Author: theophyle

Joseph Maurice Ravel s-a nascut pe 7 martie 1875, în Ciboure, Franţa. Mama sa, de origine basca, tatal inginer inovator, realizatorul unui motor cu combustie interna si al unuia dintre primele automobile. Mai târziu, compozitorul va scrie că tatăl său, căruia îi plăcea muzica, a fost cel care i-a cultivat interesul pentru ea şi a contribuit la dezvoltarea gusturilor lui muzicale. În anul 1928, Ravel compunea cea mai cunoscută piesa a sa, Boléro, pe când se afla în vacanţă în oraşul său natal. Piesa este construită din două teme muzicale care se repetă de 18 ori.

Joseph Maurice Ravel incepe studiul muzicii la varsta de sapte ani, cu Charles Rene. In anul 1889 este admis la Conservatorul din Paris, unde studiaza pianul si armonia. Ravel nu era un copil minune, dar sarguincios si harnic. Studiaza la Coservator timp de saiseprezece ani, o perioada neobisnuit de lunga. Primele compozitii le realizeaza in anul 1893, sub influenta lui Emmanuel Chabrier si a lui Erik Satie. In anul 1894 Ravel incepe sa fie influentat de muzica lui Debussy. Aceasta influenta il va face sa dea noi dimensiuni impresionismului. In anul 1897 este primit la clasa de compozitie a lui Gabriel Faure. Aici il intalneste pe George Enescu cu care se imprieteneste. Incearca sa castige Premiul Romei, dar obtine doar premiul al doilea.

In 1898 i-au fost puse in scena primele lucrari, iar in 1901 scrie “Jocurile de apa”, lucrare publicata un an mai tarziu. Pentru ca ii admira pe Chabrier, Debussy si Satie, Ravel adauga creatiei sale noi lucrari, in ciuda faptului ca publicul si criticii nu sesizau inca adevarata dimensiune a talentului sau. In anul 1903, Ravel a compus un ciclu foarte frumos de lieduri, intitulat “Seherezada“.

Celibatrar convins si iubind muzica cu o pasiune mereu crescanda, Ravel compune neintrerupt, astfel incep sa apara lucrarile noi precum: “Mama mea gasca” (1908), “Istorii naturale”, “Rapsodia spaniola”, “Ora spaniola” (1907), “Valsuri nobile si sentimentale” (1911), “Daphnis si Chloe” – compus pentru trupa de teatru Ballets Russes a lui Diaghilev (1912) si “Trio” (1914). Ultima lucrare pe care a terminat-o inainte de izbucnirea primului razboi mondial a fost Trio-ul in la minor, una dintre partiturile lui cele mai cizelate si elegante (tema de deschidere a primei miscari reprezinta probabil cea mai mare inspiratie lirica a sa). Razboiul ii intrerupe, insa, activitatea.

Din anul 1915 pana in toamna lui 1917 este angajat in armata. In anii care au urmat primei confruntari mondiale scrie compozitiile “Mormantul lui Couperin” (1917), “Valsul” (1920), “Copilul si vrajitoriile” (1925), Sonata pentru pian si vioara (1927) si “Boleroul” (1928), dupa care, pana in 1931, nu mai compune nimic. In aceasta perioada efectueaza un lung turneu in SUA si Canada, unde asista si interpreteaza cateva lucrari proprii si primeste titlul de “Doctor honoris cauza” al Universitatii din Oxford. Aici l-a cunoscut pe George Gershwin, a ascultat multa muzica jazz si a incorporat-o in muzica sa, impreuna cu alte procedee specifice americane. Spunea ca a incercat sa compuna lucrarea “Copilul si vrajitoriile”, “in stilul operetei americane”. Partea lenta din Sonata lui pentru pian si vioara se numeste “Blues”, iar muzica jazz isi face resimtita prezenta in Concertul in sol major.

În lucrarea “Neurological Disorders in Famous Artists” ( 2005), există un studiu despre compozitor, semnat Erick Baeck, în care autorul spune că Ravel ar fi suferit de o „boală neurologică progresivă presenilă care i-a anihilat creativitatea în ultimii ani ai vieţii“. Supus unei operaţii pe creier la 17 decembrie 1937, în urma unei suspiciuni de hidrocefalie, pacientul nu îşi mai revine şi moare pe 28 decembrie.

În absenţa unei autopsii, medicii au pus numai diagnostice speculative. Încă din 1927 Ravel se plângea de oboseală progresivă şi, deşi i se recomandase un repaus de un an, dar ignoră sfatul medicilor şi scrie celebrul Boléro (1928). În următorii 2-3 ani scrie mai multe lucrări şi termină Concertul pentru pian în sol major (cunoscut şi sub numele de Concertul pentru mâna stângă).

Lucrarea îi este dedicată lui Paul Wittgenstein, un pianist austriac care îşi pierduse braţul drept în Primul Război Mondial. În anul 1932, Ravel este accidentat de un taxi şi, deşi nu e rănit foarte grav, suferă, se pare, şi un traumatism cerebral. În acelaşi an, Ravel vizita Bucureştiul, iar Regele Carol al II-lea îl invita la un prânz, dar compozitorul, distrat, a uitat de masă.

In anii următori starea compozitorului se agravează, apar probleme de coordonare motorie, defecte de mişcare a globilor oculari şi probleme de limbaj. Unii critici au speculat că însăşi tema obsesivă din Boléro ar fi un semn de suferinţă neurologică, dar această opinie e demontată atât de declaraţiile lui Ravel, conform cărora efectul repetitiv este unul intenţionat, cât şi de faptul că lucrările ulterioare ale acestuia nu prezintă caracteristica respectivă.

În ultimii trei ani din viaţă, compozitorul nu a reuşit să finalizeze o serie de lucrări pe care, conform propriilor sale spuse, le avea în minte. „Am încă atât de multă muzică în cap…” , îi declara el violonistei Hélène Jourdan-Morhange în iulie 1937, cu câteva luni înainte de a muri.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4OPJq_R7Qjw]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KK23BhEQVyU]

Bibliografie, notec si citate:

Compedium – Ravel
Roxana Roseti – Tragicul destin al celui cu multă muzică în cap

In politica nu exista nici ingeri si nici demoni, toti sunt oameni cu lipsuri si calitati. Majoritatea politicienilor romani au mult mai multe lipsuri decat calitati, lucru mai putin intalnit in democratiile mai vechi. Acolo sitele timpului au reusit sa cearna mai bine decat la noi si sa desparta mai eficient faina de neghina.

Romania se afla intr-o criza profunda care se va acutiza in viitorul apropiat, masina noastra este cu bateria moarta, avem nevoie de cabluri pentru a o misca din loc si pentru a incarca bateria goala. Cablurile astea nu sunt taxe si nici noi impozite, cablurile sunt in potenta celor care trebuie sa faca ceva pentru a repune masina in functiune.

In Romania se fura ca in codru pentru ca se poate! Clientelele politice capuseaza statul intr-o veselie ca in zilele bune, cand economia duduia, pentru ca se poate! Ministerul de Finante nascoceste in fiecare zi noi taxe si impozite, pentru ca se poate! Politicienii fac rondele de dimineata pana seara, pe la televiziunile prietene si ne prevestesc apocalipsa daca sunt din opozitie sau iesirea din criza, daca sunt din coalitie, o fac fara nici un fel de responsabilitate – pentru ca se poate!

Premierul cel popular al Romaniei si-a confectionat o biografie falsa si minte de ingheata apele de fiecare data cand deschide gura, el a invatat deja ca se poate! Presedintele Senatului vorbeste din somn despre o Constitutie care nu are nici o legatura nici cu timpurile in care traim si nici cu apartenentta la UE, de ce? Pentru ca se poate!

Presedintele Romaniei pe care l-am ales pentru ca a condamnat comunismul semneaza un acord de coabitare cu neo-comunistii lui Iliescu, pentru ca se poate!

Fiscul continua sa-i atace pe cei mici pentru ca se poate! Cei mari, adevaratii evazionisti, stau feriti la umbra palmierilor, pentru ca cu ei nu se poate! Justitia continua sa-i judece cu spor pe cei pe care-i poate judeca, adevaratii pungasi nu sunt atinsi nici cu o floare, pentru ca ei asteapta prescrierea dosarelor, asadar nu se poate!

Legea nu este respectata pentru ca se poate! Institutiile statului nu sunt respectate pentru ca se poate! Alesii nostri, care nu fac absolut nimic pentru a scoate tara la liman, vor fi realesi in 2016, pentru ca ei stiu ca se poate!

Lucrurile se vor schimba numai cand noi vom spune clar ca nu se mai poate! Clasa politica actuala a esuat total in tot ceea ce a facut, nu are importanta daca este vorba de Ponta, Antonescu, Voiculescu, Blaga, Udrea sau Basescu! Cand vom invata ca ei trebuie schimbati, vom intelege si noi ca se poate! Pana atuncei vom plati taxe si impozite sau vom emigra!

Moto: Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde – ( Legile lui Murphy)

Traim intr-o perioada in care functionalitatea a devenit problema cheie a existentei umane. Incepand cu institutii, oranduiri sociale, servicii si produse, pana la comportamentul individual al cetatenilor se simte intrarea intr-o zona in care functionalitatea este pusa sub semnul intrebarii si devine factor important in viata cotidiana a lumii contemporane – aici si pretutindeni.

Suficient sa deschizi un ziar sau sa intri intr-un portal de stiri ca sa-ti dai seama ca statul de drept si institutiile lui, democratia, socialismul, capitalismul, economia de piata, pietele de capital, agentiile de rating, mass–media, zona euro, Uniunea Europeana, Statele Unite, NATO, toti G-ii importantilor lumii sunt acuzati de disfunctionalitate. Intr-un fel nu ar trebui sa fim ingrijorati pentru ca România se pozitioneaza pe ultimul loc din tările europene la stiinta de carte, cu un procent de peste 50% de analfabeti functionali – si ceea ce nu stii nu doare! Deci am putea conclude ca la noi numai analafabetismul este functional. Si daca este asa, omul habar nu are ce se intampla cu el, neintelegand ceea ce citeste. Dupa cum probabil stiti, analfabetism functional se referă la persoanele care stiu să citească, dar nu înteleg ceea ce au citit.

Pe zi ce trece societatea umana incepe sa piarda puncte pretioase la examenul functionalitatii. Minciuni repetate la infinit, care tind sa se transforme in “adevaruri” (complet false) in ochii unor oameni manipulati si dezinformati complet. Conform datelor publicate de Economist Intelligence Unit, din 2008 si pana astazi democratia, asa cum este perceputa din punct de vedere metodologic-academic, este in regres peste tot in lume (vezi tabelul alaturat si linkurile respective din bibliografie). Pentru ca cifrele sa fie clare si pentru cei care nu au rabdare sa citeasca documentul din bibliografie, mentionez ca din cele 167 de state care sunt mentionate in acest studiu, numai 25 pot fi considerate cu adevarat democratice (11,3%); 54 de state, (adica 37,2%), inclusiv Romania, “sufera” de democratii deficitare (flawed); in 37 de state democratiile sunt “hibride”, adica arata ca democratiile nu sunt de fapt democratii adevarate (14,4%). Restul de 51 de state (37,1%), nici macar nu mimeaza democratia.

Politica romaneasca a atins in ultimii ani cote de disfunctionalitate greu de inteles. Parlamentul Romaniei nu mai face legi, el se doreste stapanul Romaniei desi este populat de penali, analfabeti si talhari. Guvernul lucreaza cu “asumari” si “ordonante de urgenta” si Curtea Constitutionala arbitreaza ce este sau nu este legitim constitutional. Partidele sunt stapanite de oligarhi si jocurile sunt facute prin “locotenentii” acestora. “Locotenentii” sunt cei ajunsi, cei care au reusit sa devina omul CUIVA, adica sa-si gaseasca un patron care sa-i promoveze contra unor servicii mai mult sau mai putin importante. “Locotenentii” nu au culoare politica, adica politica – pentru ei – este un subterfugiu, o masca, pentru a intretine un echilibru “democratic” si o siguranta ca nici o schimbare in optiunile electoratului nu va lovi in sfintele interese ale “stapanilor.”

Societatea consumerista a dat gres si a subminat total legile naturii si ale dreptatii. Sistemul capitalist este lucrativ si corect numai dacă la el poate lua parte o majoritate masiva a societatii. Sistemul capitalist nu mai este fezabil atunci când devine o jucărie a pieţelor manipulate si instabile. În timp ce guvernele injectează miliarde de euro în pieţe pur şi simplu pentru a nu contraria faimosul Dow Jones, prestaţiile sociale se evaporă. Sumele evaporate pe pieţele de valori sunt o nimica toată faţă de slăbirea legăturilor sociale. Pentru cine se zbate pentru a studia în amfiteatre aglomerate fără vreo speranţă de a-şi realiza visele într-o bună zi, Facebook nu mai este suficient pentru a-si descărca frustrarile. Am ajuns in tragicul moment cand, pentru prima oara in istoria societatii umane, o generatie va trai mai rau decat generatia parintilor si asta nu din cauza unor calamitati naturale, molime, razboaie, ci din cauza lipsei civismului, a responsabilitatii si a valorilor spirituale schimbate pe cele materiale, in derizoriul primitiv al margeluselor de sticla.

Bineinteles ca lucrurile nu s-au nascut ieri si nu numai aici – nu insa atat de fatis, nerusinat si endemic. Nici aberatiile “statului-social” sau ale “capitalismlui fiduciar” nu s-au nascut ieri si in nici un caz aici. Ele sunt cu noi, probabil, de cateva decenii. Se vor schimba lucrurile? Chiar nu stiu! Din nefericire, lucrurile se pot schimba si in mai rau – vezi Ungaria si vezi ce ni s-a intamplat noua in vara trecuta. Exista sansa ca cetateanii sa-si de seama in timp util de lucrurile care se petrec zi de zi in preajma lor? Poate ca da, vedem vocile lor din Brazilia si pana la Istambul, din Madrid si pana la Sofia. Deocamdata noi inca il asteptam pe Godot sau pe Mesia, cine stie?

Scurta Bibliografie:

Sursa: Comitetul de criză pentru salvarea învățământului românesc
The Economist Intelligence Unit: “Democracy Index 2010″.

Redactat de @Demeter

Faima insulei Capri a inceput la inceputul secolului 19, cand a fost ‘descoperita’ de calatorii care participau la Marele Tur al Italiei. Atunci s-a deschis si primul hotel al insulei, Hotelul Pagano, care mai pastreaza cartea de oaspeti, cu semnaturile primilor sai clienti. Intelectuali, scriitori, pictori, poeti, artisti – toti au calatorit spre Isola Azzurra, atrasi de Capri cea frumoasa. Nume ilustre au ales insula ca loc de retragere, iar altii nu au mai parasit-o. Astfel, Capri are o reputatie de centru cultural, pe langa privelistile spectaculoase.

Camille Du Locle (1832-1903)– Camille Du Locle a fost faimosul libretist francez care a scris Don Carlos, La Forza del Destino si Aida, pe muzica lui Verdi. Sosind pe insula in 1880, el a trait incognito un numar de ani, in cladirea numita “La Certosella”. Locuitorii insulei l-au poreclit  “u’ francesiello” (piticul francez) din cauza staturii sale, in timp ce englezii l-au numit  “acid drop” (picatura acida) din cauza  sinceritatii sale fara compromisuri. Este ingropat in cimitirul din Capri.

Axel Munthe (1857-1949) – Axel Munthe a fost doctor, filantrop si un mare iubitor de animale. In 1884, a ajutat poporul Italian in timpul epidemiei de holera.  Din 1885 a devenit un vizitator frecvent al insulei Capri la invitatia Reginei Victoria a Suediei (al carei doctor personal a fost) si si-a construit casa ‘Villa San Michele’ in Anacapri (partea de sus a insulei Capri) “open to the sun, wind, and light of the sea” (deschisa catre soare, vant si lumina marii). In 1910 s-a retras definitiv pe insula, unde a scris cartea sa faimoasa  “The History of San Michele” (trad. In Ro – “Cartea de la San Michele”).

Thomas Mann (1875-1955) – Autorul german, care a castigat Premiul Nobel in 1929, si-a petrecut tineretea in Munich, frecventand cercuri intelectuale si artistice; in 1905 s-a casatorit cu  Katja Pringsheim, cu care a avut 6 copii.  Calatorind in strainatate pentru a participa la conferinte, in 1933 Thomas Mann a decis sa nu se intoarca in Germania din cauza ascensiunii la putere a lui Hitler. A  trait in Elvetia si SUA, unde a primit cetatenia in 1944. Printre lucrarile sale se numara  Buddenbrooks, Könglche Hoheit, The Magic Mountain (Muntele vrajit), Death in Venice (Moarte la Venetia). Monica Mann, una din ficele scriitorului, a trait in Capri o perioada mare de timp in Villa Monacone.

Curzio Malaparte (1898-1957)– Kurt Erich Suchert, al carui ‘nom de plume’ a fost  Curzio Malaparte, s-a nascut in Prato, din parinti de origine Anglo-Saxona. In 1927 a devenit redactorul sef de la ziarul “Mattino” si s-a mutat la Neapole. Mai tarziu a devenit editor la ziarul “Stampa”. In timpul razboiului a luptat pe frontul Italian-Francez, in Rusia, Polonia, Germania, Croatia, Finlanda. Consecinta a ideilor sale politice si a felului ‘brutal’ de a le exprima, a fost arestat de mai multe ori.  Curzio Malaparte a ajuns in Capri  in 1936, in vizita la prietenul sau  Axel Munthe. A cumparat o bucata de pamant pe varful stancilor la Capo Massullo, unde in 1938 a construit o vila pe care a numit-o “A house like me” (O casa ca mine). Vila apartine acum fundatiei ‘Giorgio Roncchi’, dedicata nepotului lui Malaparte, care a murit in 1944 in timpul razboliului.

Pablo Neruda (1904-1973) – Pablo Neruda, poetul din Chile, a primit Premiul Nobel pentru literatura in 1971. La numai 19 ani a publicat prima sa carte – ‘ Crepuscolario’. In 1927 a intrat in serviciul diplomatic. A trait experienta razboiului civil din Spania intre 1936-1937, care i-a marcat destinul. Pablo Neruda a ajuns in Capri  in 1952 cu iubita sa, cantareata din Chile  Matilde Urrutia. Pe insula a locuit in frumoasa  “Casa di Arturo” . In timpul anilor petrecuti la Capri, Neruda a scris si publicat colectia de poeme de dragoste “The Captain’s Verses” (Versurile Capitanului).

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. Sâmbătă, vremea va fi în general instabilă în jumătatea de nord a ţării, unde temporar înnorările vor fi accentuate. Se vor semnala averse şi descărcări electrice în zona de munte, Transilvania, în cea mai mare parte a Moldovei şi a Maramureşului şi pe arii restrânse în Crişana. În restul teritoriului cerul va fi variabil, cu înnorări spre seară şi mai ales în cursul nopţii când local în Muntenia şi Oltenia şi izolat în Dobrogea şi în Banat vor fi ploi de scurtă durată şi fenomene electrice. Izolat vor fi condiţii de grindină, iar cantităţile de apă pot depăşi 15…20 l/mp. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele întensificări în timpul averselor. Temperaturile maxime se vor încadra între 21 şi 31 de grade, iar cele minime între 10 şi 21 de grade.

În Bucureşti, Cerul va fi variabil, cu înnorări în cursul nopţii când vor fi averse şi descărcări electrice. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă va fi de 29…30 de grade, iar cea minimă de 16…18 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: : 1 EURO = 4. 4588 RON; 1 USD = 3. 4151 RON; 1 EURO = 1. 3056 USD; Francul elvetian 3. 6123 RON. Gramul de aur 132.1562 RON. Evolutia saptamanala o puteti vedea aici.

Creştinii îi sărbătoresc sâmbătă pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Apostolii Petru şi Pavel (Paul, la catolici) sunt sărbătoriţi sâmbătă, pe 29 iunie, zi denumită popular Sânpetru, ce marchează mijlocul verii agrare şi sfârşitul celei de-a doua perioade importante de post dintre cele patru de peste an. Sfântul Luca împarte cartea “Faptele Apostolilor” în funcţie de personalităţile şi de contribuţia marilor apostoli Petru şi Pavel, cei doi stâlpi ai Bisericii creştine, care au propovăduit, prin lucrarea lor misionară, învăţătura lui Hristos în lume. Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea şi în Antiohia, unde membrii bisericii s-au numit pentru prima dată creştini, iar apoi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Mică şi Bitinia. Conform tradiţiei, Petru a ajuns la Roma, unde a format biserica de acolo. Sfântul Apostol Petru a sfârşit muceniceşte în capitala Imperiului Roman, fiind răstignit cu capul în jos în timpul împăratului Nero, la 29 iunie, anul 67. Pe locul unde a fost răstignit Sfântul Petru se află astăzi Bazilica San Pietro din Vatican. Sfântul Apostol Pavel, spre deosebire de Petru care s-a numărat printre cei care au petrecut alături de Mântuitor, s-a adăugat cetei apostolilor după Înălţarea Domnului la cer şi Pogorârea Duhului Sfânt. Pe drumul Damascului, el a fost chemat la noua slujire a lui Hristos. Mai multe, aici

Gazele se scumpesc de la 1 iulie. Preţul gazelor pentru populaţie va creşte la 1 iulie cu 8% şi la 1 octombrie cu 2%, iar tarifele pentru gazele livrate clienţilor noncasnici vor fi majorate cu 3%, atât la 1 iulie cât şi în etapa a doua, la 1 octombrie, potrivit Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).  Creşterea de 3% programată pentru 1 iulie este puţin mai mică faţă de cea de 5% inclusă în calendarul de eliminare treptată a preţurilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, datorită evoluţiilor favorabile ale preţului de import şi a necesarului de import pentru acoperirea consumului, se arată într-un comunicat al ANRE. Modificările programate pentru 1 iulie au fost aprobate vineri de către Comitetul de Reglementare al ANRE. Majorarea tarifelor la gaze va ansamblul întregului an va fi, astfel, de 10% pentru populaţie (aceeaşi cu cea din calendarul asumat în relaţia cu FMI şi UE) şi de 11% în cazul clienţilor noncasnici (faţă de 18% în calendar).   De la începutul anului preţul gazelor pentru clienţii casnici nu a fost modificat, iar în cazul celorlalţi consumatori tarifele au urcat cu 5% la 1 februarie, altă majorare de 5%, programată pentru 1 aprilie, nemaiavând loc. Următoarea etapă din calendarul aprobat de Guvern este stabilită pentru 1 octombrie, când preţurile vor avansa cu 2% pentru populaţie şi cu 3% pentru consumatorii noncasnici. “Pentru 1 octombrie 2013 şi 1 ianuarie 2014, ANRE va avea în vedere respectarea creşterilor din Calendarul de eliminare treptată a preţurilor reglementate”, se precizează în comunicat. Ziarul Financiar

Băsescu: „Nu am un conflict cu Ponta. Acordul de coabitare funcţionează perfect“. Preşedintele Traian Băsescu a declarat pentru ziarul austriac Wiener Zeitung că relaţia dintre el şi premierul Victor Ponta nu are în niciun fel de suferit, pentru că acordul de coabitare funcţionează perfect. „Avem un acord de coabitare cu Guvernul şi acesta funcţionează perfect“, afirmă preşedintele într-un interviu al cotidianului austriac Wiener Zeitung.  Jurnalistul austriac l-a întrebat pe preşedinte care este relaţia acestuia cu premierul, în contextul tensiunilor politice petrecute în România. Şeful statului a garantat presa austriacă că în România, între preşedinte şi premier, nu există niciun fel de divergenţă.  „O spun cât se poate de serios, nu există niciun conflict între mine şi premier“, a adăugat Băsescu. Despre o posibilă temere a investitorilor străini în mediul de afacere din România cauzată de o instabilitate politică, preşedintele a răpuns că aceste companii nu sunt bine informate, pentru că el are o relaţie instituţională cu premierul care decurge normal. În ceea ce priveşte subiectul referitor la revizuirea Constituţiei, Băsescu a răspuns că această chestiune va fi rezolvată prin referendumul convocat de către acesta, unde electoratul va putea alege între propunerile şefului statului şi cele ale Parlamentului.Adevarul.

Ponta vrea amânarea referendumului. Pentru că CCR a amânat cu un an aplicarea pragului de prezenţă de 30%, premierul este adeptul organizării plebiscitului pentru revizuire în 2014. Revizuirea Constituţiei ar putea fi amânată. Anunţul a fost făcut ieri de premierul Victor Ponta.Aflat într-un turneu în Asia, şeful Guvernului a intervenit telefonic, la postul de televiziune Digi 24, pe tema referendumului de revizuire, care ar fi trebuit să aibă loc în această toamnă. Deoarece Curtea Constituţională (CCR) a decis că pragul de prezenţă de 30% la referendum se poate aplica din 2014, dacă USL va dori să modifice Constituţia anul acesta va trebui să mobilizeze la urne 50%+1 dintre cetăţenii cu drept de vot. Întrebat dacă USL poate aduce 9 milioane de români la vot, pentru a modifica legea fundamentală, Ponta a subliniat că vede partea bună a acestei decizii. „Vom putea face modificări în Constituţie, în referendumuri cu 30% prezenţă. Pentru că prezenţa de 50% ne bloca pentru următorii 50 sau 100 de ani posibilitatea de a face orice fel de reformă şi de schimbare”, a punctat şeful Guvernului, cu precizarea că ”un an trece repede în politică”. „Nu moare România un an de zile”, a subliniat Ponta. Întrebat despre posibilitatea amânării revizuirii Constituţiei, premierul a explicat că nu poate lua singur o astfel de decizie. Integral in EVZ

Radu Mazăre: Regionalizarea trebuie să fie ca şi dragostea, firească. Primarul Constanţei, Radu Mazăre, spune că regionalizarea ţării trebuie să fie “ca şi dragostea, firească” şi că este mai naturală crearea regiunii Dobrogea care să includă judeţele Constanţa şi Tulcea decât o regiune de sud-est, alături de Galaţi, Brăila, Buzău şi Vrancea. Radu Mazăre a fost prezent, vineri, la o dezbatere organizată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la Constanţa privind procesul de regionalizare – descentralizare, la care s-a aflat şi vicepremierul Liviu Dragnea, şi a declarat că înfiinţarea regiunii Dobrogea este naturală şi firească, existând mai multe asemănări între constănţeni şi tulceni decât cu moldovenii, ideea creării regiunii Dobrogea fiind susţinută şi de preşedinţii Consiliilor Judeţene din Constanţa şi Tulcea, transmite corespondentul Mediafax. “Mi se pare, şi am discutat acest lucru şi cu colegii de la Tulcea şi cu domnul ministru Dragnea, naturală şi firească o regiune cum este Dobrogea. Pentru că avem mult mai multe similitudini de idei, de comportament între noi, cei din Constanţa şi cei din Tulcea decât cu moldovenii. Moldovenii sunt simpatici, au fete frumoase, dar au altă modalitate de a gândi”, a spus primarul Constanţei. El susţine că dacă regionalizare nu va fi făcută în nota firescului şi a naturii nu va funcţiona. “Este exact ca atunci când faci o alee pe unde trec oamenii. Degeaba faci tu drumul cu colţ de 90 de grade, dacă oamenii o iau pe scurtătură. E, scurtătura aia trebuie asfaltată. Aşa trebuie făcută şi regiunea. (…) Părinţii mei sunt amândoi din Tulcea, aşa că eu sunt aici ca acasă. Că sunt în Constanţa, că sunt în Tulcea, că sunt la Babadag, mă simt ca acasă. Şi cred că noi toţi, constănţenii – turci, români, tătari, greci, suntem ca acasă în Dobrogea. Aşa şi vreau să trăim”, a mai spus Radu Mazăre. În aceeaşi notă, primarul Constanţei a mai spus că “regionalizarea trebuie să fie ca şi dragostea, firească”. Integral in Gandul.

Laszlo Borbely, suspectat de corupţie în dosarul fostului şef al fondurilor de la Mediu. Fostul ministru al mediului, deputatul UDMR, Laszlo Borbely, ar fi implicat din nou într-o anchetă a procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în care a fost trimis în judecată Adrian Mândroiu, fostul său subordonat de la şefia Programului Operaţional Sectorial pentru Mediu şi şeful fondurilor structurale, spun surse judiciare. În vizorul procurorilor s-ar afla, pe lângă Borbely, şi membri ai unui consiliu judeţean, parte disjunsă din dosar spun sursele RL. Faptele care l-ar implica şi pe Borbely ar fi fost săvârşite începând cu aprilie 2011, când era ministru al Mediului. Aceste fapte ar fi fost dezvăluite de unul dintre arestaţii preventiv. spun surse neconfirmate oficial. Borbely ar fi fost deja audiat în acest dosar, dar procurorii nu îl pot pune sub învinuire deoarece beneficiază de imunitatea conferită de Legea răspunderii ministeriale potrivit căreia nici un fost ministru nu poate fi pus sub învinuire, percheziţionat, reţinut sau arestat fără aprobarea camerei din care face parte dacă e parlamentar, iar Borbely este parlamentar UDMR. Laszlo Borbely nu a putut fi contactat pentru a confirma informaţiile. Procurorii au mai încercat într-un dosar de corupţie să obţină avizul de începere a urmării penale a lui Borbely, dar Parlamentul NU a admis  cererea DNA. În acest ultim dosar, nefiind siguri că vor obţine avizul Parlamentului, procurorii anticorupţie ar fi decis să-i trimită în judecată pe autorii direcţi ai faptelor penale, spun surse judiciare. Integral in Romania Libera.

Spaga la Mediu: “Beau, ma distrez si merg la curve cu tot felul de ministri si nu castig nici un contract, ma risc!”. Discutii stupefiante in dosarul in care procurorii DNA l-au trimis in judecata pe fostul director general al AMPOS Mediu, Adrian Mindroiu. Inaltul functionar participa la intalniri cu oameni de afaceri in care se stabileau cum se castigau contractele publice. “Cu 20.000 de euro se rezolva un contract de 15 milioane de lei”, “Guvernarea, sistemul e acelasi…lumea politica”, “Oamenii sunt atat de idioti, ca prefera azi o suma mica”, “Ma gandesc sa externalizez aproape in totalitate achizitiile publice,” sunt doar o parte din aceste dialoguri halucinante. Adrian Mindroiu, fost director general la Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial Mediu – AMPOSM si la Directia Fonduri Structurale (DFS) din DG AMPOSM, aflat in arest preventiv, a fost acuzat de trafic de influenta in forma continuata si asociere pentru savarsirea de infractiuni de coruptie, se arata intr-un comunicat de presa de vineri al Directiei Nationale Anticoruptie. În acelaşi dosar au mai fost trimişi în judecată Nicolae Frank şi Vlad Cristian Goga, administrator şi colaborator la societatea de consultanţă Tahal Consulting Engineers, arestaţi preventiv în cauză, pentru cumpărare de influenţă în formă continuată şi asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de corupţie. Integral in EVZ .

Realizatorul TV Niels Schnecker va conduce campania pentru prezidenţiale a lui Crin Antonescu. Liderul PNL, Crin Antonescu, a anunţat, vineri, că jurnalistul postului de televiziune Antena 3 Niels Schnecker va fi directorul său de campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2014. „I-am făcut propunerea lui Niels Schnecker de a fi directorul meu de campanie electorală pentru prezidenţialele din 2014, după o îndelungă şi atentă observaţie a discursului său ca om de televiziune, consultant în domeniul afacerilor şi analist politic. M-am convins asupra autenticităţii mesajului său, am văzut că nu este doar un om de televiziune plătit să livreze conţinut editorial, ci dimpotrivă, Niels Schnecker crede cu convingere în mesajul transmis zilnic în ultimii ani la tv şi în necesitatea unei schimbări în sistemul politic românesc. Iar eu de astfel de oameni am nevoie – integri, oneşti şi determinaţi să lupte până vom câştiga nu doar alegerile prezidenţiale, ci dreptul românilor de a avea un trai mai bun în ţara aceasta”, a declarat Crin Antonescu, citat de Agerpres. Liderul PNL susţine că, deşi nu este un membru al PNL, convingerile lui Niels Schnecker coincid cu valorile Uniunii Social Liberale. Integral in Adevarul

Va urez o zi buna!

Armata intervine împotriva unor manifestanţi în sud-estul Turciei: un mort şi opt răniţi. O persoană şi-a pierdut viaţa şi cel puţin opt au fost rănite vineri în sud-estul Turciei, în timp ce armata a tras focuri de avertisment pentru a-i dispersa pe cei aproximativ 300 de manifestanţi care denunţau extinderea unei tabere militare, au anunţat surse din domeniul securităţii,relatează AFP. Circumstanţele în care a murit persoana respectivă sunt încă nedeterminate, dar se ştie că decesul a avut loc în cursul intervenţiei unor soldaţi. Agenţia de presă kurdă Firat News a confirmat moartea unei persoane, precizând că armata a început să tragă în timp ce manifestanţii au dat foc mai multor corturi şi au atacat forţele de ordine cu pietre şi cocktailuri Molotov. Aceste incidente survin la o săptămână după mişcările de protest fără precedent cu care s-a confruntat guvernul islamo-conservator turc de la venirea sa putere, în 2002. Declanşată la 31 mai în urma unei ample mobilizări împotriva distrugerii parcului Gezi din Istanbul, mişcarea s-a transformat într-un protest politic care a adunat, la sfârşitul săptămânii trecute, peste 2,5 milioane de persoane în aproximativ 80 de oraşe turce, potrivit estimărilor poliţiei turce.Agerpres

Două persoane au murit şi cel puţin 70 au fost rănite în confruntările din Egipt. Două persoane au fost ucise şi 70 au fost rănite vineri la Alexandria, în nordul Egiptului, în cursul confruntărilor violente dintre partizanii şi opozanţii preşedintelui Mohamed Morsi, a raportat agenţia de presă oficială Mena, citată de AFP. Una dintre persoanele ucise este un cetăţean american, în vârstă de 21 de ani, au raportat surse medicale şi de securitate. “Un cetăţean egiptean a murit în urma rănilor provocate de focurile de armă”, a precizat agenţia de presă Mena adăugând că cei 70 de răniţi au fost transferaţi la spital. Ciocnirile au izbucnit în cursul manifestaţiilor rivale de la Alexandria, al doilea oraş ca mărime al Egiptului. Televiziunea a arătat imagini cu manifestanţii alergând pe străzile din zona Sidi Gaber din Alexandria (nord) în timp ce se auzeau focuri de armă. Aceasta mai arăta imagini cu fumul ieşind din sediul Partidului libertăţii şi justiţiei (PLJ), faţada politică a Frăţiei musulmane, incendiat în acelaşi cartier. Echipe de întăriri ale poliţiei au fost trimise la faţa locului pentru a dispersa manifestanţii, conform unui responsabil al securităţii. În oraşul Aga, în provincia Daqahliya (Delta Nilului), sedii ale PLJ au fost de asemenea jefuite şi incendiate, conform responsabililor. În toată ţara zeci de mii de susţinători şi opozanţi ai lui Morsi au ieşit în stradă, relevând profundele diviziuni din ţară care stârnesc noi temeri. Miercuri şi joi, confruntările între partizanii şi opozanţii lui Morsi au provocat patru morţi şi sute de răniţi în Delta Nilului (nord). Mediafax.

Datoria publică a Franţei atinge un nivel record. Datoria publică a Franţei a crescut cu 36,5 miliarde de euro în primele trei luni ale anului şi a atins nivelul record de 1.870 miliarde de euro la finele lunii martie, a anunţat, vineri, Biroul de statistică de la Paris. Îndatorarea raportată la PIB a urcat de la 90,2% la sfârşitul anului trecut la 91,7% la finele primului trimestru din acest an, potrivit cotidianului britanic The Guardian.  Guvernul se aşteaptă ca îndatorarea ţării să crească în continuare, până la 94,3% anul următor. Autorităţile ar putea însă rata această ţintă, din cauza recesiunii economice.   Franţa a anunţat deja că nu va putea respecta în acest an limita de deficit bugetar acceptată în UE, de 3% din PIB, şi estimează un nivel de 3,7%. Comisia Europeană a extins cu doi ani termenul până la care Franţa trebuie să aducă deficitul bugetar sub pragul european, dar a cerut în schimb reforme structurale dure.   Preşedintele francez Francois Hollande, aflat vineri la Bruxelles pentru o reuniune a liderilor europeni, a admis că guvernul ar putea rata chiar şi ţinta de deficit de 3,7%, din cauza încasărilor mai slabe din taxe. Ziarul Financiar

Generalul bănuit că a divulgat informaţii secrete despre Iran este „preferatul lui Obama”. Bob Woodward, unul dintre cei doi jurnalişti care au adus în lumina publică scandalul Watergate, spune că generalul James „Hoss” Cartwright, suspectat că este sursa scurgerii de informaţii privind un atac cibernetic al SUA împotriva Iranului, este „preferatul” preşedintelui american Barack Obama. Înainte de a ieşi la pensie, în 2011, generalul James Cartwright era al doilea ofiţer ca rang din armata americană şi era vicepreşedintele Statului Major al SUA. Acum, generalul face obiectul unei investigaţii cu privire la scurgerea de informaţii clasificate despre un atac cibernetic pe care Statele Unite ale Americii l-ar fi desfăşurat în 2010 împotriva Iranului.    Cartwright a fost arhitectul şi coordonatorul operaţiunilor cibernetice pentru obţinerea de informaţii despre programul nuclear al Iranului, care s-a desfăşurat sub preşedinţii George W. Bush şi Barack Obama. Programul de atac cibernetic a avut ca nume de cod „Jocurile Olimpice”, iar Cartwright ştia mai multe decât oricine despre el.   Acum, oficiali înalţi din Administraţia Obama au confirmat pentru „The Washington Post” că generalul Cartwright este anchetat de către Departamentul pentru Justiţie al SUA pentru că ar fi divulgat informaţii despre virusul Stuxnet, care a făcut parte din programul „Jocurile Olimpice”.    Stuxnet, conceput special pentru a ataca operaţiunile de îmbogăţire a uraniului iranian, a afectat Iranul în 2010 şi a creat importante pagube în programul nuclear controversat al acestei ţări, potrivit presei.   În informaţiile sale, NBC a făcut referire la un articol publicat de New York Times anul trecut, care îl menţionează pe Cartwright. Articolul afirmă, de asemenea, că Agenţia Naţională de Securitate (NSA) a dezvoltat Stuxnet în comun cu israelienii.   NBC News, care citează, de asemenea, surse judiciare anonime, afirmă că ancheta FBI privind scurgerile de informaţii despre Stuxnet s-a concentrat iniţial pe o eventuală sursă de la Casa Albă. Dar anul trecut, anchetatorii s-au interesat mai mult de generalul Cartwright, potrivit televiziunii. Adevarul.

Nereguli la Banca Vaticanului. Episcopul regiunii Salerno a fost arestat. Episcopul regiunii Salerno, Monseniorul Nunzio Scarano înalt prelat al Vaticanului a fost arestat în această dimineață în urma unei anchete care vizează nereguli la Banca Vaticanului. Nunzio Scarano lucrează în cadrul administrației financiare a Vaticanului, Alături de el, au mai fost arestați un agent al serviciilor secrete și un broker. Cei trei sunt acuzați că ar fi încercat să sustragă sume importante din conturile Băncii Vaticanului, scrie BBC News. În lumina recentelor scandaluri, Papa Francisc a ordonat o investigație internă fără precedent. La începutul lunii, Papa a desemnat o comisie specială care să supravegheze operațiunile din Banca Vaticanului suspectată de spălare de bani. Monseniorul Nunzio Scarano este investigat de polițiștii italieni pentru o serie de tranzacții suspicioase în valoare de 780.200 de dolari. EVZ.

Rezident SD şi agent al Securităţii. Fritz Cloos (1909-2004). Biografia unui fost agent al serviciului secret nazist (SD – Sicherheitsdienst), devenit colaborator al Securităţii române, infiltrat în Partidul Social-Democrat din Germania (SPD) şi în organizaţia repatriaţilor germani din România, stabiliţi în R.F.G., întregită în baza documentelor microfilmate, păstrate în arhiva CNSAS. La invitataţia „Comunităţii de lucru pentru cercetări etnopopulare sudestgermane” s-a desfăşurat, în februarie 1975, la München, un simpozion la care au participat mai mulţi foşti demnitari ai Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc German (NSDAP) al Grupului Etnic German din România. Între cei prezenţi s-a aflat şi Fritz Cloos, cofondatorul acestui cerc de istorici amatori, înfiinţat în 1965 în localitatea bavareză Bad Tölz. La reuniunea din 1975 a participat şi scriitorul Hans Wolfram Hockl (1912-1998) care prin scrierile sale i-a criticat deseori pe fondatorii cercului pentru încercarea de rescriere a istoriei şi bagatelizarea crimelor naziste. Hockl a publicat mai tîrziu – parţial – discuţiile aberante la care a asistat şi pe care le-a înregistrat. Dintr-o intervenţie a unuia dintre participanţi, probabil Fritz Cloos, se desprinde tendinţa limpede de a da evenimentelor istorice recente o interpretare care să nu se afle în contrasens cu cea oficială propagată de regimul naţional-comunist din România. Ideea principală a acestei interpretări consta în faptul de a prezenta România ca victimă şi nu ca aliat al Reich-ului nazist. Prin extindere şi actorii politici ai Grupului Etnic German erau transformaţi în simple marionete ale politicii naziste, deci victime colaterale. Sarcina de a răspîndi această teorie în Germania a primit-o Fritz Cloos din partea Securităţii. „Cu gaşca mea şi cu toţi stau în general bine. Mă feresc de duşmani. În acest an va fi organizată, dar nu prin mine direct, întîlnirea »camarazilor vechi«. Acest punct al programului este cel mai uşor de îndeplinit”, scria el într-un raport pentru Securitate în 1962, la un an după ce absolvise instructajul ca agent trimis în Germania cu sarcini bine stabilite. Cloos, născut în 1909, a început să activeze în anii 1930 în organizaţiile pro-naziste de tineret din România. Mai tîrziu, face parte din conducerea partidului nazist al Grupului Etnic, răspunzînd de organizarea muncitorilor, de zona Reşiţa, fiind în acelaşi timp şi rezidentul serviciului secret german (SD – Sicherheitsdienst). Împreună cu legionarii şi unii membri ai grupului etnic german paraşutaţi după 23 august 1944 este implicat în acţiunile de rezistenţă anti-sovietică. În 1945, este arestat de sovietici şi condamnat la 20 de ani de închisoare. În 1955, este eliberat înainte de termen dintr-un lagăr sovietic, repatriat în România şi racolat în 1956 de către Securitate. Profitînd de experienţa sa ca fost rezident SD, Securitatea l-a folosit pe agentul Cloos (conspirat de-alungul anilor sub diferite nume ca „Lăzărescu Ioan”, „Mihăilescu Gheorghe“, „Konrad“ sau „Radovan“) în diverse operaţiuni sensibile, rezolvate cu succes.  Integral la RFI.

Croaţia serbează fără Merkel admiterea în UE. Admiterea Croaţiei în Uniunea Europeană reprezintă un pas important atât pentru comunitatea statelor europene cât şi pentru noul membru. Invitatul de onoare al festivităţilor, cancelara federală Angela Merkel, s-a răzgândit în ultimul moment şi nu se mai duce la Zagreb. Dacă am fi fost în 2004, când Uniunea Europeană făcea prima sa extindere spre Răsărit, absorbind zece noi membri, nimic nu ar fi părut mai firesc decât să aştepţi un nou val de admiteri. Aşa cum nimeni nu poate fi surprins de faptul că, iată, Croaţia îşi găseşte locul în familia UE. Dar a venit criza şi au început toate problemele Uniunii, astfel că scepticismul a crescut – ba chiar s-a transformat în îngrijorare: se va mai respecta termenul de 1 iulie 2013 pentru admiterea Croaţiei? Ziarul Bild se întreba, recent, uşor populist, dacă nu cumva noul membru este viitorul cimitir al miliardelor de euro pompaţi în salvarea altei naţiuni. Unele voci se grăbesc să spună despre Croaţia că este depresivă şi deloc euforică; ba, se mai aud câteodată şi acuzaţii de corupţie şi naţionalism. Euro-entuziasmul deceniului trecut e cam istorie. Iar Croaţiei îi este clar că admiterea sa vine într-un moment de euro-pragmatism – la fel cum pragmatici trebuie să fie până la capăt politicienii croaţi chemaţi să europenizeze până la capăt economia şi administraţia şi să ducă la bun sfârşit bătălia cu corupţia. În realitate, spre deosebire de primii ani, marcaţi de naţionalism, ai independenţei sale, Croaţia a devenit o ţară deschisă şi tolerantă, în care justiţia chiar funcţionează. Şi asta se datorează în primul rând opţiunii europene oferite Croaţiei în momentul deschiderii negocierilor de aderare la UE. Procesul integrării a fost un catalizator al democratizării fostei republici iugoslave. Şi la asta ar trebui să gândească cei ce susţin că Uniunea nu mai are loc de extindere înainte de a-şi consolida actualele structuri. Până la urmă, Uniunea Europeană este un proiect pacificator, iar strategia pentru Balcanii de Vest este un instrument de implementare a păcii în această regiune. Amintirile şi experienţele războiului sunt încă vii, în cazul croaţilor – şi oamenii de acolo ştiu bine cât de fragilă poate fi pacea. Croaţia devine un exemplu pentru învecinatele Serbia şi Bosnia-Herţegovina şi poate avea funcţia de motor al reconcilierii. În orice caz, admiterea Croaţiei este ilustrarea eforturilor încununate de succes – reformele merită parcurse, chiar dacă drumul spre UE nu e nici scurt, nici simplu. În acest sens, semnalul dat Serbiei, invitată să înceapă negocierile de aderare, sunt un semnal important. Solidaritatea UE nu se termină la graniţele comunitare. Singurul element disturbator al momentului european este decizia cancelarei Angela Merkel de a nu mai onora cu prezenţa, în calitate de invitat special, ceremoniile de la Zagreb dedicate admiterii în UE. Guvernul croat a vorbit despre “alte îndatoriri” care ar fi reţinut-o pe cancelara germană în ultimul moment. Presa, în schimb, a invocat un alt motiv: refuzul Zagrebului de a-l extrăda pe Josip Perkovic, fost şef, până în 1990, al serviciilor secrete iugoslave UDBA, considerat la Berlin responsabil pentru asasinarea, în Germania, în 1983, a unui adversar al regimului comunist din Iugoslavia. După desprinderea Croaţiei de federaţie, Perkovic a condus diverse instrumente de siguranţă naţională ale noului stat independent. “În loc să ne bucurăm trebuie să ne fie ruşine”, a comentat fostul ministru croat de Externe Gordan Jandrokovic. O serie de observatori sunt de părere că Germania ar fi blocat admiterea Croaţiei, dacă ar fi fost informată de legea pe care Zagrebul o pregăteşte pentru a-l apăra pe fostul securist şef. Deutsche Welle

Pentru omul nostru din teritoriu’ , locul in care actioneaza este domeniul lui feudal. El este cel mai tare, ii cunoaste pe toti, pe cei care au fost, pe cei care sunt si are pronosticuri despre cei care vor fi. Majoritatea oamenilor din teritoriu (de la o anumita varsta) au fost oameni din teritoriu si pe timpul “partidului”, activismul este o boala pe care ei o poarta din tinerete. “Omul din teritoriu” isi poarta cu sfintenie relicvele sfinte, o poza semnata cu presedintele partidului, cu ministrii sau cu “greii partidului”, ii cunoaste pe toti, le cunoaste viata, obiceiurile, are bancuri subtile despre ei, pe care intotdeauna le povesteste la o bere, tuica sau o vodcă mica, desi toata adunarea le cunoaste in zecile de versiuni existente “pe piata”; el le personalizeaza, bineinteles el fiind intotdeauna personajul principal.

Activistul de partid este unul dintre cele mai tragic-comice personaje din politica contemporana, in majoritatea cazurilor este acelasi activist comunist, care-si astepta randul pentru un post “la centru,” o gratificatie pentru activitatea lui “in slujba partidului si a conducatorului iubit,” poate  niste ani la Şt. Gheorghiu pentru a deveni un activist intelectual al partidului. Astazi isi doreste o delegatie la Bruxelles sau mai stiu eu unde, un post de ajutor de bagator de seama intr-un judet sau marea raspalata, un post intr-un CA bine remunerat la firma de stat cand partidul este la putere. Pentru acesti oameni, opozitia este ucigatoare, o seceta de nedescris, o lovitura divina asupra bunastarii personale.  Partidul este el si el este partidul. Ingrozitori oameni – ii puteti intalni in toate partidele, sunt absolut incolori, din nefericire majoritatea lor nu este si inodora.

Organizatiile de partid au structuri identice. La baza structurilor stau “talpaşii” sau “şoşonarii”. Oamenii fara nici o meserie sau pensionati pe bune sau ne-bune, care vara, iarna, sunt la dispozitia organizatiei de partid. Ei se lupta cu şoşonarii altor partide pentru locurile cele mai bune de afisat, rup afisele concurentei, fac comisioane, uneori umilitoare. Majoritatea lor sunt platiti de partid cu salariu minim pe economie, mai fac si ei niste mizilicuri de la sefi, cateva doua trei milioane pe luna sa nu mori de foame.

Un şoşonar inteligent poate visa promovarea in a doua categorie a organizatiei de partid, functie denumita “purtator de servieta”. Purtatorul de servieta este prima functie in ierarhia politica dupa cea de şoşonar. Functia de “purtator de servieta” poate fi descoperita si in lumea  economica sau financiara de la noi si bogatii au dreptul la servietele purtate. Purtatorul de servieta este o functie mostenita de la comunisti, referinte istorice ne pot dovedi insa ca aceasta functie a existat si in perioada interbelica, adica de fapt de cand romanul a migrat de la traista la servieta.

Servieta sefului este un obiect de o enorma importanta pentru sef si pentru purtator. Chiar daca sefu’ isi tine in servieta numai sandvisurile, servieta este importanta, pentre ca este a sefului. Purtatorul acestei serviete este si el un om care si-a gasit scopul in viata, a fost innobilat, el apartine cuiva, este o parte dintr-o ierarhie.

De obste, functia este masculina, cu emanciparea doamnelor in lumea politica sau a afacerilor a aparut si versiunea feminina  a purtatorului de servieta – purtatoare de servieta, aici lucrurile sunt putin mai diferite, despre ele poate vom vorbi alta data.

Purtatorul de servieta inainteaza in grad in functie de succesele sefului, de aceea loialitatea lui este absoluta si indiscutabila.  Aceasta loialitate se va sfarsi in clipa cand seful va fi tras pe linie moarta. Traditia japoneza si cea a mahalelelor dambovitene vor transforma purtatorul de servieta intr-un ninja-ronin, adica un “purtator de servieta” lipsit de stapan si atunci sa te fereasca Dumnezeu de unul ca asta.

Anii de umilinta, noptile petrecute in asteptarea sefului de la o bauta sau o fututa, minciunile, linguseala, prefacatoria l-au transformat intr-un animal periculos. Docil si  oportunist. Intotdeauna serviabil superiorilor va fi un absolut dictator fata de cei care-i sunt inferiori. Chiar daca vor trece zeci de ani de la statutul pe care l-a avut la inceputurile lui, mirosul puturos al umilintei nu se va sterge niciodata.

Ii putem recunoaste peste tot in viata publica a Romaniei, dar cei mai multi sunt in politica. Purtatorii de servieta parveniti se cunosc intre ei, formeaza aliante si rareori au loc lupte intestine- solaridaritate de casta. In fiecare parlament vom avea o fractiune  a purtatorilor de servieta, fara culoare, fara ideologie, fara mila de banul public si fara respect fata de cei care i-au trimis in functiile lor publice. Ei au suferit ani grei de umilinte, acum trebuie sa suferim noi.

Treapta superioara a “purtatorilor de servieta” suntlocotenentii. Extrem de putini politicieni din Romania nu pot fi catalogati drept “locotenenti.” Prin aceasta denumire nu ma refer in nici un caz la reprezentantii unor interese care cuprind sectoare electorale bine definite si legitime. Putinii care nu pot fi catalogati ca “locotenenti”, adica cei care sunt “independenti de locotenenta”, sunt de obicei marginalizati si scosi de la “naftalina” in cazurile de forta majora pentru a fi aratati in targ – uite ce curatei suntem noi si ce oameni avem in partidul nostru rosu, galben sau portocaliu.

“Locotenentii” sunt cei ajunsi, cei care au reusit sa devina omul CUIVA, adica sa-si gaseasca un patron care sa-l promoveze contra unor servicii mai mult sau mai putin importante. “Locotenentii” nu au culoare politica, adica politica – pentru ei – este un subterfugiu, o masca pentru a intretine un echilibru “democratic” si o siguranta ca nici o schimbare in optiunile electoratului nu va lovi in sfintele interese ale “administratorilor.”

Evenimentele actuale ma conduc de multe ori spre istoria moderna a Romaniei si a contextului geografic in care traim. Cred ca cititorii mei nu cunosc poate suficient unele pagini ale istoriei regionale. Unele uitate, altele absconse. Cred ca este timpul sa le amintim in contextele actuale.

Aurel Popovici (1863 – 1917) a fost un jurist şi un politician român care in 1906 a propus federalizarea Austro-Ungariei în aşa-numitele State Unite ale Austriei Mari. Din tinereţe şi-a exprimat opoziţia împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania şi Banat. Miraculos reuşeşte să intre într-un grup de persoane din jurul lui Franz Ferdinand şi încearcă să promoveze ideea unei restructurări a imperiului Austro-Ungar într-o uniune de state federale.

În acest context, concepe în 1906 o structură federală, inspirată totalmente de modelul unor republici federale viabile (aşa cum erau la timpul respectiv, Statele Unite ale Americii, respectiv Mexic şi Brazilia, care au imitat modelul american), pe care o numeşte Statele Unite ale Austriei Mari. Conceptul presupunea înfiinţarea a 15 provincii autonome (state), constituite pe principiul naţionalităţii, respectând frontierele etnice, beneficiind de o largă autonomie internă, după modelul elveţian sau american. Era prevăzută, de asemenea, o întărire considerabila a executivului central şi folosirea sistematică a limbii germane în administraţie şi ca limbă oficială. Una din consecinţele cele mai importante era pierdera importanţei jucate de Ungaria. Afirmaţia trebuie înţeleasă în logica exerciţiului naţionalist şi în corelaţie cu mediul confruntărilor între naţiuni, pe fondul primei afirmări geopolitice a acestora în istoria europeană. Datorită rezistenţei opuse de partea maghiară şi a asasinării prinţului Franz Ferdinand, modelul propus de Popovici a pierdut orice şansă de a mai fi implementat.

Aurel C. Popovici a fost interpretat ca o contraparte la contextul critic, destructiv şi centrifug din Europa Centrală, prin teoria lui puternic centralistă a unei guvernări puternice centrale, care să coordoneze un context federal. În afară de complexitatea teoriei politice a lui A.C. Popovici, trebuie subliniată atracţia acestuia faţă de valul vremii de rasism şi xenofobie prezent în Europa Centrală. Articolele sale, de o virulenţă uneori rar întâlnită, sunt îndreptate împotriva evreilor, ungurilor, “levantinilor balcanici” (pe limba lui oltenii si moldovenii), adica a conationalilor lui regateni.

Naţionalismul lui Popovici trebuie însă înţeles de o manieră dependenta de timpul in care a trait: naţiunea era înţeleasă drept o unitate mai degrabă morală şi politică decât rasială, bineiunteles neincluzand elemente ca nu erau privite de Popovici cu ingaduinta, de exemplu evreii. Popovici s-a folosit însă de teoreticienii ideii rasiale, mai cu seamă folosindu-i împotriva curentului cosmopolit, pe care-l detesta.

Alături de ideea unei autorităţi statale puternice, menite să modeleze societatea, Popovici era adeptul unei forme de neintervenţionism în chestiunile sociale, fiind de asemenea favorabil descentralizării. Sistemul şcolar era văzut ca fiind detaşat de o formă autoritaristă de intervenţie a statului. Cele două componente ale gândirii lui trebuiesc, astfel, privite impreună.

Statele Unite ale Austriei Mari (Vereinigte Staaten von Groß-Österreich)

Odată cu începutul secolului XX începea să fie tot mai vizibilă principala problemă de care se lovea dubla monarhie din Austro-Ungaria şi anume faptul că imperiul era format din 11 grupări etnice distincte, din care doar două, germanii şi ungurii (care împreună formau doar 44% din totalul populaţiei) deţineau puterea de control. Celelalte nouă grupări etnice (cehii, polonezii, rutenii, românii, croaţii, slovacii, sârbii, slovenii şi italienii) nu deţineau aproape nici un fel de putere. Sistemul monarhiei duale al unchiului lui Franz Ferdinand, împăratul Franz Joseph, împărţise vechiul imperiu austriac în două naţiuni, una dominată de austrieci şi cealaltă dominată de maghiari. După o serie de demonstraţii şi răscoale a devenit însă evident că această situaţie în care două grupări etnice, aflate practic în minoritate, dominau celelalte nouă grupuri etnice nu putea să mai reziste pentru mult timp.

Franz Ferdinand a planificat o redesenare radicală a hărţii Austro-Ungariei creând un număr de state semi-autonome pe baza majorităţilor etnice şi lingvistice, care să fie toate parte a unei confederaţii mai mari intitulate Statele Unite ale Austriei Mari. În această nouă situaţie, identificarea limbii şi a culturii ar fi fost încurajată şi ar fi fost echilibrată balanţa controlului puterii, cel puţin parţial. Idea a întâmpinat de la început o opoziţie crâncenă din partea ungară a monarhiei duale, deoarece ca şi urmare directă a unei astfel de reforme nobilimea ungară ar fi pierdut mult din puterea pe care o deţinea.

Arhiducele a fost asasinat la Sarajevo în 1914, ceea ce a dus la declanşarea primului război mondial, pierdut de Austro-Ungaria. Drept urmare imperiul a fost dezmembrat de către puterile victorioase ale Antantei . Astfel s-au format mai multe state noi, iar alte teritorii austro-ungare au fost cedate ţărilor vecine existente.

Statele propuse de Aurel Popovici

Următoarele teritorii ar fi trebuit să devină state după reformă (”Deutsch se referă la limba germană, iar nu la Germania):

– Deutsch-Österreich (Austria germană, astăzi Austria şi Tirolul de Sud)
– Deutsch-Böhmen (Boemia germană, partea de nord-vest a Cehiei de astăzi)
– Deutsch-Mähren (Moravia germană, partea de nord-est a Cehiei de astăzi)
– Böhmen (Boemia, partea sudică şi centrală a Cehiei de astăzi)
– Slowakenland (Slovacia)
– West-Galizien (Galiţia de vest, parte a actualei Polonii)
– Ost-Galizien (Galiţia de est, parte a actualei Ucraine)
– Ungarn (Ungaria)
– Seklerland (Ţara Secuilor, parte a României de astăzi)
– Siebenbürgen (Transilvania, Banat şi Bucovina, parte a României şi Ucrainei de astăzi)
– Trento (Trentino, parte a Italiei de astăzi)
– Triest (Trieste), parte a Italiei de astăzi)
– Krain (Carniola, Slovenia de astăzi)
– Kroatien (Croaţia)
– Woiwodina (Voivodina, parte a Serbiei de astăzi)

În plus, unele enclave vorbitoare de limbă germană din Transilvania de est şi în alte locaţii ar fi avut o autonomie limitată.

Bibliografie: 
Aurel C.Popovici, editura Albatros, 1994. Inclusiv studiile lui Constantin Schifirneţ.
Aurel C. Popovici “Naţionalism sau democraţie. O critică a civilizaţiunii moderne”, 1910.
The United States of Greater Austria – a step towards European Union?, Iulian-Nicuşor Isac, 2009.

Potrivit unui raport al Organizatiei Mondiale a Sănătătii (OMS) publicat pe 11 februarie a.c. , populatia lumii a băut echivalentul a 6,1 litri de alcool pur de persoana in 2005. Cei mai mari cheflii sunt în mare majoritate cetatenii Europei si fostelor state sovietice. Moldovenii [n.r. R.Moldova] sunt cei mai mari bautori din lume cu 18,2 litri [ n.r. de alcool pur] pe cap de locuitor, aproape 2 litri mai mult decât cehii care ocupa locul al doilea. Moldovenii consuma peste 10 de litri anual de alcool pur “neînregistrat”, adica preparat in casa, ceea ce il transforma in deosebit de dăunător sănătati. Alcolul preparat in casa ajunge la aproape 30% din consumul total in lume. OMS estimeaza ca decesele rezultatele de alcool sunt de 2,5 milioane de victime, mai mult decât SIDA sau tuberculoză. În Rusia si fostele sale state satelit unul din cinci decese ale bărbatilor este cauzat de băutură. SURSA: The Economist.

Pentru interesati, aveti raportul OMS integral (in limba engleza)