Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
HotNews. Mesajul carcotasilor si desteptilor de pe Facebook catre ministrul Maria Grapini. Vlad Mixich
Până de curând, comunicările făcute pe Facebook de doamna Maria Grapini, ministrul delegat pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism, erau doar un subiect de haz nevinovat. Căci doamnei Ministru îi scapă multe greşeli în timpul tastării febrile impuse de programul încărcat de muică al domniei sale care, conform propriilor estimări publicate tot pe Facebook, durează cam 12-144 ore pe zi.
Dorindu-şi enorm să „comunice cu prietenii si oamenii care inteleg esenta nu cauta negativul”, aproape că nu există frază publicată pe Facebook de doamna ministru Maria Grapini care să fie integral corectă gramatical, care să aibă o sintaxă judicioasă şi semnele de punctuaţie puse unde şi cum trebuie.
Dar nu contează. Suntem convinşi că o persoană împovărată cu o titulatură atât de complexă precum cea de ministru delegat pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism ştie să scrie corect în limba sa maternă şi cunoaşte elementarele reguli ale gramaticii române. Înţelegem că, preocupată fiind de promovarea sinelui ţării şi a furismului românesc, doamna Ministru mai sare din litere. Dorim însă, ca oameni ce „inteleg esenta nu cauta negativul”, să o avertizăm pe doamna Ministru în privinţa unor capcane periculoase în care domnia sa s-ar putea prăbuşi.
De pildă, am remarcat cu îngrijorare că soamna Ministru poceşte, desigur împovărată de graba de a munci pentru sinele ţării, numeroase nume proprii. În grafia doamnei ministru Frapini proiectul Roşia Montană devine „prouectul Rodia Montana”. Ştiut fiind că fructul rodie, amintit în numeroase basme orientale, este mult mai simpatic decât roşia, doamna ministru Hrapini proiectează, involuntar desigur, această simpatie a rodiei asupra proiectului cu cianuri. Integral la HotNews
Adevarul. Câinii şi românii. Andrei Pleşu
Aş fi vrut să scriu ceva nou. Dar, în ţara noastră, unele lucruri sunt mereru noi, în sensul că au o actualitate perpetuă. De pildă problema cîinilor vagabonzi. Am scris despre asta acum cinci ani. Degeaba. Cititorul va vedea că şi acum 140 de ani problema era pe tapet. Tot degeaba. Aşa că republic textul din 2008 (cu mici adaosuri), ca pe un omagiu adus indemolabilei continuităţi autohtone.
În Curierul de Iaşi, nr. 129 din 26 noiembrie 1876, Mihai Eminescu publică un text intitulat “Ce se întîmplă din nesupravegherea cînilor”. Textul sună astfel: “D.N. Pascu, subprefect în ţinutul Dorohoiului, primblîndu-se pe uliţele Mihăilenilor, a fost muşcat de un cîine turbat. Idrofobia au cuprins fără scăpare organismul numitului mai sus, încît, cu toate silinţele amicilor şi rudelor, dar mai ales cu toată lăudabila îngrijire de aproape din partea dlui Dimitrie Moruz, prefectul de Dorohoi, au repauzat în 17 curent. Acest caz ne reîmprospătează în minte drepturile de cari se bucură ab antiquo cînii în iubitul nostru oraş Iaşi, cari drepturi ar trebui supuse unei filantropice reviziuni din partea locurilor competente. Fiind odată bine stabilit că este oarecare deosebire între Iaşi şi Mihăileni, am întreba cu multă umilinţă: oare multă vreme au să rămîie neatinse imunităţile cînilor din oraş, cari cînd izolaţi, cînd doi cîte doi, cînd constituiţi în mici societăţi de voiagiu, se bucură de o existenţă foarte nesupărată şi totuşi foarte supărătoare pentru conlocuitorii lor bipezi. De aceea, pentru a evita o statistică specific ieşană a cazurilor de idrofobie, credem că nu greşim rugînd autorităţile competente a ordona o mai strictă mînuire a măsurilor pentru stîrpirea cîinilor de prisos”. Integral in Adevarul.
Romania Libera. Miştocraţia 2.0. Azi, Roşia Montană. Cristian Campeanu
Serios? Deci, aşa se conduce o ţară europeană ca România? Dacă Băsescu e „pentru”, atunci, tu, prim-minstru, eşti, automat, „contra”, aşa, din prinţip, fără să fi studiat documentele, iar ulterior, printr-o schimbare neexplicată niciodată, nu mai eşti chiar atât de „contra”, ci „pentru”, deşi nici chiar Băsescu nu mai este „pentru”, iar partenerul tău de coaliţie, Antonescu, este „contra” pentru că dă bine la poporul din Piaţa Universităţii, deşi oamenii lui de la Alba sunt „pentru”? Ce fel de guvernare e asta?
Poate cineva să înţeleagă ceva din aceste afirmaţii – “Eu am fost împotriva proiectului, înainte să cunosc aproape nimic despre proiect, pentru că era susţinut de Băsescu, şi am spus că dacă îl susţine Băsescu e ceva de rău. Când am văzut toate proiectele, am zis haideţi să citim tot, să ascultăm pe toată lumea. Eu m-am gândit că o să vină cei care manifestă împotrivă la Parlament, cei care manifestă pentru, şi luăm decizia. Noi suntem din 2009 o ţara blocată, nimeni nu vrea să îl asculte pe celălalt. Suntem blocaţi economic din 2009, nu s-au mai făcut investiţii”. Ponta a mai spus căva vota împotriva proiectului, după ce s-a consultat cu mai mulţi europarlamentari, precum Daciana Sârbu sau Renate Weber, dar că, potrivit legilor actuale, Parlamentul ar trebui să dea avizul de mediu şi exploatările ar trebui să înceapă. „Chiar dacă eşti împotrivă la ceva, trebuie să asculţi toate argumentele, pentru că s-ar putea să fie şi lucruri bune în proiect”? .
Aceasta este o îngrămădire aproape incredibilă de lucruri care nu au legătură unele cu altele şi care reprezintă, în esenţă, dovada unei incompetenţe şi a unei incosistenţe politice care trebuie să ne alarmeze. Mai întâi, că România nu este o ţară blocată, investiţii străine s-au făcut, dar într-un ritm mult diminiuat faţă de perioada dinaintea crizei. Dar nu s-au făcut la Târgu Jiu. S-au făcut la Cluj şi ăsta este un subiect asupra căruia promitem să revenim. În al doilea rând, USL s-a jucat anul trecut de-a revoluţia şi lovitura de stat şi acum se plânge că investitorii stau deoparte? Păi să ne uităm numai la volumul retragerilor de capital din iulie 2012 până la referendum şi la raportul UE pe MCV, să vedem exact câţi investitori au plecat! Şi tot voi vă plângeţi? Credeaţi că lucrurile astea nu lasă urme? Integral in Romania Libera
Ziare.com. Crin Antonescu – nou atac la statul de drept. Ioana Ene
Crin Antonescu incearca o rebranduire rapida, prin cea mai simpla meteoda cu putinta – opozitie de la putere fata de un Victor Ponta aflat la inceputul decontului politic.
Daca guvernul Ponta avanseaza proiectul Rosia Montana si provoaca proteste de strada, Crin Antonescu se da peste cap si devine adversarul proiectului, chiar daca ministrii liberali l-au girat.
Sa ne intelegem, principiul de functionare a guvernului este solidaritatea. Orice proiect adoptat de Executiv este implicit asumat de toti membrii lui, de la premier la ultimul ministru delegat. Asa e regula jocului pe care dl. Antonescu, desi fost ministru, se face ca nu o stie.
Daca Guvernul discuta modificarea Codului Rutier, Crin Antonescu se opune chiar daca proiectul apartine, culmea!, ministrului liberal de Interne. Dar, stie bine, presedintele PNL, cea mai larga categorie sociala din Romania este a soferilor, profesionisti si amatori. Daca ei te iubesc, e mare lucru.
Crin Antonescu se duce acolo unde il poarta vantul electoral, indiferent de cate trebuie sa se dezica. Si, probabil ca din antipatie pentru un Victor Ponta tot mai greu de suportat, multi il pot simpatiza.
Dar dincolo de fata democratica si populista a lui Crin Antonescu e acelasi om care a fortat tentativa de lovitura de stat de acum un an, acelasi om cu un profund dispret pentru justitie, acelasi om care era la un pas sa ne scoata din Europa civilizata doar pentru a-si atinge scopul.
Ca dovada, raportarea sa la ministrii cu acuzatii penale din Guvern, de la Relu Fenechiu, la Varujan Vosganian. Ca dovada, trimiterea in PE a doi liberali cu imense probleme penale. Si, poate cel mai grav, intentia de a lansa un asalt violent impotriva ANI.
“In subiectul ANI (n.red.- daca este utila sau nu) nu avem aceeasi pozitie – noi liberalii si PSD. Nu e vreun motiv de scandal, dar nu avem o majoritate de 70%. Vom discuta, in Senat cel putin, activitatea, bugetul ANI, cum se justifica. Integral la Ziare.com
CdeG. De ce este avortat un proiect ca Roșia Montană. Malformațiile genetice ale afacerii. Cristian Grosu
Înainte de-a scrie despre această nouă aventură a proiectului Roșia Montană, și de-a atrage atenția asupra unor chestiuni către susținătorii afacerii, e important să spun câteva vorbe către cele cel puțin 4 tipuri de contestatari ai ei.
- Către unele (cele mai vocale) ONG-uri : din ceața deasă a anilor 90 și până la ”transparența” de acum, proiectul scoaterii aurului de la Roșia Montană nu a adus profit decât organizațiilor non-profit și presei (dar numai în cazul publicațiilor care au ieșit în anii ăștia pe profit).
- Către contestatarii neînregimentați, care protestează din considerente ecologiste : Într-o țară în votantul majoritar își aruncă gunoaiele pe geam, în care aluneci în flegmele de pe stradă și în care numărul de mașini cu cilindree mare pe cap de șofer depășește media din eurozonă, ecologismul nu are masă critică. Așa numita ”voce a străzii” nu e reprezentativă, oricât de lucidă ar putea părea – mai ales atunci când decide asupra unui interes local.
De altfel guvernul nu de protestele ecologiste se teme, ci de faptul că protestul contra minciunii cu Roșia Montană va aduna și protestatarii contra celorlalte minciuni.
- Către cei care se îngrijesc de patrimoniul cultural periclitat de viitoarea exploatare cu cianuri : Patrimoniul cultural și istoric al României se prăbușește, de la Nistru pân la Tisa, la propriu, sub briza dulce a primăverilor și sub sfintele ploi de vară, din tot felul de lipsuri: lipsa banilor, lipsa grijii, lipsa funciară a respectului efectiv pentru trecut și lipsa de viziune și profesionalism din Ministerul Culturii. Într-o țară în care primarul Capitalei (capitală europeană) demolează cu de la sine putere clădiri istorice și nu este arestat, ba chiar își înviorează viitorul politic, grija pentru patrimoniul cultural e afacerea unor idealiști care s-au plimbat prea mult prin lumea civilizată și se uită prea mult la televizor la Culture.
- Pentru cei care protestează împotriva Roșiei Montane, deși nu știu cum stă treaba cu Roșia Montană, așa cum în iarna lui 2012 nu știau cine e Raed Arafat : Da, aveți dreptate, guvernul calcă în picioare mizele prin care a capitalizat politic ani în șir pentru alegerile de anul trecut. Da, nu doar că minte, ci are și aerul că avem obligația cetățenească să îl credem. Și, da, așa o să facă până la sfârșit – pentru că până acum nu a dat nicio probă de seriozitate. Integral la Curs de Guvernare
Revista 22. 66% contra, dar nu pentru motivele lui Antonescu. Sorin Ionita
În evaluarea personală a proiectului Roşia Montană, am luat în calcul trei elemente: cel economic, cel ecologic şi mecanica administrativă.
Era greu să discutăm raţional un proiect complicat ca Roşia Montană, din moment ce presa, principala platformă de dezbatere publică, a căzut, de câţiva ani, în maniheisme infantile, vopsind totul în tuşe grosolane de alb-negru. Cu deprinderi forjate în redacţii, unde totul e pro sau contra Băsescu, pro sau contra DNA etc, s-a văzut cum jurnaliştii deprofesionalizaţi au rămas pierduţi în acest scandal, neştiind de unde să-l apuce. Şi nu doar presa, ci şi alţi comentatori, care ba erau cu proiectul dar pe la spate, ba îl demonizau şi îl foloseau ca indicator de prevalenţa corupţiei, fără dovezi. Nu-i vorbă, e greu să-ţi faci o idee în hăţişul datelor tehnice, bună parte de chimie, o materie care sigur n-a fost în şcoală febleţea vorbitorilor pe ecrane.
S-au amestecat în această ciulama cel puţin trei teme diferite. Prima e evaluarea economică, cel mai prost discutată, torpilată de naivităţi şi mituri urbane. Guvernul a verificat acest plan de business, prin departamentul lui Dan Şova, şi l-a găsit în regulă; altfel nu-l promova, îmi închipui. Prin comparaţie cu ce se practică în lumea civilizată, redevenţa de 6% şi cota de participare a statului în afacere de 25% par în regulă. Cele două nu trebuie confundate şi înlătură temerea vehiculată de protestatari că s-ar găsi pe acolo minereuri secrete, mai valoroase decât aurul, cu care va fugi noaptea investitorul în Canada. Participarea la profit garantează că orice se va găsi de valoare, inclusiv praf de stele sau piatra lunii, se va reflecta şi în buget. Integral in Revista 22.
EVZ. Faţă de Eutanasiere şi Roşia Montană sunt mai nehotărât decât pişatul boului! Adrian Pătruşcă
– Nu eşti bărbat!, mă taxează cu năduf un amic. De ce nu spui clar de care parte eşti: pro sau contra eutanasiere? Pro sau contra Roşia Montană? Nu poţi şi tu să-ţi asumi o opinie?
Are dreptate amicul, îmi zic, după câteva clipe de introspecţie. Cu vreo 50 de ani în urmă, aş fi fost acuzat de “atitudine şovăielnică”, culpă gravă pentru un tovarăş, care, în loc să meargă neabătut pe calea trasată, se împleticeşte în drum.
Bunica, neprelucrată în şedinţe de partid, avea o altă vorbă: “Te porţi ca pişatul boului”, după lipsa de direcţie cu care numitul lichid obişnuieşte să se prelingă pe uliţă.
Mai îngăduitor cu mine însumi, eu mi-aş numi nehotărârea “Oscilare între Teoreticul universal şi Practicul românesc”.
Teoretic sunt pentru eutanasierea câinilor, aşa cum scrie la lege: o perioadă de graţie, în care trebuie sterilizaţi, deparazitaţi etc. Aşteptând să-i adopte un om milos sau un ONG potent. Dacă nu, injecţia letală, civilizat, fără brutalitate. Ca la Animal Planet. Câinii nu au ce să caute fără stăpân pe stradă, nici dacă n-ar mușca, ci ar purta covrigi cu mac în coadă.
Hotărârea teoretică mi-e însă considerabil zgâlţâită de practică. Oprescu & Gaşca au lansat un hei-rup isteric, din care să transpară spre electorat aspectul de vie preocupare: dubele care varsă noaptea maidanezi în Bărăgan sunt mai dese decât pe vremea lui Ghe.Ghe. Dej dubele cu deportaţi.
Pe străzi şi printre blocuri e aruncată aiurea otravă, căreia, e la mintea hingherului, îi pică victime inclusiv câinii cu stăpân sau păsările cerului. (Doamne fereşte ca un alt Ionuţ să nu fie atras de vreo “bobo” colorată de pe jos şi s-o bage în gură când e bunică-sa neatentă!)
Aflu că noilor hingheri particulari li s-a dat discret indicaţia să strângă mai tare laţurile, în aşa fel ca maximum un căţel din trei să ajungă viu la adăpost. Integral in EVZ.
