Author: theophyle

Potentialul logoreeii noastre este nelimitat. Politicienii discuta, promit, ameninta, se roaga sau declara ca decid, de dimineata pana seara. Poporul definit de politicieni ca  electorat si impartit in cele doua categorii principale, contribuabili si asistati, discuta si el, se caina sau proslaveste, despica firul in doi, patru sau opt, nereusind decat sa-si termine prohodul cu o injuratura scoasa direct din arsenalul strategic al poporului frustrat de secole de logoreea stearpa a lui si a conducatorilor lui.

Intre timp, vedem cum alte natii, de voie sau de nevoie, isi croiesc drumul asa cum pot, condusi de lideri politici alesi de o majoritate, din care poate nu ai facut parte, dar ai acceptat jocul democratic, pentru ca acest joc este nucleul existentei tale ca cetatean al unei societati.

Noi il primim pe Ponta care considera ca Parlamentul declarat de el acum doua luni nelegitim a devenit legitim cand majoritatea a fost obtinuta la modul cel mai fraudulos posibil. Acum acelasi Parlament a devenit legitim, cum? Numai Ponta si prietenii lui liberali lu’ peste cunosc sincreziile ideolgice securiste ale vestitului motan.

FERICIRE! Vasile Blaga a fost validat in functia de presedinte al PDL cu 1197 de voturi pentru si 28 abtineri. Sa mori de fericire! Cezar Preda, Dorin Florea, Cristian Preda si Mihai Stanisoara au fost alesi prim-vicepresedinti. Gheorghe Flutur este noul secretar general. Avem un PDL complet reformat, numai bun de sustinut. Cum a spus dna Merkel,  “NU! Atât timp cât voi trăi”. Sa le fie de bine lr si voua la fel, toti cei care ii veti vota!

La capatul tunelului nu este o lumina de speranta, este locomotiva unui expres care vine sa ne striveasca pe toti, indiferent de pozitiile politice si optiunile sociale pe care le detinem. Nu are importanta daca esti de dreapta sau de stanga, nici macar nu are importanta daca esti bugetar, pensionar, lucrezi la o multinationala. Aceasta locomotiva ne va strivi pe toti.

Vor scapa toti ce care scapa intotdeauna, nu are importanta ca-l cheama X sa Y. Ei sunt cei care mereu se vor salva, pana in clipa cand vor fi maturati de forte mai puternice decat ei, s-a mai intamplat pe aceste locuri. Poate acea clipa va veni, poate nu! Un singur lucru este clar. Vine trenul! O saptamana grea ne asteapta pe toti, din toate punctele de vedere. Pastrati-va cumpatul si beti zilnic cel putin doi litri de apa.

Publicat acum un an pe Politeia Veche sub titlul “Vine Trenul” lectura complementara pentru interesati – PDL în “zodia Blaga”

Interzicerea fatisa a cuvantului scris, insotita de penalitati care puteau duce de multe ori pana la eliminarea fizica a autorilor, apare in occidentul european dupa Conciliul de la Trento (Conciliul Tridentin) cel de-al nouăsprezecelea sinod ecumenic, tinut între 1545 – 1563, pentru clarificarea problemelor apărute odată cu Reforma protestantă. Dupa acest conciliu apar doua liste de lucrari interzise. Prima lista a fost o listă de cărti si autori, denumită în latină Index librorum prohibitorum (Index cărtilor interzise). Lista a fost publicata de Inchizitia catolica în 1559, sub pontificatul papei Paul al IV-lea. A doua lista, denumita Index Expurgatorius era o listă de cărti ce puteau fi citite numai după cenzurarea unor fragmente considerate inacceptabile

Oricine citea, poseda sau participa la producerea ori răspândirea unei cărti interzise, trecute pe lista cartilor interzise, era pedepsit prin excomunicare. Orice bun crestin avea obligatia de a denunta autoritătilor orice caz de încălcare a acestui ordin papal. Aceasta lista a cartilor interzise a fost reînnoita aproape in fiecare deceniu si a fost publicata până în anul 1948. Dupa al Doilea Conciliu Vatican (cunoscut sub numele de Vatican II) din anul 1966 s-a emis o decizie care a suspendat aparitia listei . În cei aproape cinci sute de ani, catalogul a suportat 32 de editii. Editia a 32-a, publicată în 1948, cuprindea 4000 de titluri cenzurate din varii motive: erezie, imoralitate, sexualitate explicită, incorectitudine politică etc.

Din indexul celor interzisi total (Index librorum prohibitorum) au facut parte – Giovanni Boccaccio, Dante Alighieri, Heinrich Heine, Victor Hugo, Jean de La Fontaine, Alphonse de Lamartine, Michel de Montaigne, Charles de Secondat, baron de Montesquieu, François Rabelais, Jonathan Swift, John Locke, David Hume, Erasmus din Rotterdam, Baruch Spinoza, John Stuart Mill, Henri Bergson, Arthur Schopenhauer si Friedrich Nietzsche.

Cei care faceau parte din lista celor cenzurati, dar permisi dupa ciopartirea textelor, au fost si – Voltaire, Rousseau, Diderot, etc.

In Tarile Romane, controlul asupra productiei de carte revenea tot in seama bisericii, care publica numai carti eclesiastice si istorii moralizatoare conform moralei crestine. O directiva a lui Mihail Suţu, din 25 iulie 1784, introducea insa si la noi cenzura oficiala, denumita “cenzura domneasca“. In pitacul (decretul) domnitorului, adresat mitropolitului, se promulga: “de azi inainte, far’de a nu ne arata prea sfintia sa intii cu anafora si far’de a nu se da voia noastra, sa nu se cuteze tipografii ni vre un vivlion, nici macar altfel de scrisoare sau hirtie veri cum a da in tipar“.

Pe de alta parte exista cel mai complet codex de provenienta romaneasca ce cuprindea apocrife biblice complet interzise de bisericile occidentale si orientale, pe numele lui Codex Sturdzanus. Codexul cuprinde texte copiate între 1580 – 1619 de popa Grigore din Măhaci (azi Măhăceni, judetul Alba). Codexul donat de Dimitrie A. Sturdza Academiei Române a fost pus la dispozitia lui B.P. Hasdeu, care s-a decis să-l studieze, dându-i denumirea sub care este cunoscut până azi. Despre textele extraordinare din acest codex – intr-o postare urmatoare. De mentionat ca acest codex contine texte bogomilice (vezi Gnosticismul (4) Erezii medievale – Bogomilismul) Apocalipsul Apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora mortii, Legenda Sf. Sisinie.

Aproape 50 de firme intră în insolvenţă în fiecare zi. Cele mai multe companii afectate sunt din comerţ, industria prelucrătoare şi construcţii. Aproape 7.100 de firme au intrat în insolvenţă în primele cinci luni ale acestui an, adică 47 în fiecare zi, totuşi, cu 4,5% mai puţine faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC). În luna mai, numărul firmelor intrate în incapacitate de plată a fost de 1.164, în scădere de la 1.460 în aceeaşi perioadă din 2012. În Braşov, Dolj şi Bucureşti au fost înregistrate cele mai multe insolvenţe în primele cinci luni, cu 729 (în creştere cu 63,1% faţă de 2012), 629 (+38%), 554 (-3,3%) decât în primele cinci luni al anului trecut. La polul opus se situează judeţul Călăraşi, cu 15 insolvenţe, şi Harghita, unde nicio firmă nu a intrat în incapacitate de plată în perioada analizată.   Cele mai multe societăţi care s-au confruntat cu dificultăţi financiare sunt în continuare cele din domeniul comerţului, 2.200 intrând în insolvenţă, dar şi cele din industria prelucrătoare – 848 şi construcţii – 928.   În acelaşi interval a fost suspendată activitatea a 10.702 de firme, cu circa 1% mai multe decât în perioada ianuarie-mai 2012.   La sfârşitul lunii mai erau active peste un milion de firme, în acest an fiind înmatriculate 52.692 de societăţi, în scădere cu 16,2% faţă de anul trecut.   Cele mai multe firme înmatriculate în acest an sunt în domeniul comerţului, respectiv 16.756, în creştere cu 11,95% faţă de 2012. Un număr mare de înmatriculări de firme a fost consemnat şi în domeniul agriculturii, silviculturii şi pescuitului (5.754) şi cel al activităţii profesionale, ştiinţifice şi tehnice (5.087).   Numărul firmelor care au intrat în insolvenţă de la declanşarea crizei, în 2008, trece de 90.000, dintre care 16.400 au intrat în incapacitate de plată în 2012. Aduce Adevarul.

Eşecul liderilor României de după ’90: 3,5 milioane de români au plecat din ţară. România, a doua sursă de migraţie după China. La nivelul anului 2011, 3,5 milioane de români locuiau în străinătate, iar România ocupa, după China, locul doi în topul ţărilor de origine pentru imigrarea către ţările Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), se arată în raportul „Perspective privind Migraţia Internaţională 2013“ prezentat ieri de OCDE. Numărul persoanelor care au emigrat din România în 2011 către statele OCDE a fost de 310.000, pe locul al doilea după China, principalele destinaţii fiind Germania, Italia şi Spania, în timp ce numărul românilor care trăiau în străinătate la nivelul aceluiaşi an este estimat la 3,5 milioane. India şi China continuă să reprezinte ţări importante de origine pentru imigrarea către ţările OCDE, însă România şi Polonia apar pe locurile 2, respectiv 3 în top, datorită mobilităţii în interiorul Uniunii Europene, arată documentul citat. Cu 529.000 de persoane plecate în 2011, China continuă să fie cea mai importantă ţară de origine a imigranţilor din OCDE, poziţie pe care a ocupat-o permanent în ultimii 10 ani cu excepţia anului 2007, când a fost devansată de România. Astfel, în anul aderării României la UE, OCDE a înregistrat 549.000 de imigranţi români, faţă de 518.000 de chinezi. Pe fondul condiţiilor economice tot mai dificile din Italia şi Spania, românii migrează în număr tot mai mare către alte destinaţii din UE, în principal Germania, se spune în raport. Totodată, reintegrarea emigranţilor reveniţi în ţara de origine din cauza dificultăţilor economice devine o problemă tot mai urgentă în ţări precum Polonia, Lituania, Bulgaria şi România. Germania a fost principala destinaţie a emigranţilor români în anul 2011, cu 97.500 de persoane, urmată de Italia (90.100), Spania (60.900), Austria (13.700) şi Belgia (10.900). Integral in Ziarul Financiar.

Încasările din impozitul pe profit s-au prăbușit cu 26% : Bugetele pe luna mai – sub spectrul pierderilor din mediul de afaceri și bănci. Impozitul pe profit colectat de fisc în luna mai a acestui an a scăzut cu 26,2% (indice nominal) față de aceeași lună a anului 2012, fenomen care crește distanța dintre contribuțiile companiilor și cele ale salariaților la bugetul de stat. Astfel, ANAF a încasat – potrivit cifrelor făcute public de instituție – 334,6 milioane de lei în luna mai 2013, cu 118 milioane de lei mai puțin decât în aceeași lună a anului trecut. Potrivit unei mențiuni făcute de ANAF, circa un sfert din scăderea încasărilor la impozitarea profitului provine din bănci, care au raportat pierderi pe primele luni din 2013. Scăderi consistente de încasare (11,1%) s-au înregistrat și la accize, deși acestea au crescut, potrivit calendarului convenit cu Uniunea Europeană. Astfel, pe accize s-au încasat 1,697 miliarde de lei, cu circa 200 de milioane de lei mai puțin decât în luna mai 2012. Explicația autorităților este că scăderea provine îndeosebi de la tutun, unde sumele declarate/plătite de marii producători ar fi fost mai mici din cauza măsurilor acestora de creștere a stocurilor. Integral la Curs de Guvernare

Topul ţărilor europene după valoarea exporturilor. Câte miliarde valorează România şi ce ţări liliputane ne depăşesc. Germania este, de departe, sefa Europei in ceea ce priveste comertul, nemtii neavand, practic, rival la acest capitol. Germanii sunt cei mai mari exportatori din comunitatea europeana, depasindu-i cu mult pe francezi sau britanici sau pe oricare alta natiune considerata puternica din punct de vedere economic. Econtext va prezinta topul statelor europene dupa valoarea exporturilor, datele fiind valabile pentru anul 2012. Dupa cum spuneam, lider incontestabil este Germania, exporturile din aceasta tara depasind mia de miliarde de euro!

Dupa cum spuneam, exporturile Germaniei depasesc mia de miliarde (mai exact: 1095,17 miliarde de euro). Aparent surprinzator, pe a doua pozitie se plaseaza Olanda, cu 510,35 miliarde de euro, o contributie importanta la aceste rezultate fiind traficul comercial din porturile olandeze. De abia de aici incolo urmeaza celelalte puteri ale Europei, adica Franta, Italia, Marea Britanie.

In ceea ce priveste Romania, tara noastra sta mult mai prost decat state mult mai mici, cu o industrie mai redusa sau cu resurse mai limitate, gen Ungaria, Slovacia sau Austria! Nu suntem chiar la coada clasamentului, dar in urma noastra sunt, in general, tari cu adevarat mici, atat la populatie, cat si la teritoriul. Econtext

Împrumuturile României: Datoria administrației publice în criză. Beneficiarii și trendurile. Datoria administrației publice a României a urcat de la 13,4% din PIB în 2008 la 36,8% din PIB la finele primului trimestru din acest an. Evoluția a fost, însă net diferită pentru administrația centrală, care și-
a triplat soldul datoriilor realativ la PIB și cea a administrației locale, care s-a majorat doar cu ceva mai mult de un sfert. Am raportat cifrele Ministerului de Finanțe strict la PIB pentru că interesează mai puțin un șir de cifre abstracte și mai mult evoluția proporțiilor pe componentele central/local și către extern sau intern. Din această perspectivă, se poate observa reducerea semnificativă a ponderii datoriilor administrației publice locale, de la 14,2% din totalul datoriei administrației publice în 2008 la doar 6,5% în prezent. Explicația constă în limitarea la 2,4% – 2,5% a datoriei publice locale, făcută încă din 2009 și păstrată până în prezent, pe fondul unor împrumuturi în creștere și doar recent plafonate undeva în jur de 34% din PIB ale administrației centrale. Este o evoluție destul de ciudată, în contextul în care se discută despre așa-numita descentralizare administrativ-teritorială. Integral in Curs de Guvernare

Retragerea străinilor pune presiune pe dobânda la care se împrumută Finanţele. Randamentele la obligaţiuni au revenit la peste 5%. Pe piaţa interbancară dobânzile s-au prăbuşit la 2%. Randamentele la titlurile de stat au revenit pe creştere la ultimele licitaţii, iar cursul leu/euro continuă să înregistreze episoade de depreciere, în ton cu valutele din regiune, într-un context marcat de reducerea apetitului pentru risc şi de retragerea investitorilor de pe pieţele emergente. Pe de altă parte, dobânzile de pe piaţa interbancară au scăzut abrupt în condiţiile unui exces de lichiditate. Ministerul Finanţelor a atras luni 800 mil. lei la licitaţia de obligaţiuni cu scadenţa la cinci ani, la un randament mediu de 5,17%, în creştere cu 0,72 puncte procentuale faţă de cel din luna mai. Dacă la începutul lunii aprilie randamentul la titlurile pe cinci ani urcase la 5,5%, spre finalul lui aprilie a ajuns la 5,09%, pentru ca în luna mai să coboare la 4,45%, scăderea rapidă fiind alimentată de interesul crescut al nerezidenţilor. Şi la obligaţiunile cu scadenţa la trei ani s-a observat o creştere a randamentelor. La începutul săptămânii trecute, Trezoreria a împrumutat 300 mil. lei la un randament mediu de 5,07%, în urcare faţă de cel plătit la licitaţia precedentă cu o maturitate apropiată, de 4,96%.Analiştii anticipează că întreaga curbă a randamentelor se va stabiliza în jurul nivelurilor actuale. Integral in Ziarul financiar

Chiritoiu: GFR nu poate prelua CFR Marfa pana nu are acordul din punct de vedere concurential. Preluarea CFR Marfa de catre Grup Ferovia Roman (GFR) nu poate avea loc, legal, inainte de a primi unda verde din punct de vedere concurential, fie de la Bucuresti, fie de la Bruxelles, a declarat, duminica, Bogdan Chiritoiu (foto), presedintele Consiliului Concurentei (CC). “Va exista o analiza (a procesului de preluare GFR a CFR Marfa – n.r.) si, repet, primul lucru pe care trebuie sa-l vedem este daca acest caz va fi analizat la noi sau il va prelua Bruxellesul. O sa am o discutie maine (24 iunie 2013 – n.r.) la Comisia Europeana pe acest subiect. Ramane de vazut, este o chestiune de luni de zile, iar legea ne da varianta ca, daca mergem pe varianta, care tehnic se numeste investigatie, sa avem maximum sase luni la dispozitie ca sa luam o decizie”, a declarat Bogdan Chiritoiu, citat de Agerpres. “Daca intre timp se semneaza contractul si, abia dupa sase luni, se ia o decizie, este un risc asumat de Consiliul Concurentei. Banuiesc ca cine cumpara CFR Marfa, care are pierderi, vrea sa controleze macar ce face managementul actual, daca nu chiar sa-l schimbe. Legal, ei nu pot sa preia controlul la CFR Marfa pana nu are ok-ul din punct de vedere concurential, fie ca-l dam noi, fie ca il dau cei de la Bruxelles, vom vedea. Cazul CFR poate fi de competenta Consiliului Concurentei din Romania daca acesta depinde de o parte strict tehnica, cat de mari sunt cifrele de afaceri. In acelasi timp, Comisia are posibilitatea sa preia cazul daca, totusi, considera ca este unul care are relevanta la nivelul pietei interne a Uniunii Europene, si depaseste strict interesul romanesc”, a explicat Chiritoiu. Potrivit sefului Concurentei, incepand din primavara acestui an, institutia pe care o conduce a solicitat celor trei companii interesate de CFR Marfa informatii cu privire la activitatea lor, dar nu au oferit foarte multe detalii.  “Undeva din primavara ne-am pus problema ce ne facem daca unul dintre cei trei candidati initiali /la privatizarea CFR Marfa, n.r./ ne crea probleme sau daca procesul de privatizare trebuia sa se deruleze rapid pentru ca avem un termen cu FMI. Ne-am pus problema cum vom proceda atunci cand va veni vorba despre procesul de privatizare a CFR Marfa. In acest sens, am cerut date de la toate companiile implicate, dar necazul a fost ca n-am primit foarte multe astfel de date. Oameni au spus ca sunt ocupati cu pregatirea ofertei, ca nu au timp si ca nu au resurse umane sa inceapa sa raspunda si la intrebarile noastre. Desi am incercat sa fim buni gospodari si sa ne facem sanie vara si iarna caruta, nu suntem in relatii foarte avansate cu aceste companii “, a afirmat Chiritoiu.  Integral aduce DailyBusiness

Se scumpesc alimentele din august. Tarifele la gaze vor fi majorate de la 1 iulie, iar efectele acestei scumpiri se vor vedea în preţul plătit de consumatorii români pentru alimente, începând cu luna august. Scumpirea gazelor va avea efecte negative asupra întregului lanţ de producţie a alimentelor. “Impactul majorării preţului la gaze se va resimţi din amonte şi până în aval, respectiv de la materiile prime – cereale, de exemplu, trecând prin procesare şi transport şi terminând cu retailul. Ca urmare, majorarea preţului la utilităţi, şi aici includ şi energia electrică, se va repercuta asupra întregului lanţ alimentar”, a declarat preşedintele Romalimenta, Sorin Minea, citat de Agerpres. Totuşi, preţurile la alimente vor creşte treptat, a mai precizat Sorin Minea. Carnea de porc s-ar putea scumpi cu 15% anul acesta. Nu doar gazele se vor scumpi de la 1 iulie. De la aceeaşi dată va creşte şi tariful la energie electrică pentru consumatorii casnici şi se vor majora şi accizele, astfel că facturile vor fi tot mai greu de achitat. Aduce EVZ

Bună dimineata intr-o zi de luni. Vremea va fi instabilă în vestul, centrul, nordul ţării, la deal şi la munte, zone unde şi valorile termice vor marca o scădere uşoară. În aceste regiuni temporar înnorările vor fi accentuate şi pe arii relativ extinse vor fi averse, care vor avea şi caracter torenţial, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului. Trecător vântul va lua aspect de vijelie, iar pe arii restrânse va cădea grindină. În restul teritoriului disconfortul termic se va menţine ridicat, iar fenomenele asociate instabilităţii atmosferice se vor semnala local, mai ales după-amiaza şi noaptea. Cantităţile de apă vor depăşi 20 l/mp şi izolat 40…50 l/mp.

Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 25 şi 34 de grade, iar cele minime între 14 şi 24 de grade. Indicele temperatură-umezeală va atinge şi depăşi uşor pragul critic de 80 al disconfortului termic local în Muntenia, Dobrogea şi izolat în Oltenia şi sudul Moldovei.

În Bucureşti, vremea va fi călduroasă, cu o maximă termică în jurul valorii de 32 de grade, iar indicele temperatură-umezeală (ITU) va mai putea atinge pragul critic de 80 al disconfortului termic. Cerul va fi variabil, temporar cu înnorări mai accentuate, averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului, mai ales seara şi la începutul nopţii. Temperatura minimă va fi de 19…21 de grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 5209 RON; 1 USD = 3. 3472 RON; 1 EURO = 1. 3227USD; Francul elvetian 3. 6853 RON. Gramul de aur 141.9024 RON.

Un autocar cu turişti români s-a prăbuşit într-o prăpastie în Muntenegru: 17 oameni au murit şi 30 au fost răniţi. În autocar erau 47 de români, printre care şi un minor. Un autocar cu turişti români s-a răsturnat într-o prăpastie din Muntenegru, a anunţat televiziunea publică din RTCG, citând poliţia, relatează AFP. Potrivit Secretarului de stat în Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat, 17 români au murit şi alţi 30 au fost răniţi, dintre care 8 se află la terapie intensivă. Marius Usturoi, directorul Maree Travel, agenţia de turism care a organizat circuitul, a precizat pentru Mediafax că în autocar se aflau 47 de persoane, cetăţeni români, între care un minor. Secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii Raed Arafat a declarat că 17 români au murit în accidentul de autocar din Muntenegru şi că opt dintre cele 30 de persoane rănite internate în spitalul din Podgoriţa se află la terapie intensivă. Raed Arafat a spus că toate persoanele rănite sunt internate în spitalul din Podgoriţa, opt dintre acestea fiind la secţia de terapie intensivă. “Dintr-o discuţie cu medicii de acolo, opt dintre răniţi sunt la terapie intensivă, de aceea s-a decis să fie trimis cineva acolo”, a spus Arafat, care a precizat că în urma accidentului din Muntenegru 17 români şi-au pierdut viaţa. El a mai spus că în această noapte va pleca în Muntenegru, împreună cu doi consuli de la secţia consulară a MAE, pentru a evalua situaţia şi a decide dacă sunt pacienţi care trebuie aduşi în România. Arafat a precizat că este posibil, dacă se fac procedurile necesare, ca persoanele decedate să fie aduse în ţară cu aeronava cu care el va pleca în Munenegru în această noapte, menţionând însă că răniţii vor fi aduşi cu un alt zbor, dacă în urma evaluării situaţiei se va decide acest lucru. Integral aduce Mediafax

CFR Marfă trece la GFR după o privatizare dubioasă. Unele decizii recente ale autorităților par a indica tot mai clar un aranjament suspect între stat și noul proprietar al operatorului feroviar. Tranzacția ar putea deveni cel mai mare tun al guvernării USL. Grup Feroviar Român (GFR), singurul concurent rămas în cursă, a depus o ofertă de circa 200 de milioane de euro pentru preluarea a 51% din CFR Marfă. În plus, GFR și-ar fi asumat și investiții de circa 900 de milioane de lei (lucru care nu era cerut prin caietul de sarcini). În același timp, el a pus și o serie de condiții vânzătorului (respectiv statului român).Mai exact, GFR și-ar fi dorit să achite contravaloarea acțiunilor în rate, solicitare respinsă de autorități. Cererea GFR ar putea indica faptul că firma nu deține banii necesari și va fi interesant de văzut, în următoarea perioadă, de unde și cum vor fi obținuți aceștia. Ce se știe cu siguranță este faptul că prețul de pornire al licitației a fost considerat de mulți experți ca fiind mult prea mic față de valoarea reală a companiei. „Preţul de 180 de milioane de euro minimum, susţinut de ministrul transporturilor, Relu Fenechiu, pentru cele 51% din acţiuni, este foarte mic, având în vedere că pe piaţa liberă CFR Marfă ar putea fi evaluată la peste un miliard de euro“, a declarat recent Iulică Măntescu, președintele Federaţiei Mecanicilor de Locomotivă din România (FMLR). Alte surse din piață spun că dacă cele aproape 40.000 de vagoane deținute de CFR Marfă ar fi vândute la fier vechi s-ar obține circa 250 de milioane de euro, o sumă similară putând a fi încasată pe cele circa 900 de locomotive ale companiei. Așadar, fără a lua în calcul alte active, compania ar valora ușor jumătate de miliard de euro. În plus, potrivit lui Ștefan Roșeanu, consultant pe segmentul de transport feroviar la Bruxelles, valoarea unei companii nu este dată numai de bunurile de inventar, ci și de valoarea afacerii. „Nu se știe care sunt clauzele din fiecare contract pe care le are în derulare cu diferiți clienți“, a punctat el. Integral aduce Capital.

Crin Antonescu, despre revizuirea Constituţiei: „Puterea judecătorească este Înalta Curte, nu procurorii“. Preşedintele Comisiei de revizuire a Constituţiei, liberalul Crin Antonescu, a vorbit, duminică seară, la Antena 3, despre amendamentele USL adoptate în noul proiect de revizuire a Legii fundamentale. Preşedintele PNL a spus că actuala Lege fundamentală a fost modificată pentru ca viitorul preşedinte să nu o mai poată interpreta în mod abuziv. Angajamentul de a revizui Constituţia  a fost fundamental în campania electorală. Această Constituţie, concepută în 1991, foarte devreme, a fost suficient de bună încât să permită trecerea României la un regim democratic. Am simţit nevoia să completăm, să întărim nişte drepturi, cum ar fi inviolabilitatea corespondenţei sau egalitatea în drepturi a contribuabililor, a firmelor private şi a statului. Toate aceste lucruri apar în Constituţiei, întăresc caracterul democratic al statului românesc. Am simţit nevoia să întărim nişte obligaţii pe care statul le are faţă de cetăţean. În sensul acesta rămâne capitolul privind statutul social al statului. În zona juridică avem regimul proprietăţii, care se prezumă licită. Dacă cineva doreşte să pună în discuţie proprietatea unui cetăţean trebui să dovedească faptul că a fost dobândită ilicit. Procurorii rămân magistraţi în statul român. Dacă vrem să luptăm împotriva corupţiei avem nevoie de procurori puternici, de procurori liberi. Nu există independenţa justiţiei dacă nu echilibrăm lucrurile. Puterea judecătorească este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu procurorii, ei sunt parte. Va fi egalitate de arme în Justiţie. Un alt articol important spune că probele obţinute ilegal sunt nule. Integral in Adevarul.

Liviu Negoiţă, apostrofat de primarii din PDL Dâmboviţa: “Hai lasă, vii dumneata aici, nu ne cunoşti şi ne bagi pumnul în gură”. Supăraţi că Florin Popescu a fost demis de conducerea PDL din funcţia de preşedinte al organizaţiei partidului din Dâmboviţa, primarii democrat-liberali din judeţ nu l-au primit cu braţele deschise pe prim-vicepreşedintele Liviu Negoiţă. Ei i-au reproşat că a venit la Dâmboviţa pentru “a le băga pumnul în gură” şi i-au transmis să se întoarcă la Bucureşti. După ce au criticat faptul că a fost dizolvată conducerea organizaţiei PDL Dâmboviţa deşi a avut rezultate bune la alegerile locale şi cele parlamentare, primarii din PDL care au participat la întâlnirea cu Liviu Negoiţă au plecat şi l-au lăsat pe prim-vicepreşedintele PDL să vorbească de unul singur. Vă prezentăm o parte din discuţiile care au avut loc la PDL Dâmboviţa: “Primar Fieni: Noi ce părere credeţi că avem despre dumneavoastră, care aţi luat zero, repet, zero la alegerile parlamentare? O părere foarte proastă avem! Nu aveţi rezultate. Şi veniţi să vă bateţi joc aici de noi. Petre Dinu (primar Glodeni): Veniţi aici, nu ştiţi ce am făcut. Politica pumnului în gură, asta faceţi. Nu ne cunoaşteţi şi nu ne impuneţi! Aţi dat afară, l-aţi dat pe Florin Popescu, de ce l-aţi dat pe Budoiu? Hai lasă vii dumneata aici, nu ne cunoşti şi ne bagi pumnul în gură. Mergeţi la Bucureşti acolo, că acolo vă stă bine! Integral in EVZ.

Câţi deţinuţi au devenit scriitori peste noapte: „Ca să scrii o carte, trebuie să ştii să scrii. Dacă l-aş vedea pe Nuţu Cămătaru că scrie, ar fi nişte semne de întrebare” O carte scrisă în închisoare reprezintă, pentru unii deţinuţi, o modalitate de reducere a pedepsei, condiţia fiind ca „scriitorii” să realizeze însă lucrări ştiinţifice. Dacă în cazul lui Adrian Năstase nu a fost nicio surpriză pentru nimeni faptul că a publicat, în închisoare, trei cărţi, dintre care una de drept, situaţia a fost alta pentru Sorin Ovidiu Vîntu. Cărţile scrise şi apărute în penitenciar par să ia avânt în ultima perioadă. Zece cărţi şi lucrări ştiinţifice au fost scrise, respectiv publicate, de la începutul anului şi până în prezent în toate cele 45 de penitenciare din întreaga ţară, potrivit datelor centralizate puse la dispoziţia gândul de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Spre deosebire, în anii anteriori au fost scrise şase – în perioada 2007 – 2008, două – 2009, trei – 2010, 11 – 2011 – şi şapte în 2012. În privinţa genului literar, din penitenciarele din România au ieşit lucrări în domeniul juridic, tehnic, inginerie, militar, economic, agricol, social, istoric, terorism, protejarea mediului, cercetări şi politici de marketing, internet sau marketing electoral. De asemenea, au fost scrise şi publicate volume de poezie, maxime, proză, teatru. Poate orice deţinut să scrie o carte? Reprezentanţii ANP spun că da. „Orice persoană privată de libertate, coordonată de un educator, poate solicita şi obţine suport pentru a scrie cărţi sau lucrări ştiinţifiice pe perioada de încarcerare, indiferent de regimul de executare a pedepsei privative de libertate”, se arată în răspunsul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor remis gândul. În continuare, aceştia amintesc că realizarea de materiale literare reprezintă o activitate individuală, pe care orice persoană privată de libertate o poate realiza, indiferent de regimul de executare, în funcţie de preocupările şi de interesele personale. Integral aduce Gandul.

Ce impact va avea pierderea de către PP-DD a peste un sfert din parlamentari. 16 deputaţi şi doi senatori au părăsit partidul condus de Dan Diaconescu de la alegerea noului Parlament şi până în prezent. Calculele particulare ale PNL, PSD şi PC oferă câteva indicii-cheie asupra rolului pe care dezertorii de la PP-DD l-ar putea juca în viitoarea ecuaţie politică a USL. Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD) mai are în prezent doar 50 de senatori şi deputaţi din cei 68 pe care i-a obţinut la alegerile parlamentare din decembrie 2012. Dezertările din PP-DD sunt motivate atât de conflictele parlamentarilor cu Dan Diaconescu, dar şi de ofertele partidelor aflate la putere. La ora actuală, zece dintre foştii parlamentari UNPR au statut oficial de independenţi, dar cochetează cu PSD. Mişcarea “independenţilor” din PP-DD a fost impulsionată de excluderea din partid a fostului prim-vicepreşedinte, Radu Popa. Acesta a fost exclus la începutul lunii mai din PP-DD, fiind acuzat că a negociat cu PSD, fără ştirea lui Dan Diaconescu. În replică, Radu Popa a susţinut că a negociat un acord parlamentar între PP-DD şi PSD, dar doar după ce partidul l-a mandatat să facă asta. Cert este că social-democraţii s-au arătat mulţumiţi şi cu o parte a voturilor PP-DD. Interesul PSD a fost oficializat chiar de vicepremierul Liviu Dragnea. “Dacă Radu Popa strânge un grup de parlamentari independenţi care să susţină psd este foarte bine. Nu pot să spun acum că îl vom primi în partid, dar nu respingem sprijinul unui eventual grup care se formează în parlament”, a declarat Liviu Dragnea. După ce a fost exclus, Radu Popa a devenit independent, statut pe care îl mai aveau doi foşti deputaţi PP-DD. La scurtă vreme după declaraţia lui Liviu Dragnea, şapte deputaţi PP-DD, apropiaţi de Radu Popa, şi-au dat demisia din partid şi au devenit independenţi. Integral in Romania Libera.

Ca în filmele lui Scorsese. Cârtiţa din DNA care a blocat un flagrant la un înalt demnitar. Ofiţerul de poliţie judiciară DNA, Dan-Emil Manolachi, acuzat că i-a servit documente secrete fostului secretar de stat, Valentin-Răducu Preda, este cercetat de procurori şi pentru un flagrant eşuat. Povestea comisarului-şef, inflitrat în DNA, pare desprinsă din scenariul fi lmului „Cârtiţa”, în regia lui Martin Scorsese. O operaţiune ratată l-a scos pe ofiţerul Dan Manolachi în evidenţă şi l-a adus în atenţia colegilor de la anticorupţie. Din acest moment, el a fost supravegheat intens şi s-a descoperit cum „sifona” informaţiile. Povestea flagrantului eşuat a început pe 26 noiembrie 2012, atunci când procurorii DNA s-au sesizat cu privire la faptul că angajaţi din Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) sunt implicaţi în acţiuni de trafic de influenţă în contextul executării unor obligaţii financiare asumate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), în cadrul unui contract cu o societate comercială. Procurorii au explicat că, în 2010, CNADNR a atribuit societăţii Novensys Corporation contractul de servicii „Sistem Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei”, în valoare de 35.960.605 de lei, iar societatea avea ca subcontractant declarat, în acest contract, firma UTI Grup SA Bucureşti. Pe 22 noiembrie 2012, prestatorul a emis prima factură, în valoare de circa 3,3- 3,4 milioane de lei (reprezentând costurile unor licenţe necesare funţionării sistemului infomatic, care a primit „bun de plată” de la CNADNR). Integral in EVZ

 Portret de parlamentar, după Constituţia USL. Dacă va fi girată de electorat Constituţia USL, parlamentarul anului 2016 se va trezi nu doar cu indemnizaţie, cazare de lux, maşină la scară şi o grămadă de privilegii, ci şi cu numeroase şi nesperate puteri. De la a chema la ordine, sub pretextul audierii, pe oricare român şi până la revocarea din funcţie a miniştrilor sau decizia dacă să fie sau nu consultat poporul pe un anumit subiect. Fie că va ajunge direct, strângând un număr suficient de voturi în colegiul uninominal, fie că se va „strecura“ în Parlament pe uşa redistribuirii (aşa cum am avut suficiente cazuri la ultimele scrutine organizate pe actuala lege electorală), viitorul senator sau deputat va avea nenumărate motive de bucurie. Pe lângă cele deja ştiute, împământenite de mulţi ani, precum indemnizaţie, cazare, maşină, bani pentru a veni la şedinţe, gratuităţi la transport şi altele, parlamentarul de după Constituţia USL va sta mai liniştit în ceea ce priveşte eventualele sale afaceri dubioase şi va avea mai multe pârghii faţă de predecesorii săi. De la înălţimea funcţiei, alesul îşi va permite să se uite de sus şi la membrii Guvernului, şi la şefii instituţiilor din subordinea Parlamentului, ba chiar şi la judecători şi la preşedinte, acesta din urmă fiind lipsit, prin voinţa USL, de multe din actualele atribuţii. n teorie, da. În practică, dificil de spus. Nu de alta, dar şi acum procesele în care sunt implicate nume grele durează ani de zile, fie că se mută dosarul dintr-o parte în alta, fie că se apelează la tot felul de tertipuri pentru amânarea judecăţii. Ei bine, după ce va intra în vigoare noua Constituţie, aleşii nu vor mai fi judecaţi exclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci se vor prezenta la instanţele comune. Or, în această situaţie, nu este exclus să tot avem cazuri precum cel al preşedintelui CJ Vrancea, Marian Oprişan, al cărui dosar se tot plimbă, din iunie 2006 încoace, pe la diverse judecătorii şi tribunale fără a primi un verdict. Iar dacă vom mai avea cazuri precum cel al ex-pedelistului Mihail Boldea, în care procurorii să ceară percheziţie, reţinere sau arestare, va mai trebui parcursă şi etapa încuviinţării acţiunii de către colegi. Inutil a mai aminti cât de bine a funcţionat în multe rânduri solidaritatea aleşilor în faţa procurorilor, indiferent de culoarea politică a celui vizat. Integral in Romania libera

Va urez o zi buna!

Ajuns la Moscova din Hong Kong, Snowden şi-ar petrece noaptea la Ambasada Venezuelei. Avionul în care se presupune că se află tânărul american Edward Snowden, fost consultant al CIA şi acuzat de SUA de spionaj după ce a dezvăluit programele guvernamentale de monitorizare a comunicaţiilor, a aterizat joi după-amiaza la Moscova, au relatat agenţiile internaţionale de presă. Zborul SU213 de la Hong Kong, în care potrivit unei surse a agenţiei Interfax numele acestuia figura atât pe lista de pasageri cât şi pe cea de îmbarcare, a aterizat în capitala rusă la ora locală 17.05 /13.05 GMT/. După controlul paşapoartelor şi cel vamal, pasagerii urmau să se îndrepte spre terminalul de sosiri al aeroportului, care era plin de ziarişti, notează agenţia spaniolă de presă Efe. Aceeaşi sursă a menţionat că Snowden şi-ar putea petrece noaptea la Ambasada Venezuelei la Moscova, urmând să plece luni către Caracas, Venezuela. Snowden nu va intra oficial pe teritoriul Rusiei, pentru a nu putea fi reţinut, ci va fi transportat cu un vehicul diplomatic, a adăugat sursa citată.

WikiLeaks: Snowden este însoţit de diplomaţi. Grupul WikiLeaks susţine că oferă sprijin juridic lui Edward Snowden, inculpat pentru spionaj în SUA după ce a dezvăluit programele americane de supraveghere a comunicaţiilor, relatează duminică AP, Reuters şi AFP. Potrivit grupului, Snowden se îndreaptă în prezent “către o ţară democratică, pe o rută sigură, în scopul obţinerii azilului” şi este escortat de către diplomaţi şi consilieri juridici oferiţi de WikiLeaks. În declaraţia sa de duminică, WikiLeaks a precizat că Snowden i-a solicitat “să se folosească de expertiza sa juridică şi de experienţa sa pentru a-i garanta siguranţa”. Guvernul din Hong Kong a confirmat anterior că Snowden a părăsit teritoriul, unde a fost ascuns timp de câteva săptămâni, din momentul în care a dezvăluit informaţii despre programele secrete de spionaj ale SUA. Agenţia ITAR-Tass a citat un oficial neidentificat al Aeroflot care a declarat că Snowden va zbura luni de la Moscova în Cuba şi apoi la Caracas, în Venezuela. Fostul judecător spaniol Baltasar Garzon, avocatul lui Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, i-a luat la rândul lui apărarea, duminică, lui Edward Snowden, subliniind într-un comunicat că este ‘interesat, alături de echipa legală a WikiLeaks, ca drepturile lui Snowden să fie respectate şi persoana sa să fie protejată’. ‘Ce li se face dlor Snowden şi Assange pentru că au făcut dezvăluiri în interesul public reprezintă un atac la persoană’, a conchis Garzon. SURSA: Agerpres – aici si aici

Austria creşte cheltuielile publice pentru a susţine economia, după cel mai mare caz de insolvenţă din ţară de la Al Doilea Război Mondial. Austria va creşte cheltuielile publice anuale cu 500 de milioane de euro pentru sprijini economia, după ce compania de construcţii Alpine Holding a declanşat cel mai mare caz de insolvenţă produs în ţară după cel de-Al Doilea Război Mondial. Insolvenţa Alpine, anunţată miercuri, a împovărat statul austriac cu pierderi din cauza garanţiilor acordate companiei şi pune în pericol 5.000 de locuri de muncă, potrivit cotidianului New York Times. “În astfel de perioade, întrucât criza este departe de a se fi încheiat, trebuie să menţinem o politică hotărâtă şi să luptăm pentru fiecare loc de muncă. Vom creşte investiţiile în economie cu 500 de milioane de euro, la 5 miliarde de euro “, a declarat cancelarul Werner Faymann. Suplimentarea cheltuielilor se va face utilizând diverse fonduri de rezervă şi va viza asigurarea de locuinţe sociale, sprijin pentru îngrijirea copiilor, extinderea reţelei de cale ferată şi siguranţa tunelurilor din ţară. Austria are cel mai redus şomaj din UE. Alpine Holding este deţinută de Fomento de Construcciones&Contratas (FCC), cea mai mare companie de construcţii de Spania. Alpine Bau are datorii de 2,56 miliarde de euro. Nivelul obligaţiilor financiare este mai mare decât cel al grupului industrial A-Tec Industries, în 2010, şi al companiei de retail Konsum din 1995, intrate şi ele în insolvenţă. Astfel, insolvenţa Alpine este cea mai mare din istoria postbelică a Austriei, a declarat Hans-Georg Kantner, purtător de cuvânt al asociaţiei de protejare a creditorilor Kreditschutzverband von 1870. Alpine Bau a depus un plan de restructurare prin care diviziile viabile vor continua să funcţioneze, urmând să fie salvate 4.600 din 6.500 de locuri de muncă, iar restul grupului va fi vândut sau închis. Potrivit planului, care trebuie aprobat de un administrator special numit de Curtea Comercială, grupul va plăti creditorilor circa 20% din datorii, în următorii doi ani. Aduce Mediafax

Impas în Europa: liderii zonei euro nu au putut decide încă cine va plăti dacă o bancă falimentează. Liderii zonei euro nu au reuşit să ajungă la un acord cu privire la cine va plăti în cazul în care o bancă falimentează, după ce Germania s-a opus încercărilor Franţei de a proteja contribuabilii de viitoare crize, scrie agenţia Thomson Reuters. După aproape 20 de ore de negocieri, miniştrii din zona euro nu au reuşit să găsească o modalitate ca ţările europene să instituie un regim în UE prin care pierderile unei bănci să fie suportate mai întâi de acţionarii şi deţinătorii de obligaţiuni, iar apoi de clienţii cu peste 100.000 euro în depozite. Miniştrii din zona euro vor relua negocierile miercuri, chiar înainte de summit-ul liderilor Uniunii Europene (UE), în încercarea de a rezolva una dintre cele mai mari probleme create de criza bancară din Europa – cum să închizi instituţiile de credit falimentare fără să creezi panică bancară şi fără să împovărezi contribuabilii. „Cred că putem ajunge la un acord dacă reluăm discuţiile peste câteva zile. Nu suntem departe de un acord politic“, a spus Michel Barnier, comisarul european responsabil cu reglementările. În perioada 2008-2011, Uniunea Europeană a cheltuit echivalentul unei treimi din PIB-ul agregat al ţărilor membre pentru salvarea băncilor cu banii contribuabililor, încercând astfel să combată criza. În cazul Irlandei, s-a ajuns aproape la falimentarea ţării. Ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble a dat vina pe complexitatea problemei şi pe conflictele de interese pentru eşecul liderilor zonei euro de a ajunge la un acord la sfârşitul săptămânii trecute. Un alt oficial al UE, care nu a vrut să îi fie dezvăluit numele, a catalogat întâlnirea ca fiind haotică. Dezbaterea a fost în principal între Germania şi Franţa şi s-a referit la câtă libertate ar trebui să aibă o ţară cu privire la procedura de acoperire a pierderilor de către acţionarii sau marii deponenţi ai unei bănci falimentare, procedură cunoscută sub denumirea de „bail-in“. Integral in Ziarul Financiar.

Egipt: Ministrul Apărării avertizează că armata este pregătită să intervină în cazul izbucnirii violenţelor. Ministrul egiptean al Apărării a avertizat duminică seară că armata va interveni, dacă în ţară vor izbucni violenţe cu ocazia manifestaţiilor pregătite pentru zilele următoare de opozanţii preşedintelui islamist Mohamed Morsi. „Forţele armate au datoria să intervină pentru a împiedica Egiptul să se afunde într-un cerc vicios al conflictelor şi tulburărilor“, a declarat generalul Abdel-Fattah Al-Sisi, în ajunul primei aniversări a alegerii lui Morsi, a cărui demisie este cerută de liderii opoziţiei. Opozanţii lui Morsi îl acuză că a deturnat, în favoarea taberei sale, revoluţia din 2011 care a pus capăt regimului condus de Hosni Mubarak şi a chemat la o mobilizare masivă pe 30 iunie, ziua aniversării învestiturii sale. Ministrul i-a îndemnat pe egipteni să lasă deoparte neînţelegerile lor şi a subliniat că este de datoria armatei să împiedice haosul. „Ţine de datoria naţională şi morală a armatei ca să intervină (…) pentru a împiedica violenţele interconfesionale sau prăbuşirea instituţiilor statului“, a avertizat generalul Sisi în cursul unei întâlniri cu militarii. El i-a criticat, de asemenea, pe cei care fac declaraţii împotriva armatei. Vineri, un membru al Fraţilor Musulmani, mişcare din rândurile căreia provine Morsi, Mohammed al-Baltagui, a criticat armata în cursul unei adunări organizate de simpatizanţi ai preşedintelui. „Cei care cred că vom nesocoti pericolele care pândesc poporul egiptean, se înşală. Nu vom rămâne tăcuţi în faţa prăbuşirii ţării“, a declarat el. Morsi s-a întâlnit în cursul serii cu generalul Sisi care i-a făcut un „rezumat al planurilor şi pregătirii forţelor armate pentru perioada următoare“, potrivit unui comunicat al administraţiei prezidenţiale, citat de agenţia France Presse. Aduce integral Adevarul.

Violente si batai de strada la Istanbul. Dupa o manifestatie pasnica a catorva mii de oameni in piata Taksim din centrul orasului Istanbul, politia a decis sambata, in jurul orei 20:30, sa elibereze zona de protestatari. Interventia fortelor de ordine a degenerat ciocniri violente intre acestea si manifestanti. Cateva zeci de persoane au fost ranite, iar alte zeci au fost arestate. “Protestul Florilor” fusese anuntat de ieri pe retelele de socializare. Activistii turci doreau sa se stranga in piata Taksim pentru a continua seria de proteste non-violente si pentru a-i comemora pe cei morti in violentele anterioare care s-au petrecut la Istanbul. Spre deosebire de asa numitul “standing protest”, in care oamenii stateau in liniste si nemiscati in piata Taksim, manifestatia de sambata a blocat traficul din piata, iar scandarile la adresa premierului Recep Tayyip Erdogan s-au facut auzite din nou. Manifestantii au adus cu ei mii de fire de garoafa. In jurul orei 20:00, politia a inceput sa adreseze apeluri pentru eliberarea pietei. Protestatarii nu au dat inapoi, asa ca politia a inceput, initial, sa avanseze cu scuturile de protectie. Miscarea a fost intampinata cu rezistenta, asa ca vehiculele dotate cu tunuri de apa au intrat in actiune imediat. La inceputul violentelor, autospecialele TOMA au tras numai cu apa. Manifestantii turci s-au retras in majoritate pe strada comerciala Istiklal, unde a inceput un joc de avans retragere care a durat mai multe ore. Politia turca a maturat de mai multe ori strada pana in fata liceului Galatasaray si inapoi in piata Taksim. Piata a fost umpluta cu gaze lacrimogene in jurul orei 22:00, la fel si strada Istiklal. Interventia cu gaze a fost insotita de salve de gloante de plastic. Vehiculele TOMA au inceput seara tarziu sa traga cu aceeasi solutie rosie: apa amestecata cu gaze lacrimogene in forma lichida. Aceasta combinatie a provocat in urma cu o saptamana arsuri grave protestatarilor care erau evacuati din Taksim si parcul Gezi. Integral aduce RFI.

Dezacorduri diplomatice între Berlin şi Ankara. Negocierile Turciei cu Uniunea Europeană sunt în impas. De vină este Germania, acuză oficialii turci. Berlinul s-a simţit lezat de acest atac şi l-a convocat pe ambasadorul Ankarei. Atacul verbal al ministrului turc pentru Europa, Egemen Bagis, este inacceptabil, consideră Berlinul, replicând astfel la acuzaţiile demnitarului de la Ankara la adresa Angelei Merkel. Cancelara federală, a spus Egemen Bagis, se joacă cu aspiraţiile europene ale Turciei. “Dacă doamna Merkel are nevoie de teme pentru propria-i campanie politică internă, ar face bine să nu implice Turcia”, a mai adăugat ministrul. Andreas Peschke, purtătorul de cuvânt al ministrului german de externe Guido Westerwelle, a făcut cunoscută iritarea Berlinului faţă de aceste afirmaţii, explicând că lucrurile “nu pot merge aşa”. Ambasadorul Turciei în Germania a fost convocat la sediul diplomaţiei federale pentru a i se explica, “în cei mai clar cu putinţă termeni”, dezaprobarea Berlinului. Resortul care a generat ieşirea demnitarului turc a fost capitolul 22 al negocierilor de aderare. Oficialii de la Bruxelles au decis, zilele trecute, să nu deschidă încă discuţiile pe tema politicilor regionale, Germania – ca şi Olanda – având încă o serie de nelămuriri cu privire la oportunitatea demarării negocierilor. Aceasta, a ţinut să clarifice Georg Streiter, purtător de cuvânt al executivului de la Berlin, nu înseamnă că Angela Merkel pune în vreun fel la îndoială procesul de aderare a Turciei la UE: “Nu se pune problema lui dacă, se pune întrebarea cum se face aderarea”, a explicat oficialul guvernamental. E drept că, din punctul de vedere al cancelarei Merkel, un “parteneriat privilegiat” ar fi mai eficient decât integrarea de jure. Evident că modul în care autorităţile turce au intervenit împotriva protestatarilor din piaţa Taksim a Istanbului şi din celelalte oraşe a amplificat starea de tensiune dintre Berlin şi Ankara. Bruxelles-ul a atras atenţia că dacă guvernul condus de Recep Tayyip Erdogan nu respectă drepturile fundamentale cum sunt libertatea de asociere şi cea a opiniei, Turcia se îndepărtează de Uniunea Europeană. Şi Angela Merkel s-a referit la reacţia disproporţionată a forţelor de securitate. În atari condiţii, negocierile directe cu Turcia ar trebui să se concentreze pe un dialog intensiv pe teme fundamentale ale statului de drept, a sugerat şeful diplomaţiei germane, Guido Westerwelle. De opt ani durează negocierile de aderare a Turciei la Uniunea Europeană. Din cele 35 de capitole de negociere, doar 13 au fost închise. Mare parte din cele rămase deschise au într-un fel sau altul de-a face cu problema divizării Ciprului, insulă pe care Turcia o controlează pe jumătate. Integral la Deutsche Welle

Avand in vedere impactul rahitic pe care l-a avut emisiunea de la Naşul TV si faptul ca nici un portal de stiri sau cotidian on-line nu a preluat ceva din ceea ce s-a discutat acolo ma duc la concluzia ca am avut dreptate in opinia mea initiala – emisiunea s-a dovedit apa de ploaie acida. Sper pentru Naşu ca a ajuns cu acest cabaret-talcioc ideologic la mult visatul punct de vizionare (1 %). Emisiunea numita pompos “Forumul Dreptei – Mai poate fi salvata Romania?” ar fi putut fi sponsorizata fara nici o problema de PSD (Antonescu & gaşca sunt mult prea proşti ca sa inteleaga oportunitatea) suficient sa decupezi cateva fragmente ca sa arati ca “dreapta” nu poate fi o optiune in Romania anului 2013.

Cateva lucruri pozitive din partea mea. MRU nu a participat la acest talcioc – asta a fost marea (si singura mea) satisfactie majora. Satisfactii mai marunte au fost si am sa le impartasesc ceva mai jos.

La subiect. Daca MRU nu a participat, celalta jumatate a Aliantei DA, Pavelescu, a fost prezent. Aurelian Pavelescu vorbea de PNȚCD de parca el, impreuna cu imparatul romanilor Traian si regele dacilor Decebal, l-au fondat, fara sa-si dea seama ca mai toata lumea ii cunoaste itinerariul politic, care este: – din 1990 până în 1992 a fost membru al Partidului Naţional Liberal; între 1993-1996 a făcut parte din Partidul Dreapta Naţională, al cărui presedinte a fost începând cu anul 1994; în 2004 a devenit membru în Biroul Permanent Naţional al Partidului Democrat. A fost ales deputat pe listele PD la alegerile din 2004; în februarie 2005 a demisionat din PD si i s-a alăturat lui Cozmin Guşă si Lavinia Şandru în raposatul PIN; în 2008, a candidat pentru un mandat de deputat pe listele PNL, cu toate că era vice-presedinte al PNȚCD. Restul il cunoastem cu totii. Impresia pe care a imprimat-o Pavelescu in mintea spectatorului care ii cunoaste istoria politica a fost destul de jalnica. “Eu vreau coagulare pentru ca fara asta nu am nici un viitor politic”. Concluzia – fiecare fapta buna nu ramane nepedepsita.

Vasile Blaga, noul tàishàng huáng (conducator măreţ) al PDL, a mintit cu un talent demn de Ponta, devenind poate unul dintre cei mai leşioşi lideri politici ai momentului. Blaga a reusit sa aduca duplicitatea la nivel de politica de partid, atat de strident expusa ieri la Moraru ca trebuiau cel putin 2 lămâi sa-ti treaca greaţa. Sustinut fortat de Mihail Neamtu, cu care a schimbat complimente mai tot timpul, facea impresia ca-i accepta vasalitatea unit in ura impartasita in comun fata de Udrea, reprezentanta lui Basescu in galaxia noastra, deci implicit si impotriva lui. Neamtu ca Neamtu, cu sau fara funia de usturoi, multe vorbe, lipsit de o maturitate politica minimala, dar cu o vadita lipsa de caracter.

Chiliman. Mi s-a parut mai apropiat de viziunea politica a lui Blaga decat cea a lui MRU, pana la urma sextagenar prafuit si perimat, apartinand generatiei lui Blaga, cu care cred ca s-ar intelege mai bine decat cu MRU. Ideologic, plin de exprimari plate si fara nici o substanta, care sa poate incanta un eventual electorat inteligent.

Laurentiu Primo, presedintele Fundaţiei Mişcarea Meritocratică, a fost servit ca umplutura impreuna cu domnul ecologist ( scuze, dar nu i-am retinut numele) fara ca spectatorul sa inteleaga de ce acestia se afla acolo. Personal nu cunosc multi ecologisti de dreapta si nici nu cred ca “meritocratia” poate produce implicari doctrinare de stanga sau dreapta.

Marian Preda mi-a placut. Nu este omul pentru astfel de intruniri, dar a dovedit public ca desi nu este o figura care trece facil sticla reuseste sa-si explice foarte bine opiniile. A reusit sa apara simpatic spectatorului prin faptul ca “haita” de politicieni de “dreapta” s-au unit intr-un atac derizoriu si neavenit. Saracul domn Marian a fost atacat nu pentru ceea ce face sau gandeste, ci pentru ca este reprezentantul lui Traian Basescu – josnica purtare a “colegilor” de studio!

In sfarsit, organizatorul dom’ Moraru, aka Naşu’ , s-a dovedit asa cu l-am intuit intotdeauna – lipsit de o cultura generala necesara unor subiecte de genul pe care incearca sa le promoveze (nu este prost, dar este semidoct) cu niste fraze si opinii din cu totul alt film. Asa cum am zis – semidoct, populist si “post-democrat :)” (democratia nu e buna – dar e buna)

Concluzie pentru mine si o recomandare pentru cititori: MRU este si probabil o sa fie si in viitorul apropiat singura solutie viabila pentru un electorat cu adevarat de dreapta. Nu sunt de acord cu multe dintre deciziile si strategiile enuntate de MRU si PFC, dar sunt constient ca din locul din care le privesc eu lucrurile nu pot fi vazute intotdeauna dintr-o perspectiva corecta. In orice caz nu pot vedea nici o sansa de coagulare cu oamenii pe care i-am vazut ieri la televizor, dar chiar nici una! MRU este adevarata optiune anti-sistem pentru ca nu poate face parte nici din sistemul Ponta-Antonescu-Voiculescu, dar nici din sistemul pe care il reprezinta Blaga. Discursul lui nu arata asa si din aceasta cauza a fost si va continua sa fie vulnerabil. Nu trebuie uitat nici o clipa ca MRU a fost rejectat de sistemul lui Blaga in favoarea lui Ponta-Antonescu-Voiculescu, cu acceptul lui Basescu!

Programul de la Naşul TV a fost o pierdere din toate punctele de vedere, devenind pana la urma o unealta extraordinara care sunt sigur ca va fi folosita de USL si / sau de Antonescu & gaşca intr-o situatie de desprindere din alianta cu PSD.

Mai poate fi salvata Romania? Raspunsul este DA, dar nu cu astia si nu cu emisiunile care poarta titlul acestei intrebari. Emisiunea unui fiasco din toate punctele de vedere!

Nu se poate sa nu-ti fie mila de saracii lideri ai occidentului, prinsi cu pantalonasii in vine de evenimentele din Orientul Mijlociu. Bravii Americani si Europeni, cu zecile de miliarde investite in servicii de informatii, cu sisteme de interceptare de toate soiurile, cu agenti secreti in toate colturile lumii, sateliti si sute de analisti, care de care mai destepti nu au reusit sa anticipeze ca popoarele din tarile arabe doresc sa traiasca ceva mai bine si niste dictatori, dupa parerea lor, ii impiedica sa o faca.

Nimic nou nu s-a mai intamplat in Europa de la sfarsitul anilor ’80. Atunci totusi lucrurile nu au fost atat de precipitate, au stat la masa in Malta, au vorbit, s-au judecat si pana la urma au coborat cortina de fier.

Noii democrati de ieri, alaltaieri sau mai recent – credem ca cel mai bine ne este in democratie. Probabil avem dreptate sau poate asa credem noi. Atat de convinsi am fost ca democratia noastra (numita si liberala) este superbul vis al omenirii ca am vrut sa-l impartasim cu toti locuitorii planetei, de multe ori impotriva dorintelor lor sau a traditiilor pe care le-au mostenit. Fara frica si eu cred in democratie si nu cred ca patentul despotului luminat sau al salvatorului providential merg prea bine pe meleagurile noastre.

Hai sa luam China dupa Mao. Mao a lasat-o intr-o mizerie economica si sociala crunta, un fel de Coreea de Nord mai mare si mai sofisticata. Intemeietorul Chinei pe care o cunoastem astazi, o super-putere  economica, batranul intelept Deng Xiaoping, a hotarat sa o transforme in ceea ce este acum. Mare om, dar cand a trebuit sa ia o pozitie impotriva curentului democratic care matura regimurile comuniste in ’89, a ordonat tancurilor sa faca “curatenie” in Piata Tiananmen si s-au suparat toti pe el. Unde este supararea lor astazi?

Deng Xiaoping a parasit postul fara a fi silit sa o faca cu 5 ani inainte de moartea lui. A fost urmat de Jiang Zemin, care si-a terminat mandatul in 2002, el traieste la pensie pana in zilele noastre, i-a urmat actualul conducator  al Chinei comuniste, Hu Jintao, care si-a terminat mandatul in acest an. Intrebare: este China o dictatura? Sau o autocratie? Este China un stat comunist sau capitalist sau poate ambele impreuna?

Raspunsul il avem in lunga istorie a Chinei si a Orientului Îndepărtat, in traditiile lor confucianiste, care au rezistat oricarui sistem politic efemer, care a fost si care probabil va mai fi in viitor.

Traditia Orientului Îndepărtat cunoaste tranzitia de la un conducator la un altul printr-o institutie (parerea mea – inteleapta) care se numeste tàishàng huáng, in romaneste poate fi tradus “conducator maret – overlord ”, in sensul unui conducator care si-a implinit destinul, traieste si cedeaza locul benevol altora pe care ii considera capabili de a-l urma.   Traditia a inceput in 202 d.Hr. , regatul Chinez – Han,  cam cu un deceniu inaintea unificarii lui Qin  aprox 210 –220  d.Hr. Ea continua pana astazi si cred ca va continua mult timp de aici incolo.

Aceasi traditie de “conducator in retragere” o puteti intalni si in Japonia, se numeste Daijō-tennō si a fost parte dintr-un sistem de guvernare numit Insei (cvasi monastic, nu in sens crestin).  In Coreea acelasi sistem se numeste Sang-hwang si a rezistat pana la prima anexare a Coreei la Japonia la inceputul secolului XX.

Important de inteles este ca sistemul nostru democratic poate fi bun pentru noi sau pentru oricine care il intelege, il accepta de buna voie si are institutiile care pot controla si pazi acest sistem politic, caruia pe zi ce trece ii vedem defectiunile cand institutiile lui nu mai sunt efective sau sunt ineficiente.

Masele se revolta impotriva dictaturilor sau a autocratiilor; intrebarea este au ce pune in loc? Traditia lor este democratica sau este bazata pe alte surse traditionale sau ideologice. Poate deveni o autocratie o democratie peste noapte sau mai usor este sa devina Emirat sau Califat? Intrebare la care conducatorii occidentului ramasi cu pantalonasii in vine nici macar nu si-au pus-o.

Toti vom urmari impreuna dezintegrari sociale si prabusiri de state, in special din cauza lipsei de intelegere a conducatorilor populisti, lipsiti de viziune si de intelegere, care alesi la fiecare 4-5 ani trebuie sa-si mentina populismul pentru a supravietui.

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Deutsche Welle. Neîncrederea în propriul popor. Petre M. Iancu

Spre a-şi explica puternica rezervă faţă de instrumentul consultărilor populare, mai-marii USL au trimis la cel mai negru capitol al istoriei germane. Dar, semnificativ, au făcut-o într-un mod extrem de defectuos. E chiar curios câtă incultură şi incompetenţă istorică şi politică afişează liderii USL. Or, unul dintre ei, liderul PNL Crin Antonescu, este el însuşi istoric de profesie. Iar Victor Ponta şi-a trimis nu de mult mâna dreaptă, pe Dan Şova, la reciclare, la muzeul Holocaustului din Washington, după ce demnitarul PSD-ist făcuse o aberantă afirmaţie negaţionistă. Puterea nazistă s-ar fi “instaurat prin referendum-uri”, a afirmat bunăoară, în chip cu totul greşit, Victor Ponta. Spre mai buna informare a premierului să notăm că puterea nazistă s-a instalat prin alegeri, democratice chiar, în 1933. Alte inepţii a susţinut, la rândul său, alt om extrem de important în ierarhia puterii, în speţă şeful PNL, al Senatului şi al Comisiei de Revizuire a Constituţiei. Potrivit lui Crin Antonescu „…Hitler, după ce a ajuns cancelar….s-a apucat de nişte referendum-uri în baza cărora a desfiinţat celelalte partide politice, a dat legile rasiale… şi s-a ajuns unde s-a ajuns”. Aceste afirmaţii sunt flagrant neadevărate. Nici dictatura, nici legile rasiale, nici variile măsuri antiumane impuse de regimului nazist nu s-au adoptat prin plebiscit. Holocaustul nu s-a comis după un referendum. Dictatura nazistă s-a impus printr-o campanie intensă de prostire a naţiunii, iar apoi prin Legea Împuternicirii şi măsuri de forţă care au scos din joc instituţiile statului şi au pus căluş presei, prin arestări, intimidări, omucideri şi teroare. Adevărat e, în schimb, că, după război, autorii Constituţiei Republicii Federale au manifestat o reticenţă ieşită din comun faţă de instrumentul consultării populare. Conştienţi, după catastrofa nazistă, că, la un moment dat, în special în ajunul celui de-al doilea Război Mondial, ori în prima sa fază, cea victorioasă şi, potrivit propagandei hitleriste, glorioasă, germanii l-ar fi plebiscitat bucuroşi, ba chiar cu o majoritate covârşitoare, pe Hitler, dacă ar fi fost chemaţi s-o facă, părinţii Constituţiei germane s-au dovedit lucizi. Au înţeles că e posibil ca, în anumite faze, popoarele, orbite de manipularea propagandistică a idealurilor patriotice, să greşească grav. În anii 30 şi 40 ai veacului trecut germanii, într-adevăr, au greşit extrem de grav. Ca atare, după război, au impus un număr mare de „checks and balances”, un zid inexpugnabil de măsuri şi instanţe de control menite să excludă o realunecare a ţării în regim autoritar, dictatură, ori stat totalitar. Elveţienii au altă istorie. Iar Confederaţia, care dispune de o democraţie consensuală, elogiată insistent de mulţi experţi, se bizuie în largă măsură pe referendum-uri spre a-şi formula politicile. Dar nici Germania, nici Elveţia nu sunt ţări care să fi adoptat legi fundamentale de natură să absolutizeze puterea Parlamentului. Departe de a se fi redus prerogativele magistraţilor, judecătorii, în special cei ai Curţilor Constituţionale, joacă în Germania un rol cheie în viaţa publică şi sunt frecvent chemaţi să rectifice erori ale executivelor şi ale legislativului. În faţa cărora nu sunt câtuşi de puţini datori să dea explicaţii. În plus, departe de a se elimina din joc adevăratul suveran, care este poporul, prin lichidarea practic completă a ideii de referendum, se manifestă azi, în Germania, o pronunţată tendinţă de recuperare a instrumentului plebiscitului, ca semn al redobânditei încrederi în poporul german şi în maturitatea sa politică. Integral la Deutsche Welle

Gandul. Povestea unei femei capeşe şi dăunoase, de pe cheiul gârlei noastre până la Alep, şi din inima Levantului la Stambul. Lelia Munteanu

La anul una mie cinci sute şaptezeci, Chiajna Doamna, ”capeşă şi dăunoasă” (cum a înveninat-o limba lungă a cronicarilor munteni) vindea pinteni de argint, zaharicale şi mirodenii în piaţa Alepului. Vorba vine. În lumea pestriţă, unde clopotele sfintelor biserici se îmboldeau cu ezan-urile muezinilor, întrecându-se care să ajungă mai întâi la Cel de Sus, acolo, în zeama tuturor uneltirilor, îşi găsise vremelnica scăpare fiica lui Petru Rareş şi nepoata lui Ştefan cel Mare, apriga Chiajnă (cum îi slavonizaseră supuşii porecla – Despina, ce s-ar tălmăci ”Stăpâna”), pre numele ei de botez Ana. Câte nume atâtea obraze avea femeia aceasta nemiloasă şi plină de îndurare, cu inima bătând între credinţă şi tăgadă, plină de fierbinţeli şi rece ca sloiul, ale cărei degete frumoase, când se odihneau pe clavir sau pe patul puştii, miroseau a smirnă şi a sânge închegat.

Soţie şi mamă de Domn, era dăruită celor şapte coconi – Petru, Anca, Alexandra, Marina, Dobra, Mircea si Radu – pe care-i purta după cernitele sale fuste, de văduvă a veacului, de la putere în surghiun.

Hăt-acolo, la capătul Drumului Mătăsii, o azvârlise năpraznica sa fire, înfigând-o ca pe un ţăruş în inima Levantului.

Părea că Dumnezeu o smerise pe cea care şapte ani ţinuse buzduganul domnesc, luându-l din mâna nevârstnicului şi nevolnicului său fiu. Ea, care luptase sub toate porticurile puterii, care-şi făcuse proptele în haremul din Stambul, stând la masă cu sultana-valide (mama lui Soliman, căruia voi îi spuneţi Magnificul, iar noi Legiuitorul), care, când a trebuit, a încălecat punându-se în fruntea oştirii, ea, putred de bogata, altădată podindu-şi cu aur curat (solidus aureus) cărările prin Bosfor, ajunsese în sapă de lemn – negustoreasă de mărunţişuri în bazarurile Alepului. Clevetitorii răspândiseră vorba că cerşea – căci ce mai avea de vândut decât sufletul hainit? Urma să-l dea, dar tocmindu-i un preţ bun. Integral in Gandul.

Cristian Campeanu. Hai, nu faceţi toţi frumos? Viitoru-i luminos! Romania Libera

Ceea ce face noua Constituţie prin consacrarea supremaţiei Parlamentului nu este nici mai mult, nici mai puţin, decât să pregătească terenul instaurării unui regim tiranic, fie sub forma unei dictaturi elective, fie a uneia personale. Între timp, aparatul de propagandă al regimului, adică trustul lui Voiculescu ne îndeamnă, prin intermediul “ hiturilor estivale” să “facem frumos” pentru că “inevitabil va fi bine” şi “viitorul e luminos”.

La aniversarea unuit an de guvernare USL organizată de Antena 3, domnii Ponta şi Antonescu s-au angajat într-o serie de consideraţii privitoare la rolul referendumului într-o democraţie precum şi la pericolele pe care le prezintă excesul de utilizare a acestui instrument, exemplificate de însuşi prim-ministrul Victor Ponta prin afirmaţia că “puterea nazistă s-a instaurat prin referendumuri”. Crin Antonescu a susţinut acest punct de vedere cu o explicaţie de “istoric”: “Cert este că Germania nu mai are niciun fel de referendum pe nicio temă. Pentru că Adolf Hitler, care a ajuns la putere democratic câştigând cu partidul său un scor semnificativ (…), după ce a ajuns cancelar s-a apucat de nişte referendum-uri în baza cărora a desfiinţat celelalte partide politice, a dat legile rasiale, a introdus principiul Führer-ului şi s-a ajuns unde s-a ajuns.”. Domnii Ponta şi Antonescu fie mint cu bună ştiinţă, fie au cunoştinţe în cel mai bun caz limitate de istorie. Singura parte adevărată din spusele lor este că Hitler a organizat mai multe referendum-uri şi, anume patru, dintre care unul, cel din 1934 instituia, aşa cum afirmă Antonescu, “principiul Führer-ului”. În rest, nicio lege rasială sau alte orori nu a fost adoptate prin referendum în Cel de-al treilea Reich. Oricum, pentru a evita asemenea derapaje, domnul Antonescu ne-a asigurat că, potrivit noii Constituţii, preşedintele sau un număr de 250.000 de cetăţeni vor putea iniţia un referendum dar numai cu avizul conform al Parlamentului, ceea ce pare o soluţie “luminată” şi europeană. Las’ că cei doi dau dovadă de o incredibilă ipocrizie arătându-se acum îngrijoraţi de caracterul suspect al consultării populare, care necesită cenzură parlamentară, dar afirmaţiile lor cu privire la instaurarea regimului nazist şi la pericolul dictaturii sunt în cel mai bun caz false iar în cel mai rău minciuni deliberate. Integral in Romania Libera

Revista 22. Marga, debranşat la pachet cu revizuirea. Andreea Pora

Revizuirea scârţâie, USL geme, Marga a fost pus pe făraş, iar referendumul lui Băsescu a intrat în linie dreaptă. Treaba nu arată bine, iar din spatele declaraţiilor oficiale miroase a sulf. Tare de tot.

Aparent, Marga ar fi păcătuit prin ne­pre­darea raportului de activitate al ICR pe 2012 (dar când s-a predat vreodată un ra­port la termen?) şi, tot aparent, votul la Constituţie s-a amânat pen­tru la toamnă din cauză de Curte Constituţională. Aşa să fie? Prostiile, co­mu­nis­mele, clientelismele şi au­toritarismele lui Marga par, de fapt, să fi umplut până şi paharul celor care acum un an huleau echipa Patapievici. L-au umplut însă cu schepsis, pentru că decizia de mătrăşire a fost luată în răspărul lui Antonescu, dispus să facă scut în apărarea lui Marga. N-a apu­cat, Comisiile de cultură şi de externe din Senat l-au executat din scurt, în timp ce şeful era cu treburi prin Croaţia. Pesediştii susţin că izbânzile lui Marga, începute cu caloriferul şi terminate cu atacul la „vi­te­za inacceptabilă“ cu care lucrează Mi­nis­terul de Externe, dar şi păşunismele ex­portate de ICR deveniseră deranjante pe plan extern pentru imaginea României, deci şi pentru a lui Ponta, chitit să-şi cârpească o haină de european. Or, Marga nu doar că pu­sese pe butuci proiecte şi oameni de va­loare, dar, zice-se, lucra doar pentru pa­tronul său direct, Antonescu, băgând fitile împotriva premierului. Colac peste pu­pă­ză, notele informative ale lui Marga în­cepuseră să facă deliciul lumii culturale de pretutindeni, la orizont se profilau nişte scandaluri de corupţie prin Germania, iar ICR devenise permanent subiect de scan­dal. Debarasarea este o recunoaştere indi­rectă a greşelii făcute în debutul puciului din vara lui 2012, care a reuşit să coalizeze artişti, intelectuali şi societate civilă din România şi din Occident, precum puţine alte cauze au reuşit. Nostim este că Marga a pierit de mâna pe care a lins-o, a po­li­ti­cu­lui, PNL luptând cu baioneta insultelor şi a agresivităţii ca ICR să fie trecut de la pre­şe­dinte în ograda Se­na­tului. Integral in Revista 22.

EVZ. Sfârşitul unei căsătorii marganatice. Florin Toma

O spun proverbialii deştepţi cu apoftegme-n sânge. Că orice lucru care începe prost, sfârşeşte şi mai prost. Dacă vreţi s-o-ntoarcem însă şi pe partea ailaltă, dar uşure, să n’se arză, mai punem la bătaie şi câteva aforisme de moravuri uşoare. Adică, prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul. Sau: Fereşte-te să stai în faţa taurului, în spatele calului şi în orice parte a prostului. Ori: Doar prostul se apucă de un lucru prost. Şi eşuează, de pildă, ca Antonescu în Senat sau ca felia de pâine scăpată în rahat. Singura consolare este că prostul rămâne la fel de prost. Nu se deteriorează.

Ca dinozaur, Andrei Marga nu e prost, cu toate că ceva urme au fost detectate. Să ne-nţelegem: acum. Numai că el a fost criogenat la vremea iureşului dintâi, de infecţie maximă, un pic înaintea dispariţiei de acum 65 de milioane de ani. Deci…Vorba acelui banc, dacă vă aduceţi aminte, despre un caz de priapism vesel: „Aşa l-a prins îngheţul!”. Pe de altă parte, e foarte adevărat că, uneori, când ori e prea obosit, ori Îl ia cu lehamite la lingurică, Dumnezeu îşi transferă prerogativele, în sensul că îi lasă pe adjuncţi să se descurce singuri în chestiunile de creaţie umană aplicată. Adică, să-i facă aşa şi pe dincolo pe muritorii de rând. Le dă firman, dar, ca măsură de siguranţă – totuşi, trebuie să recunoaşteţi, are şi El un snop de răspunderi morale! – le cere prin rugăminţi, să promită că vor respecta întocmai şi la timp Regulamentul de Însufleţire Interioară.

Însă când i-a venit rândul la confecţionare şi lui Andrei Marga, ghinion! secunzii, osteniţi de atâtea expectaţii neîmplinite, au adormit, şi ei (pă dă rând şi de-a-mpicioarelea!), după ce, mai întâi au avut ideea de a-şi delega liota de ucenici, în marea majoritate specialişti în retarzi, să-şi încerce capabilităţile(!) constructive. Şi, ce să vezi, minune! ăia n-au dat greş. Nu s-au abătut cu niciun milimetru de la paradigma specializării lor. Şi le-a ieşit cel mai bibilit dinozaur (vezi faimosul „fecior” al lui Caragiale!).

Acuma, staţi aşa, nu mişcaţi, schimbăm linia, ne scuzaţi! Şi trecem la planul doi al naraţiunii…Când, vas’zică, aşa cum v-am obişnuit, băgăm un pic de cultură. Delicat, să nu rănim pe nimeni. Integral in EVZ.

Adevarul. De ce iubesc Rapidul. Ovidiu Nahoi

La 25 iunie, Rapidul împlineşte 90 de ani. Nu, acest articol nu este o lamentaţie. Nu e momentul. Rapidul va trece peste problemele de astăzi. Acum este, mai curând, momentul unei mărturisiri.

Aşadar, de ce iubesc Rapidul? Pentru că mai păstrează încă ceva din Bucureştii de demult, din România care ar fi putut să fie. Pentru că l-au iubit Maria Tănase şi Ioana Radu şi Gheorghe Dinică, şi Radu Enescu şi Florian Pittiş şi mulţi asemena lor, iar aceşti oameni ştiau ce merită iubit. Pentru că poate spune cu certitudine cine şi când l-a înfiinţat, într-o secţie a Atelierelor Griviţa. Pentru că a pornit de jos, pentru că la un an după înfiinţare a fost exclus din campionat din cauza lipsei echipamentului, dar asta nu l-a împiedicat să meargă mai departe, chiar cu bocancii peticiţi. Pentru că în loc să bifeze statistici, Rapidul scrie poveşti. Pentru că, nefiind cel mai aureolat club de fotbal din România, despre Rapid s-au scris cele mai multe şi mai frumoase pagini de literatură. Pentru că despre Rapid s-a scris cea mai frumoasă carte cu subiect fotbalistic din literatura română: ”Glasul roţilor de tren” de Ioan Chirilă. Pentru că a câştigat titlul din inimile noastre – ”Cupa Basarabiei” – campionatul 1941-1942, desfăşurat în condiţiile grele are războiului. Un titlu care, bineînţeles, nu avea cum să fie recunoscut în perioada comunistă şi care a rămas neinclus în palmaresul oficial al Federaţiei până astăzi. Pentru că Rapidul joacă şi azi pe singurul stadion din România inaugurat de un Rege. Pentru că eşecurile sale sunt spectaculoase precum prăbuşirea la care a asistat Alexis Zorba. Şi pentru că de victoriile sale te poţi bucura din plin, fără teamă. Pentru că ”Galeria lui Rapid n-a fost membră de partid”, pentru că Nicolae Ceauşescu nu l-a desfiinţat, deşi a vrut, de teama reaţiei populare. Integral in Adevarul.

Revista 22. Două feluri de prostie. Andrei Plesu

Pînă să-ţi piardă sufletul, trufia îţi strică mintea. Am avut de multe ori prilejul să observ în ce măsură oameni inteligenţi, dăruiţi, eventual, cu însuşiri respectabile, cad, din cauza vanităţii, în cea mai neagră (şi ridicolă) specie de prostie.

Vor să se pună în valoare cu orice preţ, vor succes public, vor funcţii înalte (pentru ei sau pentru ai lor) şi pentru asta ajung să se poarte ca nişte mecanisme decerebrate, să-şi saboteze propria inteligenţă şi propriul prestigiu, punîndu-se în situaţii jenante.

În ultimii ani, am văzut, pe diferite canale de televiziune, dezbateri politice de-a lungul cărora intelectuali plauzibili şi mai mult decît plauzibili au ţinut să „presteze” cuminte un discurs monoton, partizan, resentimentar, sub striurile căruia nu se mai percepea nici urmă de rezonabilitate, sau, măcar, de decenţă. Scriitori talentaţi, îngrijoraţi, brusc, în plină maturitate, că nu sînt suficient de vizibili, că n-au notorietatea altora, se decid să iasă la rampă şi să atace, grimasant, în direcţia pe care o socotesc rentabilă pentru publicitate.

Istorici harnici, ajunşi la o vîrstă care ar trebui să fie a înţelepciunii, se ilustrează, dezamăgitor, în militantisme de circumstanţă, acceptînd vecinătăţi stingheritoare. Seară de seară, actori, cîntăreţe notorii, universitari specializaţi în studii politice sau filosofie s-au complăcut în interminabile spectacole de cabaret ideologic, alături de tot soiul de impostori otrăviţi şi ignari. Unii au făcut-o din dorinţa de a obţine ceva, sau de a-şi vedea chipul pe ecran, alţii – animaţi de răfuieli personale, de un parapon visceral (şi lucrativ) împotriva unuia sau altuia dintre protagoniştii scenei publice. Nu interzic nimănui să aibă opinii şi să le expună. Am în vedere doar cîţiva ipochimeni care, în ultimii doi-trei ani, şi-au făcut o profesie (ei zic „o datorie”) din prezenţa contondent-volubilă în studiourile cîtorva televiziuni „de front”.

Prostia celor care, în slujba propriei vanităţi, au făcut din portretul lor o caricatură şi au devenit inutilizabili. Integral in Revista 22.

Giuseppe Fortunino Francesco Verdi s-a născut la 10 octombrie 1813 în mica localitate Le Roncole, în apropierea Parmei, Italia. Părinţii săi, Carlo Giuseppe Verdi şi Luigia Uttini, deţineau acolo o mică fermă, Osteria Vecchia. Giuseppe ia lecţii de muzică de la organistul din comună, făcând exerciţii acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă şi-i plăteşte lecţii de muzică la un nivel mai ridicat.

În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins pentru că depăşise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto primeşte postul de maestru de muzică al comunei şi se căsătoreşte în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia şi Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcţia muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obţinând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi şi a celor doi copii.

Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu, în 1842, obţine la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorat în parte şi interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoţească până către sfârşitul vieţii.

În 1848 se mută la Paris. Din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de “Trilogia populară”, şi anume: Rigoletto, Il Trovatore şi La Traviata, la care se mai adaugă şi I vespri siciliani (Vecerniile siciliene). Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se stabileşte împreună cu Giuseppina Strepponi la proprietatea “Sant’Agata” din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului. În 1857 se pune în scenă opera Simon Boccanegra iar în 1859 se reprezintă Un ballo in maschera („Bal mascat”). În acelaşi an se căsătoreşte cu Giuseppina Strepponi. Mai multe puteti citi, AICI. 

Rigoletto

Rigoletto este o operă în trei acte de Giuseppe Verdi. Libretul de Francesco Maria Piave, adaptat după piesa Regele se amuză de Victor Hugo.Premiera operei a avut loc la 11 martie 1851, la Teatro La Fenice din Veneția. Locul și perioada acțiunii: Mantova (Italia), în secolul al XVI-lea

Personajele pline de viata si muzica insufletita au facut din Rigoletto una dintre operele preferate ale publicului, depasita doar de Aida pentru creatia lui Verdi. Rigoletto este mascariciul cocosat si cu un umor amar de la curte, a carui pretuita fiica, Gilda, este curtata de afemeiatul Duce de Mantua. Acestuia nu ii este prea greu sa o cucereasca. Satui de glumele adesea crude – pentru ca spuneau adevarul – ale mascariciului, curtenii il pacalesc pe Rigoletto, iar Gilda este sedusa de Duce. Hotarat sa ii demonstreze fiicei sale cine este de fapt Ducele, Rigoletto o duce pe aceasta in casa asasinului Sparafucile, a carui sora Maddalena ii ofera ducele farmecele sale. Rigoletto il angajase pe Sparafucile pentru a-l ucide pe duce, dar Maddalena il convinge sa ucida in locul acestuia pe altcineva, ales la intamplare. Stiind ca va fi ucisa, Gilda apare deghizata, este injunghiata, bagata intr-un sac si trimisa lui Rigoletto, in locul trupului Ducelui, In ultima clipa, cocosatul deschide sacul si isi descopera fiica in agonie, care moare soptind ultimele cuvinte de dragoste catre Duce. Libretul integral il puteti citi, AICI.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8A3zetSuYRg]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Q5NEOh-XhyA]