Redactat de @Cetatean
Motto : « Curtea recomandă legiuitorului constituant ca, prin normele pe care le edictează, să nu opereze cu termeni şi noţiuni care nu au corespondent în realitatea juridică, să folosească un limbaj precis, concis şi să stabilească norme cu valoare de principiu » (Decizia CCR nr. 80/2014)
Exista in proiectul clocit de Ponta si Antonescu prevederi care, fara a avea rol arhitectonic, sunt la fel de perverse ca cele analizate intr-o postare anterioara , intrucat ele vizeaza raporturile cu Justitia, precum si drepturile fundamentale ale cetatenilor.
Cand au facut propunerea de revizuire si au umblat la prevederile legate de raporturile cu Justitia, cuplul Ponta-Antonescu nu s-a gandit la cetatenii simpli. Nu. Cei doi s-au gandit doar la ei insisi si la ai lor, la procesele deja aflate pe rol, la spaima de a se vedea intr-o zi in catuse sau in arest preventiv, in fata unui procuror intransigent si a unui judecator incoruptibil. Drept pentru care cuplul (azi divortat pe motiv de infidelitate reciproca) Ponta-Antonescu a modificat anumite articole pentru a-si pregati din timp o manta de vreme rea. Le voi prezenta azi pe cele pe care le consider relevante (evident, ma vad nevoit sa operez o selectie drastica).
II. 1. Comisiile parlamentare de ancheta care maimutaresc Justitia
Iata articolul-cheie prin care Parlamentul Marii Adunari Nationale a incercat sa se transforme in instanta de judecata (desi jura ca nu avea intentia sa o faca): „Orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia, cu excepţia magistraţilor. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare”.
Evident, adaugirile „cu exceptia magistratilor” si „nu se poate substitui organelor judiciare” au fost plasate doar pentru ca in jurisprudenta CCR exista decizii care arata clar ca Parlamentul nu poate convoca la audieri nici un magistrat. Insa intentia originara a USL-istilor a fost aceea de a face din Parlament „supremul organ” de control al celorlalte puteri in stat. A se vedea episodul V, punctul 2 din serialul Constitutia revizuita pentru „linistea” infractorilor
Neputand chema magistratii la judecata (intentia initiala), parlamentarii USL si-au propus sa cheme…pe toata lumea! Daca magistratii le-au scapat, macar sa vina…restul cetatenilor!
Insa CCR le-a retezat-o scurt amintindu-le pe cine au voie sa cheme in fata unei comisii parlamentare: „în faţa comisiilor, în mod obligatoriu, trebuie să compară numai subiectele de drept care se află în raporturi constituţionale specifice cu Parlamentul potrivit Titlului III, Capitolul IV din Constituţie, intitulat Raporturile Parlamentului cu Guvernul”. Mai mult, cu privire la prerogativele unei astfel de comisii, CCR a fost transanta: aceste comisii ar putea fi usor confundate cu „o formă de jurisdicţie specială, care, deşi nu se substituie celei judecătoreşti, se desfăşoară în paralel cu aceasta” (ceea ce duce la incalcarea principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat), cu atat mai mult cu cat ele „nu nu au abilitarea constituţională sau regulamentară să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, ci sunt expresia controlului parlamentar….Ele au ca finalitate constatarea existenţei sau inexistenţei faptelor pentru care a fost creată comisia, fără a stabili răspunderea administrativă, materială, disciplinară sau penală a vreunei persoane. Aceste comisii nu au competenţa de a da un verdict…”.
CCR insa a transmis Parlamentul sa isi puna pofta in cui de a functiona ca instanta de judecata care chema la „ancheta” pe cine are chef.
II. 2. Protectia constitutionala a infractorilor impotriva arestarii preventive Poate nicaieri nu se vede mai bine spaima parlamentarilor USL de arestarea preventiva decat in articolul 23 modificat intr-un mod atat de detaliat incat zici ca e un extras din Codul de procedura penala. Citez:
„ – In mod excepţional şi motivat, cercetarea şi judecarea în procesul penal se fac cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventivă se dispune de judecătorul instanţei de judecată competentă să judece fondul cauzei, în condiţiile legii şi numai în cursul procesului penal, după punerea în mişcare a acţiunii penale […]
– Este interzisă folosirea unor probe obţinute în mod ilegal, cu excepţia cazului când acestea sunt în favoarea celui acuzat”.
a. Cititorul nefamiliarizat cu termenii procesului penal va fi cu siguranta frapat de ultimul paragraf, care interzice folosirea probelor obtinute ilegal, cu exceptia cazului in care ele profita acuzatului. Cum s-ar spune – o modificare cu adresa directa. Hai sa incalcam voios legea pentru a beneficia de „probe” si pentru a rade in nas procurorului, care, fraier, trebuie sa o respecte!
Luandu-se cu mainile de cap in fata unei asemenea prevederi, judecatorii CCR au tinut sa reaminteasca parlamentarilor USL ca:
- in principiu, „obţinerea în mod legal a probelor este o garanţie a dreptului la un proces echitabil, iar remediul împotriva nerespectării acestei garanţii este interzicerea folosirii probelor astfel obţinute”.
- in substanta insa, prevederea este aberanta, deoarece „acceptă posibilitatea obţinerii probelor în afara cadrului legal şi, pe de altă parte, dă eficienţă juridică celor obţinute în mod ilegal”, incalcandu-se astfel garantia dreptului la un proces echitabil.
b. Insa miza articolului 23 modificat nu tine doar de natura probelor, ci mai ales de reglementarea arestarii preventive. Actualmente, procurii retin persoanele puse sub acuzare si solicita judecatorilor arestarea preventiva.
Or, parlamentarii USL au dorit sa puna cat mai multe piedici retinerii infractorilor, asezand in Constitutie obligatia ca doar judecatorul care judeca fondul cauzei sa poata dispune arestarea preventiva. Or, noi stim foarte clar ca pana se ajunge la fondul cauzei, multi infractori sus-pusi invoca chichite de procedura, incat la fond se ajunge dupa ani si ani de zile. Trai, neneaca, sub Constitutia infractorilor!
Curtea insa a sesizat pericolul care pandeste din acest articol, anume al neacoperirii unor alte situatii care s-ar ivi in procesul penal: „Mai mult, norma este neclară pentru că s-ar înţelege că numai instanţa judecătorească competentă să judece fondul poate dispune măsura arestării preventive, fiind, se pare, excluse, astfel, şi alte ipoteze care se pot ivi în cursul procesului penal. Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau judecătorul care soluţionează cauza în căile de atac par a nu mai avea competenţa de a dispune măsura arestării preventive”.
Cu un dram de candoare, judecatorii Curtii observa si ca „expunerea de motive la prezenta propunere de revizuire a Constituţiei nu cuprinde nici o menţiune cu privire la această prevedere propusă a fi introdusă în corpul Constituţiei, astfel încât Curtea nu poate determina care a fost voinţa autorilor propunerii legislative de revizuire”.
Cred ca pentru orice cititor e insa limpede care a fost vointa autorilor acestei modificari: sa faca (aproape) imposibila arestarea preventiva. Aparat de acest articol, infractorul de talie poate rade in nas procurorului si poate influenta decisiv cursul procesului distrugand linistit probe, infuentand martori sau chiar fugind din tara. Asta da „protectie constitutionala a dreptului la un proces echitabil”!
Din nefericire pentru ei, CCR le-a administrat un dus rece, votand in unanimitate eliminarea prevederilor de mai sus.
II. 3. Inutilitatea perchezitiilor sub Constitutia infractorilor
Ca sa se asigure impotriva mascatilor ce tulbura linistea caminului tihnit al infractorilor, parlamentarii USL s-au gandit sa fata inutil si actul perchezitiei. Iata cum au reformulat articolul 27 din Constitutie: „Percheziţia se dispune de către judecătorul instanţei de judecată competentă să judece fondul cauzei şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege”. E clar, nu? Pana se ajunge la fondul cauzei, casa sau firma e curatata in liniste de orice probe compromitatoare, iar cand vin sa o perchezitioneze procurorii, miroase a var si a vopsea, totul straluceste bec, iar infractorul ii intimpina linistit pe musafiri cu o cafea aburinda!
CCR insa nu s-a lasat pacalita, scriind sec : „Referitor la utilizarea acestei sintagme chiar în corpul Constituţiei sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele expuse la analiza efectuată în privinţa unei modificări similare a art.23 alin.(4) din Constituţie”.
Concluzie: infractorii nu pot dormi linistiti, mascatii ii pot salta oricand, procurorii ii pot perchezitiona ii continuare, iar judecatorii ii pot aresta preventiv fara a se vedea impiedicati de o Constitutie croita cu dedicatie.
***
Pe cat de atenti au fost parlamentarii USL cu situatiile care i-ar putea privi pe ei sau cunoscutii lor, pe atat de perfid au modificat articolele care se refera la drepturile cetatenilor de rand. Iata doar doua exemple care sar in ochi prin incalcarea flagranta a Constitutiei si bunului simt:
II. 4. Restrictionarea abuziva a candidaturilor din diaspora.
Citez articolul 37 modificat : „Pot participa la alegerile pentru Senat, pentru Camera Deputaţilor şi pentru funcţia de Preşedinte al României numai candidaţii care au avut domiciliul în România cu cel puţin 6 luni înainte de data alegerilor”.
Adaugirea nu mai are nevoie de nici un fel de comentariu, se vede din avion ca parlamentarii USL au dorit sa se blindeze impotriva unor candidaturi venite din diaspora. Romanii din afara granitelor sunt buni numai cand trimit miliarde de euro in tara, nu si cand decid rezultatul prezidentialelor (ca in 2009) sau cand isi unesc vocile pentru a presa clasa politica corupta din tara!
Bineinteles ca onorata CCR s-a opus: „reprezintă o evidentă suprimare a dreptului de a fi ales al cetăţenilor români care nu se regăsesc în ipoteza normei juridice”, aratand ca daca se deschide o astfel de cutie a Pandorei restrictive, cine stie ce mai iese de acolo: „Acceptarea unei asemenea condiţii temporale referitoare la domiciliul candidatului ar echivala şi cu acceptarea implicită a posibilităţii legiuitorului constituant derivat de a impune condiţii temporale şi în privinţa celeilalte condiţii necesare pentru a candida – cetăţenia – sau de a alăturacondiţiilor deja existente altele noi”.
Ciudat e insa faptul ca CCR a respins aceasta restrictie nu cu un vot in unanimitate, ci cu un vot majoritar. Care a(u) fost judecatorul(ii) care a(u) putut accepta asa ceva?!
Concluzie: clasei politice actuale ii este frica de moarte de diaspora, de aceea nu vom avea prea curand un vot prin corespondenta. E imperativ ca diaspora romaneasca sa se uneasca cat de cat si sa faca demersuri la autoritatile europene si americane, pentru ca presiunea ei indirecta (exista mecanisme ca MCV, Parteneriatul strategic romano-american) sa fie resimtita de politicienii romani.
II. 5. Golirea de substanta a competentelor Avocatului Poporului
Avocatul Poporului este febletea USL. Cand au nevoie apeleaza cu smerenie la aceasta institutie, cand nu mai au nevoie, il revoca fara nici o jena.
Iata cum au dorit sa modifice articolul 58 din Constitutie: „Avocatul Poporului este instituţia autonomă care are drept scop promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în raporturile acestora cu autorităţile publice“.
Modificarea poate parea benigna, insa nu este, conform CCR, care scrie (preiau doar o parte din rationament) : „Menţiunea…este de natură să pună în discuţie posibilitatea exercitării efective şi eficiente de către Avocatul Poporului a acestui drept, de vreme ce există şi legi sau ordonanţe ale Guvernului, simple sau de urgenţă, care nu vizează raporturile cetăţenilor cu autorităţile publice. O posibilă limitare a dreptului Avocatului Poporului de a contesta constituţionalitatea unor astfel de acte normative pe calea excepţiei de neconstituţionalitate ar fi antinomică faţă de prevederile art.146 lit.d) din Constituţie, care acordă Avocatului Poporului atribuţia expresă de a sesiza Curtea Constituţională cu privire la legi şi ordonanţe ale Guvernului, fără să facă nicio distincţie după cum acestea au sau nu în obiectul lor de reglementare prevederi referitoare la protecţia drepturilor omului”.
Nici nu se poate mai clar: daca s-ar accepta aceasta modificare, Victor Viorel Ponta nu ar mai fi bantuit niciodata de spaima ca CCR ar putea sa ii analizeze OUG-urile neconstitutionale. Cu legile e mai simplu, exista si alte cai procedurale de sezizare a CCR (parlamentarii sau Presedintele), insa cu OUG-urile, nu exista alta solutie de sesizare directa a CCR decat Avocatul Poporului. A propos, va reamintesc ca nu avem la ora actuala un Avocat al Poporului legal investit in functie, iar Ponta si Antonescu nu par sa fie deranjati de interimatul prelungit in aceasta functie a unei persoane fara studii juridice.
CCR s-a opus, cu majoritate de voturi, acestei modificari. E buna si majoritatea, cand nu ai unanimitate.
Una peste alta, Decizia CCR confirma ceea ce toata lumea stia: Parlamentul USL nu a vrut nici o clipa sa revizuiasca Constitutia pentru a o imbunatati, ci pentru a se blinda impotriva Justitiei, a Presedintelui si a vointei cetatenilor. Nu le-a iesit manevra.