Author: theophyle

Bună dimineata intr-o zi de luni. Canicula se va intensifica în judeţele Arad, Timiş, Caraş-Severin, Mehedinţi, Dolj şi Olt, unde temperaturile maxime vor atinge 39 – 40 de grade. Disconfortul termic va fi deosebit de accentuat, iar indicele temperatură-umezeală (ITU) se va situa peste pragul critic de 80 de unităţi. Aceleaşi temperaturi maxime se vor înregistra marţi în judeţele Olt, Teleorman şi Giurgiu, care se vor afla de asemenea sub cod portocaliu de caniculă. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 29 de grade în Delta Dunării şi 39-40 de grade în Banat, Oltenia şi sudul Crişanei. Temperaturile minime se vor situa între 13 grade în depresiuni şi 24 de grade pe litoral şi în Dealurile de Vest. Indicele temperatură-umezeală, va atinge şi depăşi pragul critic de 80 al disconfortului termic, în zonele de câmpie şi local în cele de deal şi de podiş.

Cerul va fi variabil, cu unele înnorări după-amiaza şi în prima parte a nopţii în estul ţării, iar spre dimineaţă şi în nord-vest, unde izolat, cu precădere în zona Carpaţilor Orientali, vor fi averse, însoţite de descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului.

La Bucureşti, vremea va deveni caniculară după-amiaza, iar indicele temperatură-umezeală (ITU) va atinge şi depăşi uşor pragul critic de 80 al disconfortului termic. Cerul va fi mai mult senin, iar vântul va sufla în general slab. Temperatura maximă va fi de 37-38 de grade, iar cea minimă de 20-22 de grade.

Curs valutar BNR  valabil azi:1 EURO = 4. 3886 RON; 1 USD = 3. 3029 RON; 1 EURO = 1. 3287 USD; Francul elvetian 3. 5563 RON. Gramul de aur 140.9216 RON.

Cum relansează guvernul Ponta economia: cheltuielile de capital scad cu 10%, iar cele de personal cresc cu 18% pe primul semestru. Cheltuielile de capital, adică investiţiile făcute de stat, şi-au continuat declinul în luna iunie, la fel ca şi cheltuielile statului cu programele finanţate din banii nerambursabili ai UE, în timp ce cheltuielile cu bunuri şi servicii tot cresc, tendinţele menţinându-se şi pe ansamblul primelor şase luni din 2013. În iunie, cheltuielile de capital au totalizat 960 mil. lei, în scădere cu 17,7% faţă de ace­eaşi lună din 2012. La polul opus, chel­tuielile cu bunuri şi servicii s-au majorat cu 11%, la 2,6 mld. lei. Ajustarea cheltuielilor de investiţii nu este o noutate. Cheltuielile de capi­tal au fost pe o tendinţă preponderent des­cendentă în ultimii ani. Ţintele de de­ficit bugetar agreate cu FMI au fost în­deplinite, uneori, prin sacrificarea in­ves­tiţiilor şi amânarea plăţilor către me­diul privat, iar arieratele statului repre­zintă în continuare o problemă nerezolvată. România are nevoie de infra­struc­tu­ră, iar o soluţie ar fi creşterea ab­sorbţiei fondurilor europene, precum şi alo­carea unor sume de la buget în aceas­tă direcţie, care să fie cheltuite efi­cient, după cum au tot repetat analiştii. La jumătatea anului cheltuielile de capital au ajuns la 7,1 mld. lei, cu aproape 10% sub nivelul din aceeaşi pe­rioadă a anului trecut. Iar volumul redus al investiţiilor are implicaţii negative asupra creşterii economice. Cheltuielile totale pentru investiţii, care includ cheltuielile de capital, pre­cum şi cele aferente programelor de dez­voltare finanţate din surse interne şi exter­ne, au fost de 12,2 mld. lei în S1 (1,96% din PIB), potrivit informaţiilor publicate de Ministerul Finanţelor. Integral la Ziarul Financiar.

Afacerea Grăjdan. Complotul minuţios pus la cale pentru salvarea lui Adrian Năstase. Planul pentru salvarea lui Adrian Năstase şi eliminarea celor care l-au înfundat în dosarul „Trofeul Calităţii“ a fost extrem de minuţios, după cum rezultă din rechizitoriul lui Adrian Grăjdan, fost şef la ISC. Ne amintim cu toţii de grozăvia făcută de celebrul Adrian Balaban Grăjdan pentru a-l salva pe Adrian Năstase de la închisoare. S-a petrecut anul trecut, pe 22 mai, atunci când, în prima zi după ce a fost numit şef la Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC), Grăjdan a trimis o hârtie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Documentul, prin care instituţia nega că ar fi fost prejudiciată de Adrian Năstase şi ceilalţi inculpaţi din dosar, avea menirea de a arăta că nu există infracţiune atâta timp cât nu exista o daună. La mai bine de un an de la tentativă, procurorii anticorupţie l-au trimis în judecată pe Balaban Grăjdan sub acuzaţia de favorizarea infractorului. În rechizitoriu, DNA detaliază tot planul lui Grăjdan la şefia ISC. Pe lângă salvarea lui Năstase, Grăjdan mai avea o misiune: aceea de a curăţa instituţia de oamenii care l-au înfundat pe fostul premier. Pe 7 mai 2012, Victor Ponta a devenit prim-ministrul României. A doua zi, în prima şedinţă de guvern, acesta a dat o ordonanţă de urgenţă prin care trecea ISC din subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale în subordinea Guvernului. A schimbat apoi conducerea, iar pe 18 mai a fost numit în funcţia de şef Balaban Grăjdan.   Totul s-a petrecut cu repeziciune. În aceeaşi zi, el l-a trimis pe Mihai Arghir, fost şef al Serviciului Achiziţii al ISC , să îi confecţioneze o nouă ştampilă. Conform procurorilor, acesta a mers la Monetăria Statului unde a luat legătura cu Dan Păunescu, director de producţie la Monetăria Statului. Cei doi se cunoşteau pentru că Arghir a mai avut comenzi în numele ISC, astfel că a fost nevoie doar de nişte fotocopii după decizia de numire semnată de Ponta şi după Monitorul Oficial, fără însă o comandă din partea Inspectoratului. Grăjdan a motivat graba cu care a cerut o nouă ştampilă prin faptul că “secretarul general al ISC, Bucur Marian, se lăudase că nu o să-i dea ştampila timp de 1 – 2 luni”, se arată în rechizitoriu. Integral in Adevarul

Dosarul secret al sponsorizărilor lui Dragnea. În loc să fie urmărit penal, Florin Tunaru, fost consilier al lui Liviu Dragnea, cărăuşul sponsorizărilor ilegale făcute pentru campania electorală din 2008 a alianţei PSD+PC, a fost avansat. Astăzi este numărul doi la conducerea Fiscului. În schimb, poliţistul care l-a audiat pe omul lui Dragnea este anchetat. Aproape trei ani de zile, dosarul sponsorizărilor ilegale, făcute pentru campania electorală din 2008 a alianţei PSD+PC, s-a plimbat între Poliţia judeţului Teleorman şi Parchetul Tribunalului aferent. La un moment dat, ancheta părea să se îndrepte către organizatorul metodei de lucru, spun surse din poliţia locală, dar lucrurile s-au schimbat după audierea fostului subordonat al lui Liviu Dragnea, pe vremea când acesta era stăpânul Consiliului Judeţean (CJ). Este vorba despre Florin Tunaru, vicepre şe dinte al ANAF. Inspectoratul de Poliţie al Judeţului(IPJ) Teleorman a confirmat, pentru EVZ, că face cercetări în dosarul sponsorizărilor „în care este acuzat şi Tunaru”. Oficialii IPJ ne-au comunicat: „Dosarul penal la care faceţi referire se află în lucru la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Teleorman – Serviciul de Investigare a Fraudelor, fiind efectuate cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală”. Ofiţerul de presă al instituţiei, comisarul Adrian Ilicea, a adăugat că dosarul penal este sub supravegherea procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman. Integral aduce EVZ

Lovitură din interior pentru Dragnea şi liderii USL din teritoriu: schimbarea legii ANI, blocată de un ministru. Ministerul Justiţiei a dat aviz negativ actului normativ iniţiat de vicepremierul Liviu Dragnea care prevedea ca preşedinţii de consilii judeţene, primarii şi consilierii să nu mai fie declaraţi incompatibili dacă fac parte din adunările generale ale acţionarilor, AGA, în cadrul societăţilor comerciale aflate în subordinea lor, au declarat pentru gândul surse guvernamentale. Actul normativ a fost depus de vicepremier la Ministerul Justiţiei în urmă cu două luni, după cum a afirmat Liviu Dragnea pentru gândul. Între timp, Ministerul a cerut un punct de vedere şi de la Agenţia Naţională de Integritate, care s-a opus modificărilor cerute din teritoriu. Primul-ministru Victor Ponta a admis că trebuie găsită „o soluţie legislativă corectă” împreună cu Comisia Europeană şi Agenţia Naţională de Integritate, ţinând cont şi de faptul că se apropie Raportul MCV. Premierul a dat de înţeles că proiectul lui Dragnea nu are susţinere, precizând că nu „va fi o soluţie unilaterală a Guvernului”. Totuşi, el s-a declarat îngrijorat de faptul că jumătate dintre aleşii locali se află în situaţie de incompatibilitate după deciziile ANI. “Nu pot spune că jumătate din primarii României o să fie declaraţi incompatibilei, pentru că ce facem? Facem alegeri în toată ţara? Nu cred că e o idee bună. Nu vreau să mă antepronunţ, vreau să văd decizia justiţiei. E o practică totuşi unitară şi, discutând şi cu Comisia Europeană şi cu ANI, vreau să luăm decizia legislativă corectă”, a mai spus premierul. Liderii din teritoriu ai PNL şi PSD au declarat pentru gândul că dacă nu se va reuşi la Guvern rezolvarea problemei, atunci vor cere parlamentarilor USL să depună un proiect legislativ în acest sens. Integral aduce Gandul.

Băsescu, depre privatizarea CFR Marfă: Ponta nu pare străin de un aranjament murdar. Traian Băsescu îl îndeamnă pe Victor Ponta la „precauţie“ în privatizarea CFR Marfă, precizând că ar exista „nişte interese“ ca firma lui Gruia Stoica să preia această companie strategică. La solicitarea premierului de a trece contractul de privatizare al CFR Marfă prin CSAT, Traian Băsescu răspunde întrebând „de ce tandemul Fenechiu-Ponta are nevoie de o acoperire?“ şi de ce cei doi „acceptă să acopere prin hotărâre de guvern responsabilitatea comisiei de licitaţie a privatizării CFR Marfă“.

Vedeţi ce a declarat Traian Băsescu despre privatizarea controversată a CFR Marfă

– Victor Ponta a declarat că doar după ce se va pronunţa CSAT se va definitiva contractul de privatizare al CFR Marfă. Există motive ca premierului să-i fie frică să gireze acest contract?

T.B.: De ce să-i fie frică? Am văzut că a lăudat foarte mult atât activitatea fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, cât şi modul în care a decurs privatizarea, deci premierul ştie foarte bine că este vorba despre o privatizare de succes. Eu cred însă că lucrurile trebuie privite cu prudenţă: nu doar în ceea ce priveşte încheierea formalităţilor pentru semnarea contractului, cât mai ales în ceea ce priveşte viitorul CFR Marfă. Sunt două lucruri esenţiale: în primul rând, să se găsească cele 202 milioane de euro pentru plata celor 51 la sută din acţiunile companiei şi, în al doilea rând, dezvoltarea şi modernizarea companiei. Cum şi cine poate duce la bun sfârşit acest proiect? În aprobarea dată de CSAT se vorbeşte despre un investitor strategic.

– Gruia Stoica, prin companiile lui, nu este un investitor strategic?

T.B.: Aş defini investitorul strategic ca fiind cel care poate să cumpere, chiar cu bani împrumutaţi, fiindcă nu spune nimeni că trebuie să aibă banii la saltea, şi care apoi poate moderniza compania: achiziţii de locomotive noi, de vagoane noi, într-un cuvânt capacitatea de a aduce tehnologii noi. Integral in Romania Libera

Traian Băsescu pentru “România liberă”: Ponta “are și el niște schelete în dulap” în afacerea Hayssam. După aducerea lui Omar Hayssam în ţară s-a activat din nou teoria suspendării preşedintelui, remarcă Traian Băsescu într-un interviu acordat cotidianului “România liberă”. “După aducerea lui Hayssam în ţară s-a activat din nou teoria suspendării preşedintelui. Asta-i viaţa, eu nu puteam renunţa la un obiectiv de cinci ani – aducerea lui Hayssam – doar de dragul de a nu supăra pe cineva. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat cu IPRS Băneasa, Foresta Nehoiu, afacerile imobiliare, cine l-a sprijinit politic să fie atât de prolific în procesele de privatizare. Sunt lucruri pe care va trebui să le ştim”, a declarat Băsescu pentru “România liberă”. Legat de premierul Victor Ponta, Traian Băsescu a subliniat că, “în fond, şi el are nişte schelete în dulap, fiindcă pe vremea în care prospera Omar Hayssam, el era şeful Corpului de Control al premierului Năstase”. “Avea în atribuţii inclusiv verificarea privatizărilor”, a declarat șeful statului. Acesta a reamintit că Hayssam “a avut legături foarte puternice în interiorul PSD, dar nici PNL nu-i lipsit de legături cu Hayssam”. În acest context, el a declarat că “preşedintele şi premierul României de dinainte de 2004 (adică Ion Iliescu și Adrian Năstase – n.r.) au primit 86 de informări mari despre Omar Hayssam. “Le-am cerut eu când au fost răpiţi ziariştii (în Irak, în 2005 – n.r.), fiindcă voiam să aflu ce ştiau statul şi cei aflaţi în fruntea instituţiilor despre el”. Informările erau, potrivit spuselor sale, “despre legături în lumea politică, despre corupţie”. Integral in EVZ

Ultima aberaţia marca László Tőkés: protectorat ungar în Transilvania. Extremisme Solicitarea adresată de Laszlo Tokes premierului ungar Viktor Orban, de a institui un „protectorat“ asupra Transilvaniei, este o „obrăznicie“, susţin analiştii consultaţi de „Adevărul. Europarlamentarul Laszlo Tokes a profitat, sâmbătă, de prezenţa premierului ungar Viktor Orban la lucrările Universităţii de vară „Balvanyios“, de la Băile Tuşnad, pentru a-i cere, ca împreună cu guvernul pe care îl conduce, să găsească soluţii pentru a asigura „protectoratul“ Transilvaniei. „Trebuie să vedem ce preţ plătim pentru această unitate (unitatea maghiarilor – n. r.). Îl rugăm pe premierul Viktor Orban şi Guvernul condus de el să construiască un sistem de cooperare naţională, în aşa fel încât să oferiţi protectorat Transilvaniei, cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud“, a fost solicitarea expresă a europarlamentarului către Viktor Orban. „Un dinozaur care vorbeşte din grotă“Istoricul Stelian Tănase a declarat pentru „Adevărul“ că Laszlo Tokes bate câmpii, caracterizându-l totodată un „un dinozaur“ izolat politic cu un discurs de un extremism periculos. „Numai când aud cuvântul protectorat mi se face pielea găină. Are o voce singulară şi bate câmpii. Laszlo Tokes este un dinozaur izolat din punct de vedere politic, care vorbeşte din grotă şi care nu înţelege ce se întâmplă în Europa. Greşim că-i dăm importanţă. Ce doreşte el? România să fie ca Iugoslavia în anii ‘90?“, a argumentat Stelian Tănase. Istoricul a mai atras atenţia şi asupra faptului că europarlamentarul are un monolog pe care nici UDMR şi nici comunitatea maghiară nu-l înţeleg. „Este de un extremism periculos. Ce a spus el acum nu are nicio perspectivă în termeni practici“. Integral aduce Adevarul.

Ultima redută în lupta Funar-Vadim: începe bătaia pe sediul central al partidului. Într-un interviu acordat gândul, Gheorghe Funar a vorbit despre viitoarea strategie politică a PRM, în epoca post-Vadim, despre dorinţa de reconstrucţie a partidului şi reclădirea organizaţiilor, până la finalul lui 2013, despre “revenirea acasă” a celor alungaţi de CV Tudor – deputaţi, senatori, preşedinţi de CJ –, precum şi despre politica de alianţe a noului PRM, potrivit căreia “nu este exclusă, a priori, niciun fel de colaborare cu partidele existent în România, “mai puţin UDMR, care nu este partid politic”. În legătură cu acuzele aduse de Vadim noii conduceri, aleasă la Alba Iulia, Funar a catalogat reacţia Tribunului ca pe o “furie inutilă”, considerându-l pe vechiul lider “laş şi mincinos”, în măsura în care “acesta nu a dorit să participe la Congresul Extraordinar, convocat statutar de către Consiliul Naţional pe care chiar el l-a organizat, dar la care nu a participat”, şi că “toate celelalte baliverne” sunt lipsite de sens, întrucât “nu el a înregistrat la OSIM denumirea partidului” şi “nici nu se pune problema să fi înfiinţat el PRM”. Totodată, Funar a precizat pentru gândul că partidul va avea, cu siguranţă, un candidat la preşedinţia României, nominalizat în urma unei măsurători interne de partid. “Oricum, personal am mai trăit această experienţă extraordinară, în 1992, când m-am clasat pe locul al treilea în lupta pentru Cotroceni”, a adăugat noul preşedinte al PRM. Integral in Gandul.

Va urez o zi buna!

Semnale alarmante: industria a revenit în teritoriul negativ în luna mai, iar exporturile au staţionat la nivelul din mai anul trecut. Producţia industrială, unul dintre cei mai importanţi indicatori din economie, a revenit pe scădere în luna mai, iar evoluţia s-a reflectat şi la nivelul exporturilor, care au staţionat la nivelul din mai 2012, după creşterea semnificativă din aprilie. Unii analişti consideră însă că evoluţia a fost conjucturală şi se aşteaptă la o redresare a acestor indicatori în lunile următoare. Industria, care reprezintă aproximativ o treime din PIB-ul României, este considerată unul dintre principalele motoare de creştere pentru economie în acest an, în condiţiile în care cererea internă nu dă semne de redresare. Producţia industrială a scăzut în luna mai cu 1,2% comparativ cu mai 2012, după ce în aprilie a făcut un salt în termeni anuali de 8,5% ca serie ajustată, ritm de creştere care nu se mai înregistrase din anul 2011. Faţă de aprilie, scăderea producţiei industriale a fost în luna mai de 10,7%, pe serie ajustată, toate componentele având o contribuţie negativă. „Creşterea foarte mare a producţiei industriale din luna aprilie a fost un caz special având în vedere că în mod uzual producţia industrială a scăzut în aprilie, după cum indică datele neajustate, ceea ce s-a întâmplat constant în ultimii nouă ani. Există o mare probabilitate ca evoluţia nefavorabilă din luna mai să se datoreze unor factori conjucturali legaţi de Sărbătorile de Paşte (care în acest an a căzut în luna mai, comparativ cu ultimii ani, când era în aprilie)“, spune Florentina Cozmâncă, senior economist RBS Bank. Integral in Ziarul Financiar

Datoria externă scade uşor, investiţiile străine s-au redus cu 40% iar contul balanţei de plăţi rămâne pe plus. Contul curent al balanţei de plăţi a reuşit să ră­mână în primele cinci luni pe excedent, în timp ce investiţiile străine s-au prăbuşit cu aproape 40% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar datoria ex­ternă a coborât uşor sub pragul de 100 mld. de euro. Contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat în pe­rioada ianuarie ñ mai un excedent de 314 mil. euro, în con­trast cu deficitul de 2,3 mld. de euro din aceeaşi pe­rioa­dă din 2012. Evoluţia a fost influenţată de re­du­ce­rea deficitului balanţei comerciale şi al veni­tu­ri­lor, pre­cum şi de surplusul înregistrat de balanţa serviciilor.În acest an România a revenit pe excedent de cont cu­rent pentru prima dată din 1990. Revenirea pe ex­ce­dent de cont curent a fost caracterizată de ana­lişti ca fiind „o surpriză plăcută“, o „veste bună“, în contextul în care România a înregistrat în ultimii trei ani, în me­die, un deficit de cont curent de 4,2% din PIB. Pentru întregul an 2013, analiştii şi-au ajustat prog­nozele pentru deficitul de cont curent de la 4% din PIB spre 3% din PIB. România rămâne totuşi ţara din Eu­ro­pa Centrală şi de Est cu cea mai mare dependenţă de investiţiile de por­tofoliu pentru a finanţa deficitul de cont curent. Iar in­vestiţiile străine directe sunt în scăde­re liberă, în timp ce gradul de absorbţie al fondurilor europene nu este foar­te încurajator. În primele cinci luni din acest an, in­ves­tiţiile străine directe atrase de România au în­su­mat doar 414 mil. euro, cu 37% sub nivelul din aceeaşi pe­rioadă a anului trecut. Integral in Ziarul Financiar

România a înregistrat în iunie cea mai ridicată rată anuală a inflaţiei din UE. România a înregistrat cea mai ridicată rată anuală a inflaţiei din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene în iunie, de 4,5%, în condiţiile în care rata inflaţiei a urcat la 1,6% în zona euro şi la 1,7% în Uniunea Europeană, conform unei estimări revizuite publicate marţi de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

Rata inflaţiei în zona euro este sub ţinta avută în vedere de Banca Centrală Europeană (BCE), care vrea să menţină creşterea preţurilor sub, dar în apropiere, de două procente. Cele mai scăzute rate anuale ale inflaţiei s-au înregistrat, luna trecută, în Grecia (0,3%), Letonia şi Polonia (ambele cu 0,2%), iar cele mai ridicate au fost în România (4,5%), Estonia (4,1%) şi Olanda (3,2%). În iunie, comparativ cu luna precedentă, rata anuală a inflaţiei a crescut în 18 state membre din UE, a scăzut în şase ţări membre şi a rămas stabilă în două. Financiare.Ro

Ce face din România campioana europeană la scumpiri. Distorsiuni pe indicele de inflație. In pofida stabilității marii majorități a prețurilor, România se situează la mijlocul lui 2013 în fruntea clasamentului țărilor europene după inflația anuală, cu 4,5%. Mult peste dezideratul teoretic de 2%, unde se încadrează două treimi din țările UE și la mare distanță de mediileeuropene de referință ( 1,7% pe total UE, 1,6% în Zona Euro și 1,5% necesar pentru încadrarea în criteriile de la Maastricht).

De fapt, doar patru state membre UE se situează semnificativ peste nivelul de 2% inflație anuală, deoarece Spania, Croația, Austria și Slovenia sunt la 2,2% iar Finlanda la 2,3%. În urma noastră regăsim Estonia (+4,1%), nouă membră a Zonei Euro, care se confruntă cu tendința de aliniere a prețurilor la cele occidentale, Olanda (+3,2%) și Marea Britanie (+2,7%).  Pe fondul unui declin masiv al cererii, Grecia este singurul stat UE care a intrat în teritoriul negativ, cu -0,3%. Letonia, aflată pe ultima sută de metri înainte de aderarea la euro ( prevăzută pentru 1 ianuarie 2014), și colega noastră cea mai asemănătoare ca potențial, mărime și structură, Polonia, se situează la niveluri foarte scăzute ale creșterii anuale a prețurilor, cu +0,2%. În acest context, merită analizat ce anume diferențiază țara noastră de tendințele manifestate în UE. Iar explicația este sugerată de analiza pe care o face Eurostat-ul o face doar pentru Zona Euro și, pote de aceea nu o facem noi în privința categoriilor de produse și servicii cu impact major asupra indicelui de inflație. Integral in Curs de Guvernare

UE îi cere guvernului refacerea planului de utilizare a banilor europeni în perioada 2014-2020.Comisia Europeană a atenţionat Guvernul că proiectul Acordului de Parteneriat transmis către Bruxelles, care va reglementa modul de utilizare a banilor comunitari pentru 2014-2020, este incoerent şi fără priorităţi clare, solicitând ca documentul să fie refăcut „peste vară“, până în luna septembrie. Avertismentul a fost notat de către reprezentanţa permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, care i-a atenţionat mai departe pe reprezentanţii Guvernului de la Bucureşti că o eventuală respingere a acestui proiect de către Comisia Europeană, în urma consultărilor interservicii care vor avea loc, riscă să conducă la întârzieri în adoptarea viitoarelor programe operaţionale şi în implementarea lor chiar de la începutul anului viitor, fapt ce ar crea noi probleme în absorbţia fondurilor europene. Problemele au fost reclamate, conform unui document oficial obţinut de Mediafax, la începutul lunii iulie, la reuniunea informală avută la Bruxelles de către reprezentanţii Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerului Muncii, Ministerului Educaţiei şi Ministerului Agriculturii cu membrii mai multor servicii ale Comisiei Europene, respectiv Directoratul General de Politică Regională (DG REGIO), Directoratul General pentru Ocuparea Forţei de Muncă (DG EMPL), Directoratul General de Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DG AGRI) şi Directoratul General de Pescuit şi Afaceri Maritime (DG MARE). Şeful adjunct al Unităţii pentru România din DG REGIO a explicat că oficialii de la Bruxelles au transmis deja observaţii la care Ministerul Fondurilor Europene a răspuns la finele lunii iunie, dar că membrii Comisiei îşi menţin dezacordul asupra mai multor aspecte incluse în răspunsul respectiv, observaţiile transmise deja în scris părţii române rămânând valabile, şi a insistat asupra necesităţii unei „reale şi eficiente colaborări“ între acest minister, în calitate de instituţie coordonatoare, şi ministerele de linie. Integral in Ziarul Financiar

Document / Analiza Bruxellesului pe proiectul României pentru fondurile 2014-2020 pe cele 11 obiective : ”Nicio lecție învățată din 2007-2013” Comisia Europeană a elaborat o analiză detaliată pe 11 direcții asupra draftului de Acord de parteneriat trimis de Guvernul României la Bruxelles pentru atragerea fondurilor europene în exercițiul financiar 2014-2020. Cu jumătate de an înainte de începerea exercițiului financiar în care România va avea la dispoziție 39,9 miliarde de euro de la UE, strategia Ministerului Fondurilor Europene nu reușește să îndeplinească nici măcar standardele de principiu ale Acordului de parteneriat pentru absorbția banilor în proiecte. cursdeguvernare.ro a intrat în posesia analizei originale a Bruxelles-ului pe proiectul României. ”Nicio lecție învățată din implementarea programelor în perioada 2007-2013, în multe sectoare” – constată, textual, analiza serviciilor Comisiei Europene asupra proiectului de Acord de parteneriat trimis de București Bruxelles-ului.  Vă prezentăm sec o sinteză a reproșurilor din analiza detaliată a Comisiei Europene, de o duritate care ocolește uzanțele diplomatice. Integral la Curs de Guvernare

GfK: Consumul scade lună după lună. Aduceţi investiţii pentru ca oamenii să aibă încredere. GfK, companie de cercetare de piaţă care are aparate de citire a cumpărăturilor montate în 3.000 de gospodării, spune că încrederea este la minime istorice. „Guvernul trebuie să dea drumul la investiţii“, spune Andi Dumitrescu, directorul GfK România. Instabilitatea locului de muncă, lipsa creşterilor salariale din sectorul privat şi scăderea investiţiilor publice şi private sunt principalii factori care îi fac pe români tot mai prudenţi şi tot mai puţin dornici să scoată banii din buzunare pentru a consuma. Consumul a scăzut în luna mai cu 3,3% faţă de aceeaşi lună a anului trecut şi a stagnat la nivelul primelor cinci luni după ce anul trecut reuşise să revină pe plus cu 3,3%. Mai mult, perspectivele nu sunt optimiste.

„Dacă ne uităm la cifrele care indică scăderea consumului în prima parte a anului, dar şi la cât de îngrijoraţi sunt oamenii în legătură cu creşterea preţurilor sau cu stabilitatea locului lor de muncă în următoarele 12 luni, nu avem de unde să aşteptăm semne de revigorare a consumului nici în a doua jumătate a lui 2013“, spune Andi Dumi­trescu, directorul general al companiei de cercetare de piaţă GfK România. Cifrele privind consumul ilustrează astfel că în spatele creşterii economice peste aşteptări (peste 2% cel mai probabil pe semestrul I), al avansului exportului şi al producţiei industriale se ascunde o altă realitate, cea a românilor de rând care sunt încă în criză şi nu au bani să iasă să consume.[…] Investiţiile străine directe au scăzut în primele cinci luni ale anului cu 37%, la 414 mil. euro faţă de 656 mil. euro în aceeaşi perioadă a lui 2012. În aceeaşi perioadă investiţiile publice au scăzut cu 8,5%, la 6,1 mld. lei (1,35 mld. euro). În acest context, Andi Dumitrescu explică faptul că românii nu au curaj să cheltuiască bani. Barometrul de încredere al consumatorilor – unul dintre indicatorii ilustrativi pentru starea consumului – îi poziţionează pe români în fruntea celor mai pesimişti europeni. Integral aduce Ziarul Financiar.

Nemulţumirile Comisiei Europene după patru ani de acord: reforma companiilor de stat, sistemul sanitar, şomajul tinerilor şi absorbţia fondurilor UE. Procesul de privatizare şi restructurare a companiilor de stat este foarte lent şi ezitant, sistemul sanitar are o sustenabilitate fiscală limitată, iar serviciile medicale au o eficienţă redusă, în timp ce riscul acumulării de arierate, în special la nivel local, se menţine, conform evaluării experţilor Comisiei Europene (CE) la capătul a două programe economice succesive negociate cu autorităţile României şi catalogate altminteri oficial drept un „succes“. Din peste 40 de angajamente incluse în ultimul acord, Comisia a stabilit că mai mult de o treime sunt neîndeplinite sau doar parţial îndeplinite. Specialiştii de la Bruxelles au elaborat un raport de 130 de pagini în care analizează ultimele două acorduri cu România, din perioada 2009 – 2013. Cea mai mare parte a raportului analizează evoluţia reformelor structurale fără de sfârşit (din sănătate, energie, transporturi, piaţa muncii şi companiile de stat) şi politica fiscală. Rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor, absenţa unor politici eficiente privind piaţa muncii sunt alte surse de nemulţumire ale Comisiei. De asemenea, deteriorarea calităţii activelor bancare continuă să îngrijoreze executivul de la Bruxelles. În particular, CE recomandă actualizarea mecanismului de lichidare a băncilor, în linie cu noile reglementări europene. În acelaşi timp, Comisia avertizează că România afişează încă cea mai mică rată de absorbţie din UE a fondurilor structurale şi de coeziune, din cauza lipsei de prioritizare şi a capacităţii administrative slabe.România a continuat să facă apel la ancora finanţatorilor externi (Comisia Europeană, FMI, Banca Mondială) pentru a-şi asigura credibilitatea pe pieţele externe, însă relansarea economiei a rămas firavă, privatizările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecţia managerilor privaţi au fost mult decalate, iar reformele structurale sunt întârziate.Integral in Ziarul Financiar

Economia meteodependentă: Așteptări prea mari de la agricultura românească în PIB-ul românesc.Producția vegetală a scăzut în 2012 cu 30,6% iar producția de servicii agricole s-a micșorat cu 4,8%, în timp ce producția animală s-a diminuat cu doar 0,6%. Rezultatul general, obținut în urma ponderării acestor subramuri cu contribuția lor pe totalul sectorului agricol a fost -21,9%, ceea ce a condus la diminuarea ponderii agriculturii în PIB la doar 5,3%. Aceste valori exprimă sintetic situația din agricultură și relevă importanța unui an agricol mai bun sau mai rău pentru creșterea economică generală. Prima observație este că tendința de micșorare a importanței sectorului agricol în cadrul economiei românești, este certă, iar situațiile de excepție ( vezi recolta bună din 2011) nu fac decât să confirme regula. Cu circa șase procente pondere în PIB, agricultura are o importanță mai mică decât se crede îndeobște pentru rezultatul de ansamblu al economiei. Practic, partea variabilă, cu volatilitate mai ridicată a rezultatelor, este producția vegetală, situată undeva la 4% din PIB. Prin urmare, o variație substanțială, de +/- 25% a rezultatelor pe recolte se traduce în +/- 1% din PIB. Integral la Curs de Guvenare.

Egipt: puterea ameninţă cu “măsuri ferme” dacă manifestaţiile nu sunt paşnice. Autorităţile de tranziţie egiptene au ameninţat duminică cu “măsuri decisive şi ferme” împotriva manifestanţilor care cer revenirea la putere a preşedintelui islamist destituit Mohamed Morsi în caz de “depăşire a dreptului lor de exprimare”, notează AFP.  Consiliul de apărare naţională, prezidat de şeful interimar al statului Adly Mansour şi din care face parte ministrul apărării şi şef al armatei, Abdel Fattah al-Sissi, a promis “decizii şi măsuri decisive şi ferme” dacă manifestanţii îşi “depăşesc dreptul de exprimare paşnică şi responsabilă a opiniei”, potrivit unui comunicat oficial. Consiliul i-a somat pe susţinătorii lui Morsi care au instalat două tabere la Cairo “să anunţe imediat că renunţă clar şi definitiv la violenţă sub toate formele ei şi să oprească imediat violenţa, terorismul şi agresiunile în cuvinte sau fapte contra cetăţenilor”. El a reamintit manifestaţiile masive de vineri cerute de generalul Sissi pentru “a-l mandata să pună capăt terorismului”, declarând că “marele popor egiptean a ieşit în toate guvernoratele pentru a confirma respingerea terorismului, a violenţei fără discernământ, discursurilor de ură şi incitare la ură”. Autorităţile de tranziţie şi-au intensificat duminică mesajele de fermitate adresate partizanilor lui Mohamed Morsi, încă mobilizaţi pentru a obţine întoarcerea sa, după moartea a 72 de manifestanţi în confruntări cu poliţia cu o zi înainte. Agerpres

Peste 1.000 de deţinuţi au evadat dintr-o închisoare din oraşul libian Benghazi. Peste 1.000 de deţinuţi, dintre care majoritatea de drept comun, au evadat sâmbătă dintr-o închisoare din Benghazi, capitala estului libian, pe fondul tensiunilor şi protestelor care au urmat unei serii de asasinate ce a generat furia populaţiei. “Este o revoltă în interiorul închisorii Al Kuifiya, precum şi un atac din exterior. Peste 1.000 de deţinuţi au putut să evadeze”, a declarat pentru AFP un oficial din cadrul serviciilor de securitate, sub acoperirea anonimatului. Potrivit lui, majoritatea evadaţilor erau deţinuţi de drept comun. “Dar unii erau deţinuţi pentru activităţi legate de fostul regim al lui Muammar Kadhafi”, a adăugat el, fără alte precizări. Premierul Ali Zeidan a confirmat evadarea. Potrivit lui, “locuitori din vecinătate au lansat un atac, deoarece nu mai vor această închisoare în apropierea locuinţelor lor”. Dimineaţă devreme, mii de manifestanţi şi-au exprimat nemulţumirea faţă de partidele politice şi Fraţii Musulmani în special, acuzaţi că sunt responsabili de instabilitatea din Libia, la o zi după o serie de asasinate care au vizat în special un militant antiislamist. Aceste manifestaţii au fost marcate de acte de vandalism împotriva sediilor principalelor două partide: Partidul pentru Justiţie şi Construcţie (PJC), aripa politică a Fraţilor Musulmani libieni, şi rivalul său, Alianţa Forţelor Naţionale (AFN, liberală). Astfel, sediile PJC de la Tripoli şi Benghazi au fost devastate de zeci de manifestanţi, la fel ca sediul AFN din capitală. În noaptea de vienri spre sâmbătă, câteva sute de persoane au parcurs străzile din Benghazi pentru a denunţa asasinarea, vineri, a unui avocat şi militant politic antiislamist Abdessalem al-Mesmari, precum şi a doi ofiţeri ai armatei. Zeidan a declarat sâmbătă că frontiera cu Egiptul a fost închisă pentru călători pentru a împiedica responsabilii de acest asasinat să părăsească teritoriul, fără a preciza dacă această decizie este motivată şi de evadarea deţinuţilor. El a anunţat, în plus, că o remaniere ministerială va avea loc în curând, pentru a reduce numărul miniştrilor “în vederea unei eficienţe sporite”. Manifestanţii acuză islamiştii că se află în spatele asasinării lui Mesmari şi de atacurile care au vizat de atunci revolta a zeci de ofiţeri, în special la Benghazi. “Vrem dizolvarea tuturor partidelor. Ele sunt cauza tuturor problemelor noastre. Trebuie să adoptăm o Constituţie apoi o lege care să organizeze viaţa politică înainte de a permite partidelor să funcţioneze”, afirmă Ahmed Trabelsi, un manifestant din Tripoli. Integral la Mediafax

Ţările „primăverii arabe“ trec printr-o vară incendiară. Egipul, Tunisia, Libia, trei dintre statele din nordul Africii care au trecut prin „primăvara arabă“, revoltele populare în urma cărora au fost îndepărtaţi de la putere dictatori precum Hosni Mubarak, Ben Ali sau Muamar Gaddafi, sunt astăzi răvăşite de violenţe şi manifestaţii pro şi anti-islamiste. Cel puţin 70 de persoane au murit în confruntările care au avut loc la sfârşitul săptămânii trecute între forţele de securitate şi susţinătorii fostului preşedinte Mohamed Morsi. Medici de la spitalul din Nasr City, cartierul în care acţionează Frăţia Musulmană, au declarat că au fost pur şi simplu copleşiţi de numărul morţilor şi răniţilor. Partizanii lui Morsi s-au adunat vineri seara în jurul moscheii Rabia el Adawya, dar au fost şi alte adunări în favoarea fostului preşedinte în toată ţara. De asemenea s-au semnalat incidente între demonstranţii pro şi anti Morsi.. Manifestărle au fost organizate după ce un judecător egiptean a hotărît că fostul preşedinte va rămâne în închisoare fiind acuzat de conspiraţie cu gruparea islamistă Hamas. ntr-o altă  ţară  din Africa de Nord, Tunisia, mii de protestatari au ieşit pe străzi ca să-şi manifeste revolta faţă de asasinarea lui Mohamed Brahmi, un lider laic al opoziţiei, care a fost asasint chiar în faţa casei lui din Tunis. Asasinii au reuşit să fugă cu o motocicletă. Familia lui-soţia şi fiica sa handicapată – au fost martore la această crimă. Este al doilea asasinat în decurs de şase luni al unei personalităţi din opoziţie, după uciderea în februarie a lui Chokri Belaid, de asemenea membru al coaliţiei de opoziţie, Frontul Popular.     După asasinarea lui Brahmi, mii de susţinători laici au demonstrat în faţa Ministerului de Intene din Tunis şi pe principalul bulevard, Habib Bourgiba. Proteste au mai avut loc şi la Sidi Bouzid unde manifestaţii au atacat şi au incendiat sediul partidului Ennahda, (islamist moderat), aflat la putere. Alţii s-au adunat în faţa spitalului unde a fost dus trupul lui Brahmi şi au strigat: “jos conducerea islamistă”. Integral aduce Adevarul

Der Spiege: La doi ani de la Primăvara Arabă, protestele masive zguduie țările revoluționare. Conflictul dintre islamiști și seculariști se întețește, iar în chestiuni identitare nu există nici urmă de compromis. Noile runde de violențe sunt deja programate.  În piața din fața Adunării Constituante din Tunis, sute de bărbați bărboși strigă că Islamul e soluția, Poporul vrea Sharia!. Puțin mai încolo, într-un sens giratoriu, mii de seculariști strigă și ei: Dispăreți! Scena este elocventă pentru ce se întâmplă în prezent în Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Suntem martorii luptei pentru identitatea unei națiuni. În întreaga lume arabă mocnește această tensiune, dar nicăieri nu este conflictul mai pronunțat decât în țările unde Primăvara Arabă a destabilizat statul ca instituție și unde e nevoie acum de un nou contract social. Ce ne ține acum împreună? – aceasta e o întrebare pe care și-o adresează revoluționarii arabi. Până nu demult era gașca din jurul dictatorului, între timp detronat. Bine, și acum încotro? În Egipt există două răspunsuri. Fie Egiptul e Armata, fie Egiptul e Islamul. Unii vor ca religia să nu aibă nimic de spus în politică, alții vor ca armata să stea departe de viața publică. Lupta pentru identitate este una extrem de periculoasă în care nu are loc niciun compromis. Unii îi acuză pe ceilalți că nu sunt egipteni, ceilalți pe primii că nu sunt musulmani. La fel și în Tunisia. Și pentru că nu există loc de negociere la întrebarea Eu cine sunt, de fapt, violențele vor continua până când răspunsul va fi unul acceptat de majoritatea covârșitoare. Integral aduce RFI

Se îngroaşă gluma. Un gigant european o ia pe urma Greciei. Un fost economist şef al Băncii Centrale Europene avertizează că următoarea victimă a crizei datoriilor ar putea fi chiar ţara cu a treia cea mai mare economie din Uniunea Europeană şi statul cu cele mai mari cheltuieli sociale din Europa. La un an după ce preşedintele BCE, Mario Draghi, a afirmat că ‘va face orice va fi necesar’ pentru menţinerea euro,Juergen Stark, fost economist şef al BCE şi-a exprimat temerile potrivit cărora, în curând, banca centrală  va fi nevoită să achiziţioneze bonduri guvernamentale franceze, anunţă CNBC. Franţa este a treia mare economie a europei după Germania şi Marea Britanie motiv pentru care o criză de proporţii ar avea un impact aproape dezastruos faţă de care problemele Greciei, Irlandei sau Portugaliei, care au evitat pe ultima sută o criză majoră, ar fi o simplă glumă. Noul program BCE de achiziţionare a obligaţiunilor guvernamentale ar urma să devină operaţional pentru statele puternic îndatorate din zona euro, cum ar fi Italia şi Spania. Dar ‘presiunile vor creşte şi asupra bondurilor guvernamentale franceze’, a avertizat Stark într-un interviu acordat publicaţiei germane ‘Handelsblatt’.Prezentat în 2012, programul de cumpărare de obligaţiuni al BCE este conceput pentru a susţine ţările din zona euro care în prezent se confruntă cu dificultăţi pe pieţele financiare. Activarea acestui program este însă însoţită de o serie de condiţii stricte. Ţările care vor cere ajutorul BCE vor trebui în prealabil să ceară un plan de sprijin de la Fondul European de Stabilitate Financiară sau de la succesorul său, Mecanismul European de Stabilizare. Statul social francez se clatină. Franţa, a a intrat din nou recesiune, a treia de la criza financiară din 2008-2009, după un declin al Produsului Intern Brut de 0,2% în primul trimestru din 2013, similar cu cel înregistrat în ultimele trei luni din 2012, conform datelor finale publicate recent de Institutul de Statistică (Insee). Pe de altă parte, modelul economic francez, bazat pe sprijin de la stat, presupune cheltuieli sociale imense, cele mai mari din Europa. Statul alocă 33% din Produsul Intern Brut cheltuielilor sociale, relatează Reuters. Integral in Capital.

Bulgaria, în pragul unei revoluţii? La doar zece săptămîni după alegerile parlamentare, în Bulgaria situaţia a devenit extrem de încordată iar recentele violenţe au conferit o nouă dimensiune protestelor, vărsarea de sînge fiind dinainte programată. O fracţiune militantă a demonstranţilor, numeroşi participanţi la dezbaterile online, cu minţile înfierbîntate, au proorocit deja în repetate rînduri un viraj spre violenţă al protestelor.Trebuie să curgă sînge, trebuie să se rostogolească cîteva capete, trebuie să fie sparte ferestre şi uşi, pentru ca ceva să se schimbe – ar putea fi, cinic formulată, sintagma ce rezumă acest „aşteptări”. Dar ce trebuie să se mişte? Ce trebuie să se schimbe? Şi cum? Acestea sunt întrebările care nu-şi află defel un răspuns lipsit de echivoc şi care învîrt demonstraţiile şi protestele într-un cerc vicios. De peste 40 de zile bulgarii revendică un singur lucru: jos cu sistemul corupt şi cu nepotismul. Revendicarea este susţinută de majoritatea populaţiei ţării. Pe bună dreptate. Fiindcă, din 1989 încoace, de la prăbuşirea sistemului comunist, Bulgaria este guvernată de o reţea ţesută de oligarhi pe o canava clientelistă. Toate guvernele care s-au succedat la conducerea ţării au deservit cel mai adesea interesele unor mari firme economice sau, mai rău, ale unor grupări din umbră, precum SIK, VIS sau TIM, cotate ca organizaţii criminale, a căror carieră a început prin şantaj, prin metode mafiote, înainte de a se acredita pe piaţă ca „mărimi” demne de luat în seamă. Din putredul sistem pe care protestatarii vor să-l vadă dispărut fac parte şi reţelele foştilor nomenclaturişti, agenţi ai securităţii care şi azi acţionează în sistemul de securitate al ţării, amestecînd vioi cărţile de joc pe masa giganticei corupţii. La care stă şi o justiţie orice altceva decît independentă, o justiţie în care procurorii şi judecătorii nu fac decît să execute ordinele directe ale diverselor fracţiuni politice, spre a-şi umple ei înşişi buzunarele. La aceeaşi masă sunt jucate şi fondurile UE, acordate mult prea des unor tovarăşi de partid ori, în schimbul unui peşcheş, şi altora. Toate aceste învinuiri aduse celor aflaţi la putere la Sofia nu sunt formulate la un pahar de vorbă, ci au fost confirmate în repetate rînduri de interceptarea ilegală a unor convorbiri confidenţiale. Integral la Deutsche Welle. 

Prinţul William de Wales (William Arthur Philip Louis) s-a nascut la 21 iunie 1982 si este al doilea în linia de succesiune la tronul Regatului Unit. După ce a fost educat în mai multe şcoli din Marea Britanie, obţinând diploma universitară la Universitatea St Andrews, William s-a înrolat în armată. William a absolvit Academia Militară Regală Sandhurst la 15 decembrie 2006; la parada absolvirii au participat Regina şi Prinţul de Wales, alături de alţi membri ai familiei regale, iar William a fost numit locotenent, conform traditiei, la miezul nopţii, in regimentul cu care s-a antrenat, Blues and Royals – Royal Horse Guards and 1st Dragoons, un regiment al Cavaleriei Regale. Doi ani mai târziu, şi-a obţinut brevetul de aviator după terminarea antrenamentului la Royal Air Force College Cranwell.

La vârsta de 21 de ani, prinţul William a fost numit consilier de stat şi a început îndeplinirea îndatoririlor sale regale în acest post când regina a fost în străinătate pentru a participa la “Întâlnirea Şefilor Guvernelor din Commonwealth, 2003″, din Nigeria. În timpul universităţii, Prinţul William a participat la viaţa tipică din colegiu. La fel ca tatăl său, viaţa privată a lui William a devenit subiect de speculţii de tabloid şi bârfe, în special în jurul relaţiei sale cu Kate Middleton, care a fost una dintre colegele lui William cu care a început William să iasă în 2003. Nimic oficial nu a fost afirmat fie din partea Palatului Buckingham Palace, fie de la Clarence House în privinţa relaţiei dintre William şi Middleton; totuşi, Middleton a participat la parada cu ocazia absolvirii şcolii militare ţinută pentru Prinţ la Sandhurst, marcând primul eveniment major la care a participat ca invitata lui William.

Pe 16 noiembrie 2010, a fost anunţat că Prinţul William şi Kate Middleton intenţionează să se căsătorească în 2011. Cuplul s-a logodit în octombrie 2010 în Kenya, în timpul unei vacanţe.

Despre Catherine Elizabeth “Kate” Middleton se poate spune mult mai putin. Kate Middleton s-a nascut pe 9 ianuarie 1981 si este primul copil din cei trei ai lui Michael Francis Middleton (n. 1949) fost ofiter in aviatia civila britanica şi Carole Elizabeth Middleton (n. 1955), fostă stewardesă la compania British Airways. Elizabeth “Kate” Middleton a urmat cursurile Universitatii St Andrews, unde l-a întâlnit pe Prinţul William. A absolvit universitatea în 2005, primind un master în Istoria Artei.

Casa regala a Regatului Unit

În urmă cu aproape 100 de ani, capetele încoronate ale Europei s-au adunat în Londra pentru a participa la încoronarea bunicului reginei-mamă, George al V-lea. Cu toată măreţia evenimentului, mulţi chibiţi ai vremii şi-au exprimat părerea potrivit căreia acest sistem de conducere nu ar avea şanse să supravieţuiască sfârşitului de secol XX.

Dramaturgul George Bernard Shaw a desfiinţat monarhia, comparând-o cu o ”halucinație mondială” a oamenilor care se apropie de sfârșitul vieții. Radicalul nuvelist H. G. Wells a avertizat în legătură cu faptul că monarhia are tot atât de multe şanse de supravieţuire ca și ”Lama din Tibet de a deveni împăratul lumii”.

Aceste preziceri păreau destul de rezonabile. La începutul secolului trecut, vechile monarhii ale Europei au fost feudale, absurde și fără speranţa alinierii lor la spiritul democratic al timpurilor. Cu atât mai mult, s-a dovedit în scurt timp și în mod dureros că criticii aveau dreptate. La scurt timp după încoronarea lui George al V-lea, multe dintre marile dinastii au fost distruse: Arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul austriac, și soţia lui Sophie au fost împuşcați mortal în Sarajevo; la sfârşitul Primului Război Mondial, vărul regelui, Kaiser Wilhelm al II-lea, a fost constrâns să plece în exil; în Rusia, Romanovii au fost măcelăriţi.

În ciuda acestor evenimente sângeroase, familia regală britanică a supravieţuit. Au existat momente de dificultate, printre care Criza abdicării, în 1936, și convulsiile populare care au urmat morţii Dianei, prinţesă de Wales, în 1997, s-au dovedit a fi cele mai ameninţătoare. Monarhia a trecut însă peste ele – și rareori a părut a fi mai puternică decât în această săptămână, când întâmpinăm nunta Prinţului William cu Catherine Middleton. Deci, este important să adresăm o întrebare evidentă: cum se explică supravieţuirea a ceea ce pare a fi la prima vedere un imens anacronism?

Parțial, răspunsul constă într-un extrem de inteligent pragmatism. Înţelepciunea convenţională consideră că familia Windsor nu este foarte luminată. De fapt, ei au avut cu siguranţă un bun instinct în a ştii când și cum să se adapteze. Monarhii moderni britanici au cedat compromisului ori prin a ceda presiunii de a plăti taxe pe venit (așa cum regina a început din 1993) ori prin acceptarea,  de a considera modificarea legii succesiunii în lumina noţiunii contemporane de egalitate între sexe (oricum, ideea de a permite catolicilor să se căsătorească cu membri ai familiei regale a fost abandonată ca urmare a obiecţiilor ridicate de biserica Angliei).

Totuşi, aceste tactici politice, oarecum isteţe, tot nu încep să explice afecţiunea puternică pe care britanicii o au pentru monarhie. Britanicii sunt o națiune care apreciază ritualul, obiceiul, tradiţia. Sunte profund conştienţi de trecutul lor, de multe ori glorios, câteodată tragic și, ocazional, ruşinos. Monarhia este expresia naţională a onoarei lor comune în faţa încercărilor vieţii.

Bibliografie:

Politeia Veche: Inţelepciunea unei dinastii!
Politeia Veche: O nuntă regală la englezi

Articolul de mai jos a fost publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) sub titlul “Bulgarische Misere” . Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Înfiinţat în 1949, este un mare cotidian conservator – liberal fiind o referinţă pentru oamenii de afaceri şi 08-04-2013-1pentru intelectualiprin suplimentul lui literar, “Foileton”. FAZ este cel mai difuzat cotidian german în străinătate, şi are una dintre cele mai răspândite reţele de corespondenţi din lume, ceea ce-l face independent faţă de agenţiile de presă. Mic detaliu: pe prima pagină nu existau fotografii înainte de 2007. Accesul la site-ul web, care conţine între altele dosare de actualitate în “audio-book” este în mare parte cu plată. În schimb, redacţia suplimentului “Foileton” prezintă critici de noi apariţii editoriale, descărcabile gratuit. Apare la Frankfurt in limba germana. Circulaţie : 369 000. Articolul de mai jos este semnat de Reinhard Veser. Jurnalistul nascut in 1968, lucrează în departamentul politic al cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung din anul 2000. Este specialist în Europa de Est.

***

Membrii fostei nomenclaturi comuniste şi ai serviciilor secrete bulgare au acaparat o mare parte a instituţiilor de stat. Cum ar trebui UE să reacţioneze faţă de această ţară, membră a UE din 2007?

Aproape o mie de manifestanţi s-au adunat săptămâna trecută în faţa Ambasadei Germaniei la Sofia. Această adunare a avut loc din nou într-o atmosferă paşnică, care a caracterizat manifestaţiile cotidiene împotriva guvernului bulgar, înainte de radicalizarea mişcării, care a avut loc în a patruzecea zi, în noaptea din [24 iulie]: pentru a-i mulţumi ambasadorului german, manifestanţii au reconstituit căderea Zidului Berlinului. Împreună cu ambasadorul Franţei, el co-semnase un articol într-unul din principalele ziare din Bulgaria(…), în care cei doi diplomaţi îşi exprimau făţiş simpatia faţă de manifestanţii care ieşeau pe străzile din Sofia, cu miile în fiecare seară, şi calificau guvernul de “mafie”.

Mesajul acestui “act anormal şi incalificabil”, potrivit cuvintelor unui guvern bulgar foarte nervos, este următorul: “Apartenenţa la Uniunea Europeană este o alegere de civilizaţie care nu este compatibilă cu modelul oligarhic, nici în Bulgaria nici altundeva”.

Şi, deşi reclamaţia este justificată, totuşi nu poate fi considerată drept o analiză a situaţiei. Pe parcursul celor 23 ani de la căderea dictaturii comuniste, [grupuri formate din fosta nomenclatură sau din serviciile secrete comunist] au fagocitat multe dintre instituţiile statului bulgar, în scopul de a-şi conduce micile lor învârteli într-o vastă “zonă gri”, între politică, economie şi crimă organizată. Şi, deşi se urăsc de moarte între ele, fracţiunile componente ale acestui mediu formează împreună un cerc foarte închis – un “model oligarhic”.

O democraţie borderline

Cum ar trebui UE să procedeze cu un astfel de stat? Bulgaria nu se comportă cum se cuvine din partea unui stat membru, dar totuşi nu încalcă niciun tratat european şi niciun drept fundamental. Puterea oligarhilor este exercitată neoficial, din culise, la prima vedere în conformitate cu regulamentele, astfel încât instrumentele legale care-i permit Uniunii să acţioneze împotriva infracţiunilor sunt inutile, sau aproape. În aparenţă, Bulgaria îndeplineşte cerinţele unei democraţii.

Şi nici măcar nu se poate spune că este o simplă faţadă. Într-adevăr, rezultatul alegerilor este deschis, Parlamentul dezbate, justiţia este independentă, mass-media critică guvernul iar societatea civilă nu este sub tutela statului. Este aproape imposibil de a diferenţia manifestările obişnuite ale unui regim democratic de simptomele unei corupţii tentaculare în inima mişcărilor politice şi a statului.

Marile partide bulgare se pretind democratice şi fac tot ceea ce le stă în putinţă pentru a nu da o imagine negativă a ţării la Bruxelles. De exemplu, liderul socialiştilor, Serghei Stanişev, prezidează social-democraţii europeni şi cunoaşte bine discursul care trebuie ţinut în astfel de funcţie. Dar uneori îşi dă arama pe faţă, cum a fost cazul la mijlocul lunii iunie, atunci când, la cincisprezece zile de la intrarea în funcţie a guvernului condus de partidul său, el a încercat să plaseze în fruntea serviciilor secrete un deputat şi magnat al presei cu o reputaţie îndoielnică – declanşând astfel actualul val de proteste.

A profita de ocazii

Amănuntele şi implicaţiile situaţiei din Bulgaria erau cunoscute chiar şi înainte de aderarea Bulgariei la UE în 2007, şi de aceea ţara era pusă sub supraveghere specială, la fel ca şi România. Dar, la vremea respectivă, analiza politică, favorabilă afilierii celor două ţări, a avut întâietate asupra celorlalte considerente – şi se spera o democratizare accelerată după aderare. Dar s-a întâmplat exact invers: după ce s-au văzut cu afilierea “în buzunar”, părţile interesate s-au apucat să destrame reformele întreprinse, de exemplu în privinţa justiţiei; şi a început o răfuială între diferitele facţiuni ale economiei subterane pentru controlul instituţiilor însărcinate cu administrarea fondurilor europene.

Victor Ponta a suferit un eşec din care a tras învăţături consecvente: acum a luat toate măsurile de precauţie necesare în proiectul său de reformă a Constituţiei, care este menit a conduce la acelaşi scop, dar privează executivul de la Bruxelles de orice recurs legal. Cât despre mijloacele de presiune politică, acestea sunt limitate: Victor Ponta se poate proclama democrat şi argumenta că a câştigat o alegere. În plus, el se află în fruntea unui guvern al unei ţări europene şi participă ca atare la multe procese decizionale.

Este cu atât mai important, deci, ca celelalte state membre şi Comisia Europeană să dea clar de înţeles că ştiu foarte bine ceea ce se ticluieşte – şi să profite de oportunităţile care se prezintă, precum cea de astăzi în Bulgaria, de a strânge menghina asupra reţelelor oligarho-criminale. Articolul Original in FAZ, aduce in limba romana PressEurop.

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

HotNews. De ce m-ati amagit domnule Ministru? Vlad Mixich

„Asta mi-e cel mai greu sa suport: sa creada oamenii ca i-am amagit”, spunea la inceputul primaverii Eugen Nicolaescu. Au trecut peste sapte luni de cand liberalul conduce din nou Ministerul Sanatatii, dar nu se poate spune ca e un ministru cu cas la gura. Precedentul sau mandat (2005-2008) a fost cel mai lung din ultimii 20 de ani din istoria acestui minister.

Nicolaescu stie cum merg lucrurile: e un politician versat, cu experienta, intrat intr-un guvern care are parte de un sprijin parlamentar solid. Pentru refacerea sistemului medical este nevoie de un ministru al Sanatatii puternic. Toate ingredientele pareau sa fie la locul lor. Cu exceptia unuia.

Eugen Nicolaescu si-a inceput mandatul cu un aplomb extraordinar. Promitea sa fie acel ministru care va reusi sa-i zgaltaie pe marii moguli ai medicinei romanesti, acei poli de putere care nu doresc schimbarea sistemului pentru ca, din starea lui actuala, ei castiga gramezi de bani pe spinarea pacientilor. Promitea multe si, fara sa fie silit de nimeni, a dat si termene pentru indeplinirea acestor promisiuni.

Dorea sa se desprinda de imaginea politicianului care, in vara incinsa a lui 2012, lansa declaratii extrem de agresive la adresa adversarilor politici, a institutiilor europene, a ambasadei SUA. Dorea sa fie acel ministrul ferm, care ofera cetatenilor termene clare si se tine de cuvant.

Dar deocamdata, in aceste sapte luni, s-a dovedit ca cel mai longeviv ministru al Sanatatii din istoria post-decembrista a Romaniei ne-a dus cu vorba. Tabloul de mai jos, compus exclusiv din cuvintele lui Eugen Nicolaescu, este inspaimantator. Intotdeauna m-au infricosat oamenii care fac promisiuni cu usurinta cu care beau apa rece. Integral aduce HotNews

Romania Libera. Antena 3 şi şantajul care-i poate fi fatal.

Dacă, în urma punerii sub urmărire penală a Antenei 3 pentru complicitate la şantaj în cazul Sorin Alexandrescu, postul ”amiral” al aparatului de propagandă al lui Voiculescu va fi găsit vinovat, atunci vor exista temeiuri bune, chiar mai solide decât în cazul OTV, pentru ca CNA să închidă acest post care poluează până la irespirabil atmosfera publică românească de prea multă vreme.

Cazul Antena 3-Sorin Alexandrescu NU este un caz despre libertatea presei sau chiar despre libertatea de expresie. Mai întâi, că Antena 3 nu face presă şi nu a făcut niciodată. Nu există, probabil, nicăieri în lume un post de televiziune ”de ştiri” care să fi produs mai puţine ştiri în întreaga sa existenţă. Producţia de presă conţine, intrinsec, noţiuni şi valori precum respectul faţă de fapte şi responsabilitatea etică pentru produsul publicat. Nimic de acest fel nu se găseşte în producţiile Antenei 3, cu excepţia reportajelor lui Carmen Avram, dar aceste producţii sunt covorul scump sub care este ascunsă întreaga mizerie a trustului lui Voiculescu. Ceea ce a fost însă Antena 3 de la început, a fost un instrument de manipulare fără scrupule a faptelor şi de propagandă agresivă destinat unui singur scop: Pentru a servi interesele politice şi economice ale lui Dan Voiculescu, pentru a propaga şi imprima în conştiinţa publicului televizual ”viziunea despre România” a lui Dan Voiculescu. Integral in Romania Libera

Academia Caţavencu. Cloşca cu pui de balaur. Spartakus

După scrisoarea trimisă, direct din Anglia, de un grup de băieţi cu ochi albaştri, înghesuiţi sub o ie de jună studentă ariană, d-a noastră, din bobor, o altă misivă a încins mediul virtual: mesajul transmis de Oana Stancu şefului ei direct, Mihai Gâdea, şi subalternului acestuia, Adrian Ursu. Poeţii proletcultişti ai obsedantului deceniu, scribălăii pupincuriştii ai lui Ceauşescu şi mii de generaţii de lingăi de toate naţiile şi limbile ar fi putut să-şi ia notiţe de la duduia cu papile de catifea.

Mai rar ţi-e dat să auzi atâta ipocrizie înghesuită în câteva fraze. Ridicându-l la icoane pe “Mihai Viteazul”, care a înfruntat cu bravură liftele păgâne de la DNA, dolofana Oana a lăudat, in extenso, întreaga Antena 3, cu toţi muncitorii ei, lăudându-se, implicit, pe sine. La un moment, s-a încurcat şi ea în atâtea limbi, fiind cuprinsă, inevitabil, de dilema câinelui care se autosatisface oral în coteţ şi se întreabă, filosofic: frate, eu acuma dau sau iau? E drept că donşoara Stancu l-a avut drept model într-ale linguşelii greţoase, pe însuşi Gâdea care, dacă vă mai amintiţi, i-a aplicat şi el mogulului, cu buzişoarele alea de trei ocale bucata, acelaşi tratament, de n-a mai stat săracu’ Felix o săptămână pe bucile curului, de teamă, vorba poetului, să nu-i strivească sărutul.

Dar eleva şi-a depăşit cu mult maestrul. Făcând aluzie subtilă la religia de pocăiţi (fiindcă un rob al banului, ca Gâdea, n-are credinţă, are doar religie) a şefului direct, Oana l-a numit pe acesta “frate de surori” şi i-a închinat un pomelnic de ditirambi, proslăvind calmul şi stăpânirea lui de sine în faţa caiafelor băsiste: “Mihai Gâdea a avut o furtună în el de potolit”. Păi asta nu-i nimic, cucoană, să-l fi văzut matale pe Ciuvică-o-are-mică (bravura), cum tremura ca piftia, de ziceai c-a avut un Parkinson de potolit! Integral in Academia Caţavencu.

Revista 22. CV-ul nimicului. Andrei Cornea

Spre deosebire de predecesorii săi, noul preşedinte al ICR, Lilian Zamfiroiu, e, sub raport profesional şi cultural, nul sau, mai neutru, o non-entitate.

Despre foştii preşedinţi ai Institutului Cultural Ro­mân şi ai predecesorului instituţional, Fundaţia Cul­turală Română, respectiv Augustin Buzura, Ho­ria-Roman Patapievici şi Andrei Marga (în ordinea cronologică a numirilor), s-au făcut, de-a lungul timpului, cele mai contradictorii aserţiuni. Pe rând şi din felurite motive şi de către feluriţi oameni de cultură, jurnalişti şi politicieni, ei au fost de­mo­ni­zaţi şi elogiaţi, târâţi în noroi (mai ales cel de-al doi­lea) ori ridiculizaţi (ultimul). S-a spus despre toţi că manifestă partizanate politice pentru puterea care i-a numit, că şi-au angajat la instituţie „oa­me­nii“, că nu promovează în străinătate „adevărata“ cultură română, că sunt corupţi, că sunt incapabili, că sunt parte „a unei reţele“, că sunt dogmatici, dar şi că sunt minunaţi, buni manageri, că au avut realizări impresionante sau au planuri meritorii. Au generat, printre unii, entuziasme şi chiar – Pa­ta­pie­vici – o demonstraţie publică de susţinere; printre adversari au inspirat pamflete, ironii, acuzaţii de tră­dare de ţară, înjurături. Li s-au cerut capetele de către adversari, iar când au fost maziliţi, toţi şi-au gă­sit apărători prin revistele culturale. Aveau toţi trei cariere intelectuale notabile îndărăt: aveau cărţi, erau „nume“ bine cunoscute în literatură, eseistică, filosofie – cu merite diverse –, oricum, câtuşi de pu­ţin nu erau anonimi. În plus, mai ales doi dintre ei avu­seseră cariere şi în administraţie, ultimul fiind nu doar rector la Universitatea „Babeş-Bolyai“, dar şi ministru al Educaţiei şi, mai recent, ministru de Externe, iar Patapievici fusese membru în boar­dul CNSAS. Pe scurt, „foştii“ – îngeri pentru unii, diavoli pentru alţii – au fost şi sunt „cineva“. Chiar şi adversarii lor trebuie s-o admită! Integral in Revista 22.

Adevarul. Unde a condus cearta dintre Băsescu şi Blaga. Gavril Dejeu

De început o mică istorioară. După mazilirea lui Roman şi preluarea conducerii PD de Băsescu, principalul colaborator în conducerea treburilor politice şi de partid i-a fost Vasile Blaga; organizatoric şi cu totul remarcabil, în campaniile electorale. S-a dovedit un tandem de succes. Se credea că prietenia va fi veşnică. Cu această credinţă, în cursul anului 2010 i-am făcut o vizită D-lui Blaga la Ministerul de Interne şi i-am sugerat să-l atenţioneze pe Băsescu asupra consecinţelor grele privind imaginea sa publică urmare expunerii prezidenţiei prin baruri, prin pieţe, dansând cu ea bătuta ţigănească etc. Nu numai că Dl. ministru şi-a însuşit ideea, dar anume licărire din privire m-a făcut să cred că este încântat de ea. Mi-a promis că-l va sensibiliza. Nu la multă vreme, respectiv la 7 septembrie 2010 Dl. ministru îşi prezenta demisia. Preşedintele i-o fi transmis puternica sa nemulţumire pentru implicarea în celebra manifestaţie contestatară de la Cotroceni a unor angajaţi ai MI ( în uniforme) care i-au aruncat caschetele peste gard făcândul „fiară ordinară”. De atunci, relaţia între cei doi s-a răcit treptat până la cota de îngheţ. Dovada palpabilă ne-au furnizat-o alegerile conducerii PDL din iulie 2012. Începând cu acel eveniment, în PDL apele s-au despărţit, iar prin ricoşeu, întreaga politică de dreapta bâjbâie – deocamdată neputincioasă – în încercarea de a se impune opiniei publice. Doctrina de dreapta este unică şi unitară. În opinia mea, a fost şi este fidel exprimată în principiile formulate de conducătorii de marcă ai României, brătienii şi ţărăniştii. Dar azi politica de dreapta şi-o revendică nu mai puţin de 5 formaţiuni dacă luăm în seamă şi România Liberală a D-lui Chiliman. Nu intră la socoteală actualul PNL care practic face o politică de stânga. Integral in Adevarul.

Deutsche Welle. Bancherii americani n-au învăţat nimic. Beate Hinrichs / Ioachim Alexandru

Criza financiară a debutat în SUA cu cinci ani în urmă. De atunci, băncile sunt observate critic, existând nemulţumiri legate de câştigurile nemeritate ale managerilor. Bancherii ignoră însă apelurile la raţiune. Jordan Thomas nu a uitat protestele activiştilor 27-07-2013-5Occupy Wall Street. De la ferestrele biroului său, aflat la etajul 33, el se uită tocmai spre Wall Street, districtul financiar al metropolei New York. În mână ţine cel mai recent studiu întocmit de firma la care lucrează, cabinetul de avocatură Labaton-Sucharow, legat de moralitatea şi etica sectorului bancar american. Bilanţul său este cutremurător. “Probabil că trebuie să devină totul şi mai rău, înainte de a se schimba ceva. Asta în cazul în care nu facem nimic.” Cabinetul a chestionat în regim de anonimitate 250 de brokeri, manageri de fonduri speculative şi analişti. Concluzia? Lăcomia este la ordinea zilei iar moralitatea un defect al oamenilor slabi. Aproape 40 la sută din cei chestionaţi au recunoscut că n-ar avea nicio problemă să înşele dacă miza ar fi de 10 milioane de dolari şi nu ar exista riscul să fie prinşi. Cu alte cuvinte sunt de părere că infracţiunile sunt în ordine, cu condiţia să nu fie prinşi. “Această mentalitate, subliniază Thomas, este îngrijorătoare.” Integral la Deutsche Welle

Gandul. Cererea lui Laszlo Tokes pentru premierul Ungariei, Viktor Orban, la Băile Tuşnad: „Oferiţi Transilvaniei protectorat!” Adrian Popescu

Ca de obicei, finalul Şcolii de Vară ”Tusvanyos” din staţiunea harghiteană Tuşnad Băi a fost ”oficiat”, sâmbătă, de premierul Ungariei, Orban Viktor, secundat de secretarul de stat din Ministerul de Externe de la Budapesta, Nemeth Zsolt, în chip de moderator, şi de europarlamentarul român Tokes Laszlo. În timp ce şeful executivului ungar s-a îngrijit mai mult, în discursul lui, de alegerile parlamentare şi europarlamentare de anul viitor, eurodeputatul Tokes a lansat un apel la adresa Budapestei de a oferi protectorat Transilvaniei.

Spre deziluzia organizatorilor, a lipsit însă preşedintele Traian Băsescu, prieten declarat al premierului ungar şi un obişnuit al ultimei zile a evenimentului de la Tuşnad Băi la precedentele ediţii. De altfel, nici ceilalţi câţiva reprezentanţi ai partidelor româneşti – Mihai Răzvan Ungureanu, Remus Cernea, Viorel Hrebenciuc şi Elena Băseascu – anunţaţi de organizatori drept ”vin sigur”, nu au dat curs invitaţiei. Lucru valabil şi în cazul reprezentanţilor UDMR care, cu Kelemen Hunor în frunte, au recurs la un boicot ”original” după ce Toro T. Tibor, şeful PPMT-ului lui Tokes şi unul dintre comisarii politici ai ”Tusvanyos”-ului, interzisese fără nicio explicaţie participarea la eveniment a udemeristului Tamas Sandor, preşedintele C.J. Covasna: s-au declarat ”participanţi doar ca maghiari, nu şi ca reprezentanţi ai UDMR”, ceea ce nu i-a împiedicat să -şi ocupe însă locurile rezervate în primul rând de scaune, alături de vicepremierul ungar Semjen Zsolt şi de ceilalţi oficiali ai guvernului de la Budapesta veniţi la ”Tusvanyos”.

[…]Tokes: ”Păcat că nu a mai venit preşedintele Băsescu aici, pe pământul autonom din Băile Tuşnad”

La rândul său, după cum îi este obiceiul, europarlamentarul Tokes Laszlo a oferit asistenţei încă o mostră a discursurilor sale hungarist-extremiste şi antiromâneşti, presărată însă şi cu atacuri la adresa UDMR-ului şi începută ”cu un mare regret”: ”Păcat că nu e aici şi preşedintele Băsescu, pe un pământ autonom din Băile Tuşnad, într-o localitate din Ţinutul Secuiesc autonom, despre care tovarăşul Dragnea ne tot spune că e pământ românesc!”. De asemenea, Tokes i-a cerut lui Orban ca Ungaria să „ofere protectorat Transilvaniei, cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud”.

La finalul lecturii, europarlamentarul şi-a îndemnat auditoriul, în chip de concluzie:”Avem un drapel al Secuimii, haideţi să înfiinţăm acum şi un drapel al Transilvaniei, să mergem şi cu el şi pentru obţinerea autonomie!”. Integral in Gandul

Giacomo Puccini s-a nascut la 22 decembrie 1858 in orasul Lucca din Italia într-o familie cu tradiții muzicale. Tatăl său, Michele, conducea orchestra orășenească din Lucca, era organist al Domului din localitate și compusese câteva piese muzicale destul de modeste. Michele, tatal viitorului marelui compozitor a decedat cand acesta implinise doar 6 ani. Primele lecții de muzică le primește de la unchiul lui, Fortunato Maggi, care nu îl consideră prea talentat. Continuă studiile cu Carlo Angeloni, avându-l coleg pe viitorul compozitor Alfredo Catalani. Cu Angeloni, Puccini incepe sa creeze compozitii extrem de interesante care prevesteau operele marelui compozitor.

În ziua de 14 ianuarie 1900 se reprezintă în premieră la Teatro Costanzi din Roma opera “Tosca”, în rolul titular soprana româncă Hariclea Darclée. Deja la prima arie a tenorului, Recondita armonia, succesul este asigurat, pentru ca după aria sopranei, Vissi d’arte, publicul să aplaude în picioare.

Puccini a avut o apreciere deosebită pentru cântăreții români. L-a ales pe tenorul Grigore Gabrielescu pentru premiera mondială a operei Edgar (rolul titular) iar mai târziu pe Hariclea Darclée pentru premiera mondială a operei Tosca (rolul titular). Aceasta din urmă i-a sugerat introducerea unei arii pentru soprană în actul al doilea, astfel născându-se celebra Vissi d’arte.

Creația artistică a lui Giacomo Puccini se întinde pe o perioadă de 40 de ani, din 1884 până în 1924, timp în care a compus 12 opere. Acest număr restrâns dovedește o dată mai mult exigența artistică deosebită a compozitorului. Succesul enorm de care s-au bucurat operele lui Puccini încă din timpul vieții sale, dăinuie până în ziua de astăzi și este în continuă creștere.

Tosca

Tosca este o operă în trei acte de Giacomo Puccini. Libretul — Luigi Illica și Giuseppe Giacosa, după drama La Tosca de Victor Sardou. Premiera operei a avut loc pe 14 ianuarie 1900, la „Teatro Costanzi” din Roma.

Actiunea operei incepe intr-o biserica, unde artistul Cavaradossi lucreaza la un portret al Mariei Magdalena, in timp ce viseaza la iubita sa Tosca, o talentata si pasionala cantareata. Deodata apare Angelotti, un prizonier politic evadat, care se ascunde de Scarpia, salbaticul sef al politiei. Cand Tosca ajunge la biserica si aude discutia celor doi, banuieste ca iubitul ei are pe altcineva, dar Cavaradossi ii spune adevarul si se decide sa il ascunda pe Angelotti. Furiosul Scarpia intra in biserica, furios ca l-a pierdut pe Angelotti si dorind sa o cucereasca pe Tosca.

Profitand de ocazie, incearca sa o faca pe geloasa cantareata sa isi tradeze iubitul. Cavaradossi este arestat si torturat indelung, iar Tosca este astfel santajata sa marturiseasca unde se ascunde Angelotti. Artistul este dus spre locul de executie, iar Scarpia ii cere cantaretei sa ii cedeze pentru a-i elibera iubitul. Tosca ii primeste imbratisarea cu o lovitura fatala de cutit. Vesela, se duce sa il elibereze pe Cavaradossi, dar de fapt se duce sa asiste la executia lui. Urmarita de politie, Tosca se arunca de pe un parapet in gol, preferand moartea in locul vietii fara dragoste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_OIExoUb8jk]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oLP1951ZxIE]

Surse Bibliografice:

Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol.IV, București, 2002
Wikipedia
Artline.ro

Cele mai vechi urme de bere, provin din anii 3500-2900 î.Hr. (depinde de numaratoare), au fost descoperite în Godin Tepe, la poalele muntilor Zagros in  Mesopotamia. In Mesopotamia, o tabletă de lut veche de 4000 de ani, indică faptul că meseria de berar era una foarte respectată si că cei mai buni berari erau femei. In vechiul Babilon, femeile berar erau deasemenea si preotese. Zeita Ninkasi era patroana berii, iar unele tipuri de bere erau rezervate exclusiv unor ritualuri divine. Pentru egipteni berea era considerata bautura divina si tratament pentru o serie intreaga de boli. Egipteni reuseau sa distileze o bere extrem de alcoolica prin amestecarea hameiului cu miere de albine si fermentarea amestecului. Dintre fabricantii de bere antici, nu-i putem uita pe chinezi care frabrica o bere destul de alcolica denumita kui care continea si un amestec de orez fermentat (cum, nu?).

Daca va amintiti de biblicul Iosef, si el la randul lui a facut o cariera apreciabila, fiind coleg de puscarie cu vizirul responsabil cu berea in Egiptul antic , care probabil fusese si el prins cu niste delapidari usoare pe seama faraonului. Trebuie de mentionat ca in orientul antic, comertul cu berea era reglementat prin legile orasului sau ale statului in care se producea. Astfel ca gasim in codul lui Amurappi (Hamurabi) o reglementare stricta a comertului cu bere si felul in care trebuia vanduta in orasele imperiului. Vestitul grec Sofocles vorbeste si el de berea zythos, care probabil era cam alcollica si pe care musai trebuiai sa o bei la masa sau dupa masa si in nici un caz pe stomacul gol.

Patronii berii la crestini sunt Sfantul Luca Evanghelistul, Sfantul Nicolae cel Bun aducatorul de cadouri la copii si cum nu, Sfantul Augustin din Hipo, care dupa cum se stie fusese un bon vivant in tineretile lui. In evul mediu, berea era una din profesiunile de baza ale manastirilor occidentale. Nu stiu daca stiti, dar Gambrinus a fost legendarul rege al berii. Probabil ca adevaratul Gambrinus a fost inventatorul maltului, un personaj care a trait in Flandra, numit John the Fearless (1371–1419). In In 1543, poetul german Burkart Waldis, scria despre Gambrinus care aflase secretul berii egiptene de la zeita Isis, direct. Astazi sunt 12 marci de bere pe acest nume, cea mai buna este cea ceha. Liga de fotbal ceha, poarta numele Liga Gambrinus.

In toate pelegrinarile mele, cea mai buna bere pe care am baut-o a fost berea facuta de calugarii trapisti. Sunt opt (uni zic sapte) manastiri in care se produce aceasta bere, sase in Belgia, una in Olanda si una in Germania (?) ( marcile sunt, Achel, Westvleteren, Orval, Rochefort, Chimay, Westmalle si La Trappe Koningshoeven). Daca veti avea posibilitatea incercati, scumpa da face toti banii. Despre peripetiile mele cu trapisti puteti citi aici.

Deocamdata relaxati-va si deschideti o sticla de bere si beti, cu aceasi cumpatare recomandata de Sofocles. Am auzit ca acum cateva zile, in Bucuresti, agentii fiscului au incercat sa reglementeze afacerile din Lipscani cu ajutorul codului lui Hamurabi.

Aparuta la sfarsitul dinastiei a XVII-a , “Cartea Mortilor” este efectiv o culegere de formule (retete) magice (sau descantece) destinate sa-i permita mortului sa infranga orice primejdie in drumul spre lumea de dincolo . “Cartea Mortilor” este o compozitie eterogena , cu formule mostenite din “Textele piramidelor” si din cele ale sarcofagelor , cu imprumuturi din diverse epoci. De cele mai multe ori , aceste formule , inscrise pe acelasi papirus , nu au nici o legatura una cu alta : imnuri adresate zeului solar stau alaturi de texte insotite de glose , de pasaje (fiindca nu se poate vorbi despre capitole , desi unii egiptologi se exprima astfel) in care mortul se identifica cu un animal care il va ajuta sa treaca de probele la care va fi supus. Unii dintre morti pleaca la drum cu 15-20 de astfel de formule , altii nu dispun decat de una sau doua . La origine, cartea este o compilatie ce strange laolalta , intr-un numar si intr-o ordine fluctuante , texte independente . S-a discutat si inca se mai discuta despre caracterul ei esoteric , unii specialisti descoperindu-i chiar valente initiatice , justificate intr-o civilizatie atat de preocupata asa cum este cea egipteana.

De abia in epoca saita (700 î. Hr. ) , in timpul dinastiei a 25-a , egiptenii introduc in aceasta carte o ordine canonica si , respectiv , niste capitole numerotate in aceasta ordine . Traducand aceasta versiune primara , savantul german Karl Richard Lepsius este primul care o numeste astfel ( Cartea Mortilor ), caci vechii egipteni , atunci cand vorbeau despre ea , o numeau ”formule pentru iesirea la lumina”, adica menite sa-i permita mortului sa nu ramana prizonierul mortii si sa poata parasi camera funerara. Unul dintre cele mai importante capitole ale acestei culegeri este faimosul capitol 125 , care se refera la cantarirea sufletului . Este momentul in care raposatul se prezinta in fata celor 42 de judecatori , un tribunal prezidat de Osiris, care vor decide daca merita sau nu sa fie primit in lumea zeilor . Fiecaruia dintre judecatori penitentul ii spune ca n-a comis o anume greseala . E ceea ce se cheama o “spovedanie negativa” (spre deosebire de crestinism, in care sunt marturisite pacatele ) .

Apoi inima, constiinta sau sufletul – e greu de spus care dintre ele este pusa in balanta , ceea ce nu inseamna ca verdictul e vreodata altfel decat favorabil , iar defunctul e acceptat in imparatia lui Osiris (caci, in caz contrar ar fi sortit “devoratoarei Apusului ” , adica mortii vesnice ) . Mentalitatii egiptene ii este straina ideea de pacat (in acceptia actuala , crestina ) , asa ca supravietuirea nu depindea atat de un comportament moral , de o buna purtare , ci de stiinta de a-i fermeca pe judecatori , inclusiv pe zeul Thot si … chiar balanta ! Prin urmare, ceea ce hotara soarta defunctului era stiinta sa magica , nu morala , asa cum o vedem noi astazi .

In timpul Noului Regat (1570–1070 î. Hr.) cartea a cunoscut prima recenzie, denumita si “Recenzia Tebana”. A doua recenzie, cea din care cartea si-a primit titlul, este recenzia saita (700 î. Hr.) despre care am vorbit mai sus.

Pentru mine “Cartea Egipteana a Mortilor”, pe care am citit-o acum 20 de ani (si recitit recent), este inceputul unei lungi si frumoase calatorii in vechea istorie a omenirii.