delicte minore, relatează AFP. Numărul de conturi vizate variază între 18.000 şi 19.000 în aceeaşi perioadă a ultimelor şase luni ale lui 2012, a precizat Facebook fără a dezvălui de câte ori a răspuns acestor cereri. Facebook protejează “agresiv” datele utilizatorilor săi, asigură un comunicat al lui Ted Ullyot, principalul avocat al firmei. “Adeseori, respingem imediat astfel de cereri sau îi cerem administraţiei să le reducă substanţial numărului sau le dăm, de la caz la caz, mai puţin informaţii decât ne cer. În orice caz, ne conformăm strict în ceea ce prevede legea”, a adăugat el. Facebook se confruntă cu o mişcare de dezabrobare din partea utilizatorilor săi, după dezvăluirile lui Edward Snowden, fostul consultant al atotputernicei agenţii de supraveghere electronică americană NSA, potrivit cărora reţeaua socială figurează printre cei nouă giganţi ai Internetului care au furnizat date personale în cadrul programului său de spionaj PRISM.   Companiile, printre care figurează Apple, Google, Microsoft şi Yahoo, au dezminţit afirmaţiile potrivit cărora NSA putea să aibă acces direct la serverele lor. Potrivit autorităţilor americane, acest program avea ca scop să ajute la împiedicarea atacurilor teroriste. La rândul său, Google a cerut în această săptămână FBI şi Departamentului american al Justiţiei permisiunea de a face public numărul informaţiilor despre utilizatorii săi pe care a trebuit să le ofere autorităţilor în cadrul programelor de supraveghere dezvăluite de Snowden, firma precizând că “nu are nimic de ascuns”. Aduce Ziarul Financiar

Summit-ul G8, sub semnul dezacordului Rusia–Occident asupra Siriei. Dezacordul dintre Rusia şi puterile occidentale cu privire la modul de aplanare a războiului civil din Siria planează asupra întâlnirii la vârf G8, găzduite începând de luni timp de două zile de provincia britanică Irlanda de Nord. Liderii celor opt state participante vor discuta şi alte chestiuni, precum combaterea evaziunii şi evitării fiscale pe plan internaţional, precum şi modul de stimulare a creşterii economice într-un climat de stagnare. Premierul britanic, David Cameron, a avut duminică o întâlnire cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, la reședința sa din Londra, după care a admis în public diferențele importante de viziune cu privire la situația din Siria. “Se poate vedea că există mari diferențe de analiză cu privire la ce s-a întâmplat în Siria și cine poartă răspunderea”, a declarat premierul Cameron într-o conferință de presă comună cu președintele Putin. Liderul Rusiei a spus la rândul său că nu este de acord cu occidentalii, care aruncă toată răspunderea crizei actuale din Siria pe președinte Bashar al-Assad și a adăugat că Rusia nu încalcă nici un acord internațional dacă furnizează arme  regimului Assad. Președintele Putin a spus că atât Puterea, cât și Opoziția din Siria au mâinile pătate de sânge. Săptămâna trecută, preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, aşteptat şi el să sosească în Irlanda de Nord la summit-ul G8, a spus că există dovezi clare că regimul Assad a folosit arme chimice împotriva populației civile și că administrația de la Washington va livra arme ușoare rebelilor antiguvernamentali. Integral aduce RFI

Ziarele perioadei dintre cele două războaie, însemna preţ scăzut, tiraj mare şi finanţare din reclamă. In aceasta perioada apar marii patroni,  directorii de gazete şi marii jurnalişti, ca Stelian Popescu (fondatorul şi conducătorul ziarului „Universul”), Pamfil Şeicaru (fondatorul şi conducătorul ziarului „Curentul”, cu sediul în strada Eforie din Bucureşti), Nichifor Crainic (mentorul revistei „Gândirea”), dr. Ilie Rădulescu (directorul ziarului de extrema dreaptă „Porunca Vremii”) si alţii mai mult sau mai puţin proeminenţi.

Fiecare publicaţie îşi avea propriile orientări politice. „Adevărul”, „Dimineaţa” şi „Facla” erau gazete de centru-stânga, „Universul” – de centru-dreapta, „Curentul” şi „Cuvântul” – de dreapta, cu mari înclinaţii spre extrema dreaptă. Cel mai important cotidian de piaţă îl reprezenta „Universul”, ziar de dreapta, condus de Stelian Popescu. De cealaltă parte a baricadei, „Adevărul” şi „Dimineaţa” încercau cu greu să facă faţă puterii financiare ale „Universului”. Cei de stânga militau pentru evitarea exceselor de limbaj, dar şi pentru drepturile cetăţeneşti. Cele două cotidiene au fost suprimate, în 1937, de guvernul Octavian Goga, la o zi după instalare.

O ultimă apariţie jurnalistică a epocii, foarte apreciată, de altfel, a fost ziarul „Timpul”, apărut în mai 1937 sub conducerea lui Grigore Gafencu. Simpatiile ţărăniste a celui ce avea să devină ministru în perioada cea mai tulbure a perioadei interbelice româneşti a trasat clar linia editorială a ziarului. E lesne de înţeles de ce „Timpul” a murit în 1944 – ideile ţărăniste ale lui Gafencu nu se mai potriveau cu tancurile ruseşti şi viziunea comunistă în legătură cu presa.

Indiferent de „culoarea politică”, propaganda, manifestele, îndemnurile electorale şi critica adversarilor politici erau nelipsite din paginile oricărui ziar interbelic. Campaniile de presă, nelipsite nici ele din paginile ziarelor vremii, erau duse cu încăpăţânare şi ferocitate. „Curentul” lui Pamfil Şeicaru, apărut în 1928, se specializase pe astfel de campanii, atacând dur şi în mod constant diferite societăţi industriale, bancare sau comerciale. Acestea cumpărau cu bani grei tăcerea presei şi în scurt timp, „Curentul” şi-a achiziţionat un sediu impozant şi o tipografie performantă. Averea lui Pamfil Şeicaru a crescut considerabil, ceea ce i-a făcut pe gazetarii vremii să lanseze vorba „Şantajul şi etajul”.

Constantin Argentoianu, în „Însemnări zilnice” caracteriza realist presa vremii:

„Presa e vândută. Ziarele primesc sume enorme din fondurile secrete ca să mai tacă asupra afacerilor regimului. Sunt plătite – unele – chiar şi de partidele de opoziţie care au parale. Recte de unul singur, căci unul singur are parale, Partidul Naţional Ţărănesc, care le-a furat cât a fost la guvern. «Zorile»  lui Socor primesc de la Mihalache 300 mii lei pe lună, «Lupta» excrocilor Honigman 60.000 pe săptămână, «Facla»  lui Vinea 50.000”.

Procesele pentru „afaceri murdare” se desfăşurau pe bandă rulantă, iar ziarele interbelice îşi făcuseră o pasiune din a publica extrase din Tribunale. Afacerea Skoda a fost făcută publică şi a devenit celebră tot datorită presei. Poetul Sandu Tudor (director al ziarului „Credinţa”) şi prozatorul Zaharia Stancu au fost implicaţi într-un proces, dar şi într-un şantaj, primul fiind cel care a pierdut şi care s-a ales cu două săptămâni petrecute la închisoarea Văcăreşti.

Dar cum procesele durau cel puţin doi ani, iar pedeapsa pentru calomnie era doar o formalitate, gazetarii au „inventat” un alt mod de a-şi face dreptate: duelurile. Comarnescu l-a provocat la duel pe Zaharia Stancu, ajungând până la trimiterea de martori. Duelul nu a avut loc, Comarnescu obţinând ceea ce dorea. Mircea Vulcănescu, un om de peste 130 de kilograme, neavând încredere în justiţie, dă o fugă până la redacţia ziarului „Credinţa” şi îi trage o bătaie lui Sandu Tudor, care insinuase că Asociaţia culturală „Criterion” ar include şi aşa-numiţi „cavaleri de curlanda” (homosexuali). Şi Lucian Blaga este provocat la duel de Dan Botta, care îl acuză de plagiat. Duelul nu s-a consumat.

Miniştrii erau certaţi pentru că-şi cumpăraseră pălării de la Londra, senatorii scuturaţi pentru că „s-au absentat” dintr-o şedinţă, primarul Protopopescu acuzat pentru atribuirea pavării unei străzi din Bucureşti, fără licitaţie, unor apropiaţi.

Scandalurile în presă deveneau, cu timpul, din ce în ce mai neimportante. Exacerbarea manifestărilor revanşarde maghiare şi, pe cale de consecinţă, a naţionalismului românesc, a sentimentelor şi manifestărilor antisemite, dar şi spectrul războiului din ce în ce mai aproape de graniţele României reprezentau, spre sfârşitul perioadei interbelice, temele predilecte ale cotidianelor româneşti.

Venit la putere cu ajutorul tacit al Partidului Ţărănesc, regele Carol al II-lea acaparează puterea în stat şi instaurează un regim de dictatură personală. Şi, o dată cu aceasta, dezvoltă şi un deşănţat cult al personalităţii din ce în ce mai evident după 1935. Acest cult al „omniprezenţei” era prezent şi la regele Ferdinand, sub „sceptrul” căruia se realizase Unirea (Viitorul din 19 noiembrie). Cum presa n-a dus niciodată lipsă de gazetari slugarnici, expresii ca „primul străjer al ţării”, „primul vânător”, „primul sportiv”, „rege înţelept” şi altele, care mai de care mai „inovatoare” au umplut repede ziarele. Prima pagină a multor cotidiene era dedicată în exclusivitate „primului străjer”.

Ceea ce se impune celui ce parcurge presa românească din perioada 1 ianuarie 1938 – 23 august 1944 este, mai întâi, monotonia  ideologică: ziarele şi mai toate revistele acelui timp au, cel puţin atunci când abordează chestiunile politice interne şi internaţionale, aceeaşi opinie, aceeaşi viziune, aceleaşi credinţe. Pluralitatea de voci, chiar dacă inegale, care caracteriza perioada anterioară se estompează o dată cu începutul anului 1938, pentru a fi curând complet înlocuită de o voce unică. Este vocea, se înţelege deja, a regimului politic: a guvernului Goga mai întâi, a regimului de dictatură regala apoi, a legionarilor, a lui Antonescu, în cele din urmă.

Bibliografie, citate si note:

Ziarele vremii – Biblioteca Nationala a Romaniei
Presa interbelica Maramures – Scribid fara mentiunea sursei
Presa interbelică românească – Gandul 16 aug 2007
In presa interbelica – Ziarul de Iasi 11 ian 2005

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Adevarul. „Valerică cel performant” se întoarce? Sorina Matei

„De ce? Îl ştiţi pe Preda că nu e bun pentru funcţia asta?“, a spus, potrivit cotidianului Adevărul, ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, din cabinetul Victor Ponta, întrebat dacă îl va lua pe Valentin Preda ca şi consilier al său. Recunosc, ştirea am citit-o o dată, de două ori, de trei ori, de mai multe ori… Am zis că poate n-am înţeles, că poate n-am citit eu bine, că poate este vorba de o confuzie majoră, de o greşeală, că poate este vorba, de fapt, despre o cu totul altă persoană, că nu e acel Preda. Însă nu, e vorba chiar de el, de “Valerică cel perfomant”, aşa cum îl dezmierda Radu Mazăre. Aşadar, să ne aducem puţin aminte. Pe 19 Februarie anul acesta, cetăţeanul Valentin Răducu Preda, alias “Valerică cel performant”, secretar de stat în Ministerul Transporturilor, a fost ridicat efectiv de procurorii DNA, cu mandat de aducere exact din faţa ministerului condus de Liviu Dragnea. În aceeaşi dimineaţă, Valentin Preda, a fost demis de către premier. Potrivit DNA, în sarcina lui Preda “s-a reţinut infracţiunea de complicitate la folosirea, în mod direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la asemenea informaţii în legătură cu fapte de corupţie şi infracţiunea de deţinere, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce constituie secret de stat”. Integral in Adevarul.

Contributors. Falsă democraţie cu discount: Referendum şi libertăţi fundamentale în România. Adalbert Klein

Motto: Libertatea nu e gratis. Şi nici la ofertă.

Bula mediatică în care visează cu ochii deschişi o parte din români şi aleşii lor constituanţi poate fi un fals prieten. Spre exemplu, comisia de revizuire a Constituţiei şi parlamentarii care au votat noua lege a referendumului aspiră spre o democraţie în care reprezentativitatea (constituţională) devine una selectivă (cvorum de participare 30%) iar legitimitatea democratică se poate extrage cu suficienţă doar din votul unei minorităţi (cvorum decizional 12,5%).

Ca şi cum nu ar fi deja suficientă această semnificativă eroare de pedigree politic, aceiaşi parlamentari prea puţin prudenţi visează acum la suveranitatea absolută în stat a unui parlament transformat în actor unic şi ultim arbitru al corpului social (limitarea controlului de constituţionalitate, anchetele care vizează puterea judiciară, judecători şi procurori în egală măsură, precum şi serviciile de informaţii).

Această alegere personală a respectivilor aleşi este neinspirată şi trădează o periculoasă iluzionare cu privire la realitatea proximităţii politico-geografice în contextul căreia domniile lor au privilegiul de a-şi desfăşura activitatea politică. În acest context de entuziasm novator constituţional nu este deloc inutil a reaminti originile actualului consens constituţional occidental.

Libertăţi fundamentale şi drepturile omului

Eşecul Republicii de la Weimar în Germania şi ascensiunea nazismului a avut printre efectele secundare postbelice şi concentrarea atenţiei spiritului politic occidental asupra faptului că invocarea eo ipso a democraţiei nu are sens şi valoare decât dacă democraţia asigură: (a) separaţia puterilor în stat (protecţia independenţei justiţiei şi supremaţia legii în faţa arbitrariului executiv), (b) libertăţile cetăţeneşti fundamentale (protecţia majorităţii în faţa abuzurilor statului, inclusiv abuzuri legislative), (c) drepturile fundamentale ale omului (protecţia minorităţii în faţa abuzurilor majorităţii, inclusiv abuzuri anti-constituţionale).

Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite ale Americii au purtat şi câştigat un război împotriva unei ideologii criminale responsabilă pentru Holocaust promovând tocmai aceste valori esenţiale ale civilizaţiei occidentale. Corolarul consolidării acestor principii fundamentale se regăseşte în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată la Paris în 1948) şi în Convenţia (Europeană) pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (adoptată la Roma în 1950), România fiind semnatară a ambelor documente. Nu există particularităţi locale ce ar justifica relativizarea acestor principii fundamentale şi transformarea lor în excepţii dubioase nedetectabile de către partenerii externi ai României. Cei care proiectează limitele propriilor competenţe asupra altora dau doar dovadă de naivitate. Integral in Contributors

Dilema Veche.Dacă tăceai… Dacă tăceai… Radu Paraschivescu

Iată o condiţională neplauzibilă. Dacă tăceai? Ha, asta-i bună! Cum să taci? Acum şi aici? În fierberea şi în forfota asta? Păi de-aia am murit în decembrie? Şi, la urma urmelor, n-am tăcut destul? N-am respirat decenii la rînd prin palma care ne-astupa gura? N-am trăit atîta amar de ani în zodia surdinei? Pe de altă parte, chiar aţi uitat confesiunea cetăţeanului de la palat („Eu dacă nu vorbesc la televizor, fac cancer la limbă“)? Nu, nu, nimeni nu tace. Pînă şi surdo-muţii îşi răcnesc gesturile. Sîntem în plin priapism retoric, în zenitul limbariţei, pe culmile meliţării continue şi impenitente.

Cu puţine săptămîni în urmă, Rodica Zafiu s-a ocupat aici, în Dilema veche, de opinologi, părerişti şi părerologi. Şi a amintit, invocînd un text al lui Caragiale, de riscurile tăcerii. La fel ca pe vremea lui Caragiale, tăcerea în tranziţia românească nu e semn de înţelepciune. Cine tace nu e discret, rezervat sau sagace. Tăcerea nu denotă cumpătare, ci doar o vinovată abstragere din peisaj. E memorabilă scena din afara scenei (petrecută, ehei, cîndva demult), cînd volubilul Fory Etterle se întîlneşte cu taciturnul Emanoil Petruţ şi-l întreabă: „Despre ce tăcem astăzi?“ Ei bine, un asemenea moment e de negîndit la ora actuală. Iar cine leagă tăcerea de răgazul reflexiv e un inadaptat sau, mai grav, un papă-lapte lipsit – nu-i aşa? – de tăria opiniunilor. Cu excepţia unor oaze şi insule, spaţiul public al României de azi e o arenă a vehemenţei pulmonare, a punctului de vedere urlat, a părerii pe care-o lansezi fără să ţi-o ceară nimeni, a excesului decibelic, a logoreei îndeobşte ţîfnoase. Integral in Dilema Veche

Revista 22. ‘Ionica’ Ghise si Crin Laurentiu, la razbelul constitutional. Andreea Pora

Il cheama Ioan, dar Securitatea l-a botezat “Ionica”. Comoditate sau lipsa de imaginatie a racolatului? Voiculescu a marturisit ca si-i l-a ales singur pe “Felix”. Probabil o favoare facuta ofiterilor care lucrau la Dunarea. Deputatul PSD Ciprian Nica raspundea la “Bratosin”. Toti trei se ocupa astazi de revizuirea Constitutiei. Sub inalta obladuire a lui George Crin Laurentiu Antonescu, despre care gurile rele zic ca ar fi si el un “Porumbacu” ratacit si nedovedit. Si chiar daca nu-i, securimea intreaga ar fi oricum mindra, caci, iata, candidatul la prezidentiale il poarta pe Ceausescu in suflet. L-a reabilitat ca nimeni altul. “Ceausescu a fost de dreapta”. Adica, liberal. Adica, de-un leat cu Bratienii. Ce frumos!

Te-ai astepta, la un asa trecut luminos, ca tovarasii sa strecoare in Noua Constitutie Antonesciana un articolas prin care, de exemplu, la drepturile omului sa figureze si cele ale turnatorilor. La pensii, decoratii si manuale de istorie omagiale. Aiurea ! Revizionistii se lupta cu prezentul si viitorul. Cu inamicii zilei : procurorii.

In privinta asta, trebuie admis ca Ghise isi depaseste colegii intru note informative. Un amendament marca « Ionica » vrea ca procurorii, toti, de la Caracal la Bucuresti, sa fie alesi de poporul suveran, prin vot direct si universal. « Art.131 -(21) Procurorii sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, la propunerea organizaţiilor profesionale din domeniu, conform legii.” Alesi, dar nu oricum, ci la propunerea Vioricai Costiniu, a Nataliei Roman si altor asociatii profesionale Useliste. De aici incolo, treaba merge unsa. Va dati seama ce palpitant ar fi ? Cum s-ar mai benocla clanurile mafiote pe liste sa gaseasca procurorii aia mai cuminti, mai intelegatori, mai sensibili la o spaga, la o amenintare. Ce lobby ar face ? Motivatia lui Ghise nu e greu de inteles, concursurile organizate de CSM trebuie desfiintate pentru ca nu pot fi controlate 100%. Integral in Revista 22.

Deutsche Welle. Libertatea asediată. Petre M. Iancu

Sub ochii românilor se lucrează la o revizuire a constituţiei ce riscă să extindă nelibertatea postcomunistă, garantând betonarea societăţii pe termen foarte lung.

Preconizata transformare a parlamentului într-o instanţă capabilă să încalece justiţia, ai cărei slujitori neobedienţi să poată fi traşi la răspundere de oligarhi înstăpâniţi peste senat, spune mult despre constituţia care li se pregăteşte românilor. La fel de elocvente sunt compoziţia Comisiei de revizuire a constituţiei; excluderea de la elaborarea ei a intelectualilor neîncolonaţi; reintroducerea delictului de presă; reducerea trufaşă a cvorumului necesar validării unui referendum şi câte şi mai câte.

Că restrângerea masivă a libertăţii româneşti se va produce la umbra unor alegeri libere de felul celor care au condus la formarea actualei majorităţi constituţionale nu atenuează defel tragedia acestui fatal recul. Care nu e fără precedent. România nu e nici singura nici prima ţară cuprinsă de îngheţ în plină vară.

Şi nici direcţia în care au luat-o Bucureştii, judecând după tentativa reformulării unui paragraf al constituţiei care urma să discrimineze minorităţile sexuale nu e nouă. Ea aminteşte de avansul fascismului clerical în zone din imediata ei vecinătate. Căci la frontierele răsăritene, ori la miazăzi de România continuă coborârea în infernul integrist al dogmatismului religios. Al islamismului agresiv şi al ortodoxismului expansiv şi fundamentalist. Integral la Deutsche Welle.

Capital. Şantajul şi etajul. Claudiu Şerban

Grea e viaţa unui administrator de firmă de media! De când s-a prăbuşit piaţa de publicitate, mulţi căpitani de vas din acest domeniu s-au trezit că ambarcaţiunea de sub ei s-a cam aşezat cu burta pe nisip. În lipsa banilor, care au cunoscut un reflux de câteva ori mai rapid decât viteza cu care au irigat piaţa, orice om cu simţul răspunderii s-a apucat de restructurări şi „reinventări“ de tot felul. (Mai puțin dl Patriciu, care era prea ocupat să pozeze în Oracolul Presei şi care a topit zeci şi zeci de milioane – ai lui şi ai altora – pentru un ziar care este astăzi codaşul presei şi mai vinde doar vreo 12.000 de exemplare). Despre acest fenomen nu se învaţă la nicio şcoală de business din lume: piaţa comercială tradiţională pur şi simplu s-a evaporat! Nu era niciun secret pentru nimeni din presă că a existat, există şi va continua să existe o aşa-numită piaţă a influenţei.

Orice om cât de cât cu experienţă ştie că între subiectele lansate de politicieni într-un discurs izolat şi prima pagină a unui ziar de a doua zi există, de cele mai multe ori, o legătură nevăzută, care are de-a face cu strategii politice şi cu interese ale grupurilor pe care aceştia le reprezintă. Dacă nu eşti în titluri, nu exişti, se spunea pe timpuri. Dacă nu apari la televizor, nu te ştie nimeni, se spune astăzi, când pe piaţa din România există un ciorchine de televiziuni care se autointitulează „de ştiri“. Integral in Capital.

Hotnews. Visul american incepe sa fie visat in chinezeste. Vlad Mixich

Coincidenta sau nu, e graitor faptul ca cei mai puternici doi lideri politici ai lumii de astazi nu mai poarta prenume de provenienta europeana. Jinping si Barack, barbatii care conduc China si Statele Unite, s-au intalnit la sfarsitul saptamanii trecute in California pentru “o reuniune istorica care incearca, nici mai mult nici mai putin, sa croiasca o noua ordine mondiala”.

Formularea apartine unuia dintre cele mai influente ziare din Europa, batranul continent unde istoria NU se mai face, ci doar se observa.

Diplomatia Americana arata ceea ce nu poate spune

Desi traiesc pe continente diferite si conduc sisteme politice cum nu se poate mai deosebite, intre Xi Jinping si Barack Obama exista mai multe punti de legatura decat in toate celelalte perechi prezidentiale sino-americane care i-au precedat. Presedintele Chinei a petrecut in tinerete cateva luni in statul american Iowa, perioada din care provine pasiunea sa pentru filmele de razboi americane.

Fiica sa studiaza la Harvard, fiind unul dintre cei 190.000 de studenti chinezi din SUA (fata de 20.000 de studenti americani in China). Chiar si carierele celor doi sunt, dintr-o anumita perspectiva, similare. Ambii au intrat inca din tinerete in elita conducatoare a tarii lor: Xi, ca fiu al unui important lider comunist, Obama ca bursier la Harvard, pepiniera politica a Statelor Unite.

Americanii il curteaza pe Xi Jinping de cel putin doi ani, atunci cand vicepresedintele Joe Biden a mers special in China pentru a-l intalni pe cel care era atunci numarul 6 in ierarhia Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez. Anul trecut, cand inca nu era presedinte, Xi a avut parte de o intalnire de 90 de minute cu Barack Obama, eveniment iesit din rigorile protocolului de la Casa Alba.

Toate detaliile intalnirii organizate la sfarsitul saptamanii trecute au incercat sa construiasca imaginea unei amicitii intre cei doi lideri: absenta cravatelor din vestimentatie, plimbarea relaxata pe frumosul domeniu californian si chiar numele acestuia, Sunnylands – tinuturile insorite.

Dar aceasta lunga succesiune de artificii protocolare are darul sa transmita un mesaj non-verbal extrem de important: Statele Unite nu mai sunt singura superputere, China alaturandu-se in fruntea unei lumi bipolare. Cariera politica a lui Barack Obama s-ar incheia instantaneu daca ar avea indrazneala sa verbalizeze aceasta realitate. Integral la Hotnews

Conform datelor transmise de BBC, Hassan Rouhani, candidatul moderaţilor şi al reformatorilor din Iran are sanse de a deveni viitorul Presedinte al Iranului dupa primul tur de scrutin cu o majoritate de 50,7% din voturile numarate pana acum. Al doilea clasat este primarul din capitala Teheran, Mohammad Baqer Qalibaf, cu doar 17%. Dacă Rouhani va rămâne la acest procent, cei doi nu se vor întâlni într-un al doilea tur de scrutin. Alegerile au fost prelungite până la ora 23.00 ora locală, pentru a putea permite mai multor iranieni să se prezinte la urne. Potrivit datelor din Iran, prezenţa la vot a fost de 80%.Rouhani a primit sprijin înainte de alegeri după ce un alt candidat reformist, Mohammad Reza Aref s-a retras din cursă, la sfatul fostului preşedinte Mohammad Khatami.

Victoria lui a fost posibila deoarece asa numitii conservatori şi-au risipit voturile, neizbutind să se concentreze în jurul unui singur candidat, respectiv Qalibaf sau Saeed Jalili, aflaţi săptâmâna trecută în topul sondajelor de opinie. Hassan Rowhani a dorit o detensionarea a relaţiilor cu Statele Unite, declarând că – dacă va ajunge preşedinte – va încerca o reluare a acestora, bazată pe dialog, pe încredere şi respect reciproc. Ca fost negociator (până în 2005, când la putere a venit Ahmedineajd) al dosarului nuclear, Rowhani a declarat: ”Iranul are un program nuclear eminamente pacifist, aflat sub control internaţional, un program legal şi de necontestat.

Rouhani a atras mulţi liberali pro-occidentali, promiţând reforme, eliberarea prizonierilor politici, garantarea drepturilor civile şi revenirea la demnitatea naţiunii. Problema principala a lui Hassan Rouhani este Constituţia Iraniana – atribuţiile preşedintelui Iranian se limitează la ale unui premier, ghidat îndeaproape de Liderul Suprem. Iar Ayatollahul Khamenei nu cred ca este dispus la concesii, nici pe plan intern şi cu atât mai puţin pe plan international.

Rouhani vorbeşte fluent engleza, germana, franceza, rusa şi are un doctorat în drept la Universitatea din Glasgow.

Frédéric François Chopin s-a nascut pe 1 martie 1810 , ca fiu al unei poloneze şi al unui expatriat francez. Chopin este considerat drept unul dintre cei mai prolifici şi influenţi compozitori de muzică de pian din toate timpurile. La varsta de 20 de ani pleaca la Paris unde isi va consolida reputaţia ca interpret, profesor şi compozitor, adoptând totodată numele de „Frédéric-François”.

Pianul se regăseşte pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un rol exclusiv, iar compoziţiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. El dezvolta forme muzicale precum balada sau elegia, însă cele mai signifiante inovaţii sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna şi preludiul. Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica clasică a secolului XIX. În plus, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa; mazurcile şi polonezele sale reprezintă chiar şi astăzi baza muzicii clasice naţionaliste poloneze.

La Paris, Chopin intalneste artiştii de marcă ai generatiei lui – Heinrich Heine, Alfred de Vigny şi Eugène Delacroix. Face cunoştinţă cu unii dintre cei mai reputaţi pianişti ai vremii, dintre care Friedrich Kalkbrenner, Ferdinand Hiller şi Franz Liszt, formând totodată prietenii cu compozitori precum Hector Berlioz, Felix Mendelssohn, şi Vincenzo Bellini (alături de care este înmormântat în Cimitirul Père Lachaise).

În perioada petrecută la Paris, Chopin participă la un număr important de concerte dar întreprinde vizite şi turnee variate în această perioadă. În 1834, alături de Hiller, vizitează un festival muzical organizat la Aachen de către Ferdinand Ries. Cei doi îl întâlnesc pe Mendelssohn şi alături de acesta vizitează oraşele Düsseldorf, Koblenz şi Köln, bucurându-se de compania fiecăruia şi interpretând muzică împreună.

În 1836 Chopin se logodeşte cu o poloneză în vârstă de şaptesprezece ani, Maria Wodzińska, a cărei mamă a insistat ca logodnica să fie păstrată secretă. Anul următor, familia fetei întrerupe această relaţie. În 1836, în cadrul unei petreceri organizate de către Contesa Marie d’Agoult, amanta compozitorului confrate Franz Liszt, Chopin o întâlneşte pe Amandine-Aurore-Lucile Dupin, Baronesa Dudevant, cunoscută mai bine după pseudonimul acesteia, George Sand. Era o scriitoare romantică franceză, cunoscută pentru numeroasele sale aventuri amoroase cu Prosper Mérimée, Alfred de Musset (1833–1834). În perioada 1837 – 1847 are o relaţie tumultoasă cu George Sand. Cuplul are o apropiată relaţei de prietenie cu pictorul francez Delacroix, autor al unui portret al celor doi. Un episod notabil din timpul relaţiei se desfăşoară în cursul iernii turbulente şi mizere petrecute la Mallorca (1838–1839), acolo unde cuplul întâmpină probleme de acomodare, ajungând să fie găzduiţi în cele din urmă la mănăstirea din Valldemossa.

Vremea neprielnică are un impact serios asupra stării de sănătate şi asupra bolii pulmonare cronice a compozitorului. Atât de serios încât – pentru a îşi salva viaţa – se întoarce alături de George Sand şi cei doi copii ai ei către ţărm, la Barcelona, iar mai apoi la Marsilia, unde petrec câteva luni pentru recuperare. Deşi starea sa de sănătate se ameliorează, recuperarea nu va fi niciodată completă. În stilul caracteristic, se plânge în privinţa incompetenţei doctorilor din Mallorca: „Primul mi-a spus că sunt pe moarte. Al doilea mi-a spus că am avut ultimul răsuflu, iar al treilea mi-a spus că eram deja mort”.

Chopin petrece verile din perioada 1839 – 1843 la proprietatea scriitoarei din Nohant. Reprezintă o perioadă liniştită şi productivă pentru compozitor. Aici compune Poloneza în La bemol major, Op. 53 „Eroica”, una dintre capodoperele sale. n 1845 se naşte o problemă serioasă în relaţia dintre Chopin şi Sand, odată cu deteriorarea suplimentară a sănătăţii lui. Lucrurile se înrăutăţesc în 1846 din pricina problemelor familiale; acesta este anul în care Sand publică Lucrezia Floriani, operă nefavorabilă lui Chopin. Povestea tratează relaţia dintre o actriţă bogată şi un prinţ cu o stare de sănătate slăbită. Se poate interpreta că inspiraţia pentru cele două personaje a pornit chiar de la cei doi.

Frédéric Chopin moare pe 17 octombrie 1849 la vârsta de 39 de ani cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară.

Nota: Romantismul a fost o mişcare artistică apărută în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea în Europa, ocupand o mare parte si din secolul al XIX-lea. Reactie la raţionalismul care marcase perioada neoclasică, iniţial a fost doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul in cateva decenii va lua forma unei mişcări cu stil si canoane  specifice. Autorii romantici au scris din ce în ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umană, iubirea tragică, ideile utopice. Dacă secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate şi raţiune, începutul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emotivitate si sentimentalism. Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte şi a marcat în special literatura şi muzică. Unul dintre principalii compozitaori romantici a fost  Frédéric Chopin.

Vladimir Horowitz – Sonata de Pian No. 2

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OYG-Q-TlC8E]

Martha Argerich –  “Poloneza  N°6 Eroica”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KCSEwfqs-VM]

Articolul a fost publicat la data de 28 mai 2011 pe Politeia Veche

Cele dintâi publicaţii româneşti  au fost “Curierul Românesc” – 1829, “Albina românească” – 1829 si “Gazeta de Transilvania” – 1837. Toate trei   au fost ziare care tratau ştiri politice, documente oficiale si veşti despre comerţul local.

Se poate vorbi cu adevarat despre o presa romaneasca numai dupa 1848. Din acest an presa devine patriotica si intr-un fel putem vorbi de romantismul-politic al presei. Ambele ziare predominante in aceasta perioada sunt oficioase ale partidelor politice. “Timpul“, ziar al Partidului Conservator, la care au scris si la care au fost angajati Mihai Eminescu si I.L. Caragiale si “Romanul“, condus de C.A. Rosetti, care era ziarul oponentului ideologic, Partidul Liberal. De obicei nu produceau castig si nici nu isi plateau colaboratorii, in afara de cativa angajati si ei platiti numai cand erau bani. In redactiile instalate uneori in doua-trei camarute  insalubre lucrau multi dintre scriitorii vremii. Inainte de Unirea din 1859 se poate diferentia ziaristica Bucurestiului, vitriolica defaimatoare de cea a Iasului – mai sobra si moralista, ambele insa net diferite de didacticismul presei Ardelene, aparute la Brasov, Sibiu si Cluj. Prima presa de scandal aparuta in Romania, daca doriti strabunul tabloidului romanesc, a aparut in Bucuresti si se numea “”Nichipercea” (Dracul) si era plin de texte si caricaturi veninoase care nu crutau nici pe politicieni si nici monarhia.

Ziaristica moderna in Romania va incepe in anul 1884, cand va apare primul ziar cu adevarat “profesional.” Italianul Luigi Cazzavillan, stabilit in Romania, va incepe publicarea “Universului”. Ziarul Universul va apare neintrerupt pana la 5 noiembrie 1916. Universul isi va reinnoi aparitia la doi ani dupa terminarea primului razboi mondial, existand pana in anul 1953, cand va fi suprimat de comunisti. Universul a fost pe departe cel mai popular ziar din Romania. Dupa Cazzavillan, a fost condus de N. Dumitrescu-Campina iar ultimul sau proprietar, refugiat in 1944 in strainatate, Stelian Popescu, l-a transformat in anii interbelici intr-o masina de de santaj de toate felurile si produs bani. Palatul “Universului” construit pe Strada Brezoianu, modern pentru acele vremuri si totodata impunator, cu o vasta tipografie la subsol si zetarie la etajul intai, este dovada  de netagaduit a prosperitatii de care sa bucurat acest ziar.

Jurnalismul Romanesc prinde aripi in perioada premergatoare a primului razboi mondial (1914-1916).  Antanta si Puterile Centrale, care doreau fiecare sa intram de partea lor in razboi, au investit sume mari de bani in unele ziare, pentru a influenta opinia publica si pentru a atrage Romania fiecare de partea lor. Cheltuielile cele mai mari le-au facut Puterile Centrale (germanii si austriecii). Ziarul “Seara“, in care s-au pompat sume mari, la care a colaborat Arghezi, condus de C. Bogdan-Pitesti, a desfasurat o intensa campanie pro-germana. Dupa ocuparea Bucurestiului de catre trupele germane, in toamna anului 1916, echipa de redactori si colaboratori, inclusiv Arghezi si dramaturgul Mihail Sorbul, a trecut la “Gazeta Bucurestilor” (“Bukarester Tagesblatt”), publicatia ocupantului. La sfarsitul razboiului, Tudor Arghezi a fost arestat cu stigmatul de “colaborator”.

***

Nota Istorica: Primele Ziare

Curierul Românesc a apărut la Bucureşti la 8/20 aprilie 1829, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu. Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată, gazetă care pune bazele presei româneşti. Cu unele întreruperi, ziarul a apărut până la data de 12 decembrie 1859,fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romanov . Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, comandantul armatelor ruseşti, care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. Iniţial, gazeta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureştilor.

Gazeta de Transilvania a fost primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania. Întemeiat de George Bariţiu, a apărut la Braşov, la 12 martie 1838, sub titlul de „Gazeta de Transilvania”. De la 3 ianuarie 1849 s-a numit „Gazeta transilvană”, iar de la 1 decembrie 1849 „Gazeta Transilvaniei”. Între 1 ianuarie şi 25 iunie 1838 a avut ca supliment „Foaie lietrară”, iar între 2 iulie 1838 şi 24 februarie 1865 „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

Albina Românească a fost o gazetă politico-literară. Apare la Iaşi, bisăptămânal (1 iunie 1829 – 3 ianuarie 1835; 3 ianuarie 1837 – 2 ianuarie 1850). Proprietar şi redactor Gh. Asachi. Publică suplimentul literar Alăuta Românească.  După Courrier de Moldavie, tipărit la Iaşi în limba franceză, Albina Românească este primul ziar în limba română din Moldova, care alături de Curierul Românesc redactat de I. Heliade Rădulescu, la Bucureşti, şi de Gazeta de Transilvania a lui G. Bariţiu de la Braşov pune bazele presei periodice româneşti.

***

Politică de Ion Luca Caragiale – apărut în 1893

– Domnule, mai trebuie materie, îmi zice tipograful.
– Multă?
– Multă.
– Bine, aşteaptă.

Poftim – zic eu în gându-mi – poftim de scrie mofturi fără inspiraţie. A! de ce n-am avut bunul gând să scoatem un ziar politic grav, în loc de Moftul ăsta! Ce abundentă materie! Ce comodă viaţă! şi ce onoare! Ce satisfacţie morală! Un redactor grav, al unei gazete grave – asta este o situaţie socială înaltă… Dar nişte moftangii!

Da, dar avem satisfacţia că…

– Domnule, mă-ntrerupe zeţarul, să mai aştept?
– Da, să mai aştepţi, şi dacă asta te osteneşte prea mult, fii bun şi dă-mi o idee, o inspiraţie… Ce rubrică lipseşte?
– “Politica”.
– “Politica”? aşteaptă… Mă execut la moment!

Şi încep să scriu şi dau filă cu filă pe nerăsuflate acestui monstru de zeţar, care se hrăneşte cu manuscris… Brrr! murdară hrană!

Legea maximului

Destul!

Naţiunea este sătulă de turpitudinile, mişeliile, jaful, corupţiunea, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloşia şi scârba acestui regim poreclit conservator, regim vitreg şi căzut, corupt şi corupător, infam şi infamant. Naţiunea e sătulă: Destul!

Ce vor oamenii-strigoi, ieşiţi din tenebrele reacţiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros şi sânge?

Vor oare să arunce ţara pe calea desperării, pe calea deznădejdii, pe calea exasperării, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistenţă? O vor aceasta? să ne spună.

Până atunci le zicem încă o dată: destul – Naţiunea este sătulă de faptele voastre!

– Dar bine, domnule – zice zeţarul, venind cu corectura – ăsta este un articol de opoziţie, şi mi se pare că Moftul nu e ziar opozant; aţi făcut poate greşală.
– Tovarăşe – răspund eu ca un adevărat socialist – ai dreptate; am făcut o greşală pe care trebuie s-o repar. Mergi şi culege şi aceasta:

Legea maximului

Domnii colectivişti sunt incorijibili şi imposibili.

După ce Naţiunea, sătulă de turpitudinile, mişeliile, jaful, corupţiunea, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloşia şi scârba acelui regim poreclit colectivist, regim vitreg şi căzut, corupt şi corupător, infam şi infamant, după ce Naţiunea sătulă le-a strigat destul! ce mai vor oamenii ieşiţi din tenebrele demagogiei la lumina zilii? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, tibişir şi sânge?

Vor oare să împingă pe guvern la măsuri desperate, deznădăjduite, exasperate, pe calea celor mai extreme măsuri pentru apărarea ordinii? O vor aceasta? să ne-o spună.

Până atunci, le zicem încă o dată, destul… Naţiunea este sătulă de frazele voastre!

– Domnule, mai trebuie materie.
– Să se usuce cerneala aceluia ce a pronunţat aceste cuvinte! Mai trebuie! mai trebuie! strig eu exasperat. Dar crezi tu, tovarăşe, că mintea mea este o fântână nesecată? Ţi-am dat două articole de fond, de vederi şi de forme aşa de deosibite, şi tot ţi se pare că nu-i de ajuns!… Cât mai trebuie?
– O bucată mică.
– Aşteaptă:

Legea maximului

Întrebăm pi Lascar Catargi, racul din Menajeria regală, pănă cănd cu enfamiile? Pănă cănd, călcănd peste cuvântul de onoare ce m-a tradat când mi l-o spus în şedinţa solemnă pi care s-o giurat la Ieşi cu opoziţia unită, care guvernul o fost combătut din cauza enfamiilor, că Shylockul încoronat, papistaşul catolic împreună cu nepoţelul seu nu vor mai capata nouă domenii, sau daca o minţit atunci, să vină să ne spună acuma ca să ştie publicul, să ştie ţara cu ce ramolit bătrân avem a face!

Voi stigmatiza…

*

– E destul atâta, mă-ntrerupe zeţarul.
– Crez şi eu! numai eu ştiu cât am muncit

Cine considera ca “globalizarea” a inceput acum cateva decenii este un neavizat sau un inocent. Globalizarea a inceput aproape de formarea primelor civilizatii sedentare. Turmele pastorilor migratori calcau pamanturile agricultorilor, care la randul lor cereau protectia asezamintelor urbane apropiate cu care traiau in relatii simbiotice. Amestecul de interese si conditii de trai, atat de bine descrise in relatiile dintre Cain si Abel (Geneza 4:2-8), au fortat omenirea sa se miste intr-un perpetuum material care a determinat pana la urma un perpetuum cultural. Cine crede ca Iudaismul, Crestinismul sau Islamul au fost create intr-un loc anume, de niste anumiti oameni, greseste. Totul s-a nascut din acest perpetuum cultural, aceasta globalizare antica prin modificarea si adoptarea miturilor stravechi si crearea altelor noi.

Nu exista nici o formula acceptata in mediile academice legata de etnogeneza israelitilor antici, nici una acceptata legata de religia lor antica si nici macar de sursele stravechi ale povestirilor biblice. Pentru un credincios lucurile sunt simple. Biblia este divina, scripturile sunt sfinte si Dumnezeu “este cel care este” impreuna cu Fiul si cu Sfantul Duh. Nici macar o clipa nu vreau sa se creada ca acest micro eseu contazice crezul crediciosilor oricare ar fi credinta lor. Intentia mea este de a conclude si de a emite optiuni legate de o carte fundamentala (dupa parerea mea) despre care am vorbit in ultimele  zile, carte care din nefericire a fost “macelarita”, cenzurata si exclusa din patrimoniul biblic.  Cartea lui Enoh este o productie literara creata in secolele imediate dinaintea aparitiei Crestinismului. Cartile care compun aceasta colectie au fost scrise de cel putin 4 autori in timpuri diferite, in care fiecare si-a expus opiniile religioase, mistice si culturale. Este clar ca aceasta colectie a fost scrisa inaintea lui Iisus, cu o probabilitate mica ca o parte ar putea include invataturile lui. Cartea este fara dubiu sectariana fata de iudaismul masoretic (tradiţional, traditionalism, termenul vine din Ezekiel 20:37). Contactul dintre traditia Greaca si cea Iudaica a nascut nu numai antagonism, a nascut si apropiere.

Cartea lui Enoh reprezinta antagonismul fata de traditia greaca, asa cum cartea canonica in traditia Ortodoxa a VT, Ecclesiasticul sau Cartea Intelepciunii lui Ben Sira (considerata de evrei si protestanti apocrifa) reprezinta apropiere fata de cultura Greaca. Iisus si Crestinismul Primar au fost impotriva adoptarii normelor si sintagmelor culturale grecesti. Cartea lui Enoh ridica supozitia ca Iisus a devenit ceea ce a fost dupa o asteptare de un secol si jumatate si probeaza existenta unor secte proto-crestine in societatea iudaica la sfarsitul celui de al doilea Templu. Cartea lui Enoh indica si probabilitatea ca Esenienii au fost primii Crestini si ca Ioan Botezatorul intr-adevar a fost premergatorul. In fine, Cartea lui Enoh a descis si ipoteze teologice despre care vom vorbi poate alta data.

Cartea Slavona a lui Enoh, denumita  si 2 Enoh sau Secretele lui Enoh,   este  o carte  Gnostica descoperita in secolul al 19-lea. Manuscrisul in Slavona veche  dateaza din secolul al 14-lea si a fost clar de la inceput  ca are un text grec drept sursa. Textul are doua redactari: una lunga de 70 de versete,  cealalta scurta de 24 de versete. Fragmente din textul Grec gasite in anii ‘20 ai secolului trecut au  indicat  clar existenta unui text si mai vechi in  Ebraica sau Aramaica. Textul Grec este plin de cuvinte de origina semita (semitice), exemple fiind:  Refaim = Fantome (ingerii raului);   Ofanim = ingerii binelui;  Rakia Arabot = Cerul inferior (de jos), etc.  La Qumran s-au descoperit la mijlocul  anilor ‘50 al secolului trecut in pestera no. 11 un fragment catalogat drept 11Q13, identic cu versetele 69-73 din textul  2 Enoh si care a fost denumit Rugaciunea lui Melehtzedek  (Exaltation of Melchizedek or 2EM). Evreii, crestinii si islamicii  il considera pe Melehtzedek  (literal, Regele cel drept), regele Salemului (numele pre-israelit al Ierusalimului), drept aliatul si binefacatorul lui Abraham “tatal natiunilor”. Despre portretul lui Melehtzedek , considerat sfant al bisericii Armene si comemorat in fiecare 30 iulie si sfant al bisericii catolice si comemorat in fiecare 26 august, vom discuta poate  intr-un articol  viitor.

Cartea 2 Enoh (Cartea Slavona a lui Enoh sau Secretele lui Enoh) este punctul de referinta al ramificarii Iudaismului sectarian in Iudaismul Gnostic (Traditia Setica – de la Set; fiul nascut al lui Adam si Eva dupa moartea lui Abel, Geneza 4:25 ff.) Crestinismul Ortodox (nu in sensul actual al cuvantului Ordodox, ci al celui antic) si Gnosticismului clasic (iudaico-crestin-greco-pagan) Acest fragment este sursa literara a epistolei canonice, parte din Noul Testament, sub numele de “Epistola catre Evrei a Sf. Apostol Pavel”. Versiunea Gnostica a aceleasi surse a fost gasita la Nag Hammadi si face parte din “Biblia Gnostica”.

Cartea 2 Enoh (Cartea Slavona a lui Enoh sau Secretele lui Enoh)  descrie decizia lui Dumnezeu de a dezvalui lui Enoh secretele creatiei, secrete care nu au fost dezvaluite nici ingerilor care au contribuit la aceasta creatie. In afara de cuvantul “secrete”, in carte este decrisa conversatia ca una “faţa-în-faţa”. Aceasta expresie este amintita in scripturile Abrahamice numai in legatura cu Moise si Iisus (la Evrei si Crestini) si Muhammad (la Islamici). Dezvaluirile lui Dumnezeu lui Enoh, contin:

1.  Inaintea creatiei, Dumnezeu a hotarat crearea unui fundament pentru creatia sa;
2. Dumnezeu a comandat ca invizibilul sa devina vizibil, adus  din negura timpului si a locului;
3.  Dumnezeu a comandat marelui Eon (vezi definitia DEX) pe numele lui Adoil, sa coboare si sa se dizolve (dezintegreze), aratand si facilitand creatia Domnului;
4.  Dumnezeu a creat un “tron” (in sensul unui loc de existenta fizica), unde a ordonat “luminii” sa devina fundamentul tuturor lucrurilor inaltate (elevate);
5.  Dupa care Dumnezeu a ordonat celui de al doilea Eon, Arukhas sa construiasca fundamentul “locurilor de jos”;
6. Din ape Dumnezeu creaza structura pamantului si face diferenta intre apa si uscat.
7.  Dumnezeu creaza crerul, planetele si soarele;
8. Din foc Dumnezeu creaza armatele celor “fara de cap” (probabil a nevertebratelor);
9. Dumnezeu creaza vegetatia, pestii, reptilele; pasarile si animalele (mamiferele);
10. Dumnezeu creaza omul.

Este clar ca aceasta carte incearca sa rescrie Geneza (Facerea) in sensul Gnostic, tot clar este ca sursa este sectariana Iudaica pre-70 i.Hr (distrugerea templului), si ca din aceasta secta vor evolua elemente spre Gnosticismul clasic, Crestinismul primar sau se vor reintoarce (intr-un fel) la Iudaismul traditional, punand bazele literaturii pre Cabaliste (literatura “palatelor”- Hekchalot), care de altfel va genera Cartea lui Enoh-3 in Evul Mediu.

Enoh 3 este de fapt linia de despartire de gnosticismul, sa-l denumim sincrezia “Iudeo-Crestina-Pagana”, pagana in sensul Greco-Roman. Din acest moment se despart apele, masa Gnostica va migra spre Crestinism, incercand sa-si impuna doctrinele. Vor fi eliminati in final, in Conclavul (conciliul) de la Nicea in 325. Gnosticismul Pagan va migra spre Neo-Platonismul lui Plotonius si scoala lui pe la sfarsitul secolului al 3-lea. Gnosticismul Ebraic se va dilua in invataturile mistice ale cabalei.

Enoh 3, numit si “Cartea Palatelor” (Hechalot = palat/templu), numita si“Cartea Rabinului Ismael – Mare Preot”, numita si “Revelatia lui Metatron“, este o carte pe care majoritatea academicilor o dateaza la o data paralela cu Talmudul Babilonian, adica secolele V-VI d.Hr. Personal o datez mai tarziu cu un secol sau doua, adica secolul VII-VIII d.Hr. Fara doar si poate, autorul cartii a fost un om invatat, poate din elita celor invatati. Cartea este scrisa intr-o Ebraica (aproape) Biblica, trebuie mentionat ca la timpul scrierii cartii ne aflam la minimum 4-5 secole in care limba vorbita si scrisa era Aramaica, Greaca sau Latina, exista urme de Greaca si Latina folosite ca neologisme, fara nici o indoiala textul original este Ebraic. In aceasta carte, Enoh devine inger si numele lui va fi Metatron si cum marele Gershom G. Scholem, in “Major Trends in Jewish Mysticism” (Orientari Majore in Misticismul Iudaic) (1941/1961) p. 67 scria:

Enoh, al carui corp  va fi transformat in foc, si privirea ochilor lui in lumini sclipitoare, si din adancul ochilor vor ţâşni vălvătăi si pe care Dumnezeu il va aseza pe tronul de langa tronul gloriei si el va fi numit Metatron. (traducerea mea aproximativa)

Am ajuns la sfarsitul literar al misticismului comun Iudeo-Crestin, de aici incolo fiecare religie o va lua pe drumul mistic propriu. Crestinii il vor avea pe Nazianzus, Chrysostom, Cassian, Dionysius Areopagite, Thomas Gallus si altii. Evreii vor avea pe Isac Orbul, Abulafia, Azriel, Nahmanides si Luria. Crestinii si Evreii se vor intalni inca o data in ceea ce numim Cabala Crestina, pe timpul Renasterii, unde ne vom intalni cu maestri invatati ai renasterii. Vom discuta desprea asta intr-un posibil articol urmator.

Enoh-3, este cartea care finalizeaza corpusul Enohic, sustinand mai mult sau mai putin formarea a trei curente teologice diferite, primul va deveni mistica Iudaica, culminand cu Kabala (Cabala, Kabbalah). Al doilea, impreuna cu traditia filizofica si teologica Greco-Romana, numita si neo-Platonism, vor forma Gnosticismul clasic (Porphyry, Iamblichus, Proclus, Imparatul Iulian-apostatul, si Simplicius in secolul VI d.Hr); si in farsit al treilea curent – gnosticismul Crestin care a culminat cu ereziile manihiene ale lui Mani, a carui viata, apropierea si indepartare de Crestinism o cunoastem din vestitul Codex Manichaicus Coloniensis, scris in limba copta si descoperit la Asiut in Egipt si Arie (Arius), crestinul Berber, fost preot in Alexandria.

Similaritatile intre Enoh-3 si Enoh-1 sunt: (1) Enoh este urcat in ceruri intr-o vijelie cu ajutorul unui car de foc, asemanator profetului Ilie ( Enoh-3 6:1; 7:1); (2) Enoh este transformat intr-un inger ( Enoh-3 9:1-5; 15:1-2);(3) Enoh, acum ingerul Metatron, este inscaunat in ceruri (Enoh-3 10:1-3; 16:1); (4) Enoh primeste invataturile legate de creatia cosmologica (Enoch-3 13:1-2); (5) Enoh infrunta ostilul inger numit Azaz’el/Aza’el (Enoh-3 4:6; 5:9). Cam atat, deocamdata.

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. Sâmbătă, vremea va fi uşor instabilă în ţară. Cerul, variabil, va prezenta înnorări temporar accentuate mai ales după-amiaza şi în primele ore ale nopţii. Local în zona de munte, în estul şi sud-estul ţării şi pe arii restrânse în rest se vor semnala averse, însoţite de descărcări electrice şi de intensificări de scurtă durată ale vântului. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 23 şi 31 de grade, iar cele minime între 10 şi 21 de grade.

În Bucureşti, cerul va fi variabil, cu înnorări temporare după-amiaza şi în primele ore ale nopţii când vor fi condiţii de averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului. Temperatura maximă, în creştere, va fi de 29…30 de grade, iar cea minimă se va situa în jurul valorii de 17 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 4590 RON; 1 USD = 3. 3472 RON; 1 EURO = 1. 3322 USD; Francul elvetian 3. 6212 RON. Gramul de aur 148.4547 RON. Evolutia saptamanala o puteti citi aici.

Încasările din impozitul pe profit s-au prăbușit cu 26% : Bugetele pe luna mai – sub spectrul pierderilor din mediul de afaceri și bănci. Impozitul pe profit colectat de fisc în luna mai a acestui an a scăzut cu 26,2% (indice nominal) față de aceeași lună a anului 2012, fenomen care crește distanța dintre contribuțiile companiilor și cele ale salariaților la bugetul de stat. Astfel, ANAF a încasat – potrivit cifrelor făcute public de instituție – 334,6 milioane de lei în luna mai 2013, cu 118 milioane de lei mai puțin decât în aceeași lună a anului trecut. Potrivit unei mențiuni făcute de ANAF, circa un sfert din scăderea încasărilor la impozitarea profitului provine din bănci, care au raportat pierderi pe primele luni din 2013. Scăderi consistente de încasare (11,1%) s-au înregistrat și la accize, deși acestea au crescut, potrivit calendarului convenit cu Uniunea Europeană. Astfel, pe accize s-au încasat 1,697 miliarde de lei, cu circa 200 de milioane de lei mai puțin decât în luna mai 2012. Explicația autorităților este că scăderea provine îndeosebi de la tutun, unde sumele declarate/plătite de marii producători ar fi fost mai mici din cauza măsurilor acestora de creștere a stocurilor. Integral la Curs de Guvernare

România a înregistrat în mai cea mai ridicată inflaţie din UE. Inflaţia anuală din Uniunea Europeană a urcat în luna mai la 1,6%, în timp ce preţurile de consum din zona euro au crescut în medie cu 1,4%, iar România a înregistrat cea mai puternică rată de majorare a preţurilor din UE, potrivit datelor prezentate vineri de Eurostat.   În luna aprilie, inflaţia din UE a fost de 1,4%, iar cea din zona euro de 1,2%.   Cele mai scăzute rate ale inflaţiei din UE în luna mai au fost înregistrate în Grecia (-0,3%), Letonia (-0,2%) şi Cipru (0,2%). România a avut cea mai ridicată inflaţie din UE în mai, de 4,4%, urmată de Estonia (3,6%) şi Olanda (3,1%), se arată într-un comunicat al Eurostat, institutul de statistică al Comisiei Europene. Datele Eurostat se referă la indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC).Aduce Ziarul Financiar.

Politizarea TVR, consfinţită prin Constituţie. Şansele de depolitizare a televiziunii publice şi a radioului public devin practic nule, în urma adoptării unui amendament de către Comisia de revizuire a Constituţiei. Parlamentarii din Comisia condusă de Crin Antonescu au inclus în viitoarea Constituţie o prevedere prin care desemnează Senatul să numească  reprezentanţii posturilor publice de radio şi televiziune, în speţă Consiliul de Administraţie, iar plenul Camerelor numeşte preşedinţii acestor două instituţii. Ridicând la rang constituţional ceea ce până acum era prevăzut în legislaţia ordinară, Comisia face practic imposibilă depolitizarea celor două instituţii, cel puţin până la următoarea modificare a Legii Fundamentale. „Prin adoptarea acestui amendament se face un pas înapoi. Este o altă tensiune pentru că ni se spune că regula pentru legile organice este Camera Deputaţilor, care este Cameră decizională, în schimb boardul îl numeşte Senatul. Cu alte cuvinte, una face legea, altă Cameră numeşte boardurile. Este o restrângere a consultării, întrucât până acum ambele Camere puteau să decidă în privinţa boardului“, explică Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent. Integral in Adevarul.

Amendamentul de un miliard de euro din Constituţie. O modificare a Legii fundamentale propusă de PSD ar permite fondatorilor de universități private în curs de desființare să intre în posesia patrimoniului acumulat pentru care nu au plătit impozite. La propunerea senatorului PSD Ion Chelaru, joi, a fost adoptat un amendament la viitoarea Constituţie, care permite universităţilor să-şi gestioneze „direct şi nemijlocit patrimoniul”. În baza acestuia, persoanele care au fondat universităţi private pot intra în posesia patrimoniului lor, în cazul dizolvării instituţiei de învăţământ superior. Mai simplu spus, „băieţii deştepţi” din învăţământul superior privat şi-ar putea trece, peste noapte, pe numele lor, o avere imensă, construită în spatele unor fundaţii non-profit care nu au plătit taxe la stat. Surse din sistem susţin că în joc ar fi o avere de un miliard de euro, constând din terenuri şi clădiri acumulate de universităţile particulare în baza taxelor de şcolarizare, venituri care au intrat în bugetul instituţiilor private de în văţământ în regim de organizaţie non-guvernamentală, şi nu de societate comercială care este obligată să plătească impozite la stat. În martie anul trecut, preşedintele Băsescu a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu unele modificări aduse Legii educaţiei prin care se încerca fix acelaşi lucru. Adică, trecerea patrimoniului universităţilor private care au fost desfiinţate în proprietatea privată a membrilor fondatori. „Atunci Curtea Constituţională a res pins modificările, acum acestea sunt introduse direct în Constituţie pentru a nu mai putea fi declarate neconstitu ţionale”, a explicat o sursă din sistem. Integral in EVZ.

„Democraţia Costă” – Cât costă democraţia lui Băsescu şi cât a lui Ponta şi Antonescu. Traian Băsescu vrea parlament unicameral cu 300 de membri şi cere referendum cu repetiţie . USL nu renunţă la bicameral şi-şi face socotelile pentru o consultare pe o nouă Constituţie, cu Camera Deputaţilor şi Senat, prevăzute expres. Cât îi costă pe români? Două referendumuri, cel mult 42 de milioane de euro, dacă ar fi să luăm în calcul cea mai scumpă consultare, cea de anul trecut pentru demiterea preşedintelui – 21 de milioane. Nota de plată pentru parlamentarii în plus – 120 de milioane de euro în patru ani, potrivit calculelor gândul. După Revoluţie, în România au fost organizate, la nivel naţional, şase referendumuri, în cazul a patru dintre ele iniţiatorul sau cel vizat fiind Traian Băsescu. Primul referendum postdecembrist a avut loc în 8  decembrie 1991 pentru aprobarea Constituţiei României. Referendumul a fost organizat de puterea de atunci, reprezentată de FSN. La urne s-au prezentat 10.948.468 de alegători, dintre care 77,3% au optat “pentru” aprobarea noii Constituţii a României.  Următorul referendum a fost organizat 12 ani mai târziu, în 18 – 19 octombrie 2003, în timpul guvernării PSD, pentru revizuirea Constituţiei. Din cei 17.842.103 de alegători înscrişi pe liste au votat 9.938.441, reprezentând 55,7%. Pentru Constituţia revizuită au spus “Da” 8.915.022 (89,70%). Referendumul a costat 300 de miliarde de lei vechi, reprezentând, în principal, cheltuielile aferente celor 15.724 de secţii de votare, dar şi a popularizării lui cu vedete autohtone şi spoturi publicitare. Costurile s-au ridicat la 8,5 milioane de euro. Integral in Gandul

Propunerile României la CEDO: Motoc, Guţan şi Streteanu. România i-a propus, vineri, pe Iulia Motoc, Florin Streteanu şi Bianca Guţan pentru funcţia de judecător din partea României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, transmite Miniaterul Justiţiei printr-un comunicat de presă . Pe lista de rezervă se află Tudor Panţîru. Ministerul Justiţiei a anunţat, vineri, că în urma audierii candidaţilor înscrişi în procesul de selecţie pentru funcţia de judecător, în numele României, al Curţii Europene a Drepturilor Omului, Comisia de selecţie i-a propus pe Iulia Antonella Motoc, Bianca Andrada Guţan şi Florin Streteanu. Pe lista de rezervă a fost selecţionat Tudor Panţîru. Cele două liste au fost înaintate Guvernului, pentru aprobare şi transmitere către Parlament. Lista principală, pe care sunt trecuţi, în ordine alfabetică, Bianca Andrada Guţan, Iulia Antonella Motoc şi Florin Streteanu, va fi înaintată Consiliului Europei de către Guvern, după obţinerea avizului comisiilor juridice şi pentru drepturile omului din Senat şi Camera Deputaţilor, reunite în şedinţă comună. Judecătorul român la CEDO va fi ales de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, dintre cei trei candidaţi propuşi de Guvernul României. Potrivit procedurilor, candidaţii sunt intervievaţi de o subcomisie a Adunării, care face note de evaluare şi recomandări, după care membrii APCE votează, de obicei recomandarea subcomisiei. Criteriile esenţiale, pe lângă pregătirea juridică şi performaţele în domeniu, contează cunoaşterea la perfecţia a uneia dintre limbile folosite curent la CEDO, respectiv engleza sau franceza, şi înţelegerea celeilalte, deoarece deliberările sunt secrete (sunt folosite cele două limbi) şi nu au acces traducătorii. Integral in Romania Libera.

Seful DNA Slobozia a fost arestat preventiv. Dumitru Cristudor ar fi primit mita doua masini de piatra si zece pomi tuia. Anchetatorii germani l-au gasit pe internet pe cel care le sabota cercetarile. Instanta suprema a decis, vineri, arestarea preventiva pentru 29 de zile a sefului DNA Slobozia, Dumitru Cristudor, suspendat din functie, in dosarul in care acuzat de luare de mita si favorizarea infractorului, informeaza Mediafax. Judecatorii instantei supreme au admis propunerea procurorilor Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) si au dispusa emiterea unui mandat de arestare preventiva pentru 29 de zile pe numele lui Dumitru Cristudor. Decizia poate fi contestata de Dumitru Cristudor la Completul de cinci judecatori al instantei supreme.Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a incuviintat joi retinerea si arestarea preventiva a sefului DNA Slobozia, iar vineri a dispus suspendarea lui din functie. Seful DNA Slobozia, Dumitru Cristudor, a fost retinut joi, fiind acuzat de luare de mita si favorizarea infractorului, dupa ce ar fi ajutat trei persoane sa distruga acte ce puteau fi folosite ca probe intr-un dosar din Germania de evaziune fiscala, primind in schimb materiale de constructii. In urma audierilor de joi, de la sediul central al DNA, procurorii au dispus si masura obligarii de a nu parasi tara timp de 30 de zile in cazul Monicai Andronache, acuzata de complicitate la luare de mita, complicitate la dare de mita si favorizarea infractorului. In acelasi dosar este cercetat si omul de afaceri Daniel Vasile Taifas, pentru dare de mita si favorizarea infractorului. Anchetatorii germani l-au gasit pe internet pe seful DNA Slobozia, care le sabota cercetarile . Seful DNA Slobozia, Dumitru Cristudor, acuzat ca a sabotat o ancheta a autoritatilor germane in Romania si ca a ajutat mai multi suspecti sa distruga dovezi, a fost dat de gol de Google, relateaza Digi24. Integral aduce Hotnews

Delegaţie a Partidului Democrat Liberal din România, în vizită în China. Mai mulţi lideri ai Partidului Democrat Liberal din România efectuează o vizită oficială de o săptămână, în China. Delegaţia este compusă din preşedintele formaţiunii politice, Vasile Blaga, fostul premier al României, Emil Boc, prim-vicepreşedinţii Anca Boagiu şi Andreea Paul şi secretarul general al partidului, Gheorghe Flutur. Obiectivul vizitei, precizează un comunicat PDL, transmis presei din România, este stabilirea unor contacte în vederea realizării de parteneriate economice şi de afaceri pentru viitor”.[…] “Am venit în China, din nou, pentru a întări relaţiile cu colegii chinezi, cu Partidul Comunist Chinez, atât relaţiile pe linie de partid, cât şi relaţiile pe linie de administraţie. Chiar dacă noi suntem, astăzi, în opoziţie, sprijinim în continuare proiectele pe care le-am avut în comun cu partea chineză, atunci când eram la guvernare. Deci rămânem pe aceeaşi linie de relaţii excelente cu Partidul Comunist Chinez”, a declarat, joi, 13 iunie preşedintele PDL, Vasile Blaga, pentru Radio China Internaţional. El a spus că partidul pe care îl conduce este, acum, într-o perioadă de reconstrucţie. De aceea “am dorit să împărtăşim din experienţa vastă a Partidului Comunist Chinez, care îmi dau seama că este într-o permanentă reconstrucţie. Incredibil, dar colegii noştri chinezi, practic, şi asta mă bucură, împărtăşesc aceleaşi valori cu noi în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid, pornind de la necesitatea atragerii în partid a elitelor locale, pentru a da valoare organizaţiilor, cât şi a modului în care te raportezi la cetăţean”, a afirmat Blaga”. Integral CRI.ro

Va urez o zi buna!

Scandal urias in Bulgaria: presedintele si-a anulat vizita la podul Calafat – Vidin dupa ce Parlamentul a numit un controversat mogul media ca sef al serviciilor secrete. Opozitia cere alegeri anticipate, in tara au loc proteste. Presedintele bulgar trebuia sa participe vineri la ceremonia de inaugurare a podului Calafat – Vidin, la care au luat parte Victor Ponta si comisarul european Johannes Hahn. Potrivit agentiei de stiri Focus, noul sef al serviciului secret este Delyan Slavchev Peevski, o figura publica extrem de controversata. In 2007, fiind ministru adjunct intr-un cabinet condus de Serghei Stanisev, a fost dat in judecata pentru santaj. Presedintele Rosen Plevniev a avut o declaratie extrem de dura: “Dupa aceasta numire, increderea mea in guvern s-a terminat”. El a cerut Parlamentului sa-si retraga numirea “de urgenta” si a avertizat asupra “consecintelor negative pe termn lung pentru Bulgaria”, transmite Novinite. Peevski detine impreuna cu mama sa (fosta sefa a Loteriei de stat) un imperiu mediatic numit “New Bulgarian Media Group Holding”, care detine numeroase titluri de presa scrisa si online (Monitor, Politika), precum si televiziunea Balkan Bulgarian Television. Numirea lui Peevski a stirnit imediat reactii din partea ambasadorului britanic in Bulgaria, Jonathan Allen. Potrivit Digi 24, acesta s-a declarat ingrijorat de lipsa de transparenta privind alegerea lui Peevski. “Seful Agentiei pentru securitate este o functie extrem de sensibila pentru Bulgaria si partenerii ei internationali. Numirea a fost accelerata, fara audieri, dezbateri si fara ocazia de a afla despre candidat. De ce?”, a spus el. Novinite transmite ca premierul Oresarski si liderul socialistilor europeni, Serghei Stanisev, i-ar fi amenintat pe parlamentarii socialisti bulgari ca daca nu vor vota pentru numirea mogulului in fruntea serviciilor secrete, guvernul de stinga se va dizolva.Potrivit corespondentului Agerpres, la Sofia protesteaza peste 10.000 de oameni, in pofida ploii torentiale. Unii dintre demonstranti au aruncat cu fumigene si petarde in directia fortelor de ordine.  Integral aduce Hotnews

 Zeci de romi de origine română, evacuaţi din centrul Londrei de autorităţile britanice. Autorităţile britanice au intervenit vineri şi au evacuat aproximativ 70 de romi origine română staţionaţi în zona Park Lane din Londra, informează ziarul The Standard, în ediţia online. Poliţia a intervenit şi a confiscat saltelele şi cutiile de carton folosite de imigranţii care dorm în zona Park Lane. Aproximativ 70 de nomazi au fost evacuaţi, informează The Standard. Autorităţile suspectează că nomazii din zona Park Lane fac parte din reţele de cerşetorie şi furturi din buzunare. În ultimele luni, autorităţile londoneze au fost sesizate de mai multe ori de localnicii deranjaţi de imigranţii care dorm în zone publice din capitala Marii Britanii. Aduce Mediafax

Oficiali americani minimalizează eventualitatea unei zone de excludere aeriană în Siria. O zonă de excludere aerienă în Siria ar avea “inconveniente şi limite”, a subliniat vineri ambasadoarea americană la ONU, Susan Rice, în timp ce un consilier de la Casa Albă a spus că o astfel de măsură ar fi mai dificilă şi mai costisitoare decât în cazul Libiei, relatează AFP şi Reuters. Casa Albă a decis să-şi sporească sprijinul pentru opoziţia siriană deoarece preşedintele Bashar al-Assad a “încălcat clar o linie roşie” prin folosirea de arme chimice în conflict. Potrivit presei americane, responsabilii militari americani au propus guvernului să deschidă o zonă restrânsă de excludere aeriană care ar acoperi taberele de antrenament ale luptătorilor opoziţiei. Întrebată despre acest lucru, Rice a răspuns că “această opţiune are inconveniente şi limite de care suntem conştienţi şi de care vom ţine cont în decizia noastră”. “Nu excludem nicio opţiune, însă, pentru moment, nu a fost luată nicio decizie”, a adăugat Rice, care urmează să-şi părăsească în următoarele zile postul de ambasadoare pentru a deveni consiliera de securitatea naţională a preşedintelui Barack Obama. “Măsurile suplimentare pe care le vom lua vor depinde (…) de ceea ce va face să avanseze obiectivul nostru privind o soluţie politică negociată şi de ceea ce este în conformitate cu interesele americane”, a precizat ea. Susan Rice a mai spus că Washingtonul nu are nicio informaţie ‘fiabilă’ privind utilizarea de arme chimice de către opoziţia siriană. Pe de altă parte, Ben Rhodes, consilier adjunct pe probleme de securitate naţională în cadrul Casei Albe, a spus că va fi cu mult mai dificil şi costisitor să se introducă o zonă de excludere aeriană deasupra Siriei decât a fost în cazul Libiei, subliniind că SUA nu au un interes naţional în a urma această opţiune. “Considerăm că cea mai bună direcţie de acţiune este să încercăm să consolidăm o opoziţie moderată”, a afirmat el. Rhodes a adăugat că SUA nu vor să trimită trupe în Siria şi a precizat că instalarea unei zone de excludere aeriană deasupra ţării ar putea necesita un angajament militar american intens şi deschis . Agerpres.

ONU condamnă intervenţia luptătorilor străini în Siria. Merkel cere convocarea de urgenţă a Consiliului de Securitate. Forumul pentru Drepturile Omului din cadrul Naţiunilor Unite a condamnat implicarea luptătorilor străini în războiul civil din Siria, punând accentul pe forţele pro-Assad trimise de gruparea libaneză şiită Hezbollah. Cei 47 de membrii ai Consiliului ONU al Drepturilor Omului şi-a declarat vineri suportul pentru rezoluţia iniţiată de Statele Unite, Marea Britanie, Qatar, Kuweit, Arabia Saudită şi Turcia, cu 37 de voturi pentru, 9 abţineri şi 1 singură respingere din partea Venezuelei.  „Consiliul condamnă intervenţia tuturor combatanţilor străini în Republica Arabă Siriană, inclusiv cei care luptă pentru regim şi mai nou, din partea Hezbollah. Implicarea unor forţe combatante străine ar deteriora şi mai mult situaţia umanitară, conducând la încălcarea şi mai gravă a drepturilor omului, situaţie cu un puternic impact negativ asupra regiunii.” Ban Ki-moon, Secretarul General al ONU, a declarat că nu există o soluţie militară pentru Siria, după ce a confirmat că a primit notificarea SUA privind dovezile despre folosirea armelor chimice în conflictul civil sirian.  “O abordare militară ar duce direct la o dezintegrare şi mai rapidă a ţării, destabilizând regiunea şi inflamând tensiunile religioase” a declarat Ban Ki-moon. El a mai afirmat că validitatea informaţiilor despre folosirea armelor chimice nu poate fi probată fără dovezi convingătoare. El insistă că trebuie organizată o expertiză oficială la faţa locului, cu reprezentanţi ai ONU pentru a asigura neutralitatea informaţiei.  Secretarul General al ONU sublianiază în continuare necesitatea unor negocieri diplomatice între rebeli şi regim, asistate de comunitatea internaţională, la Geneva luna viitoare.  Ministerul de Externe sirian a lansat o declaraţie scrisă vineri, prin care neagă acuzaţiile SUA şi le cataloghează drept “o serie de minciuni despre folosirea armelor chimice în Siria, pe baza unor informaţii fabricate.” “Statele Unite se folosesc de tactici ieftine ca să justifice decizia preşedintelui Obama de înarmare a opoziţiei siriene.” au declarat oficiali ai guvernului de la Damasc.  Associated Press a afirmat vineri dimineaţă cu Administraţia de la Casa Albă a anunţat că va trimite echipament militar rebelilor sirieni, constând în arme mici, muniţie, puşti, rachete de dimensiuni mici, grenade şi altele.  Cancelarul german Angela Merkel a cerut convocarea de urgenţă a Consiliului de Securitate a ONU, vineri după-amiază, pentru a stabili o poziţie comună asupra Siriei şi a stabili o zonă aeriană închisă, după ce a fost anunţată intenţia SUA de a înarma rebelii sirieni. Integral aduce Adevarul.

#occupygezi: Erdogan dă înapoi. Guvernul turc va respecta decizia unui tribunal care a suspendat autorizațiile pentru demolarea Parcului Gezi. Declarația îi aparține purtătorului de cuvânt al Partidului Justiție și Dezvoltare (AKP, partidul de guvernământ), Huseyin Celik. Acesta a făcut precizarea după întâlnirea premierului Erdogan cu o delegație formată din 16 persoane, reprezentanți ai mișcării de protest din Istanbul. Delegația care s-a deplasat la Ankara a cuprins opt membri ai Platformei Taksim Solidarity și opt artisti turci care au susținut deschis demonstrațiile. Celik a adăugat că, în cazul unui eșec la Curtea de Apel, parcul va fi menținut. Dacă instanța va decide că autorizațiile sunt în regulă, atunci Cabinetul ar dori să organizeze un referendum cu privire la soarta Parcului Gezi. “Turcia este un stat de drept. E imposibil ca Executivul să comită o ilegalitate. Există o hotărâre în justiție, iar Guvernul o va respecta”, a spus AKP. Reprezentanții Taksim Solidarity s-au arătat multumiți de promisiunea Guvernului și vor reacționa “pozitiv” la această “atitudine pozitivă”. Huseyin Celik a mai spus că problema utilizării disproporționate a forței împotriva manifestanților a fost și ea discutată la reuniunea de la Ankara. “Ei au cerut sensibilitate în această chestiune. Dacă se va constata că vreun ofițer a comis vreo ilegalitate acesta va fi pedepsit conform legii”, a mai spus Celik. El a reiterat apelul Guvernului de la Ankara către protestatari, îndemnându-i din nou să părăsească Parcul Gezi. “Mergeți acasă în paturile voastre calde”, le-a transmis Celik. Reprezentanții protestatarilor au anunțat că în această după-amiază va fi organizată o adunare în parc pentru comemorarea celor care și-au pierdut viața în confruntările violente din Istanbul și că decizia finală cu privire la oprirea sau continuarea protestelor le aparține oamenilor. “Oamenii vor lua decizia de a continua sau nu în același mod democratic în care au reacționat și după violențele poliției”, a declarat Eyup Muhcu, din partea protestatarilor. Actorul principal din serialul Suleyman Magnificul, Halit Ergenc, le-a spus jurnaliștilor de la Ankara că premierul Erdogan a ascultat cu atenție propunerile și îngrijorările societății civile și că i-a asigurat că nu vor fi luate măsuri incompatibile cu decizia instanței. RFI

Politizarea religiei şi fascismul clerical. E islamismul compatibil cu democraţia? Replica autorităţilor de la Ankara la protestele paşnice şi democratice din Turcia ridică mari semne de întrebare privind această presupusă compatibilitate. Fascismul clerical a bântuit Europa, cu dezastruoase consecinţe, în secolul al XX-lea. În anii 30-40 ai veacului trecut, fascismul clerical a făcut ravagii, cot la cot cu nazismul, în estul şi sud-estul Europei, înainte ca regiunea să cadă pradă catastrofei comuniste. Fascismul clerical, bine împlântat în teocraţia iraniană, ameninţă mai nou întreaga lume orientală, din Libia şi Tunisia, până în Egipt şi însângerata Sirie în care, la masacrele dictatorului laic, se adaugă măcelurile, schingiuirile şi vărsările de sânge comise în serie de terorişti islamişti. Sunt inşi care interzic băutul unei beri, ucid copii de 14 ani pentru prezumtive blasfemii, taie mâini pentru presupuse furturi, lapidează femei pentru câte un imaginar adulter. Or, Occidentul cochetează de multă vreme cu ideea depistării unui modus vivendi cu islamismul, în ideea că ar putea fi moderat şi compatibil cu democraţia, deşi amestecă religia şi politica, iar statul de drept modern se întemeiază tocmai pe ideea separării celor două sfere. Această idee, de o importanţă enormă pentru modernitate şi democraţia liberală, în care grupuri etnice şi religioase diferite să poată coexista fără să-şi sară din când în când la beregată, fusese impusă acum câteva secole, peste ocean. Cu ea a început istoria Americii. De câteva decenii, această idee se vede nu numai contestată ci de-a dreptul demonizată, inclusiv în vest, nu doar de varii grupuri fundamentaliste musulmane, de extremişti de toate nuanţele, de propagandiştii celor mai diverse organizaţii ori reţele teroriste, ci şi de gânditori moderaţi. Sub presiunea lor, separarea religiei de stat s-a înmuiat şi în occident, unde, bunăoară în Germania, autorităţile locale ori regionale au început să încheie acorduri cu varii comunităţi musulmane. Unele demersuri – pe de-o parte salutare, într-o oarecare măsură, întrucât contribuie la consolidarea societăţii deschise – tind, pe de alta, să erodeze sistemul judiciar occidental, introducând în el elemente de şaria, să pună în pericol laicismul statului şi, totodată, să schimbe vechi tradiţii locale. Potrivit lui Jürgen Habermas, vesteuropenii ar trăi în prezent în „societăţi post-seculare” marcate de o „progresivă dezinstituţionalizare a religiei”, ceea ce, mai pe româneşte, trimite la treptata golire a bisericilor. Această teză se cere amendată. Realitatea e că dez-îmbisericirea creştinilor merge în vestul Europei mână în mână cu umplerea progresivă a moscheilor şi accentuarea influenţei comunităţilor islamice asupra autorităţilor. În răstimp, din Orient şi Magreb parvin ştiri care destramă iluziile, prejudecăţile şi speranţele occidentale privind existenţa unui islamism moderat şi posibila coabitare cu un astfel de sistem. Teocraţia iraniană, care organizează alegeri prezidenţiale dar a devenit patria fricii nu e singurul caz elocvent în privinţa incompatibilităţii funciare a democraţiei cu state guvernate clerical. Integral la Deutsche Welle