Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Deutsche Welle. Manipulatorii la lucru. Petre M. Iancu
Cine a crezut că integrarea în NATO şi UE va pune capăt, în România, mistificărilor de tot soiul, s-a înşelat.
Reţelele securiste şi naţional-comuniste din solda noii oligarhii aflate în prezent la putere sunt bine mersi la lucru, aşa cum au fost şi în ultimele decenii. La fel şi succesorii fostului departament de propagandă şi dezinformare al poliţiei politice ceauşiste.
Cum în România opoziţia e firavă, tunurile profesioniştilor inducerii în eroare se concentrează pe fazele mai vechi ale istoriei comunismului, precum şi pe ziarişti şi experţi independenţi care îndrăznesc să-i contrazică pe mai-marii USL-işti în privinţa loviturii de stat din 2012. Ori se raportează critic la continuarea puciului, cu alte mijloace, mai paşnice şi constituţionale, în 2013.
Jurnaliştilor insuficient de docili li se vandalizează imaginea publică. Li se exagerează posibile scăpări. Li se inventează altele. Li se atribuie în continuare, inclusiv în wikipedia, ori publicaţii precum Cotidianul şi Caţavencii biografii, declaraţii, nume, cariere, ori idei parţial sau integral fictive. Am reliefat în repetate rânduri că alături de mulţi alţii, atât eu însumi cât şi Deutsche Welle am intrat în vizorul dezinformatorilor de serviciu.
Dacă ziariştilor incomozi li se pot fabrica şi nişte responsabilităţi abisale pentru faza de istorie românească mutilată de comunişti şi securişti e bine. Dacă nu, se mistifică aportul real sau imaginar al rudelor lor la edificarea regimului comunist în România. Integral la Deutsche Welle.
Revista 22. Ponta şi noul cult al personalităţii. Alexandru Gussi
Ofensiva propagandistică face din Ponta un alt lider-paravan, o nouă statuie de carton pe soclul de marmură al unei culturi politice nedemocratice.
În România anului 1990, nu era simplu de construit un cult al personalităţii noului lider, memoria Conducătorului fiind prea proaspătă. Totuşi, o parte a instituţiilor statului, inclusiv braţul mediatic, au făcut ceea ce ştiau dintotdeauna. Cu aceleaşi mijloace sau cu mijloace adaptate postcomunismului au construit soclul noului conducător. În locul unanimismului, am avut o minoritate care a fost criminalizată, acuzată că vrea violenţă şi împotriva căreia s-a exercitat violenţa în aplauzele majorităţii. Asta şi pentru că acea minoritate de contestatari ai Conducătorului era văzută ca neavând vocaţia de a deveni majoritari. Principala adaptare a mijloacelor de propagandă a fost deci aceea în direcţia denigrării adversarilor. Calităţile Conducătorului nou sunt subliniate mai ales prin prezentarea defectelor absolute ale adversarilor săi.
Propaganda oficială de care a beneficiat Ion Iliescu în primii 15 ani de tranziţie, cu o paranteză care l-a reîncărcat, nu poate fi înţeleasă fără a merge la esenţa oricărui cult al personalităţii. Aceasta este dată de faptul că vorbim despre un fenomen instituţional. Un întreg sistem produce un om şi se legitimează prin el. Cultul este numai aparent cel în favoarea unei persoane, cultul este în favoarea unui sistem. Ion Iliescu a stat la putere nu pentru că avea charismă, ci pentru că a ştiut să o utilizeze fără să deranjeze sistemul care l-a produs. Era faţa umană, de stânga, a neonomenklaturii capitaliste de partid şi de stat.
Acest mecanism nu a putut funcţiona decât în favoarea liderilor PSD, pentru că numai acest partid a concentrat destule resurse instituţionale, economice, mediatice, la nivel central şi local. Emil Constantinescu şi Traian Băsescu au putut numai secvenţial să utilizeze mijloace similare, care de cele mai multe ori s-au întors împotriva lor. Preşedinţii care au încercat să transforme ceva au primit în schimb un cult al urii la adresa lor, cult care nu este decât cealaltă medalie a propagandei în favoarea unor lideri chemaţi să conserve sistemul. Integral in Revista 22.
Adevarul. Gânduri de 4 iulie: Visul american, celebritatea şi Gina Lollobrigida. Dr. Dan
4 iulie, zi de sărbătoare. Zi importantă, zi a independenţei Satelor Unite, un simbol al libertăţii. Dacă eşti american, este un prilej de mâncat, băut, făcut barbecue în grădină, un prilej de focuri de artificii. Prieteni, familie, hot dogs şi multă, multă bere. Deci o zi fericită. Nu şi dacă eşti medic în cameră de gardă. Atunci altă este situaţia. 4 iulie este o zi nefericită. Sunt 24 de ore din cele mai dificile din an, cu cele mai multe accidente rutiere, cu cele mai multe morţi de bărbaţi tineri. Din cauză că aceştia conduc băuţi. Totul în viaţă este diferit depinzând de unghiul de vedere. Pe 4 iulie 1776 Declaraţia de Independenţă a fost aprobată de congres. Această declaraţie a făcut oficială ruperea definitivă a Americii de Marea Britanie. Prima propoziţie din Declaraţia de Independenţă, scrisă de Thomas Jefferson, a făcut posibil Visul American : „All men are created equal” (Toate fiinţele umane sunt create egale). Aceste fiinţe egale au drepturi inalienabile care includ „life, liberty and the pursuit of happiness” (viaţă, libertate, şi dreptul la fericire). Cuvinte minunate care şi acum pun lacrimi în ochii americanilor. Lumea Nouă şi-a deschis porţile emigranţilor europeni care au descoperit o ţară binecuvântată fără despotism, fără clase privilegiate, fără impozite exorbitante, fără cenzuri religioase sau de gândire. O ţară unde fiecare om este liber să îşi construiască viitorul. Integral in Adevarul
Gandul. Free Costica! Lelia Munteanu
O directoare de liceu, cu nume care trage la ghinioane – Costica Vărzaru – e săltată de poliţie, din motive de fraudă la bac. Pentru atâta lucru au deranjat-o pe doamna? De-asta au luat foc televiziunile? Să fi dat breakingnews de la un liceu unde nu se fură!
Fură e un fel de-a spune, ca să priceapă oltenii. Gigi, idolul tinerei generaţii, ar zice că la Bolintineanu s-a petrecut o acţiune perfect legală, de toată lauda: elevii i-au premiat pe profesorii supraveghetori ca să-şi facă datoria.
Au avut elevii şi copiuţe la ei? Poate, dar numai cei cu aspiraţii de prim miniştri.
Să mai zică preşedintele ju(de)cător că şcoala scoate tâmpiţi. Şcoala scoate iscusiţi.
Mai scoate şi agramaţi. (Pe cei mai elocvenţi dintre ei, îi promovează în fruntea ministerului).
”Să nu generalizăm. Să nu aruncăm anatema (?!) asupra tuturor. E un caz izolat”. De ce să nu generalizăm? Ce, suntem la simposion? Suntem în marele ghiol românesc, unde ne dăm cu nămol unii pe alţii, satisfăcuţi că facem cură de sănătate.
Marele ghiol românesc – apa noastră stătută, în care dansul lasciv, pe dezbrăcatelea, al profei cu elevii, e imaginea-simbol a promiscuităţii senine, inimoase, Weltanschauungul postneaoşist.
Cui nu ştie încă în ce ţară trăieşte îi recomand aşa-zisele perle de la bac. Sunt radiografii sociologice, impresionante până la lacrimi, ale realităţii în care i-am încoconat pe copiii ăştia, ca pe nişte omizi. Vezi de alelasi autor si “În 300 de cuvinte, despre alegerea unui model în viaţă. Fiţuică pentru bac“
Revista 22. Trupa ASIA. Tia Serbanescu
A plouat zdravăn zilele acestea – vorba poetului: aud materia plângând și pe Ponta transmițând. Premierul era în excursie, la soare, în Asia de unde a făcut câteva transmisii în direct la tv unde avea aerul celui care a descoperit nu numai spațiul asiatic ci chiar spațiul și timpul: „e timpul să ne orientăm și spre alte zone economice, nu numai spre UE”. De fapt, nu există premier care să nu fi fost în Kazakstan sau China. Și dl. Boc a fost în China dar a venit cu mâna goală. Mai mult ca sigur și dl. Ponta nu va veni decât cu jucării pentru copii (poate și un bibelou pentru dl. Năstase căci îi plac chinezăriile) și insigna lui Mao pentru sine și pentru Crin.
Premierul a descoperit China cam la fel de repede cum a descoperit „scleroza totală” din administrație – unde a desființat 60.000 de posturi vacante și 3000 de posturi din ministere. Un început bun. Depinde însă de final căci de câte ori USL „a reformat” ceva a ieșit un dezastru. Rămas singur, cu Ponta în Asia (dar fără trupa ASIA), dl. Antonescu și-a luat șef de campanie electorală de la trupa Antena 3: moderatorul Niels Schnecker care, cică, a fost consilierul lui Reagan și a făcut multe campanii prezidențiale. Cum Reagan a fost președinte acum trei decenii, rezultă că Niels îi lipea afișele consiliindu-l: șezi binișor, să nu te rupi. Astăzi firmele sale sunt falite dar omul e prosper. Probabil c-o să ne distrăm bine cu ei: Niels e neîntrecut când se strâmbă, Crin e redutabil când râde nervos. Iar jalea e că opoziție nu prea există iar „societatea civilă” a făcut cununia civilă cu puterea. Acum civilii (avocați, preoți, analiști, fotbaliști) se luptă să-l scoată pe Gigi Becali din închisoare spre a fi judecat după justiția alternativă: Codul rutier (dai amenda și pleci), codul Familiei, Codul lui Da Vinci, Psaltirea în versuri. Integral in Revista 22.
Romania Libera. Ce poveste spune mâna întinsă de Kremlin către Bucureşti. Dan Turturica
O serie de evenimente recente au ridicat mai multe semne de întrebare importante referitoare la poziţia României în jocul geostrategic în care este implicată: s-a decis Traian Băsescu să dezgheţe relaţiile cu Rusia? Dacă da, este iniţiativa noastră sau este o mişcare sugerată de Statele Unite? Dacă nu, atunci ce a căutat la Bucureşti Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse? Cum va afecta această vizită extrem de importantă principalele subiecte de dispută: Moldova, scutul antirachetă, preţurile mari la gazele importate? Va schimba în vreun fel parametrii parteneriatului nostru strategic cu SUA?
La prima întrebare, răspunsul este foarte clar. Vizita de acum două săptămâni a fost iniţiativa ruşilor. A fost decizia lor de a răspunde pozitiv, abia acum, unei serii lungi de invitaţii adresate de Bucureşti cu scopul de a deschide o comunicare diplomatică mai consistentă. Şi, chiar dacă a fost în mare parte tot alegerea lor ca vizita lui Patruşev să aibă loc aproape simultan cu cea a şefului CIA, John Brennan, implicarea Statelor Unite în această iniţiativă, pe care vroiau să o sugereze astfel, a fost ca şi inexistentă.
Decizia României de a impulsiona relaţiile cu Rusia a fost una din proprie iniţiativă, luată în urmă cu mai mulţi ani. A coincis practic cu momentul în care teoria capului de pod către alte avanposturi în coasta Rusiei, promovată de unii dintre apropiaţii preşedintelui George W. Bush, a început să piardă adepţi chiar şi la Bucureşti.
Până ca aceste eforturi de deschidere să ajungă să fie încurajate de administraţia Obama, ele au fost salutate de alţi aliaţi importanţi, care făcuseră până atunci numeroase diligenţe în acest sens, dar fără succes. Chiar dacă sunt animaţi de interese diferite, atât marile puteri europene, cât şi succesorii lui Bush şi Chenney care privesc cu mai mare îngăduinţă aventurile neocolonialiste ale ţarului Putin invocă acelaşi argument: Rusia nu mai e ce a fost.
Da, liderul de la Kremlin aspiră la gloria brutală a Uniunii Sovietice, dar nu mai dispune de mijloace pentru a o atinge. Nici armata, nici economia lor nu mai sunt ce au fost odată. De aceea, deşi manifestă prudenţă maximă faţă de Moscova şi nu ezită să îl critice vehement pe Vladimir Putin pentru încălcarea agresivă a drepturilor omului, nu îl privesc ca pe o ameninţare reală. Mai precis, ca pe una relativ neînsemnată prin comparaţie cu problemele din Orient sau cu China. Şi care putea fi abordată frontal, probabil, dacă anii de criză şi lipsa resurselor nu ar obliga la o prioritizare a ţintelor şi la o reevaluare a foştilor duşmani ce pot servi drept noi aliaţi. Integral in Romania Libera
HotNews. Un an de la Revolutia Borfasilor. Spre ce merge Romania? Dan Tapalaga
Romania continua soft ce a inceput hard acum un an. Guvernul Ponta se decupleaza metodic de modelul occidental de tara si de standardele europene, insa cu mai mult tact, rabdare si discretie decat in 2012. La un an de la Revolutia Borfasilor, numita asa din cauza numarului mare de cercetati penal din afaceri si politica mobilizati in spatele actiunii de suspendare a presedintelui Traian Basescu, USL a adoptat o serie de masuri in economie, justitie, educatie si in plan politic menite sa intareasca controlul unei oligarhii politico-financiare asupra statului. In tot Estul Europei climatul democratic s-a deteriorat in ultimele luni, dar Romania face caz de stabilitatea sa politica intr-o mare de crize.
Directia nu putea fi alta. Acum un an, premierul Victor Ponta si aliatii sai din USL, Crin Antonescu si Dan Voiculescu, au orchestrat o actiune de puci parlamentar impotriva presedintelui cu scopul de a prelua puterea totala. Doar asta le garanta linistea, doar asa puteau tempera actiunile unei justitii iesite de sub comanda politica. Chiar daca nu au obtinut alungarea lui Traian Basescu de la Cotroceni, actiunea de preluare a puterii totale si de control discretionar asupra resurselor publice a reusit.
In doua monitorizari realizate la fiecare trei luni de la Guvernare, HotNews.ro a identificat un regres masiv de la standardul occidental: mari privatizari esuate, alungarea managementul privat din companiile de stat, eliminarea licitatiilor la regii si companii de stat, slabirea mecanismelor de verificare si control la achizitii publice, mentinerea unor ministri judecati pentru coruptie in ciuda presiunilor UE, distrugerea reformelor din educatiei, dezastrul de la ICR si distrugerea rapida a unui bun muncit an de zile, trocul politic intre presedintele Basescu si premierul Ponta la numirea noilor procurori sefi,incetinirea vizibila a ritmului DNA, Parchetului General si ANI.
Au mai ramas cateva mari dosare pe masa judecatorilor, mostenite din trecut, dar nu s-au mai deschis altele noi. S-ar adauga apoi la inventarul marii decuplari elaborarea unui proiect de revizuire a Constitutiei puternic contestat de specialisti, care face din Parlament o superputere in stat, goleste institutia prezidentiala de atributii si intareste controlul politic asupra magistratilor. Integral la HotNews.