Author: theophyle

James Redfield, nascut la 19 martie 1950, este un scriitor, scenarist si producator de film American. Este vestit pentru romanul sau  The Celestine Prophecy ( Profetia de la Celestine ), care apartine curentului New Age.  Redfield a crescut la tara, langa Birmingham, Alabama. A studiat filozofiile estice, incluzand Taoismul si Zen, absolvind sociologia la Universitatea Auburn. A primit un master in counseling si a petrecut 15 ani ca terapist pentru adolescentii abuzati.  In tot acest timp a fost atras in miscarea “potentialul uman” si a studiat teorii despre intuitie si fenomene psihice  pentru a-si ajuta clientii. In 1989, si-a dat demisia si a inceput sa scrie (full time), sintetizand interesul sau in psihologia interactiva, filozofii estice si vestice, stiinta, futurism, ecologie, istorie si misticism.

Cand Redfield si-a publicat (pe bani proprii) primul sau roman in 1992, interesul imediat din partea publicului si al vanzatorilor de carti a facut din The Celestine Prophecy unul dintre cele mai mari succese ale tuturor cartilor auto-finantate din toate timpurile. Warner Books (editura) a cumparat drepturile cartii si a republicat-o legata/cartonata in martie 1994. Cartea a urcat repede la pozitia nr. 1 in New York Times Best Seller List. Conform  Publishing Trends, The Celestine Prophecy a fost cea mai bine vanduta carte in 1996 (nr.1), urcand de la nr.2 in 1995. Cartea a ramas 3 ani pe  New York Times Best Seller List. Pana in mai 2005, The Celestine Prophecy se vanduse in 20 de milioane de copii si fusese tradusa in 34 de limbi straine. In 1996, The Tenth Insight: Holding the Vision (tr.in Ro. A zecea viziune), a devenit de asemenea bestseller. Cele doua carti au petrecut impreuna 74 de saptamani in New York Times Best Seller List, facand din  James Redfield cel mai bine vandut autor din lume in anul 1996, conform BP Report (ian. 1997).

In cartea sa non-fictiune  The Celestine Vision: Living the New Spiritual Awareness (1997, Traind noua cunoastere spirituala) , Redfield exploreaza  fundalul istoric si stiintific al “spiritualitatii care se naste”, discutata in romanele sale. Seria Celestine, de aventuri in parabole, a continuat in 1999 cu publicarea The Secret of Shambhala: In Search of the Eleventh Insight(Secretul Shambalei: In cautarea celei de-a 11-a viziuni). In 2002, James a scris in colaborare cu Michael Murphy si Sylvia Timbers o lucrare non-fictiune God and the Evolving Universe (Dumnezeu si universul in evolutie)

Filmul The Celestine Prophecy (Profetia Celestine) a aparut in 2006, cu Redfield ca producator si co-autor al scenariului. James si Salle Redfield sunt fondatorii  Global Prayer Project, un telewebcast bi-saptamanal, care ofera meditatii si rugaciuni.

In October 1997, James Redfield a primit prestigioasa Medalie a Presedentiei Senatului (Italian Medal of the Presidency of the Italian Senate) la a XXIII-a Conferinta Internationala Pio Manzu  in Rimini, Italia. In  2000, James s-a alaturat lui  Millard Fuller, fondatorul Habitat For Humanity (Habitat pentru umanitate), fiind singurii care au primit onorurile pentru Humanitarian of the Year (Omul anului) de la universitatea pe care au absolvit-o (alma mater) Auburn University. Doua luni mai tarziu a primit din parteaInternational New Thought Alliance (Alianta internationala a noii gandiri) alta medalie Humanitarian of the Year. In Martie 2004, James Redfield a fost onorat de  Wisdom Media Group cu World View Award pentru discutii asupra naturii existentei umane si pentru eforturile si contributiile sale continue pentru mai binele umanitatii.

Surse

•  ”Celestial reasoning.” People Weekly. New York: Apr 25, 1994. Vol.41, Iss. 15; pg. 85
•  McDonald, Marci. “Celestine prophet.” Maclean’s. Toronto: Oct 10, 1994. Vol.107, Iss. 41; pg. 54

Autorul despre  Viziunea Celesta ( traducere din blog personal) – fragment –

“Desteptarea despre care am scris in romanul Celestine s-a intins de la constiinta individuala, tribala, pana la cea nationala, planetara, eliberandu-ne de un punct de vedere vechi de secole si care insufletea misterul vietilor noastre. Actionand din sentimentul ca ceva lipseste din vietile noastre, umanitatea se scutura acum de iluzia ca traim intr-un univers mort, material.

Ne deschidem din nou spre evidenta unei prezente transcedentale si divine in spatele existentei noastre, o divinitate care opereaza zilnic in vietile noastre. Si facem acest lucru printr-o serie de Viziuni asupra Dumnezeirii.

Cel mai important lucru in aceasta desteptare este ceea ce eu am numit Prima Viziune: dezvoltarea perceptiei individuale asupra vietii proprii in privinta coincidentelor care s-au intamplat, un fenomen pe care psihologul Carl Jung l-a numit “sincronicitate” (synchronicity) (n.tr.: o relatie existenta intre lucruri care se intampla in acelasi timp). Astfel de momente par sa ne aduca intotdeauna informatii noi, sau o noua ocazie, care, daca ne uitam atent, pare sa fie dincolo de sansa, ca si cum evenimentele erau cumva destinate sa se intample in viata noastra. Biografiile sunt pline de astfel de intamplari.

Exemplul meu favorit s-a intamplat in viata lui Abraham Lincoln. Ca tanar, dorea foarte mult sa studieze dreptul si sa intre in politica, dar se parea ca nu avea nici o sansa sa-si urmeze dorintele intr-un sat prapadit. Apoi, intr-o zi, un vanzator ambulant i-a oferit spre vanzare lui Abe un butoi vechi cu marfa diversa pentru un dolar. Ceva l-a indemnat sa incheie afacerea si la fundul butoiului a gasit un set complet de carti de drept. Le-a studiat si si-a urmat destinul sau remarcabil.

Asemenea evenimente, cand ni se intampla noua, ne dau un scop in dezvoltarea vietii noastre si arata ca suntem ajutati si ghidati. Intelegem acum ca acest flux al destinului a fost intotdeauna acolo, chiar daca experimentam acest lucru pentru prima data sau redescoperim destinul dupa ce am fost atrasi in viata banala de supravietuire zilnica. Cheia este sa insfacam aceasta desteptare oricand putem si sa nu-i mai dam drumul. Avem un destin, desenat Divin, care se reflecta in orice ne inspira. Si intotdeauna asteapta sa ni se reveleze.”

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Deutsche Welle. Hayssam, statul de drept şi istoria oligarhiei securisto-mafiote. Petre M. Iancu

Întortocheate sunt căile Justiţiei. Dar ea se face. În cazul teroristului Omar Hayssam dreptatea a aşteptat destul de mult.

Şi e probabil să mai fie de aşteptat până se va face lumină deplină în varii dosare grele ale României postcomuniste.

Că escrocul fugitiv Omar Hayssam, inculpat pentru terorism, răpiri de persoane, corupţie, delapidări şi varii alte infracţiuni economice şi condamnat, împreună cu unii din asociaţii săi, la zeci de ani de închisoare se află, în fine, în arestul poliţiei române după ani de libertate furată, e, indiscutabil, o ştire bună.
Poate mai puţin pentru partidul premierului Ponta, în care s-a înscris cândva Omar Hayssam, prietenul lui Ion Iliescu. Poate nu pentru foştii tovarăşi de lupte şi de fărădelegi ai răufăcătorului Hayssam. Dar, pentru victimele lui şi pentru ţară e o veste excelentă.

Dată fiind personalitatea magnatului delincvent, care declara cândva, ca amic al primului preşedinte postcomunist al României, că iubeşte PSD-ul, readucerea siriano-românului în ţară e poate chiar cea mai bună veste din ultimul an, cel marcat de punerea pe butuci a statului de drept, de către USL.

Fiindcă alături de condamnările cu executare ale unor Adrian Năstase, Gigi Becali şi Relu Fenechiu, recuperarea fugitivului sirian e de natură să ne întărească speranţa că unele instituţii ale statui de drept românesc continuă să funcţioneze.

În acest sens, repatrierea lui Omar Hayssam e un triumf al preşedinţiei devreme ce, înainte de orice, e o victorie a serviciilor secrete aflate în subordinea preşedintelui Traian Băsescu. Integral la Deutsche Welle.

Sociollogica. “Românii proşti” şi victoria USL. Barbu Mateescu

“Să încerci să-l înţelegi pe Muad’Dib fără să-i înţelegi inamicii, Harkonenii, înseamnă să încerci să vezi Adevărul fără să cunoşti Minciuna. Înseamnă să încerci să vezi Lumina fără să cunoşti Întunericul. Nu se poate.” (Frank Herbert, Dune)

Victoria USL e pusă de oponenţii săi pe seama prostiei votanţilor USL. Sau chiar, într-o formă mai elaborată, pe seama prostiei poporului român.

În primul rând, orice referire la “popor” în termeni largi este deficitară. Am scris despre acest subiect aici. Recomand cu căldură link-ul, el explică de ce voi pune problema în termeni ceva mai sobri.

Victoria USL se datorează într-o bună măsură oponentului slab şi slăbit pe care l-a avut în faţă. Dacă eu am 5000 de voturi iar ceilalţi candidaţi au doar o mie, câştig cu uşurinţă (“83%!”). Dacă însă am un oponent puternic care a strâns şase mii de voturi, scorul meu e mult mai mic. Victoria USL este imposibil de studiat fără a înţelege ce şi cum a fost PDL. Integral la Sociollogica.

Revista 22. Farfurioara lui Gigi. Andrei Cornea

Se umplu, vai, puşcăriile cu oamenii mari ai naţiei! Ce poet va cânta tristeţea familiilor, smiorcăitul copiilor, gargara avocaţilor, viaţa nouă a nevestelor, bocetul amantelor?

De necrezut: se pare că Relu urmează să fie coleg cu Gigi, dar nu în partidul Bră­tienilor, ca în vremuri mai bune, ci la „mi­titica“! Nu-i nimic: mai locuiesc în sânu-i, ca-n cel al lui Avraam, şi Voicu Cătălin, şi Ioan-Avram, şi Decebal-Traian, a mai trecut pe acolo şi marele Adrian, dar e încă şi Sorin-Ovidiu, şi se pregăteşte Liviu… şi mai ales urmează însuşi înălţimea sa, dom­nul Dan!

După cum vedeţi, la auzul acestor nume sonore, bia­ta-mi proză a prins aripi de vers, fie şi şchiop. Şi cum de n-ar fi prins, când cad bărbaţii patriei, seceraţi de beleaua DNA, precum odinioară aheii răpuşi de lancea lui Hector!

Obrazuri subţiri, nici vorbă, puşcăriaşii noştri: unul a fost un mare bărbat de stat, altul a făcut biserici şi a dat pomeni, altul se pricepea ca nimeni altul la caltaboşi, altul era mare mogul de televiziune, altul e bun la toate – afaceri, televiziuni, sus­pendări, şantaje. Şi toţi se pare că trec oricând un remarcabil test: ştiu să prade statul cu eficienţă, prompt şi fără rest. Cât despre Relu, aflăm din cele mai autorizate voci ale USL că a fost cel mai bun ministru al Transporturilor din toate epocile noi şi vechi şi că va rămâne în istorie fiindcă a privatizat CFR, în aşa fel încât în câţiva ani majoritatea vagoanelor va fi vândută la fier vechi. (Nu mă pot împotrivi forţei nemăsurate a inspiraţiei poetice, scuze!) Integral in Revista 22.

Hotnews. Cum a ajuns Hayssam in Romania. Ce stia premierul Ponta. Dan Tapalaga

Nu confirm, repet, nu confirm ca Omar Hayssam a fost preluat din Siria, nu confirm ca a fost repatriat cu un avion al Armatei, nu confirm ca a fost repatriat in baza unui acord de extradare. (…) Nu pot sa confirm ca Romania a efectuat o operatiune neautorizata pe teritoriul altui stat (…) A fost un efort al unui colectiv foarte mic de oameni care de circa cinci ani se ocupa de acest proces de aducere a lui Hayssam in tara. Acestea au fost explicatiile lapidare ale presedintelui Traian Basescu oferite vineri seara. Se intelege de aici ca Omar Hayssam a fost luat pe sus, nu se stie de unde, nu se stie cum, si adus in tara. Operatiuni neautorizate desfasoara SIE prin fisa postului, deci in mare parte putem presupune ca a fost treaba lor.

Ar merita subliniat off-side-ul total in care a fost lasat Guvernul Ponta. Premierul Ponta nu parea sa aiba mare habar de operatiune. A auzit el ceva vineri dimineata cand s-a repezit sa spuna ca nu avem tratat de extradare cu Siria. I se spusese, probabil, in graba ca Hayssam nu a fost adus in baza unui tratat, de unde premierul a dedus istet ca nu avem.

Avem, votat pe 8 mai 2012, numai ca in cazul Hayssam n-a folosit la nimic. Ponta, din cate se vede, nu stia asta. Nu i-a spus nimeni cum a fost adus sirianul. Premierul s-a afundat in penibil cu promisiunea ca ministerul justitiei va explica zilele astea ce si cum. Pai ce sa explice guvernul daca presedintele ne spune ca a fost operatiune neautorizata? Ce treaba are ministerul justitiei sa-si bage nasul in ceva ilegal comis de statul roman in afara tarii? Integral la Hotnews

Adevarul. Linia subţire dintre o locomotivă şi un Bentley. Alexandru Georgescu

Există lucruri care ţi se întâmplă o singură dată în carieră. Dacă ţi se întâmplă. Să luăm, de pildă, cariera de mecanic de locomotivă. Ţi se aruncă în faţă o grămadă de oropsiţi ai sorţii care vor să scape de datorii, de foame, de beţie, de nebunie sau de alte boli. Sau poţi nimeri cu trenul în plin într-o turmă de oi păstorită de un cioban superficial. Nu mai vorbesc de câini sau pisici lipsite de inspiraţie. Dar de câte ori într-o viaţă de ceferist îţi e dat să dai cu locomotiva peste un Bentley? Lucram de ani buni la omoruri (şi în consecinţă văzusem destui morţi de tot felul) când am dat peste o înviere. Nu Aceea, pe Baraba mea, nu Aceea. Domnul G. era din Chitila şi mai era, atunci când am auzit pentru prima oară de el, mort. Întâlnirea mea cu domnul G. se leagă de un teren din Chitila (care nu era al lui) şi de mai multe maşini nici măcar de lux din toată ţara (care, de asemenea, nu erau ale lui). Pe care domnul G. le vindea. Viu sau mort. O să încerc să explic. Cum vinzi un teren care nu este al tău? Simplu. Faci rost de actul de proprietate sau măcar de o copie. Faci de asemenea rost de un buletin fals care conţine datele de identitate ale adevăratului proprietar şi fotografia ta. Apoi te duci cu un prieten bine intenţionat la notar. Notarul (nu generalizăm) vede sau nu vede şi încheie contractul. Tu „vinzi”, prietenul „cumpără”. Îl „vinde” la rândul lui unui alt prieten la fel de bine intenţionat. Şi tot aşa de două-trei ori până când, în cele din urmă terenul chiar e cumpărat de un fraier de bună credinţă. Metoda se numeşte „suveică” şi are deja ceva clasic. Nu vă rămâne decât să împărţiţi banii. Integral la Adevarul.

Ziarul Financiar. Guvernarea fără obiective. Sorin Pâslaru

Este foarte bine că ministrul turismului, IMM-urilor şi mediului de afaceri, Maria Grapini, a ieşit ieri într-o conferinţă de presă şi a prezentat un bilanţ pe primele şase luni din 2013 al instituţiei pe care o conduce, dar intenţia este insuficientă.

Miniştrii României, din orice partid ar face parte, fac încă o dată şi încă o dată aceeaşi greşeală: au impresia că rolul lor este să legifereze şi nu să administreze. Astfel, este foarte bine că există această nevoie de a avea un bilanţ, dar un bilanţ fără indicatori este ca şi cum te-ai scălda într-o piscină goală.

Este uriaş, este magic cuvântul cu care începe documentul de 11 pagini prezentat ieri de ministrul Grapini: „RAPORT“. Este ceea ce lipseşte din toate guvernările României de după ’89.

Oricine preia puterea are ca primă grijă să semneze acte normative. Ei cred că asta înseamnă guvernarea, când abia descărcarea acestor acte normative, hotărâri de guvern, norme sau legi în acţiuni ale mediului privat sau ale statului pentru schimbări într-un sector sau altul este cea care contează.

Cu alte cuvinte, nu poţi să vii cu un document pe care îl numeşti „Raport privind IMM-urile, mediul de afaceri şi turismul“ fără să ai indicatori comparaţi cu situaţia anterioară.

Cum sună însă „raportul“ doamnei Grapini: „Capitolul 1. Sectorul IMM şi mediul de afaceri. A) iniţiative de OUG, OG, HG, memorandumuri, reorganizări“. Şi sunt enumerate zece proiecte de hotărâre, note de informare şi propuneri de norme, în care sunt enumerate iniţiativele ministerului privind mediul de afaceri, dar nu este evidenţiat în niciun fel care a fost efectul aplicării acestor iniţiative.

Câte microîntreprinderi erau în decembrie 2012 în România, câte sunt în iunie 2013? Câte ajutoare de minimis (finanţare nerambursabilă pentru întreprinderi mici şi mijlocii) s-au acordat pe primele şase luni din 2013 şi în ce valoare şi câte s-au acordat şi în ce valoare în perioada similară din 2012?

Urmează programele pentru IMM-uri: este menţionat, spre exemplu, programul „Mihail Kogălniceanu“ care presupune subvenţia unor credite. Dar câte credite s-au acordat astfel subvenţionate în primele şase luni din 2013? Dacă doamna Grapini şi-ar fi pus problema în acest fel, ar fi aflat că acest program a fost un eşec pentru că a rămas fără finanţare.

Aceasta arată că, pur şi simplu, modul de gândire al celor care conduc ministerele este viciat. Astfel, ei nu au conştiinţa faptului că administrarea se face prin date. Un întreprinzător îşi compară în fiecare zi vânzările cu cele din săptămâna, din luna sau din anul anterior, iar comparaţia se face atât cu ceea ce s-a petrecut în trecut, cât şi cu ceea ce şi-a bugetat. El poate să-şi schimbe organigrama, poate să învârtă scaunele în jurul mesei de şedinţe de 100 de ori. Dacă la sfârşitul zilei vânzările sunt mai mici, înseamnă că are o problemă. Integral in Ziarul Financiar.

Gandul. În atenţia magistraţilor: Interviu cu un inocent. Lelia Munteanu

AGERPREŢ: Domnule viitor ministru, este adevărat ce vehiculează oficinele de presă, cum că aţi supt sângele poporului? La modul figurat.

RELU FENECHIU: Bineînţeles că nu.

AGERPREŢ: Şi atunci vă întreb direct, cu riscul de a vă supăra: ce credeţi că are Justiţia cu dumneavoastră?

RELU FENECHIU: E limpede: m-am luat de Băsescu!

AGERPREŢ: Încă din 2002?! Vizionarismul dumneavoastră politic ar putea constitui un exemplu pentru mulţi liberali şovăielnici. Practic, ce v-au reproşat procurorii concret? În 2002, aţi avut bunul gust de a vopsi transformatoarele pe care le-aţi vândut Statului, creând o impresie deosebită celor de la Electrica Moldova.

RELU FENECHIU: Eu sunt om de afaceri. Dacă cumpărătorul este mulţumit de marfa pe care o primeşte, ce pot să spun? Să-l jignesc? Nu-mi stă în fire. Din momentul în care se semneaza recepţia mărfii, nu mai răspund de nimic, în afară de cazul în care produsul se află în garanţie.

AGERPREŢ: Practic, nu era cazul.

RELU FENECHIU: M-am ferit toată viaţa să fac afaceri cu statul.

AGERPREŢ: Aceasta este nuanţa pe care n-au sesizat-o procurorii: aţi făcut afaceri pentru stat. Practic, dacă aceasta este o vină…

RELU FENECHIU: Facerea de bine e ca înfăşurarea de bobine. Degeaba ai inductanţă, dacă nu e recunoscută în instanţă. Integral in Gandul

Aida este considerata ca cea mai importanta opera scrisa de Verdi. Premiera a avut loc la 24 decembrie, 1871, opera “Aida” fiind compusă pentru inaugurarea primului teatru muzical de la Cairo si pentru sărbătorile legate de încheierea lucrărilor la Canalul Suez.

Libretul apartine unui cunoscut autor italian, Antonio Ghislanzoni. Actinea operei incepe in palatul regal din vechiul Egipt, unde frumoasa printesa etiopiana Aida este sclava printesei egiptene Amneris. Cand armata etiopiana ataca, incercand sa o salveze pe Aida, Radames, capitanul garzilor egiptene si iubitul Aidei, conduce o glorioasa aparare, reusind sa il prinda pe tatal Aidei, Regele Amonasro.

Ca o rasplata pentru succesul sau, Faraonul ii ofera lui Radames mana fiicei sale, Printesa Amneris, care este geloasa pe Aida si il trateaza de sus pe capitan. Sfasiata intre patriotism si iubire, Aida simte cum o cuprinde disperare. Il tradeaza pe Radames la indemnul tatalui, dar Amneris descopera complotul in pregatire. Ca razbunare, ii porunceste lui Radames sa renunte la Aida sau sa fie ingropat de viu. Tacut si demn, nedorind sa renunte la marea sa iubire, Radames este dus in temnita pentru a fi ucis. Acolo Aida il gaseste, cei doi unindu-se in moarte. “

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=b8rsOzPzYr8]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=l3w4I-KElxQ]

Bibliografie:

Ioana Stefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol.IV, Bucuresti, 2002
Artline.ro

Redactat de @ Clemy 

Afacerea Zimmerman, sau cazul Florida vs George Zimmerman, nu este o simpla drama judiciara ci reprezinta exemplul classic al ingerintei politicului intr-un caz care nu ar fi trebuit sa ajunga, conform legilor americane, niciodata in fata juratilor. De asemenea, cazul demonstreaza cum o presa avida de a inainta o agenda politica poate incerca sa influenteze o actiune judiciara. Cazul Zimmerman a pus fata in fata doua fatete ale Americii contemporane: pe de o parte presa, elitele liberale si leadershipul populatiei de culoare, de cealalta parte populatia care priveste cu suspiciune intruziunea guvernului federal in viata de zi de zi, crede in Constitutie si in dreptul la aparare. Avem de a face cu o falie ideologica.

Totul a inceput in 26 ianuare 2012 cand George Zimmerman (pe care presa s-a grabit sa-l eticheteze alb desi este pe jumatate peruan, deci Hispanic) l-a impuscat in legitima aparare pe adolescentul de culoare Trevon (Trayvon) Martin. Chemata la fata locului dupa incident politia locala a decis ca nu exista dovezi ptr a deschide un dosar penal impotriva lui Geroge Zimmerman. Acesta este momentul in care intra in scena avocatul ptr drepturile omului, Benjamin Crump, angajat sau doar recomandat mamei adolescentului ucis, Sybrirna Fulton. Ca urmare a eforturilor acestuia cazul intra in atentia mediei nationale. Urmatorul pas in inflamarea opiniei publice l-a facut postul de televiziune NBC care a dat publicitatii inregistrarea unei convorbiri intre George Zimmerman si operatorul politiei locale, inregistrare din care jurnalistii NBC au taiat o parte extreme de importanta, astfel incat George Zimmerman a aparut ca un personaj care il urmarea pe Trevon Martin ptr ca acesta era negru. Acesta a fost momentul in care lideri ca Al Sharpton, Jesse Jackson jr si diversi congresmani democrati de culoare au inceput sa ceara redeschiderea dosarului iar intrarea in scena a presedintelui Obama, care a declarat public ca daca ar fi avut un fiu acesta ar fi semanat cu Trevon Martin, nu a facut decat sa arunce gaz pe foc. Atat media cat si liderii politici au batut toba asupra “rasismului” lui George Zimmerman iar presa si diversii ganditori de esenta liberal stangista au vazut in acuzarea lui George Zimmerman ocazia de a readuce in atentie, intr-un an electoral, vechea mantra a rasismului original al omului alb impotriva oamenilor de culoare.

Conform acestei mantre orice alb este un rasist innascut care poarta pacatul original de a fi reprezentantul unei categorii sociale care candva, acum peste 150 de ani, a acceptat sclavagismul. Aceeasi mantra politica vede in omul de culoare o victima perpetua atat a sistemului juridic American in general, cat si a omului alb, violent prin definitie si rasist. In plus, dreptul de a purta arma este vazut de aceleasi elite ca un atavism barbar care nu isi are rostul intr-o lume civilizata, integrata rasial si corecta din punct de vedere politic. Negrii (African Americans sau americanii de origine Africana, urmasii sclavilor) compun aproximativ 12-13% din populatia SUA si reprezinta un bloc electoral important ptr Partidul Democrat. 2012 a fost un an electoral iar presedintele Obama avea nevoie de toate voturile acestui bloc electoral atat pe plan national cat si in Florida. Afacerea Zimmerman nu a facut decat sa mareasca entuziasmul acestei electoral al acestei populatii. Liderii comunitatii de culoare au vazut in aceasta afacere o oportunitate de a-si intari pozitia intr-un moment in care aceasta era criticata chiar din interiorul comunitatii.

Le-a fost mult mai usor acestor lideri sa vorbeasca despre victima nevinovata a violentei omului alb decat sa admita ca peste 70% din victimele de culoare au fost ucise de fratii lor de culoare, ca peste 50% din adolescentii de culoare nu reusesc sa termine liceul, ca saracia si criminalitatea in interiorul comunitatilor de culoare sunt rampante si ca un barbat de culoare are peste 50% sanse sa nu atinga varsta de 35 de ani si peste 45% sanse sa isi petreaca restul vietii in inchisoare. Vanturand imaginea nedreptatilor din trecut acesti lideri au vazut in acest caz metoda perfecta de a reantari toate stereotipurile care domina cultura populatiei de culoare referitoare la autoritati si, mai ales, neincrederea in sistemul de justitie.

Presedintele Obama nu a fost singurul interest de beneficiile politice ale acestei afaceri. Procurorul desemnat sa redeschida cazul, Angela Corey, l-a acuzat pe George Zimmerman de omucidere cu sase zile inainte de alegerile care urmau sa o reconfirme ca procurer sef.

Desfasurarea procesului a demonstrat insa (cu dovezi greu de combatut si cu marturii solide) ca George Zimmerman avea tot dreptul sa se apere si sa-l impuste pe Trevon Martin in momentul in care acesta il izbea cu capul de trotuar iar 48% din cetatenii americani contactati de un institute de sondare a opiniei publice (Rassmunsen) se declara de accord cu achitarea acestuia.

Fara imixtiunea politicului cazul Zimmerman nu ar fi ajuns niciodata nici pe prima pagina a ziarelor din intreaga lume si nici in fata juratilor. Afacerea Zimmrman este pana la urma o poveste plina de avertismente care arata cum interese politice meschine, o presa manata de o agenda ideologica si avocati lacomi pot transforma un caz banal intr-un scandal national si ar fi putut trimite un om care nu a facut altceva decat sa se apere la inchisoare ptr tot restul vietii. Sistemul de justitie American a reusit sa transforme aceasta farsa judiciara create din interese politice intr-o dubla tragedie. Cat despre noua mantra a presei americane, cea a dialogului inter rasial, aceasta are prea putine sanse de a devein realitate. Din contra as spune, falia neancrederii dintre populatia alba si cea de culoare s-a mai marit putin.

Oracolele Sibilice (numite si oracolele pseudo-sibilice) sunt o colectie de scrieri cu de predictie (oracol)  scrise in limba greaca in versuri hexametrice atribuite Sibilelor prezicătoare din mitologia romana. Oracolele originale (cele, romane)  au fost distruse de incendiul care a avut loc in templul lui Jupiter la Roma in anul 83 i.Hr. In anul 76 i.Hr senatul roman a ordonat trimiterea unor soli in toata lumea cunoscuta pentru a redescoperi aceste oracole. Probabil ca romanii au reusit sa alcatuiasca o colectie asemanatoare celei distruse si care probabil a existat pana la inceputul secolului 5 d.Hr. Ultima data cand aceste oracole au fost vazute a fost anul 405 d.Hr.

Pseudo-Sibiliene nu sunt acele oracole pagane, dar sunt atribuite acelorasi sibile (prezicătoare) despre care se vorbeste in cele originale. Aceste oracole au fost extrem de populare la inceputurile crestinismului si sunt deseori citate in scrierile patristice ale  lui Teofil, patriarhul Antiohiei (ca. 180 d.Hr),Clement din Alexandria (ca. 200 d.Hr), Lactantius (ca. 305),  siAugustine (ca. 400 d.Hr).

Colectia Sibilica este extrem de valoroasa pentru continutul, informatiile si interpretarile gnostice, ebraice si crestine in contextul mitologiei grecesi si ale religiilor de mistere (cultele iniţiatice) existente la inceputurile crestinismului. Influenta lor asupra Apocalipsei Sf. Ioan din Noul Testament este clara si putem intalni fraze intregi asemanatoare.  Colectia a fost compusa original din 14 carti dintre care s-au pastrat numai 12.  Cartile XIII si XIV probabil sunt mai tarzii, probabil adaugate in evul mediu tarziu, fara nici o legatura probabila cu cartile XIII si XIV din antichitate.

Cele mai vechi dintre cartile colectiei sunt cartile III, IV si V care sunt de origine ebraica, compuse in timpul regelui Ptolomeu al VI Filometor (Ptolemy VI Philometor 186–145 i.Hr.). Autorul, probabil evreu helenist din Alexandria, a reusit sa creeze un mix judeo-grec de traditii religioase. Probabil cu doua secole mai tarziu un crestin de origine evreiasca a rescris cartile I si II inlocuind miturile religioase ebraice cu interpretari crestine regasite si in Noul Testament.

Antichitatea textelor pre-crestine este demonstrata de citatele lui Flavius Iosefus pe la mijlocul primului secol d.Hr. si de prezenta altor citate din apocrifa VT din primul secol i.Hr. Este clar ca majoritatea “oracolelor” au fost re-editate in primelele secole d.Hr de redactori gnostici, care au bagat tot felul de motive din Homer si Hesiod. Redactorii evreii si crestini au introdus  motive din VT spre exemplu Paradisul povestea lui Noe si turnul din Babilon. In cartile crestine putem gasi omiletică patristica dar si “amintiri” despre Alexandru cel Mare si povestea Cleopatrei. Un singur lucru este comun tuturor redactorilor si autorilor, ura profunda fata de imperiul Roman.

Desi toate cartile sunt anonime, probabil folosinta lor ultimativa a fost indemnul la convertire  crestina. Scrise intr-un fel care putea fi inteles si acceptat de pagani greci, folosindu-se de mitologia si religia greaca aceste oracole puteau transmite mesajul crestin in forma acceptata de pagani. Atat de raspandite au fost aceste oracole in primele secole d.Hr,  ca renumitul filozof anti-crestinCelsus (amintit de Origen in inlucrarea sa polemica Contra Celsum)  a denumit misionarii crestini Σιβυλλισται, adica “vanzatori de oracole”.

Lucrarea este o superba lucrare mitologica, literara si artistica care ne poate explica drumurile diferite pe care le-au parcurs religiile antice. Din nefericire aceasta superba lucrare literara care a inspirat zeci de poeti, sculptori si pictori nu a fost tradusa in limba romana. Cine a vizitat Capela Sixtina le-a vazut. 

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. Vremea va fi călduroasă în vestul, sudul ţării, precum şi în sud-vestul Transilvaniei, dar gradul de instabilitate atmosferică va fi în creştere. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporar accentuate şi mai ales în a doua parte a zilei şi noaptea se vor semnala averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului, în regiunile nordice, estice şi la munte, local în centru şi pe arii mai restrânse în sud. Izolat cantităţile de apă pot depăşi 20 l/mp şi vor fi condiţii de grindină. Temperaturile maxime se vor încadra între 21 de grade în nordul Moldovei şi 34 de grade, izolat, în Oltenia şi în Muntenia. Temperaturile minime vor fi cuprinse, în general, între 10 şi 20 de grade.

În Bucureşti, vremea va fi călduroasă. Cerul va fi variabil, dar se va înnora în cursul nopţii când vor fi averse, însoţite de descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 33 de grade, iar cea minimă va fi de 17…19 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 4283 RON; 1 USD = 3. 3787 RON; 1 EURO = 1. 3107 USD; Francul elvetian 3. 5812 RON. Gramul de aur 139.7435 RON. Evolutia saptamanala o puteti vedea aici.

Analiştii intervievaţi de CFA România au devenit mai pesimişti în luna iunie. Încrederea analiştilor financiari în economia românească, un indicator lansat de asociaţia CFA în luna mai a acestui an, a înregistrat o uşoară scădere în luna iunie, conform unui raport transmis de instituţie. Indicatorul CFA România privind încrederea analiştilor în economie a scăzut la 44,9 puncte, în special pe fondul aştepărilor negative pentru perioada următoare, notează sursa. “Pentru exercitiul din luna iunie 2013, valoarea indicatorului de incredere macroeconomica a fost de 44,9, valoare in usoara scadere fata de luna anterioara. Evolutia indicatorului a fost datorata in special inrautatirii indicatorului de anticipatii. Indicatorul conditiilor curente a fost de 30,5, iar indicatorul anticipatiilor a inregistrat valoarea de 52,0”, se arată în raportul CFA România. In ceea ce priveste cursul de schimb EUR/RON, valorile mediane ale anticipatiilor pentru cele doua orizonturi de timp avute in vedere au consemnat pentru orizontul de 6 luni o valoare de 4,5000 (fata de 4,4000 in exercitiul anterior), iar pentru 12 luni de 4,5000 (fata de 4,4000 in luna anterioara). Titlul CFA este unul dintre cele mai prestigioase din lume in randul profesionistilor din domeniul financiar. Administrat de catre CFA Institute, programul CFA este un program post-universitar, care pregateste si testeaza candidatii in domeniul eticii si standardelor profesionale, analizei situatiilor financiare, economiei, managementului de portofoliu, analizei si evaluarii diverselor instrumente financiare si de investitii. Astazi, in lume exista peste 100.000 de detinatori ai acestui titlu, majoritatea fiind afiliati la cele 136 societati membre ale CFA Institute. Ziarul Financiar.

Document / Analiza Bruxellesului pe proiectul României pentru fondurile 2014-2020 pe cele 11 obiective : ”Nicio lecție învățată din 2007-2013” Comisia Europeană a elaborat o analiză detaliată pe 11 direcții asupra draftului de Acord de parteneriat trimis de Guvernul României la Bruxelles pentru atragerea fondurilor europene în exercițiul financiar 2014-2020. Cu jumătate de an înainte de începerea exercițiului financiar în care România va avea la dispoziție 39,9 miliarde de euro de la UE, strategia Ministerului Fondurilor Europene nu reușește să îndeplinească nici măcar standardele de principiu ale Acordului de parteneriat pentru absorbția banilor în proiecte. cursdeguvernare.ro a intrat în posesia analizei originale a Bruxelles-ului pe proiectul României. ”Nicio lecție învățată din implementarea programelor în perioada 2007-2013, în multe sectoare” – constată, textual, analiza serviciilor Comisiei Europene asupra proiectului de Acord de parteneriat trimis de București Bruxelles-ului.  Vă prezentăm sec o sinteză a reproșurilor din analiza detaliată a Comisiei Europene, de o duritate care ocolește uzanțele diplomatice. Integral la Curs de Guvernare

Băsescu: Nu confirm că Hayssam a fost preluat din Siria sau că a fost repatriat cu un avion al Armatei Române. Ce spune preşedintele despre locul de unde a fost adus Hayssam. Preşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri, la Palatul Cotroceni, că nu confirmă că Omar Hayssam a fost preluat din Siria şi nici că a fost repatriat cu un avion al Armatei Române. Băsescu a adăugat că nu confirmă nici faptul că Hayssam a fost adus în baza unui acord de extrădare. Rugat să spună din ce ţară a fost adus Omar Hayssam, Băsescu a răspuns: “Cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat”.

•  Nu este nicio secretomanie. Este un mod de acţionare a instituţiilor statului, în al doilea rând este vorba de oameni, care trebuie protejaţi.
• Îi dau dreptate consilierului meu Iulian Chifu care a spus că unii ar putea “să nu mai doarmă liniştiţi”. Nu cred că la cumularea pedepselor, Omar Hayssam ar putea rămâne cu 20 de ani de închisoare. Asta dacă mă uit la ce s-a întâmplat cu Gigi Becali.
• Din acest moment, în problema Omar Hayssam am conştiinţa împăcată că s-a făcut tot ce a trebuit pentru ca justiţia să fie îndeplinită. Este o problemă politică, economică şi o problemă penală mai ales. Este din acest moment sarcina justiţiei să afle tot ce este de aflat. Din punct de vedere al preşedintelui, consider misiunea încheiată.
• Când a plecat, Omar Hayssam nu avea niciun mandat de a nu părăsi ţara, nu discut de ce, şi nu se ceruse niciun sistem de supraveghere al vreunei instituţii, fie că ar fi fost al MI sau SRI. Deci, în 2006, când a plecat din ţară, Omar Hayssam putea fi acuzat de trecerea frauduloasă a frontierei de stat, lucru pentru care a şi fost condamnat la doi ani de închisoare. A devenit problemă fundamentală pentru instituţiile statului când a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru terorism. Această condamnare s-a produs în 2008 şi atunci a fost obligaţia structurilor de securitate să îl aducă în ţară pentru a se împlini dispoziţiile justiţiei. Abia din 2008 a devenit un obiectiv major în vederea împlinirii justiţiei.
• O astfel de operaţiune nu se putea desfăşura nicio într-o săptămână, nici într-o lună, nici într-un an.
• În primul rând, aş vrea să clarific de ce imediat după ora 7.00 comunicatul a venit de la Preşedinţie. Pentru un motiv simplu, pentru că era vorba de readucerea în ţară a unui condamnat pentru terorism, iar terorismul este un atribut primordial al CSAT, iar preşedintele CSAT este preşedintele României. Aici era vorba despre un terorist. Lupta antiteroristă, strategiile antiteroriste sunt un atribut al CSAT şi implicit o responsabilitate directă a mea, cu atât mai mult cu cât operaţiunea putea să reuşească sau putea să nu reuşească – şi atunci nu ştiu dacă ar mai fi ieşit atâţia politicieni să vorbească ce au făcut ei când au fost prin ministere sau ce fac ei acum. Integral la Mediafax

Cumetriile politice care l-au făcut celebru şi bogat pe sirianul Omar Hayssam în România. Controversatul om de afaceri sirian, Omar Hayssam, a avut legături cu o parte din cei mai influenţi politicieni români. Presa vremii a scris că relaţiile sale în sfera politicului l-au scăpat de problemele cu justiţia şi i-au facilitat afacerile. Cotidianul „Ziua“  titra în aprilie 2005 că Omar Hayssam l-a însoţit pe preşedintele Ion Iliescu în patru vizite oficiale în străinătate. Deplasările ar fi avut loc în cel de-al doilea mandat al fostului preşedinte, între anii 2002-2003. În turneul asiatic din februarie 2002, care a cuprins Emiratele Arabe Unite, Vietnam, Filipine, Japonia şi Singapore, din delegaţie ar fi făcut parte şi Mohamed Munaf (condamnat în anul 2008 pentru acte de terorism). De asemenea, Omar Hayssam l-a mai însoţit pe fostul şef al statului în câteva vizite efectuate în anul 2003, în Uzbekistan, China, Federaţia Rusa (la semnarea Tratatului de baza româno-rus) şi Kazahstan. În anul 2009, cotidianul „Evenimentul zilei“ publică o fotografie din campania electorală din anul 2000 în care Iliescu, candidatul PSD pentru prezidenţiale, şi Hayssam apar la aceeaşi masă. Alături de ei se mai afla senatorul Vasile Ion, preşedinte al PSD Buzău şi tatăl jurnalistei răpite în Irak, Marie-Jeanne Ion. Fostul preşedinte a susţinut că nu are „nicio legătură personală“ cu afaceristul sirian, admiţând însă că este unul dintre oamenii de afaceri care făcea parte din delegaţiile prezidenţiale în străinătate.    Fotografia apăruse în anul 2004 în revista siriană „Faris al-Arab“ şi făcea parte dintr-o galerie foto care susţinea un interviu acordat de Omar Hayssam publicaţiei şi în care acesta s-a lăudat cu relaţia pe care o are cu preşedintele Ion Iliescu. „Nu era treaba Administraţiei să selecteze aceste persoane. Se lucra cu Camera de Comerţ, care stabilea componenţa forumurilor oamenilor de afaceri. Era treaba instituţiilor de resort să stabilească asta “, a afirmat Iliescu, subliniind că, în ultimii  doi ani ai mandatului său, Omar Hayssam nu a mai fost inclus în delegatiile prezidenţiale “pentru că au apărut informaţii că este cercetat“.   Fostul preşedinte Ion Iliescu a declarat, vineri, la câteva ore după extrădarea lui Omar Hayssam, că fiecare om răspunde pentru faptele sale, negând însă, încă odată, legătura sa şi a PSD-ului cu sirianul.  Integral in Adevarul

Protest fără precedent. 474 mineri în greva foamei au îndoit guvernul. Minele Paroşeni, Uricani, Petrila – blocate. 1.100 de ortaci din Valea Jiului au protestat timp de două zile în subteran, din care 474 au refuzat hrana. Duritatea unică a protestului a obligat Guvernul să reacționeze rapid. Oamenii s-a temut că, în lipsa unui contract clar privind preluarea producţiei de cărbune de la Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului (SNIMVJ), la care sunt angajaţi, de către Complexul Energetic Hunedoara (CEH), huila pe care o scot din inima munţilor va rămâne în depozit, iar ei îşi vor pierde şi salariile, şi locurile de muncă. După ce s-au blocat în subteran mai mult de o zi, minerii au început aseară să părăsească labirinturile întunecate. Dar numai după ce premierul Victor Ponta a fost obligat de amploarea protestului să le dea mandat miniştrilor Varujan Vosganian de la Economie şi Constantin Niţă de la Energie să îşi trimită oamenii în Valea Jiului să negocieze noul contract dintre cele două companii de stat. În timpul conflictului a căzut şi un cap, cel al şefului SNIMVJ, Petru Drăgoiescu, care a fost înlocuit de Ministerul Economiei cu actualul director al Minei Paroşeni, Aurel Anghel. Negociatorii au ajuns la o înţelegere cu privire la contract, care nu fusese însă semnat până la închiderea ediţiei. Astfel, CEH se obligă să preia întreaga producţie de cărbune de la cele 3 mine din Valea Jiului, preţul urmând să fie stabilit lunar, în funcţie de cotaţiile internaţionale sau nivelul altor costuri, cum este cel de transport. Aceasta este de natură să asigure salariile minerilor. Integral in EVZ

Constantin Grăjdan, omul care a încercat să îl scape de închisoare pe Adrian Năstase, trimis în judecată. Procurorii DNA l-au trimis în judecată pe Constantin Grăjdan, fostul director al Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), care a susţinut printr-o adresă trimisă instanţei supreme că prejudiciul provocat în dosarul “Trofeul Calităţii” nu există. Grăjdan este acuzat de favorizarea infractorului. Procurorii anticorupţie arată că, pe data de 22 mai 2012, Balaban Grăjdan Constantin Adrian, în calitate de inspector general al I.S.C., a emis către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o adresă prin care I.S.C. contesta existenţa prejudiciului în cauza penală aflată în curs de judecare privind pe inculpaţii Irina Paula Jianu, Gasparovici Diana, Năstase Adrian, Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana, Mihail Cristian Vasile. Grăjdan a emis adresa respectivă la doar 2 zile de la numirea sa în funcţie, înainte de preluarea efectivă a atribuţiilor specifice funcţiei de inspector general al I.S.C. Documentul a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale, a normelor interne privind circuitul documentelor şi într-un sens contrar intereselor legitime ale I.S.C., mai arată DNA. Grăjdan ar fi premeditat această faptă, deoarece primele ordine emise în calitatea sa de inspector general al ISC vizau exclusiv facilitarea transmiterii către instanţă a acestei adrese prin care îi favoriza pe inculpaţii judecaţi de instanţa supremă.Conform documentului semnat de Grăjdan, I.S.C. nu ar fi înregistrat nici un prejudiciu financiar-contabil şi nu s-ar fi putut constitui parte civilă în procesul penal, invocând în sprijinul afirmaţiilor făcute, printre altele, un Raport al Curţii de Conturi pentru anul 2004 care nu există. Integral in Gandul.

Certificate de handicap pe bani. Complicele fostei şefe a comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap din Prahova, au fost reţinute. Complicele fostei şefe a comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap din Prahova, acuzată de corupţie, au fost reţinute de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Ioana Borcan, membru al Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Prahova, şi Georgiana-Nicoleta Irimia, asistentă medicală în cadrul Spitalului judeţean Prahova, au fost reţinute pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, se arată într-un comunicat DNA. În perioada 2010 – 2012, Ioana Borcan, în calitate de membru al Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Prahova, a primit, prin intermediar, suma totală de 13.200 lei, în mai multe tranşe, pentru ca, în virtutea atribuţiilor de serviciu, să dispună încadrarea în grad de handicap şi eliberarea certificatelor de handicap pentru un număr de 21 de persoane. De asemenea, în perioada 2009 – 2012, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, inculpata a contribuit la eliberarea, în mod ilegal, a unui număr de 49 de certificate de încadrare în grad de handicap. Toate aceste persoane nu sufereau de bolile menţionate în cuprinsul certificatelor şi, implicit, nu aveau dreptul la beneficiile prevăzute în lege pentru gradul de handicap stabilit, astfel că au obţinut, în mod ilegal, suma totală de 475.000 lei, reprezentând indemnizaţii de handicap, indemnizaţii de însoţitor şi bugete complementare personale. Integral in Romania Libera

Dezvaluiri despre Omar: Gaterele lui Hayssam si Sechelariu au provocat prapadul din Moldova. Articol publicat in iulie 2005. Nici nu s-au retras bine apele ca s-au si reluat taierile de copaci din padurile Bacaului. Localnicii de pe vaile raurilor Trotus si Tazlau, ramasi fara agoniseala de-o viata, sunt neputinciosi in fata lacomiei firmelor profilate pe exploatarea padurilor. Situatia este asemanatoare si pe Valea Nehoiului. In aceste zone exista o multime de fabricute, patronate in special de arabi. Dupa inundatiile de anul trecut, s-au taiat bustenii sub pretextul recoltarii copacilor smulsi de furtuni. Pe cele trei vai, intre cei mai mari exploatatori forestieri figureaza sirianul Hayssam Omar si Dumitru Sechelariu, protejatii liderului PSD Viorel Hrebenciuc. Omar si Sechelariu au ramas cu castigurile, localnicii cu pagubele. Pe Valea Tazlaului si pe Valea Trotusului, an de an sunt inundatii din ce in ce mai violente. An de an, totodata, s-au taiat tot mai multi copaci. Pentru a impiedica defrisarile masive, localnicii au protestat anul trecut, pe strazile orasului Comanesti. Inutil insa. Nu au fost bagati in seama de Guvernul PSD. Acum, orasul a fost izolat de ape. Oamenii spun ca de vina ar fi despaduririle desantate, practicate pentru fabricile clientilor PSD intre 2001-2004, de catre fosta conducere a „Romsilva“. Una dintre fabricile de cherestea incriminate este cea de la Beresti-Tazlau, situata la 25 de kilometri de Bacau. Pana anul trecut inclusiv, nimeni nu se putea apropia cu vreun control de aceasta firma. Nimeni nu indraznea sa tempereze zelul exploatarii padurilor. Aici se taiau bustenii pe banda rulanta pentru a lua drumul tarilor arabe. Acum, zona este inundata. Smaranda Atodiresei a avut noroc. Casa ei a scapat si anul acesta de prapad. E revoltata insa ca cei de la carma tarii nu ii pedepsesc pe vinovati. Pe deasupra, spune ea, muncitorii de la fabricile de cherestea au fost pusi iar la lucru, in padurile care au mai ramas in picioare, pe munte. Integral in Romania Libera

Sfantul Mare Prooroc Ilie. Credinciosii ortodocsi si greco-catolici il praznuiesc sambata pe Sfantul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul. Aparator inflacarat al credintei in Dumnezeul revelat profetilor Vechiului Testament, Sfantul Ilie Tesviteanul era fiul lui Sovac, unul dintre profetii Legii Vechi, care locuia in cetatea Tesve, dincolo de Iordan. De la numele acestei localitati se trage si numele proorocului. El a trait pe vremea lui Ahab, regele evreilor, care a domnit in tinutul Samariei din Israel, timp de 22 de ani. Acest rege s-a casatorit cu Isabela, o printesa feniciana din Sidon, care se inchina zeului Baal. Ahab, pretuind frumusetea femeii mai mult decat credinta in Dumnezeul unic al iudeilor, si-a obligat poporul sa se inchine zeului Baal, incurajand in acest fel idolatria, inaltand totodata si un jertfelnic. Toate aceste fapte au atras mania divina. Dumnezeu ii incredinteaza lui Ilie misiunea de a-l mustra pe rege pentru faptele necugetate savarsite si de a intoarce poporul la credinta monoteista. Mustrandu-l pe Ahab, Ilie ii spune: “Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, inaintea caruia slujesc eu; in acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie, numai cand voi zice eu”. Dupa o rugaciune adresata lui Dumnezeu, Sfantul Ilie s-a retras pe malul raului Cherit. In urma lui, seceta si foametea au cuprins toata tara. Dupa trei ani si jumatate, dovedindu-se prin aceste minuni ca numai credinta in Dumnezeul unic este cea adevarata, poporul iudeu si-a recunoscut greseala de a se fi inchinat zeului Baal, strigand: “Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevarat!”. Rugandu-se atunci Ilie, o ploaie a racorit pamantul si foametea a incetat. Proorocului Ilie nu i-a fost data moartea, el a fost ridicat la cer intr-un car de foc. Sfanta Scriptura spune ca Sfantul Ilie se va intoarce iarasi pe pamant la sfarsitul veacurilor, inaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos. Hotnews

Va urez o zi buna!

Rusia: Kremlinul îi îndeamnă pe susţinătorii lui Navalnîi să nu încalce legea. Kremlinul i-a avertizat vineri pe susţinătorii lui Aleksei Navalnîi că trebuie să respecte legea, în urma protestelor organizate împotriva condamnării opozantului rus la cinci ani de închisoare, relatează Reuters şi AFP. ‘Nu putem aproba astfel de adunări. Sperăm că, în viitor, totul se va petrece în conformitate cu legea’, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, în prima sa declaraţie de presă după verdictul pronunţat joi împotriva lui Navalnîi.  ‘Preşedintele nu are dreptul de a comenta o decizie a justiţiei. Deciziile justiţiei trebuie respectate’, a continuat purtătorul de cuvânt, citat de agenţiile ruse. Condamnarea şi arestarea de joi a opozantului, precum şi eliberarea sa condiţionată de vineri ‘sunt în conformitate cu legea’, a mai subliniat Peskov. Peste 200 de manifestanţi au fost arestaţi în cursul nopţii de joi spre vineri la Moscova, în apropierea Pieţei Roşii, în cadrul unei adunări la care au participat mii de persoane, în semn de protest faţă de condamnarea lui Aleksei Navalnîi. Joi, Navalnîi a fost condamnat – fiind arestat pe loc – la cinci ani de detenţie pentru deturnarea a 16 milioane de ruble (circa 400.000 de euro) în detrimentul unei exploatări forestiere, Kirovles, pe vremea când era asistent al guvernatorului regiunii. Vineri, acesta a fost eliberat sub control judiciar, împreună cu Piotr Ofiţerov, coinculpat în dosar, până la sentinţa în apel. Decizia de vineri, dată de Curtea regională din Kirov la cererea Parchetului, îi permite lui Navalnîi să rămână în cursa alegerilor pentru funcţia de primar al Moscovei, care vor avea loc la 8 septembrie. Agerpres

Preşedintele interimar egiptean, hotărât să ducă “bătălia pentru securitate până la capăt”. Preşedintele interimar egiptean Adly Mansour a oferit asigurări joi că va purta “bătălia pentru securitate până la capăt”, cu o zi înainte de noi manifestaţii ale susţinătorilor fostului şef al statului, Mohamed Morsi, destituit din funcţie de către armată. Armata a avertizat persoanele care intenţionează să manifesteze vineri împotriva oricărui risc de derivă spre violenţe.”Suntem într-un moment decisiv al istoriei Egiptului, pe care unii vor să îl antreneze spre necunoscut”, a declarat Adly într-o alocuţiune televizată. “Vom duce bătălia pentru securitate până la capăt. Vom apăra revoluţia”, a promis el, referindu-se la revolta care l-a îndepărtat de la putere pe predecesorul lui Morsi, Hosni Mubarak, în 2011. Mansour, un judecător care a depus jurământul pe 4 iulie, după o zi dela destituirea lui Morsi de către armată, a întins din nou mâna mişcării Fraţii Musulmani, din care provine fostul preşedinte islamist. Însă el a promis o “justiţie de tranziţie”, pe fondul unor îndemnuri la judecarea lui Morsi, care este deţinut de către armată, şi unui val de arestări în rândul susţinătorilor acestuia. Dorinţa “de dreptate şi reconciliere” a noilor autorităţi “vizează pe toată lumea”, a adăugat Mansour, care a pus în aplicare un plan de tranziţie politică şi l-a desemnat premier pe Hazem al-Beblawi, al cărui Guvern provizoriu a depus jurământul marţi. Mişcarea Fraţii Musulmani a refuzat orice negociere cu Mansour şi a afirmat că va continua manifestaţiile reclamând revenirea lui Morsi în funcţia de preşedinte. Ei au îndemnat la organizarea de noi proteste vineri, în timp ce grupări ale opozanţilor lui Morsi au anunţat, de asemenea, reuniuni. Manifestaţii anterioare ale unor susţinători ai lui Morsi au condus la confruntări cu forţele de ordine şi s-au soldat cu aproximativ 100 de morţi, după destituirea acestuia la 3 iulie. “Forţele armate avertizează împotriva oricărei derive de la exprimarea unor opinii paşnice şi recursului la violenţe”, a anunţat armata joi, citată într-un comunicat postat pe pagina de Facebook. “Oricine va recurge la violenţă în cadrul manifestaţiilor de vineri îşi va pune viaţa în pericol”, a adăugat armata. În afară de aceste manifestaţii cu grad de risc, puterea se confruntă cu o puternică deteriorare a securităţii în Peninsula Sinai (est), unde activează grupări radicale islamiste. Agenţia Mena a anunţat, joi, că zece jihadişti au fost ucişi în regiune în ultimele două zile, într-o operaţiune a armatei împotriva unor combatanţi islamişti. Patru poliţişti au fost ucişi într-o serie de atacuri, începând de miercuri, potrivit unor surse medicale şi în domeniul serviciilor de securitate. Alt poliţist a fost ucis joi seara de persoane înarmate, care au atacat un camion de poliţie care transporta apă. Atacuri împotriva poliţiei, armatei şi unor civili s-au multiplicat începând de la 3 iulie în această regiune, cu populaţie majoritar beduină, care întreţine, de mult timp, relaţii dificile cu puterea centrală. Aduce Mediafax.

Reuniune G20 la Moscova în context economic fragil. Moscova gǎduieşte, vineri 19 şi sîmbǎtǎ 20 iulie, o nouǎ reuniune a grupului G20, obiectivul principal fiind continuarea luptei împotriva evaziunii fiscale. Discuţiile au loc într-un context economic internaţional frangilizat de rezultatele mai puţin performate ale ţǎrilor emergente. Au fǎcut deplasarea la Moscova pentru a aborda toate aceste probleme miniştrii de finanţe precum şi directorii bǎncilor centrale din cele 20 de ţǎri membre ale grupului G20. Cu aceastǎ ocazie ei vor pregǎti şi reuniunea la vîrf a grupului prevǎzutǎ la începtul lunii septembrie la Sankt-Petersburg. Urgenţa, în acest moment, este de a avansa spre mai multǎ transparenţǎ, declarǎ responsabilii de la Washington. Ceea ce în traducere libere înseamnǎ reluarea ofensivei împotriva secretului bancar şi încadarea cît mai severǎ a practicilor legate de aşa-numita „optimizare fiscalǎ”. In jurul acestui termen care pare inocent şi dotat cu o aurǎ de legalitate se ascund de fapt practici sofisticate de naturǎ sǎ aducǎ statelor pierderi imense. Numeroase mari intreprindneri jongleazǎ de fapt cu legile şi mai ales cu absenţa unor legislaţii armonizate la nivel mondial pentru a-şi muta domiciliul fiscal în locuri în care impozitul ajunge de fapt la cifra zero. In paralel, tabloul economic planetar nu este chiar unul foarte tonic. Zona euro este confruntatǎ cu recesiunea, creşterea economicǎ decoleazǎ dar cu mare lentoare în Statele Unite iar ţǎrile emergente care afişau un ritm de creştere economicǎ de 8 sau 9 sau chiar 10 la sutǎ se vǎd acum penalizate şi afişeazǎ cifre de 2, 3 sau 4 la sutǎ. In interiorul grupului G20 existǎ multe puncte de vedere divergente dupǎ cum nici urgenţele nu sunt aceleaşi pentru diverse ţǎri. Zona euro este privitǎ cu suspiciune nu doar din cauza slabelor sale performanţe economice dar şi datoritǎ faptului cǎ acestea riscǎ sǎ antreneze o crizǎ politicǎ. Statele Unite provoacǎ nelinişte din alte motive, şi anume întrucît guvernul intenţioneazǎ sǎ punǎ capǎt politicii sale anti-crizǎ care se traduce prin injectarea masivǎ de lichiditǎţi în sistemul financiar, ceea ce a „irigat masiv” pînǎ acum (cum scrie Agenţia France Presse) ţǎrile emeregente. Aduce RFI

Italia și Franța fac alianță pentru relansarea politicii industriale a Uniunii Europene. Miniştrii francez şi italian responsabili cu dezvoltarea economică au promovat joi ‘o veritabilă alianţă pentru relansarea politicii industriale a Uniunii Europene’, potrivit unui comunicat citat de AFP. În cadrul unei întrevederi la Padova, Arnaud Montebourg, ministrul francez pentru redresarea productivă, şi Flavio Zanonato, responsabilul italian pentru dezvoltarea economică, au analizat ‘strategia Uniunii Europene pentru reindustrializarea Europei’, în vederea viitoarelor Consilii UE privind competitivitatea (26 septembrie şi 2 decembrie) şi a Consiliului European din februarie 2014 care ar urma să fie consacrat industriei. Obiectul lor este de a creşte cota industriei în PIB de la 15% în prezent la 20% până în 2020. Cei doi miniştri, care au vizitat mai multe obiective industriale din regiunea Padova, au avocat de asemenea ‘păstrarea locurilor de muncă în sectoarele afectate dur de criza economică, aşa cum sunt siderurgia şi industria auto’. La sfârşitul zilei de joi, Montebourg a confimat ‘dorinţa Franţei şi Italiei de a lucra la dezvoltarea unei alianţe puternice a statelor membre’. ‘Lucrăm activ la redresarea productivă în Europa, care are nevoie de a se reînarma şi de a-şi apăra, fără naivitate, drepturile sale în competiţia comercială mondială, deseori neloială’, a spus el, citat în comunicat. Capital

Tablourile din patrimoniul universal, arse într-o sobă cu şoşoni din România, subiect de prima pagină în presa străină. Celebra publicaţie americană New York Times dezbate într-un amplu material publicat pe prima pagină posibilitatea ca cele şapte tablouri în valoare de peste 100 milioane de euro furate dintr-un muzeu olandez să fi fost arse de mama unuia dintre suspecţi. Cotidianul accentuează însă golul de neînlocuit pe care dispariţia celor şapte opere ale unor pictori legendari precum Picasso, Monet, Gaugain, Matisse, Lucian Freud şi Meyer de Haan îl lasă în lumea artei. Jurnaliştii americani realizeză o succintă analiză a motivelor care au determinat-o pe Olga Dogaru, mama unuia dintre infractori, să ia cumplita decizie de a incendia picturile. „Pentru Olga Dogaru, o femeie care a trăit toată viaţa în satul românesc Carcaliu, frumoasele opere de artă aduse acasă de fiul ei într-o valiză în urmă cu patru luni deveniseră un coşmar“. Publicaţia notează că semnăturile marilor pictori au fost irelevante pentru  mama disperată să ascundă urmele infracţiunii pe care fiul să o comisese şi pentru care era investigat de poliţie pentru jaful deceniului. Sperând că prin arderea lor în mica sobă din modesta sa casă, fiul său va scăpa de acuzaţii, din moment ce obiectele nu ar mai fi existat, s-ar fi gândit Olga Dogaru, conform NY Times. „Este posibil ca mărturia doamnei Dogaru să fie o simplă invenţie şi ca operele de artă să fie descoperite în altă parte”, notează „New York Times”, adăugând însă că specialiştii Muzeului Naţional de Istorie din România sunt pe punctul de a confirma versiunea femeii, o variantă cutremurătoare pentru întreaga lume a artei. Cotidianul relatează temerile directorului Muzeului Naţional de Istorie din România, Ernest Oberlander-Târnoveanu, care a supervizat analiza cenuşei găsite în curtea femeii. „Din păcate, am un sentiment foarte rău că s-a produs o crimă îngrozitoare, iar operele de artă au fost distruse.“ Mai mult, el a adăugat că „ar fi o crimă barbară împotriva umanităţii“. Integral in Adevarul.

Colegi precum cei de la Forta Civica, despre care sunt onorat sa pot vorbi, reprezinta cu adevarat forta politica noua de care Romania are nevoie. Si spun acest lucru de aici, din Valea Jiului, unde cuvantul solidaritate are sens. Aici, unde exista incercarea in fiecare zi, momentele grele din mina te obliga sa fii solidar. Iar solidaritatea este cuvantul esential care uneste membrii comunitatii din Valea Jiului. Nu ai cum sa nu fii solidar cu minerii.

Iar eu vin catre Dvs. adresandu-i o intrebare Primului Ministru al acestei tari: unde esti, Primule Ministru? Unde te-ai ascuns? Esti din nou pe terenul de baschet? A plecat cumva in vacanta? Atunci cand sute de mii de cetateni romani sufera pentru ca nici dumneata, nici ministrii de resort nu sunteti capabili sa oferiti niste solutii imediate pentru probleme de viata curenta sau probabil ca dl Ponta isi pregateste o noua teza de doctorat….

Nu se poate sa ai o asemenea situatie in Valea Jiului si sa ai grija sa stai acasa in weekend sau la piscina din spatele vilei, sperand ca problemele se vor rezolva de la sine. O spun cu responsabilitate. Anul trecut, in martie, am avut probleme asemanatoare in Valea Jiului si am venit cu solutii clare, cu o strategie de recompunere economica a mineritului. Mai mult, am incheiat un memorandum de intelegere prin eforturile dlui Bode cu un investitor chinez capabil sa preia si sa valorifice productia de huila din Valea Jiului, astfel incat sa nu existe munca neplatita la nivelul activitatilor extractive din judet. Ce s-a intamplat cu aceasta strategie si cu memorandumul? Nimic. A avut grija primul guvern USL sa il arunce sub masa, infiintand in schimb 2 ministere care impart atributiile unui singur minister: minele viabile tin de Nita, cele neviabile tin de Vosganian. Ce am facut? Am impartit managementul in 2, am facut numiri politice, nu tehnicieni si am declansat o criza care ameninta direct nu doar viabilitatea economica a activitatilor extractive, ci supravietuirea comunitatilor de aici.

Dl Ponta spune ca nu poate sa faca minuni. Dar nimeni nu ii cere asta, ii cere doar solutii. Ii dam noi solutii foarte repede acum: sa faca in asa fel incat sa forteze un export urgent pe termen scurt de energie electrica spre state care in preajma noastra sunt mari absorbante de energie electrica: Turcia, Grecia Albania, state precum Macedonia, Bosnia-Hertegovina, fortand acest export de energie pe seama productiei de energie electrica de la Nuclearelectrica sau Hidroelectrica, iar diferenta din piata interna sa o acopere Mintia. Acest lucru se poate rezolva intr-o luna. Este o solutie pe termen scurt. Expertii nostri au redactat deja acest material. O alta solutie pe termen scurt: intrarea unuia dintre reactoarele de la Cernavoda in planul de revizie anuala un pic mai devreme decat calendarul stabilit la inceputul anului. Oprirea unui reactor pentru revizie lasa un loc in piata interna de energie care poate fi acoperit de energia pe care o da Mintia. In acest fel pui Mintia in actiune in regim fortat si in acest fel energia electrica este produsa pe seama carbunelui, care azi nu poate fi achizitionat de aici si se duce si celebrul stoc cu ocazia asta. Solutii pe termen mediu? Dincolo de revenirea la strategia pe care au compus-o specialistii si pe care am vrut sa o pun in practica, am preluat-o de la Guvernul Boc: retehnologizarea grupului 4 la Mintia, realizarea conditiilor de mediu pt 2 grupuri energetice. Asta inseamna insa investiti, pe care guvernul ar trebui sa le gandeasca clar si sa le dea drumul acum astfel incat sa fie perfect realizabil la inceputul lui 2014. O alta solutie pe termen mediu si lung: construirea unui nou grup energetic, de capacitate medie, de 250 de mega, la Paroseni. Este in planul despre care v-am facut vorbire, de anul trecut. Asta inseamna insa investitie, dar inseamna rezolvarea problemelor mineritului in Valea Jiului. Am dat 4 solutii: 2 pe termen scurt, 2 pe termen mediu si lung. Vi se par minuni? Sunt solutii tehnice, perfect aplicabile. Dar cu cine sa le vorbesti? Daca vine Victor Ponta si se uita in ochii minerilor nu cred ca pleaca cu cravata in ordine de aici. Ca s-au saturat de promisiuni. Cum cred ca s-au saturat toti romanii sa auda promisiuni si primind nimic in schimb. Sau mai rau – taxe si impozite, prabusire economica.

Cand decizi sa ramai in mina, asta este forma suprema de protest pe care un miner o adreseaza in speranta ca va fi auzit la Bucuresti. Si aceasta pe seama asumarii riscurilor de siguranta personala. Dar s-a gandit cineva cum se pot pastra locurile de munca in Valea Jiului si cum se poate face in asa fel incat activitatea extractiva sa devina profitabila? Nu! Nu i-a interesat acest lucru, i-a interesat campania electorala.

Nu e vorba de minuni, e vorba de solutii. Problema e dispretul manifestat de autoritatile de la Bucuresti in raport cu asteptarile cetatenilor din Valea Jiului.

Redactat de @Cetatean

Lui Victor Ponta ii place sa se laude ca el « e cu munca » si ca, de fiecare data cand se intimpla ceva bun in aceasta tara, Presedintele Romaniei « nu are atributii » sau « e cu sentimentele/declaratiile », in timp ce altii (adica, mai exact Victoras) muncesc de zor.

Luat ca din oala de anuntul aducerii lui Hayssam in tara, Victor Ponta s-a trezit din pumni si conform topos-ului invatat de la Sultanescu si Teodorescu, s-a facut ca munceste. A dat o lunga declaratie la TV in care a spus ca:

• « a fost tot timpul informat » cu privire la extradarea lui Hayssan
• el personal a « avizat si aprobat » ( !!!) sprijinul logistic de care aveau nevoie care Ministerul Apararii, MAE, MJ si Ministerul de Interne ( !!!)
• alte institutii (Presedintia) nu au avut atributii. Presedintele a dat doar comunicat de presa.
• Romania nu are acord de extradare cu Siria. « Noi am pus in aplicare o decizie judecatoreasca” (!!!)

Ulterior, prins pe picior gresit, Ponta a recunoscut ca Romania are acord de extradare cu Siria aprobat pe data de 8 mai 2012. Din pacate pentru Victor Ponta, marele jurist si procuror, din punct de vedere oficial, lucrurile nu stau deloc asa.

Tratatul a primit intr-adevar votul la data de 8 mai 2012 in Senat (camera decizionala), insa din punct de vedere oficial Tratatul se numeste Legea 79 din 13 iunie 2012. Asa scrie in Monitorul Oficial nr. 414 din 21 iunie 2012 si in cuprinsul legii, dupa cum putem citi [a se vedea captura nr.1]

LEGE nr. 79 din 13 iunie 2012
pentru ratificarea Tratatului privind extrădarea dintre România şi Republica Arabă Siriană, semnat la Bucureşti la 10 noiembrie 2010

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 21 iunie 2012
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Tratatul privind extrădarea dintre România şi Republica Arabă Siriană, semnat la Bucureşti la 10 noiembrie 2010.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI
VASILE BLAGA

Bucureşti, 13 iunie 2012.
Nr. 79”.

Oficial si legal, nu conteaza cand a primit legea votul de aprobare in Parlament. Procedura presupune si citirea legii in plen si depunerea ei la Secretariatul Camerei pentru exercitarea dreptului de sesizare a CCR (care, in cazul de fata, a avut loc in data de 21 mai 2012). Incheierea procedurii, in mod oficial, a avut loc dupa promulgarea prin decret prezidential (decretul nr. 416 din 12 iunie 2012).

Dupa ce ca nu cunoaste legislatia tarii a carui Prim-Ministru „cu munca” este, Ponta nici macar la retractare nu a stiut sa spuna data corecta a adoptarii legii (asa cum este inscrisa ea in Monitorul Oficial). Halal Prim-Ministru muncitor!

Insa omul „cu munca” de la Palatul Victoria s-a laudat cu o munca pe care nu a facut-o niciodata: „avizarea si aprobarea” nu stiu carui sprijin logistic pentru ministere in procedura extradarii. Pe bune?!

Sa citim tratatul si sa vedem ce acte si ministere sunt implicate (captura nr.2):

Art. 8:

1. Cererea de extrădare se depune în scris, însoţită de:

a) originalul sau o copie certificată în mod oficial a rechizitoriului, a hotărârii judecătoreşti de condamnare care a rămas definitivă sau a mandatului de arestare ori a mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a oricărui alt document cu acelaşi efect, emis sub formele prevăzute de legislaţia părţii contractante care solicită extrădarea;
b) o expunere detaliată a faptelor pentru care se solicită extrădarea, data şi locul săvârşirii acestora, încadrarea juridică, articolele de lege aplicabile, precum şi perioada din pedeapsă care nu a fost executată;
c) o copie a prevederilor aplicate în cauza care face obiectul cererii;
d) descrierea cât mai precis posibil a persoanei căutate, toate informaţiile care ar putea fi utile în stabilirea identităţii şi cetăţeniei acesteia, precum şi informaţii cu privire la reşedinţa sau domiciliul acesteia […]

5. Cererile de extrădare şi documentele justificative vor fi transmise ministerelor justiţiei român şi sirian. Cele două ministere vor comunica direct sau pe canale diplomatice.

Nicaieri in Tratat nu este mentionat rolul Guvernului si nici vreun „aviz” sau „aprobare” date de Primul-Ministru. Deci, CE a semnat Ponta, asa cum se lauda dimineata? Va spun eu: nu a semnat nimic, insa consultantii i-au spus sa para mereu pe faza si sa afirme ca si el personal, „cu munca”, a fost implicat in extradare [zi si tu acolo: am avizat, am aprobat, am dat dispozitii, am luat masuri, sa nu para ca numai Basescu stia!].

Insa consultantii lui Ponta si el insusi uitasera de art. 24 din Tratat, care e de o frumusete… cosmica! (a se vedea captura 3):

„1. Documentele care poartă ştampila Ministerului român al Justiţiei sau pe aceea a Ministerului sirian al Justiţiei ori pe aceea a Ministerului Afacerilor Externe al părţii solicitante sau pe aceea a misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale părţii solicitante vor fi admisibile în cadrul procedurii de extrădare, fără a mai fi necesară o altă certificare, autentificare sau legalizare”.

Deci daca numai Ministerul Justitiei (si canalele diplomatice, respectiv Ministerul de Externe si aparatul diplomatic) au atributii in extradare, iar documentele stampilate de acestea nu mai trebuie „certificate, autentificate sau legalizate”, cum are tupeu Victor Ponta sa spuna ca a „semnat si a avizat” ceva?! Poate a semnat un bilet la Pronosport sau la 6/49 si el credea ca semneaza ceva oficial!

Victor Ponta crede ca poate prosti o tara intreaga, mascand faptul ca habar nu avea de extradare si ca nu avea atributii in domeniu. Dorind sa arate ca el „e cu munca”, a aratat tuturor cum munceste el ca Prim-Ministru: cu toba si cu trompeta!