Hristos a inviat! Azi este duminica, 7 mai. Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Alexandru Gussi. Revista 22. Macron vs. Le Pen sau forța centripetă vs. forța centrifugă
Adevăratul clivaj de dincolo de propagande poate fi înțeles doar plecând de la fenomenul Mélenchon. Duelul de duminică, 7 mai, e prezentat ca cel între „progresistul“ Emmanuel Macron și reprezentanta „extremei drepte“ Marine Le Pen. Majoritatea jurnaliștilor și mulți analiști politici se simt învestiți cu datoria de a prelua discursul unuia dintre candidați pentru a-l ataca pe celălalt. E însă acesta o definire corectă a clivajului? Fenomenul poate fi unul de înțeles în Hexagon, e însă semnificativ faptul că aceeași paradigmă e preluată și de publicațiile nonfranceze. Această părăsire a obiectivității jurnalistice a devenit, din păcate, o banalitate. Ea e chiar cheia prin care mass-media electronice încearcă să câștige și să-și păstreze audiența. De fapt, acest mecanism duce la scăderea influenței mass-media quality. Fenomenul Trump a fost semnificativ pentru utilizarea reflexelor pavloviene ale jurnaliștilor mainstream chiar de către cel criticat. Candidații populiști / antisistem care ating o masă critică devin „antifragili“, adică se hrănesc și cresc prin atacurile împotriva lor. Jean-Marie Le Pen, fondatorul Frontului Național, a știut să utilizeze „diabolizarea“ sa pentru a se înrădăcina în peisajul politic francez în anii 1980-’90. Intrarea lui în turul al doilea al alegerilor din 2002 a fost o imensă surpriză, care a dus la regândirea strategiilor de a „face baraj“ FN-ului.
Fata lui Jean-Marie, Marine, a moștenit activul tatălui său fără a moșteni și pasivul. A făcut eforturi pentru a deveni cool, a fost invitată la emisiuni de divertisment, aproape a cedat tentației de a face parte din sistem. Ba chiar a ajuns să nu mai fie cel mai atacat candidat în campania dinaintea turului întâi. Fillon a fost candidatul care a fost nevoit să joace rolul inamicului public nr. 1. Dar campania pentru turul al doilea e altceva și Marine Le Pen se vede acum beneficiara unei duble poziționări. Pe de o parte, este candidatul antisistem clasic care transformă punerea ei la colț într-un argument al independenței față de sistem. Dar, pe de altă parte, beneficiază și de de-diabolizarea FN din ultimii ani. Astfel, atacurile din aceste zile, deși de multe ori justificate, par să aibă un impact minim. Integral pe Revista 22
Valentin Naumescu. Contributors. Politica lumii sub semnul emoţiei contextuale şi al prezenţei la vot. Rezultatele alegerilor: „mari tendinţe” sau imagini întâmplătoare?
Puncte cheie:
• Analiştii au avut dintotdeauna tentaţia firească de a generaliza, de a extrage observaţii, implicaţii şi consecinţe cu caracter global (sau cel puţin regional) din orice eveniment punctual, din orice declaraţie, din orice scrutin etc.;
• Până la un punct, este de înţeles şi de salutat dorinţa de a observa evoluţiile prezente şi de a le pune sub semnul unor „mari tendinţe” care prefigurează viitorul,în încercarea (orgolioasă intelectual şi profesional, să recunoaştem) de a prezice, de a anticipa, de a defini perspectivele vremurilor care vor urma;
• Dacă lucrul acesta este posibil în ştiinţele exacte, în astronomie de exemplu, unde, studiind traiectoria unui corp ceresc şi folosind modele matematice verificate, poţi calcula cu mare precizie pe unde va trece meteoritul peste câteva luni, sau peste câţi ani va avea loc următoarea eclipsă de soare, încercarea de a face acelaşi lucru în politică uneori reuşeşte, alteori nu;
• „Surprizele” din politica lumii nu sunt date neapărat de erorile de apreciere ale specialiştilor, sau de manipularea sondajelor de opinie, cum se crede uneori, cât de suma elementelor imprevizibile, adică de ceea ce dă cu adevărat sens termenului atât de des folosit, acela de „impredictibilitate” a vieţii politice şi a sistemului internaţional din care facem parte astăzi;
• Volatilitatea contextelor, dinamica emoțională și impredictibilitatea politică sunt, de departe, principalele caracteristici care alimentează incertitudinea și instabilitatea sistemelor actuale. Mediile de informare alternative, foarte accesibile și evident neverificabile sunt una din cauzele acestei dinamici exacerbate a stării de spirit a societăților, dar nu singura;
• Legând între ele câteva rezultate recente semnificative în procesele electorale din sistemele democratice (Statele Unite, Marea Britanie și Austria anul trecut, Franţa, Olanda şi Turcia anul acesta, România în noiembrie 2014 şi în decembrie 2016 etc.), se poate observa cât de importantă a fost participarea efectivă la vot a diferitelor secţiuni ale corpului electoral, mobilizarea inegală a opţiunilor politice concurente în ziua votului înclinând decisiv balanţa, într-o direcţie sau în alta;
• Este, din acest motiv, riscant să spui că „americanii” îl doresc pe Donald Trump, sau că „britanicii” doresc Brexitul, fără să ai în vedere participarea contextuală la vot şi starea de spirit a acelei zile. Integral pe Contributors
Andreea Nicolae. Digi24. La 18 luni după Colectiv | Candidat penal? Și ce relevanță are?
Cu o majoritate zdrobitoare, Comisia juridică a Senatului a respins, marți, un proiect ce ar fi putut duce la responsabilizarea clasei politice și la împuținarea cazurilor în care, la câteva luni după alegerile locale, să fie nevoie de un alt scrutin din cauză că primarii sunt condamnați cu executare. Dincolo de respingerea proiectului de lege, relevant este modul sfidător, gen „altă întrebare?”, în care este tratat, la un an și jumătate de la tragedia Colectiv, subiectul corupției. Comisia juridică a Senatului, condusă de Șerban Nicolae, a respins, cu șapte voturi contra trei, un proiect de modificare a Legii nr. 115/2015 pentru alegerea administrației publice locale. În esență, proiectul ar fi adus două modificări importante. Pe de o parte, i-ar fi obligat pe candidații la funcțiile de primar, consilier local ori județean să depună o declarație pe propria răspundere cu privire la calitatea de suspect sau inculpat în dosare penale, respectiv la situațiile de incompatibilitate ori conflict de interese. Totodată, dacă era cazul, aceștia ar fi trebuit să precizeze infracțiunile pentru care sunt urmăriți penal și stadiul dosarului. Pe de altă parte, dacă funcția de primar s-ar fi vacantat ca urmare a condamnării în dosarul aflat pe rol în momentul candidaturii, respectivul candidat ar fi trebuit, în solidar cu partidul sau alianța care l-a susținut, să suporte toate costurile generate de organizarea alegerilor anticipate. Proiectul a fost depus în iunie 2016, adică după alegerile locale, de patru deputați la momentul respectiv independenți, iar în februarie 2017 a fost adoptat tacit de Camera Deputaților. Cu unele observații și recomandări de reformulare a textelor, Guvernul Cioloș s-a arătat favorabil propunerii legislative. Senatorii PSD-ALDE au desființat însă, rapid, proiectul, catalogându-l drept „neconstituțional” și „nedemocratic”. Iar întrebarea care a revenit obsedant pe parcursul scurtei dezbateri, ori de câte ori se vorbea despre candidați penali și numărul în creștere al acestora, a fost: „Și ce relevanță are?”. Integral pe Digi24
Dan Tapalaga. Hotnews. #Ziuapefata. Acesti borfasi au nevoie de o lectie
De acum, nu se mai ascund #noapteacahotii . Fac totul pe fata, sfidator. Nu se mai obosesc sa minta ceva elaborat, sa opereze pe furis, sa manipuleze pe la televiziunile lor. Au renuntat la orice scrupul si ziua, la vedere, au votat in Comisia Juridica din Senat amendamentul lui Traian Basescu&Serban Nicolae: sa fie gratiati si coruptii, condamnatii pentru luare de mita, dare de mita, trafic de influenta. La cateva ore dupa vot, societatea a reactionat,cateva sute de oamenii au iesit in Piata Victoriei. I-am vazut furiosi, frustrati si determinati. I-am auzit strigand “nu dati inapoi, venim peste voi”. Asa ceva nu se poate intr-o democratie, insa putem “merge peste ei” in mod simbolic, anume iesind in numar cat mai mare in orasele Romaniei. Doar o lectie de civism, o mobilizare masiva si pasnica, mai puternica decat cea din iarna, ii va determina sa opreasca transformarea Romaniei intr-un stat mafiot. Doar aratand fara echivoc ca Romania respinge legalizarea coruptiei mai avem o sansa. Nu exista alta cale, iar apelul la violenta trebuie exclus total din vocabularul strazii, altfel ii vom transforma in victime. Se ocupa destul televiziunile de martirizarea lor, ar fi stupid sa contribuie si strada la asa ceva. Faptul ca joi dimineata au revenit asupra votului de miercuri, ca au scos faptele de coruptie de pe lista gratierilor, ca au respins gratierea celor condamnati pentru conflict de interese si abuz in serviciu reprezinta evident un pas inapoi, o concesie mica facuta strazii. Dar nu mai merge asa. Nu mai putem sta la nesfarsit cu sabia deasupra capului. Legea gratierii trebuie respinsa cu totul in plenul Senatului si retrasa de pe ordinea de zi. Vedem cum joaca in parlament tactica ruseasca: pluseaza mult pentru a obtine in final exact ce vor. Atentie, au ramas oricum in lege o serie de alte prevederi in beneficiul bofasilor! De exemplu, se gratiaza partial constitutirea unui grup infracţional organizat. Se gratiaza integral pedepsele pana la trei ani, dar si cele de la sase ani pana la zece ani din care se scad trei ani. Pai aici intra deja destui borfasi, nu mai e nevoie de gratierea expresa a unor fapte. Integral pe Hotnews
Cristian Campeanu. Revista 22. Grațierea corupților a fost amânată. Campania anti-Justiție continuă
Cum se poate califica ce s-a întâmplat în Comisia Juridică a Senatului miercuri și joi când, mai întâi, a fost aprobată grațierea faptelor de corupție iar ulterior respinsă? O interpretare ar fi că senatorii PSD și ALDE care au votat în favoarea grațierii au suferit peste noapte o criză morală și au revenit a doua zi penitenți după ce au realizat greșeala săvârșită, dar ar fi o interpretare eronată. Mai întâi, pentru că, tehnic, pesediștii nu s-au răzgândit deloc. Dacă miercuri au votat pentru grațiere, joi s-au abținut, lăsându-i pe cei de la PNL și USR să le respingă, ceea ce înseamnă că, indiferent de ceea ce pretinde președintele comisiei, Șerban Nicolae, decizia a fost politică și s-a luat peste capul său, la partid. Atât Liviu Dragnea cât și Sorin Grindeanu se delimitaseră de amendamentele aprobate miercuri, ceea ce poate explica reluarea votului. Întrebarea este de ce, pentru că nu-i putem suspecta nici pe Dragnea nici pe Grindeanu de sentimente prea calde față de lupta anticorupție după ce s-a întâmplat în iarnă cu Ordonanța 13? ă…î Cele trei motive amintite țin însă de oportunitate, nu de fond. Dintr-un motiv sau altul ceea ce i se reproșează lui Nicolae este că a ales prost momentul și că a compromis șansele grațierii nu că ar fi vorba de un principiu și n-ar ar dreptate pe fond. În acest sens ar trebui înțeleasă, de exemplu, declarația lui Ponta, potrivit căreia ceea ce s-a întâmplat joi ar fi fost „o tragedie sinistră”. N-ar mai fi fost o tragedie dacă demersul ar fi reușit și amendamentele n-ar fi trebuit respinse. De ce vorbim despre o amânare și nu despre o renunțare la grațierea corupților? În primul rând pentru că, în pofida protestelor, a avertismentelor Comisiei Europene și a statelor partenere și chiar în pofida hotărârii CEDO, grațierea rămâne pe agenda PSD și, deci, a Parlamentului. Decizia-pilot a CEDO a clarificat dincolo de orice dezbatere rațională că în România nu este nevoie nici de grațiere, nici de dezincriminarea abuzului în serviciu, a conflictului de interese și, în general, a niciunei infracțiuni de corupție. Nici măcar nu este nevoie de micșorarea pedepselor. Integral pe Revista 22
Grigore Cartianu. Romania Libera. Un trădător voluntar: Traian Băsescu
Ceea ce se întâmplă cu Traian Băsescu de vreo doi ani încoace poate constitui materie primă pentru un studiu serios de patologie a puterii. Nici psihologia, nici psihiatria nu ar ieși în pierdere dintr-un asemenea demers științific. Traian Băsescu reprezintă cel mai mare naufragiu al unui politician în era postcomunistă. Aici nu e vorba de o bărcuță eșuată pe un banc de nisip, ci de o navă de mare tonaj care, din nebunia comandantului, intră cu toată viteza în cea mai puturoasă mlaștină politică. O sinucidere greu de înțeles prin argumente raționale. Băsescu a fost un fenomen al politicii românești. Prin forța personalității sale, dublată de o anumită carismă, a influențat istoria recentă a națiunii române. Ascensiunea sa a fost spectaculoasă, iar înfrângerile pe care le-a administrat PSD-ului rămân memorabile. Coborârea este însă la fel de abruptă, cu accente mizerabile. Capitalul de fost președinte îi putea asigura o bătrânețe politică liniștită, cu o doză consistentă de prestigiu și cu o apreciere publică deloc neglijabilă. Dar Băsescu a ales altfel. A îmbrăcat costumul de pirat când putea rămâne cu amintirea comandantului de navă. A ieșit în piața publică și s-a detonat ca un taliban anti-justiție. Nu s-a jenat să-și dea jos nădragii în piața publică, înainte de a se arunca în aer fără nicio garanție că-i vor fi hărăzite 70 de fecioare blonde de Pleșcoi. În trecut, Traian Băsescu a câștigat simpatia a milioane de români poziționându-se clar – și corect – pe două fronturi: justiție și politică externă. Ofensiva anti-corupție și orientarea pro-occidentală i-au adus susținerea unor segmente sociale râvnite de orice politician de anvergură. Apropo de PMP: Băsescu nu se distruge doar pe el însuși, ci își condamnă și partidul. El l-a făcut, el îl omoară. În PMP există deja două tabere, care par ireconciliabile: una anti-justiție (condusă de Băsescu), cealaltă pro-justiție (reprezentată, la vedere, de Turcescu și Tomac). Integral pe Romania Libera
Mihai Maci. Contributors. Despre inutilitatea cercetarii in Romania
D-l Şerban Valeca (inginer atomist de meserie, pe şantierele patriei, la Piteşti), vremelnic Ministru al Cercetării şi Inovării, s-o fi simţit lăsat de-o parte de valul reformator pe care valsează d-na Lia Olguţa Vasilescu şi d-l Grindeanu (sub zâmbetul şi bagheta ştim-noi-cui), astfel că s-a apucat de perestroika pe moşia dânsului. Vă imaginaţi că s-a apucat să sape the Large(st) Hadron Collider pe sub Piteşti şi Bucureşti? Nu, căci nu se poate. Din păcate, la noi nu se poate face, nici măcar la suprafaţă, o banală centură a Bucureştiului care să-l racordeze inclusiv la Piteşti. Iar drum de la Piteşti către destinaţia Loganurilor nu se poate nici atât. Aşa că d-l Valeca, om cu experienţă (în PSD), nu se luptă cu morile de vânt. Dânsul s-a pus pe restructurat ceea ce poate fi restructurat, în speţă comisiile consultative ale dânsului – comisii care aveau o mare problemă “la dosar”: fuseseră numite de predecesorul său, d-l Mircea Dumitru. Vestea e neplăcută (pentru toţi cei care se mai gândesc serios la şcoala românească), dar – onest vorbind – nu e neaşteptată. Furia demolatoare a Guvernului (alimentată de frustrările personale ale prim-ministrului nedesemnat) e atât de mare, încât orice om lucid realizează că e doar o chestiune de timp până când toţi numiţii vechii guvernări vor fi înlocuiţi de oameni noi (al căror standard maximal îl oferă d-na Gabriela Firea). Mai trist decât schimbarea în sine e faptul că abia acum (după cinci luni!), i-a venit rândul şi Ministerului Cercetării (şi Inovaţiei!) – ceea ce arată locul total nesemnificativ pe care-l joacă acesta în ierarhia importanţei ministeriale. De altminteri, mutarea permanentă a acestui minister, ba la un loc cu Educaţia, ba de sine stătător mărturiseşte adevărul simplu că nimeni nu prea ştie care-i e rostul şi ce e de făcut cu el. Până una – alta, pare a nu avea decât două funcţii: mai întâi e acolo pentru că “aşa dă bine”. Europenii, într-una din blândele lor scrânteli, au şi fixa asta cu cercetarea şi inovaţia. Şi, cum nu costă mare lucru să le ţii isonul pe asemenea teme (mai ales că ei vorbesc destul, noi ajunge să tăcem, să zâmbim şi să aprobăm), iată, le-am făcut hatârul. Integral pe Contributors
In loc de Times New Roman: Iulian Chifu, Adevarul. Destabilizare în războiul informaţional rus: nava cu oi româneşti din Bosfor
Războiul informaţional al Rusiei în România şi Republica Moldova a suferit o înfrângere majoră săptămâna trecută, când o navă cu oi româneşti a scufundat în Bosfor o navă rusească de spionaj SYGINT a Federaţiei Ruse. Impactul ştirii a distrus doi ani de construcţie minuţioasă a sute de troli şi a aruncat pe geam sute de milioane bune de dolari peste noapte. Impactul ştirii şi reverberaţiile sale au demonstrat şi starea de spirit a românilor, oriunde ar fi ei, şi modul de relaţionare cu Armata rusă şi operaţiunile ei, şi gradul de relevanţă în războiul informaţional al FAPTULUI, al acţiunii obiective, dincolo de imagini şi percepţii amplificate între oglinzile paralele ale sistemului de propagandă şi război informaţional din subordinea Şefului Statului Major al Armatei Ruse, Serghei Gherasimov. Totul a plecat de la Cargoul Youzarsif H sub pavilion Togo, care a plecat din portul Constanţa cu 8.800 de oi vii la bord, în drum spre Aqaba în Iordania, şi care s-a ciocnit cu o navă militară rusească la intrarea în strămtoarea Bosfor. Vasul cargou, care plecase din portul Midia-Năvodari, nu a suferit avarii majore în urma coliziunii, doar o îndoitură la prova, spun autorităţile portuare româneşti….Lecţia învăţată din acest episod este una dureroasă pentru propaganda şi războiul informaţional rus: dacă astrele se aşează corect şi un fapt obiectiv se petrece, mii de postări şi acţiuni planificate şi plătite sunt rase cu buretele de pe tabla percepţiei publice. Şi oricum, incidentul a avut şi relevanţă globală, pentru că el dezbracă realitatea din Rusia: Regele e gol, are pretenţii şi ambiţii mult mai mari decât putirinţa şi realizările de fapt, Rusia ameninţă militar lumea cu o flotă de epave, cu tehnică militară depăşită, cu nave prin care trece, ca din greşeală, spulberându-le, orice cargo banal înarmat cu marfa de oi, că investiţii de miliarde se topesc în fundul Bosforului pentru că sunt încărcate pe cavouri plutitoare, că militarii şi marinarii sunt trimişi pe mare fără minima asigurare a calităţii şi siguranţei vaselor pe care se află. Integral pe Adevarul
Va urez o duminica placuta!
Vive la République et vive France!