Author: Cetatean

Nu am o parere buna despre militarii care decid sa faca pasul inspre politica. Acestia nu au, prin natura meseriei pe care au parasit-o (cea de militar), multe dintre calitatile necesare unui politician bun. Este drept ca militarul este asociat, in imaginarul colectiv, cu omul curajos, serios, viteaz si drept, insa ultimii 30 de ani si mai ales ultimii ani (procesul Case pentru generali) ne arata ca militarii pot fi la fel de corupti si de disperati dupa sinecuri precum orice civil.

In cazul generalului Ciuca, nu am inca o parere bine formata despre (in)capacitatea lui de a conduce Guvernul, insa am cu siguranta o opinie despre partenerul sau de guvernare, PSD-ul lui Ciolacu: aceasta vrea sa il impinga intr-o capcana care se vede din satelit:

 – daca adopta legea certificatului verde prin asumarea raspunderii si aceasta trece de CCR, PSD asuma succesul (pentru ca proiectul este propus de mega-ultra-hiper “specialistul” de la Ministerul Sanatatii, Alexandru Rafila) si se lauda pe toate canalele media pe care le plateste. Premierul Ciuca asuma, PSD se lauda cu eventuala reusita legislativa.

– daca legea asumata cade la examenul de constitutionalitate in urma unei sesizari depuse de AUR, atunci PSD se retrage in plan secund, se spala pe maini ca Pilat si arunca vina in seama premierului Ciuca. In paralel, clameaza faptul ca a avut bunavointa si a redactat un text de lege bun, insa vinovatia pentru neadoptarea lui este a premierului/contestatarilor/CCR-ului. In ochii propriului electorat, PSD se exonereaza prin aceea ca a propus, insa nu a adoptat cu voturi in parlament. Tehnic vorbind, PSD nu a votat legea certificatului verde si deci “tine cu poporul”.

Insa adoptarea prin asumarea raspunderii pe o lege pentru care exista deja un proiect in procedura parlamentara nu are cum sa treaca de CCR. Este un caz clasic de CJNC inca din 2010, de pe vremea guvernului Boc. A se vedea Decizia 1431/2010:

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Constată că angajarea răspunderii de către Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se află în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională.

Or, pe traseul legislativ, la Camera, exista deja PLX 545/2021, care se refera exact la certificatul verde. Orice contestatie la CCR este castigata de contestatari fara ca CCR sa mai examineze fondul, ci pronuntand, cum se zice, “de pe scaun” o decizie bazata pe forma: daca exista un PLX in dezbatere si Guvernul forteaza asumarea, Guvernul incalca prerogativa legiuitoare a Parlamentului.

Asa ca generale premier Ciuca, ai grija sa nu calci pe mina legislativa pe care ti-a plantat-o, cu mana “specialistului” Rafila, presedintele PSD, Marcel Ciolacu!

În CSM-ul lui Mateescu există o majoritate de 5 judecatori puturoși. În casele acestora nu exista mătură, făraș, ciocan, clește, aspirator, perie de WC, trusă cu ac și papiote, mop, lavete, detergent, șurubelnițe și altele atît de necesare omului.

Nu, in casele acestora intra doar firmele de curățenie. Dez-onor cei 5 judecatorii (1 barbat si 4 femei: Bogdan Mateescu  + judecătoarele Lia Savonea, Margareta Ţînţ, Mariana Ghena şi Simona Marcu) consideră ca este sub onoarea, probitatea si prestigiul justitiei ca un judecator sa faca ceea ce face orice om gospodar care are grija de proprietatea sa, curatand piscina si tunzand gardul viu: muncă fizică în aer liber.

Ce au facut cei 5 puturoși? L-au acuzat pe Cristi Danilet de manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu  (articolul 99 alineatul a) din legea 303/2004).

Pentru cei 5 puturoși care nu mișcă paiul în casele lor (la ce salarii încasează, cred ca pana si la WC ei merg cu un sclav care ii sterge in partile moi ale trupului), Cristi Danilet se face vinovat că…a tăiat un gard viu și a curățat o piscină.

Dar poate când facea aceste lucruri înjura de tată (Iorgovan) Constituția sau de mamă (Stănoiu) Justiția? Nicidecum! Se mândrea cu munca sa!

„Nu e o rușine să faci treabă. Să vedeți cum o să arate piscina asta în curând. Va urma”

„Cine-i harnic și muncește își face rost de o piscină pentru vremea de caniculă care se anunță”

”Eu v-am spus că o să iasă fain. Ei, să vedeți când o să mă bălăcesc eu”.

Sau poate a amenințat cu drujba pe vreun coleg de instanta când tundea gardul viu? Poate isi etala drujba ca sa ceară o marire de salariu, o promovare sau sa intimideze pe vreun justițiabil? Nicidecum! Tacea si facea, lasand doar sunetul aparatului sa vorbeasca de la sine!

Insa in tara pitipoancelor din Justitie, judecatorul-gospodar trebuie sanctionat. Cand vine vorba despre manifestari care aduc atingere onoarei justitiei, hainele, postările si imaginile care par desprinse de pe site-urile de dating (sau mai rau!) nu sunt nici o problema. Un barbat gospodar care isi face curat in curte (si, intimplator, este si judecator) trebuie exclus din magistratura. Nu mustrat, nu sanctionat cu diminuarea salariului, nu mutat la alta instanta, nu retrogradat, nu. Exclus.

Poza plină de onoare, probitate și prestigiu justițiar de alaturi (si cea de mai jos) apartine procuroarei Beatrice Pitrop, prim-adjuncta a parchetului de pe langa judecatoria Constanta. Cand presa s-a scandalizat pentru pozele acesteia care par sa prezinte mai degraba o escorta decat o procuroare, imediat a fost aparata de o asociatia profesionala cu argumentul “nu conteaza cum se imbraca, ci cum isi desfasoara activitatea”. Corect, daca nu ar fi vorba de două masuri.

„În contextul comentariilor şi articolelor publicate de mai multe persoane din mass media cu privire la fotografiile şi contul de Facebook ale colegei noastre de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, AMASP, asociaţie profesională a procurorilor, subliniază că discursul ofensator şi analizarea calităţii profesionale a doamnei procuror prin raportare la aspectul fizic sunt necorespunzătoare unei atitudini jurnalistice oneste.  Apreciem că interesul legitim al presei pentru cariera magistraţilor trebuie să vizeze aspectele academice şi performanţele profesionale ale acestora şi nu analiza modului în care magistratul se îmbracă sau pozele pe care acesta le postează pe contul său personal de Facebook. Insinuările cu caracter sexist şi formele de bullying virtual nu constituie, în niciun caz, o modalitate acceptabilă de dezbatere publică, iar caracterizarea unei persoane de sex feminin ca aptă sau inaptă să ocupe un post de management în funcţie de aspectul său fizic este în totală contradicţie cu respectul care trebuie arătat demnităţii umane şi egalităţii de gen”, a transmis AMASP.

CSM-ul nici nu s-a gandit sa o mustre pe esco…  procuroare, darmite sa o excluda din magistratura!  Insa cand Danilet, ca un cap de familie responsabil, a curățat piscina si a tuns gardul viu si s-a mandrit cu asta pe retelele de socializare, a fost exclus din magistratura. Este impardonabil sa fii gospodar. Un judecător nu are voie să se pozeze cum face treabă  în curte! Ce vor zice justițiabilii despre un astfel de judecător fraier care muncește acasă ca sărakul, în loc să meargă la shopping în Dubai după ce și-a securizat averea cinstitită (precum Lia Savonea) sau să se bronzeze la Monaco in piscina unui hotel de 5 stele, precum avocata Laura Vicol? Penibil, penibil, penibil, din cauza lui Danileț nu vom fi sancționați de Comisia Europeană (care va uita de SIIJ, de CCR și de alte minuni ale Justiției romane).

Cred că dacă se travestea ca o drag queen și iesea la agățat pe internet (femei sau bărbați, nu mai contează), probabil că Danileț scăpa mai usor!

***

P.S.1 Cei din CSM vor sa ii aplice si lui Cristi Danilet reteta aplicata Cameliei Bogdan: hartuire, excludere (chiar repetata), pînă ce omul cedează. Ori pierde la ICCJ, ori pleacă singur din Justitie. Insa ei uita ca nu mai suntem in epoca Stănoiu, ci in epoca post-Kovesi. CEDO a inteles, inca din data de 5 mai 2020, cum stă treaba cu “independenta” si “onoarea” Justitiei din Romania. Alex Costanche, jurnalist specializat pe Justitie, suprins bine miza constitutional-politica, scriind aseara pe Facebook:

“Este un demers asumat suveranist. Dacă ținem cont că – tocmai în aceste momente – experții Comisiei Europene sunt la București în misiune de evaluare MCV, iar Secția pentru judecători a CSM știe acest lucru. Și mai știe și că Executivul european și CEDO apără libertatea de exprimare a magistraților. Un demers voluntar suveranist la fel ca și decizia CCR care pune la îndoială supremația dreptului european. La fel ca și deciziile ÎCCJ care aplică decizia suveranistă a CCR în detrimentul dreptului european”.

P.S.2. Danilet nu merita exclus din magistratura si pentru aceasta reușită care aduce atingere onoarei Justiției? Hei, CSM, niște bice pe spinare nu îi dați omului pentru că vă face benevol de 5 ani de zile treaba voastră, puturoșilor?

Asociația VeDem Just salută votul de azi din Senatul României, în calitate de cameră decizională, cu privire la introducerea educației antreprenoriale, financiare și juridice ca materii de studiu obligatorii, începând cu anul școlar viitor. Legea va intra în vigoare după promulgarea de către Președintele țării și publicarea în Monitorul Oficial [e oficial azi legea 273/2021]. VeDem Just, promotor al educației juridice în școlile din România și din Republica Moldova, salută introducerea acestei materii în trunchiul comun. Organizația subliniază că, grație eforturilor sale de peste cinci ani, educația juridică se studiază în prezent ca opțional în curriculum la decizia școlii de către 6.900 de elevi din 122 unități școlare, situate în 33 de județe și este predată de către 138 de profesori instruiți de asociație.

Ca să îl citez pe Liviu Avram, redactorul șef-adjunct la Adevărul, care scrie azi pe Facebook despre pericolul unuia ca Danileț:

Nimic nu este mai periculos pentru PSD decât oameni care stăpânesc, fie și la nivel minimal, noțiuni juridice. Ei sunt mult mai greu de manipulat de personaje precum … Nicolicea, Iordache, Vicol, Predoiu, Scântei, Savonea, Baltag și toți ceilalți.

Dacă aș avea de ales o altă viață în care să îmi schimb profesia, aș alege să devin un Cristi Danileț!

La mulți ani, România! La mulți si sănătoși ani, români!

Sa ne amintim azi de 1 decembrie 1918, de cei care au facut posibila acea zi mare (de generatia pașoptistă, de  Carol I si de Ferdinand – regii modernizatori ai statului -, de politicienii modesti care au pus inaintea interesul national mai presus de  interesul de partid), de cel care a imortalizat-o pe pelicula fotografica, Samoila Marza si de semnificatia ideii de “unire” pentru un popor care, secole de-a randul, a stat sub semnul dezbinarii.

Sa ne amintim azi de cei care au suferit pe campurile de lupta, in primul si in al doilea razboi mondial, aparand “saracia, nevoile si neamul”, iar nu conturile in banca, vilele obtinute din contractele cu statul, functiile obtinute cu recomandare si sprijin de la partid, ca sa intelegem ce inseamna cu adevarat sa iti iubesti patria.

Sa ne amintim azi de cei schingiuiti in temnitele comuniste care par azi sfinti desprinsi din icoane, de cei deportati in Bărăgan, de cei din Basarabia deportati de sovietici in Kazahstan, de romanii din Boian-ul bucovinean care au emigrat de foame in Canada, ca sa intelegem cu adevarat sentimentul de dor.

Sa ne oprim o clipa din discursurile sforaitoare si din fuga dupa cele materiale si sa ne intrebam: acestia, care acum sunt mutati la ceruri si imbratisati de Domnul, de ce au putut si noi nu mai putem să ne iubim țara?

De ce patriotismul si iubirea de tara se declina in Romania aproape mereu la trecut, uneori la viitor, insa niciodata la prezent? De ce discursurile oficiale ii preamaresc pe inaintasi (care nu mai au nimic de dovedit, caci faptele lor vorbesc de la sine!), promit viitorul sub forma mării cu sarea, insa eschiveaza mereu prezentul?

Degeaba rostim vorbe frumoase,  dacă ele nu sunt urmate de fapte concrete!

Ne iubim tara (cine indrazneste sa spuna ca nu o face?!), insa emigram din ea cu prima ocazie mai serioasa. Caci ubi bene, ibi patria. Nimeni nu fuge de bine. Trist, insa stim cu totii ca e adevarat. Diaspora română (cea mai numeroasă din Europa) o simte în carnea ei, în lacrimile ei, în rugaciunile ei.

Suntem “mandri” (?!) de regiunea noastra, de orasul nostru, de tara noastra, insa maturam doar pana la usa/poarta (nu si in afara ei), asfaltam drum pana la granita cu alt judet/sat (in loc sa ne amintim de indemnul pasoptist “hai sa dam mana cu mana”), aruncam gunoaie pe terenul altuia (in timp ce pe al nostru il pazim cu sfintenie), radem de defectele confratelui (noua ne dam diplome de onoare, fie si in gand), il consideram pe cel de langa noi treapta pe care noi urcam in ierarhia sociala (in loc sa il luam de mana sau sa il co-interesam in bine).

Suntem patrioti. Ne iubim tara. De 1 decembrie de punem drapelul la ușă, la poartă sau la geam.

Insa tradam, prin toate gesturile noastre, un dispret suveran fata de ceilalti si o mandrie tampa pentru micile noastre descurcareli care par model de “reusita sociala”.

Suntem “mandri” de noi, desi nu facem (mai) nimic ca sa ii ajutam pe ceilalti. Ne mandrim cu propriul nostru egoism si cu reusitele noastre facute impotriva altora. O zi pe an rupem cu gura despre “patrie” si “virtute” (vorba lui Eminescu), in rest suntem cei mai mari detractori ai ei, prin faptele noastre ignobile. Am băgat spaima în Occident cu faptele noastre penale, însă acasă ne mîndrim cu “ospitalitatea” proverbială care nu mai există de mult.

Nu asa, fratilor, nu asa!

Donăm din bucatica noastra pentru cel mai sarac decat noi? Punem umarul la un efort la care cel de alaturi se vede ca e depasit? Facem ceva bun si in afara curtii/locuintei noastre? II lasam si pe altii sa isi asume si ei ceva din meritul nostru? Cedam locul unuia care are mai multa nevoie decat noi de ajutor? Mai stingem sirena tiradelor sforaitoare ca sa ii ascultam si pe cei mai destepti decat noi, care chiar au ceva de spus? Ne lasam invatati de cei care chiar stiu cum se face? Ii admiram si pe altii, nu doar pe noi insine?

Totul începe cu noi înșine. Să uităm un pic de noi și să ne gândim mai mult la seamănul nostru. Să nu mai așteptăm de la alții să ne dea sau să ne facă, ci să dăm și să facem noi. Căci doar așa s-au ridicat națiunile lumii – când au izgonit din sufletul lor egoismul și dorința porcească de a închide ușa pentru consuma averea în singurătate. Suntem pe primul loc în Europa la numărul de săraci absoluți, însă de mândrim cu cifre calpe la nivel macro, care nu țin de foame copiiilor României și bătrânilor uitați de rude. Politicienii își etalează averile sau le ascund pe numele rudelor, în timp ce pensionarii speciali condamnă în fiecare secundă la sărăcie generații întregi de copii de la țară care nu vor ajunge niciodată să știe carte, să aibă o meserie sau să își vadă proprii copii ieșiți din sărăcie.

Dacă azi ar învia strămoșii pe care îi tot lăudăm în imnul național, și s-ar uita la noi, am muri noi de rușine față de ei ori s-ar sinucide ei de supărare, văzându-ne unde am ajuns?

Să asumăm deci patriotismul în prezent si să nu ne mai refugiem in trecut, care a fost al străbunilor, ori să fugim spre viitor, care este al copiilor noștri!

Dormim așa cum ne-am așternut de trei decenii și vom dormi așa cum ne vom așterne în anii care vin. Cu observația că penuria de populație activă economic începe să producă insomnii iar acestea se vor multiplica și agrava, fără ca medicul să poată face ceva. Insomniilor li se vor alătura alte necazuri și dureri cum va fi grija de a susține economic la mijlocul secolului o populație vârstnică de 65 ani și peste de 4,5 milioane, reprezentând 28 la sută din întreaga populație a țării (19 la sută astăzi), într-o populație de 15 milioane locuitori. Dar nu popoarele își construiesc propriul viitor, propriul destin? (sursa)

Daca mai aveati vreo indoiala ca Iohannis este un carmaci care da foc navei (in loc sa fie primul care incearca sa o salveze), aveti in articolul din G4Mdeia dovada irefutabila.

Pe scurt: Iohannis a aruncat PNL-ul in bratele PSD-ului (rupand orice punte cu USR-ul) iar apoi a legat de maini PNL-ul in negocierile cu PSD-ul, punand conditia ca anumite ministere sa nu fie cedate sub nici un chip: Justiția, Externele, Educația și Energia. Nu e prea greu sa intelegem de ce aceste ministere si nu altele: pentru ca ii asigura lui personal un spatiu de manevra politico-juridica (numire de procurori sau de ambasadori) si de reprezentativitate publica (planuri de doi lei precum Romania Educata ori masuri cosmetice privind plafonarea preturilor la energie). Coroborat cu faptul ca PNL va avea si Premierul, rezulta ca PSD are cale libera spre ministerele care conteaza cu adevarat (financiar vorbind, dar si mediatic): Finante, Transporturi, Fonduri Europene, Munca, Sanatate, etc.

Atat de pusi sunt PNL-istii cu spatele la zid si cu mainile legate, incat Rares Bogdan se milogea la propriu de Ciolacu sa le lase “macar un minister” din cele trei mai banoase. Culmea “negocierilor” (!) si a “succesului”(!) de a da premierul: aceasta devine o simpla coaja goala, fara parghii reale in Guvern (asa cum am zis inca de alaltaieri): “Deal pentru PSD, care isi trage astfel banii si avizele si isi pastreaza in tolba bomba de rezerva (motiune de cenzura) daca Florinel le revoca vreun ministru.”. Mult noroc lui Ciucă, un militar fără coloană și fără principii.

Decât general batjocorit de politicieni, mai bine soldat demn, Ionele!

Din aceasta “combinatie” marca Iohannis, PNL pierde pe toata linia, iar PSD castiga pe toata linia. PSD-ul are ministerele cu bani si portanta mediatica (pe cat pariem ca Firea de la Muncă va fi candidata PSD la presedintie in 2024?), PNL-ul are ministerele fara impact social direct si cele fara bani. Trebuie sa fii idiot, ca PSD-ist, sa nu vrei acum la guvernare, mai ales cand stii ca il tii pe premier in sah cu o motiune de cenzura ce ar trece in secunda doi si in capul lui se sparg toate, in timp ce tu tii mana pe pusculita?

Si uite-asa mai moare un “partid prezidential”. PDL-ul a murit pentru ca Basescu a tras de el pentru a face “reforme” (si simbolistica sociala a PDL-ului a fost aceea de partid care taie pensiile si salariile – de aceea PDL-ul s-a predat PNL-ului si a acceptat sa isi omoara brandul),  insa PNL-ul moare pentru ca un presedinte la al doilea mandat care nu poate enumera macar o singura mare reusita politica sau juridica in cei 7 ani vrea sa aiba inca 3 ani de vegetare in functie. Si PSD-ul a inteles: contra intrarii la guvernare (care ii asigura cale libera spre bani si spre castigarea completa a alegerilor din 2024) ii va asigura Marelui Miserupist linistea mult dorita.  USR-istii erau niste zurbagii si niste crizatori, cu dorinta lor de reforma a Justitiei (e drept, prost gestionata de Stelian Ion), cu rangile lor la metrou, cu denuntarea (de catre V. Voiculesc) cifrelor manarite ale pandemiei.

Cand toata viata ai avut ritmul biologic si intelectual al unui mare plăvan, nu poti, brusc, sa apreciezi viteza si reactivitatea unei pantere negre.

Iar PNL merita soarta PNTCD-ului (nici macar soarta PDL-ului nu o vor avea) daca, in loc sa ii dea cu tifla Cârmaciului piroman si sa isi recheme inapoi partenerii din USR, îi dau acestuia făclii aprinse la mînă, pentru sporirea incendiului.

In conditiile date, numai o minune mai poate face ca PSD sa nu se instaleze la putere mai confortabil decat FSN-ul din anii 90 (din zilele urmatoare si pana in 2028 cel putin). Cu așa cârmaci, PSD poate deschide de pe acum sampania: primesc cea mai mare pleașcă din ultimii 30 de ani.

P.S. Daca mai aveti dubii ca aruncarea peste bord a USR-ului nu a fost premeditata, pentru a provoca alianta cu PSD, cititi declaratia imbecilului.

Cred ca toata lumea s-a prins de strategia lui Citu: vand si pe mama numai ca sa fiu tot eu premier. Ma rog, metaforic vorbind, caci despre unul ca el te intrebi daca are cei 7 ani de acasa. Ponta era mitoman (mintea cu stil si emfaza si se vedea cand facea asta: isi tragea voluntar colturile gurii intr-un rictus care ajungea pana la urechi, incercand sa il imite – constient sau nu – pe Ion Iliescu), insa Citu e mincinos porcesc: minte in functie de interesul personal si isi schimba minciunile de la o secunda la alta fara sa clipeasca.

Cum USR a pus de la inceput o conditie sine qua non (refacerea coalitiei, da; negocieri de ministere, da; Citu premier – nu), Citu s-a indreptat spre PSD, singurii care nu au pus conditia Citu non-premier. Insa cine crede ca negociaza cu PSD si castiga e precum cel care crede ca semneaza un pact cu diavolul si scapa cu basma curata.

PSD a negociat abil, pornind de la elementele cele mai digerabile, continuand cu ministere avizatoare si/sau cele banoase, iar la urma au pus si ei conditia sine qua non: fara Citu premier. Dupa ce i-au lasat pe liberali sa se faca de ras prin acceptarea parteneriatului si rotativei, au pus si conditia sine qua non: fara Citu premier.

Trebuie sa fii idiot ca sa crezi ca PSD-istii vor deroga de la aceasta conditie. Poate ar putea deroga de la conditia “Ciolacu primul premier din rotativa”, insa nu vor deroga in asa fel incat tot ei sa il puna cu manuta lor inapoi pe cel pe care l-au rasturnat. Pe Ciuca, poate. Pe Citu, nu cred.

Bun, las deoparte posibilele schelete din dulapul lui Ciolacu (santajabil), insa PSD sta doar Ciolacu. Poate ca Iohannis si altii cu ochii mai deschisi il pot papusa pe acesta, insa intreg PSD-ul nu poate fi manevrat asa, la comanda. Eu, personal, nu vad PSD-ul votand tot cu Citu daca Ciolacu le ordona. PSD-ul e condus de baroni, nu de seful care apare la TV. In cel mai rau scenariu pentru PNL, Citu este re-propus premier de Iohannis, iar PSD cere ambele ministere avizatoare si SGG (care poate bloca sau modifica documente, inclusiv OUG-uri). Deal pentru PSD, care isi trage astfel banii si avizele si isi pastreaza in tolba bomba de rezerva (motiune de cenzura) daca Florinel le revoca vreun ministru.

De partea celalalta, Citu cedeaza orice, in afara de postul de premier si cel de la Finante. Nu stiu cat de mult tine el la Dan Valceanu, cat tine sa nu i se descopere nu stiu ce manareli facute de el ca Ministru de Finante. Auditul de la Trezorerie e marea buba. Pus cu spatele la zid de PSD, sunt convins ca ar ceda si Ministerul de Finante, caz in care functia de Premier ar remane o coaja goala.

Oricum ar da-o, Citu nu poate castiga: PNL-ul fara USR nu mai poate invoca faptul ca are majoritate in fata PSD (caci nu are), Citu nu mai poate cere sa fie tot el numit (fiind deja demis – caz in care se poate lasa cu o contestatie cu sanse mari de castig la CCR), iar Iohannis, ahtiat dupa “linistea” iliesciana, se va fi predat cu arme si bagaje (si partid) totalmente gratis in mana PSD-ului, cu 3 ani inainte de alegeri.

Citu e la capat de drum si doar un miracol il poate face pe Iohannis sa il re-propuna, pe PSD-isti sa il voteze, pe CCR-isti sa il salveze de o contestatie, pe PNL-isti sa ramana strans uniti in jurul liderului analfabet si pe activul PSD sa il accepte in urmatoarele 18 luni in calitate de Premier care le da ordine.

Asta se intimpla cand vrei sa dai o tara pentru o partida linistita de golf.  Mai bine te faci ingrijitor la clubul acela nenorocit si joci golf pe saturate in zilele cand nu e nimeni pe circuit. Iar pentru asta nu e nevoie sa arunci si sa mentii tara in criza.

Iti dai demisia, incasezi pensia speciala de fost presedinte si te duci (zăngănindu-ți la gît, precum plăvanul talanga, medalia nemeritată) unde a înțărcat dracul copii.

PNL se află la capat de linie. Era si timpul ca acest partid care mereu a atarnat la cingatoarea PSD-ului sa se sinucida, alegand pe față (si a trebuit sa apara USR pentru a dovedi ce inseamna un adevarat partid anti-PSD) sa devina curva politică oficială a PSD-ului in detrimentul unui parteneriat onest cu USR-ul.

Remarcati insa cumplita ironie care inconjoara intreaga “framantare” a PNL (cu cine guvernam?), cand lucrurile erau deja aranjate din secunda in care Citu, impins de Iohannis, l-a zburat pe Stelian Ion de la Ministerul Justitiei (fara USR!):

 – PNL a ridicat enorm de multe scrupule impotriva idei de a guverna din nou cu USR (care a votat motiunea fara a fi initiator), insa nu are nici o problema cu initiatorul si cel mai numeros votant al motiunii (PSD). E ca si cum ai servi (scuzati!) rahat la masa, insa a face nazuri ca polonicul cu care il mananci are o totusi… o urma de praf!

– PNL nu a vrut sa accepte ca ministrii USR care au votat motiunea sa mai fi intr-un nou guvern (USR nu a zis ca acesta este un capat de tara), insa e dispus sa cedeze ministere intregi PSD-ului (inclusiv Justitia). Asta inseamna a strecura tantarul si a inghiti camila, ca sa preiau un cuvant biblic.

 – PNL nu a acceptat un calendar al reformelor de bun simt si necesare impus de USR, insa accepta “reformele” impuse de PSD, inclusiv revizuirea Constitutiei. Aceasta situatie seamana cu mimarea virtutii intr-un bordel: curva nu accepta sa fie sarutata pe obraz de client insa se dezbraca rapid si se pune pe pat intr-o pozitie complet neechivoca (sursa imaginii)

As numi aceasta situatie in care s-a pus PNL “disonanta cognitiva” sau “schizofrenie” sau “impostura”. Insa e prea mult si prea elevat. Termenul cel mai bun este curvăsărie politică.

A curvi (termen vechi in romaneste, preluat din limba polonă), stim cu toti ce inseamna. In cazul de fata, el are un sens mai aparte: inseamna a cere voturile electoratului anti-PSD pentru a le duce apoi in curtea PSD-ului. De acest lucru este vinovat si Presedintele Iohannis, si PNL-ul ca atare. Chiar daca la votul de aseara au fost doua “tabere”, important este rezultatul: tabara anti-PSD a pierdut. Din momentul votului de aseara si pana la oficializarea Guvernului (daca noul Guvern va primi 234 de voturi), PNL-istii anti-PSD care au pierdut mai au de reflectat doar la cum (nu “dacă”) pleaca din PNL: facandu-si un nou partid (condus de Orban) sau mergand la USR. Alta optiune, ca parlamentari, nu au (sa le dau un pont ca sa arat de ce sunt obligati sa plece din PNL: la viitoarele alegeri parlamentare, oricand vor fi ele, nu vor mai fi pusi de seful PNL pe liste).

Primarii si consilierii locali si judeteni nu pot pleca, oficial (isi pierd mandatul). Insa parlamentarii PNL nu au mandat imperativ (deci nu isi pierd mandatul de parlamentari), deci ei sunt obligati sa plece dintr-un partid in care foamea de bani a invins, oficial, ultimul rest de ratiune. Nu poti sa votezei contra aliantei cu PSD si apoi sa votezi, ca turma, proiectele de lege dorite de PSD.  Macar atata bruma de mandrie au toti cei din tabara Orban.

De aseara, PNL-ul a pierdut orice ratiune de a exista, ca partid. Daca tot face pe fata politica PSD-ului, inseamna ca existante PNL-ului ca partid este inutila. Nu suntem intr- o situatie de tip USL 2.0, caci USL-ul initial avea un scop comun extrinsec (inlaturarea lui Basescu si a PDL-ului) si era o alianta care recunoastea cele doua componente distincte: uniunea social-liberala. Avea un protocol, avea mecanisme de functionare, avea un scop, insa nu isi propunea anexarea unui partid la caruta altuia. Cand era cat pe ce sa se intimple asa, USL s-a rupt.

Acum suntem doar intr-o alianta de conjunctura (neoficializata) creata doar pentru a fura miliardele din PNDL3 si din PNNR si redusa, in functionarea ei, la negocierile haiducesti intre sefi (cu pistoalele pe masa): eu vreau aia, iti iti dau doar aia. Si cine a vazut vreodata PSD pierzand intr-o negociere cu un alt partid?! PNL s-a predat deci PSD-ului doar urmarind banii pe care ar dori sa ii cheltuiasca, uitand ca banii din PNNR vin doar daca sunt facute reforme acceptate de UE iar PNDL3 este trebuie alimentat cu bani imprumutati de pe pietele internationale. Ati vazut ce rata a dobanzii plateste Romania acum si va imaginati cat va plati cand finantele statului o vor lua razna, sub guvernarea PNL-PSD? FMI scrie pe noi!

“Cea mai mare dobândă din Uniunea Europeană nu poate avea decât o singură cauză: proasta guvernare. Este de o sută de ori mai probabil ca investitorii să penalizeze o guvernare proastă cu dobânzi mai mari decât să profite de un guvern coruptibil. Proastă guvernare înseamnă risipirea banilor publici fără niciun scop precis, înseamnă guvernarea la întâmplare, cu nesocotirea nevoilor și realităților națiunii care te plătește”.

PNL-istii s-au predat doar cu ochii la niste bani iluzorii, care nu vor mai veni. Sau vor veni mult mai putini decat sunt necesari pentru doua bande de hoti flamanzi. Cand ratingul de tara va cobori in prapastie (sub presiunea PSD), cand economia va fi sufocata de impozitele puse de PSD pentru a mai stoarce bani pentru clientela, cand cota unica va fi desfiintata, PNL-ul va vedea ca PSD nu imparte nimic cu PNL. Ba, gresesc, imparte totusi ceva: costurile politice ale guvernarii.

PSD va inhata banii iar in 2024 va avea tot in jur de 28-30%, insa PNL va ramane si cu banii luati, si fara procentele pe care inca le mai au acum, si umiliti continuu la nivel mediatic de PSD, care ii vor acuza de toate relele guvernariii (in timp ce reusitele vor fi, evident, doar ale PSD-ului).

Cum s-ar zice: si batuti, si ……,  și cu banii luați.  Pe față!

P.S. Imposibil ca aceasta mezalianta sa dureze pana in 2024. Daca ar curge lapte si miere in Romania, ar dura. Insa alegerile se castiga din opozitie, unde PSD va merge candva estima ca isi poate maximiza furtul ca ii convine mai mult in opozitie inainte de alegeri (pentru a castiga mai usor puterea).

Later edit: ideologul de carton al PSD, Dancu, tocmai a confirmat ca la un moment dat PSD se va descotorosi de “tovarasul de drum” PNL:

“Am discutat deocamdată despre o coaliție de guvernare pentru o primă perioadă. S-ar putea să lucrăm în etape. Aceste lucruri nu le-am discutat decât așa, în principiu, s-ar putea să avem o perioadă de adaptare, pentru un mandat de șase luni sau un an, în care să fie un tip de coaliție.

S-ar putea, în etapa a doua (sublinierea mea, Cetatean), să vedem cum funcționează această coaliție și să mergem mai departe (sau nu: nota mea, Cetatean). N-am stabilit că vom candida împreună, n-am stabilit că vom avea candidați împărțiți sau așa ceva. Astea sunt mai degrabă proiecțiile noastre de început, dar ideea unor priorități pe termen lung, asta rămâne”, a declarat Vasile Dîncu.

PSD va fagocita treptat acea parte a PNL-ului care azi i s-a predat, iar cei din afara echipei castigatoare nu vor mai avea alta sansa politica daca raman sub brandul definitiv tarat al PNL. Mai bine pleaca acum (la USR sau in alt partid) decat sa ramana intr-o coaja goala si sa fie definitiv compromisi.

Trebuie sa fii cel mai mare prost din lumea politica sa iti pulverizezi propriul Guvern, la care ai jinduit 5 ani de zile (din decembrie 2014 pana in noiembrie 2019), cat ai coabitat cu PSD-ul (de voie, de nevoie), doar pentru ca nu il controlezi total.

Parteneriatul lui Iohannis cu Orban, care parea cel mai sudat, s-a dus pe apa sambetei cand, spun zvonurile, Orban a dat semne de autonomizare si a facut niste aluzii privind alegerile din 2024 si privind posibila sa candidatura. Poate ca e asa, poate ca e exista alte ratiuni ascunse, insa un lucru este cert: din momentul in care Iohannis a vazut ceva semne de “independenta”, si-a luat mana de pe Orban si si-a pus-o pe….Floriiiin Cîțuuuu 🙂 Grozava alegere, teribil fler politic!

Iar parteneriatul (care era nescris, insa parea sa existe) intre Iohannis si USR s-a dus si el pe apa sambetei cand a vazut ca “astia din USR” tot ii trag cu Justitia, cu SIIJ-ul, cu reformele si in genere cu teme care avusesera un impact in 2017 (OUG 13, Dragnea, SIIJ, DNA, CCR) sau, hai, 2019 (la alegeri), insa acum trebuia sa fie lasate naibii in bezna legislativa a Parlamentului si CSM-ului.  A spus-o Stelian Ion: “E bine că a avut minima decență să nu nege că mi-a sugerat explicit să renunț la proiectul de desființare a SIIJ aflat la vot în Senat pentru a relua acest demers la calendele grecești, odată cu noile legi ale justiției (blocate tot de echipa lui câștigătoare). Risca să se afunde prea mult în minciună“.

A spus-o cel mai bine Drulă, descriind relatia lui Iohannis cu USR-ul:

“Preşedintele Iohannis a tratat USR ca pe al doilea partid prezidenţial: “Am PNL, am şi USR“. Ceea ce e greşit. Preşedintele e foarte obişnuit să fie ascultat, ca partidele să-l urmeze. Ceea ce nu e cazul, pentru că noi suntem într-o situaţie de parteneriat. Se aştepta să fim docili. Prima ruptură a fost la demiterea lui Vlad Voiculescu. A fost o ruptură de încredere pentru că nu a existat niciun dialog”, a spus fostul ministru al Transporturilor

Ratiunea psihologica a acestor pacturi rupte prosteste, care au generat imensa criza politica actuala, e una singura: Iohannis este un autist politic, un om care nu este capabil sa inteleaga ca puterea executiva, intr-o democratie, se exercita impreuna cu alte puteri (Guvernul).

Mai pe scurt spus, Presedintele este parte a puterii executive (asa este construit sistemul semi-prezidential romanesc), nu seful puterii executive. Da, sigur, el are o teribila putere (a desemna Premierul) insa aceasta putere este momentana si cu ardere instantanee. Odata numit premierul, nu mai are control asupra lui. Control are Parlamentul, prin motiune de cenzura. Presedintele poate avea cel mult influenta (daca are o buna relatie sau daca are in Parlament un grup parlamentar fidel care poate face presiuni asupra Guvernului sau poate negocia anumite chestiuni serioase la legile importante – e maniera in care Iliescu si Basescu si-au asigurat docilitatea premierilor; nu discut aici de chestiunea  serviciilor si a Justitiei), dar nu poate avea control.

Insa Iohannis nu are dispozitia psihologica pentru “negocieri” ori “influenta”. El este tipul de individ care, psihologic vorbind, a crescut cu ideea ca nu are nevoie de sfaturi sau de parteneri. Pot doar specula ca acest fel de a se comporta este natural (din firea lui innascuta) si ulterior s-a accentuat (ca urmare a educatiei si/sau carierei politice din Sibiu). Insa acest lucru nu mai conteaza, ci un altul: acum, in situatia data, Iohannis se va vedea obligat sa imparta puterea, desi a generat o criză politică pentru ca nu voia sa o imparta.

Nesuportand semnele de independenta ale lui Orban si USR-ului, a provocat o criza pe care a crezut-o rezolvabila prin concentrarea puterii executive in mana unui fidel (Cîțu) care urma sa fie sprijinit pe sub masa de un Ciolacu santajabil – iar Orban si USR urmau sa fie pedepsiti cu pierderea functiei de presedinte PNL, respectiv interzicerea accesului la guvernare.

Si unde a ajuns? In postura in care, oricum ar da-o, el este obligat sa imparta puterea:

a) PNL-ul condus de Citu a pierdut un numar de parlamentari fideli lui Orban si acum nu mai poate face majoritatea nici cu USR+UDMR+Minoritati decat daca apeleaza si la Orban.

b) PSD-ul cere Premierul si ministerele grele (avizatoare si banoase) pentru a sprijini un PNL fracturat si slabit.

In ambele situatii, Iohannis pierde controlul total asupra Guvernului dupa care a tanjit cand a provocat aruncarea peste bord a USR-ului  (despre care s-a bazat, prosteste, ca va inghiti umilinta dupa umilinta si nu va parasi guvernarea).

Singura intrebare care se pune este aceasta: Iohannis va prefera sa piarda putin (deschizand din nou usa spre USR si spre Orban), inghitandu-si mandria si calcandu-si ranchiuna, sau va prefera sa piarda mult (aducand PSD-ul din nou la putere) pastrandu-si intacte sentimentele prostesti fata de USR si Orban? Pentru ca, politic si economic vorbind, conditiile puse de PSD sunt infinit mai dure decat cele puse de USR.

De aceasta alegere depinde cum va arata tara in urmatorii 3 ani:  de modul in care Iohannis stie sa isi calce pe propriul egoism si pe propriile sentimente josnice.

E trist sa vezi ca am ajuns in acest punct din cauza ca un Presedinte este, psihologic vorbind, inapt pentru a conduce (nu stie sa puna interesele tarii mai presus decat micul sau ego sibian) iar noi o vedem in deplina ei hidosenie abia dupa 7 ani de mandat in care coabitarea cu PSD-ul i-a ascuns (fara voia lui!) aceasta imensa carenta psihologica ce a generat enorme consecinte politice pe care le platim cu totii.

Ce ghinion…

După decizia de curand anuntata de PSD, cum ca nu va vota guvernul Ciuca, un lucru e clar: guvernul Ciuca (de fapt Guvernul Citu-Vilceanu deghizat) va pica testul votului de investitura. Si nu va fi doar Dacian Ciolos cel umilit pentru ca nu a stiu sa negocieze, ci si Nicolae Ciuca (generalul in retragere care s-a lasat  – inutil si penibil – legat politic cu mainile la spate de o gasca de smecherasi din PNL fata de care nu are nici o obligatie si pe care trebuia sa ii lase cu fundul in nisip si ochii in soare cand a vazut ca acestia nu ii “flexibilizeaza mandatul”).

Astfel, dupa ce la vot se va fi probat ca nici USR nici PNL nu reusesc sa coaguleze o majoritate (din motive care tin exclusiv de binomul Citu-Vilceanu), va deveni clar ca acest binom toxic a luat captiv tara si, ce ironic, pe Presedintele Klaus Golfannis (caruia nu ii pasa de faptul ca acel pe care il credea o marioneta acum s-a transformat intr-un Frankenstein politic ce il sfideaza). E un fel de “pat” politic (ca la sah) pe care Citu incearca sa i-l dea lui Klaus Iohannis:

Vezi ca, daca nu ma propui pe mine ca premier, nu se reuseste investirea unui Guvern? Vezi ca orice ai propune in afara de mine (Ciolos si Citu) pica la vot?

In mintea cupului toxic Citu-Vilceanu, daca Iohannis se vede de doua ori cu mana sucita la spate, atunci aceasta se va resemna si il va repropune ca premier pe Citu. Un scenariu care a transpirat de acum o saptamana in presa si care era mai mult decat evident chiar daca nu ar fi fost scurs “pe surse”. Nu trebuie sa fii geniu politic pentru a vedea ca acest cuplu, Citu-Vilceanu, prefera sa distruga tara si partidul decat sa cedeze un milimetru in negocieri si sa accepte conditiile rezonabile ale USR sau conditiile desantate ale PSD. Ei nu accepta nici o conditie, vor guvern minoritar doar in conditiile puse de ei. Absurd.

Ei bine, acest cuplu toxic care se va juca de acum inainte la nesfarsit de-a “negocierile” (oricine ar fi premier desemnat, ca e de la USR, ca e de la PNL) trebuie trimis acolo unde are locul, printr-o solutie machiavelică.

Klaus Iohannis trebuie sa examineze mai atent (dacă are timp….) aritmetica parlamentara pentru a vedea daca nu cumva acum este momentul perfect ca PSD-ul sa primeasca un cadou otravit de care fuge ca dracul de tamaie: desemnarea unui premier PSD in plina furtuna perfecta (pandemie, criza energetica, inflatie).

Cum PSD se arata leu in opozitie (ce comod!), poate ca ar fi momentul sa fie invitat sa preia puterea iar un membru al sau (un PSD-ist din afara actualei conduceri si din afara oricarui grup din cele trei care se mananca intre ele) sa fie desemnat premier. Se ia un pesedist din esalonul II, cu experienta administrativa dovedita, si se nominalizeaza premier, iar geniile din conducerea PSD se trezesc in brate cu o ditamai bomba politica: ori o dezamorseaza prin guvernare asumata, ori le explodeaza in fata, prin refuz.

Nu spun ca trebuie obligatoriu facut asa, ci ca acest scenariu trebuie sa fie pe masa prezidentiala dupa ce guvernul Ciuca va fi picat la votul de investitura.

Este un scenariu machiavelic si care contine o doza imensa de risc politic (cu castig si pierdere la fel de mari). Insa este singurul scenariu “rational” de deblocare a situatiei (Citu nu va da un milimetru inapoi si orice premier non-PSD nominalizat va avea acelasi mandat de negociere: guvern minoritar), inaintea scenariului “atomic” al anticipatelor (pe care le doreste PSD in primavara).

In politica este bine sa exploatezi cea mai mare temere  adversarului tau, exact atunci cand acesta face eforturi vizibile sa o evite. Care este lucrul de care PSD se teme acum cel mai mult? Guvernarea.

Care este scenariul care convine cel mai mult PSD-ului? Un guvern minoritar PNL cu mandat limitat si anticipate un primavara, pentru a capitaliza politic furtuna ce tocmai a inceput.

Or, PSD-ului trebuie sa aiba drumul barat inspre a doua varianta  si trebuie impins fortat in prima.

Personal, estimez ca cifrele parlamentare ale PSD-ului nu sunt atat de bune incat sa reuseasca sa creeze o majoritate cu UDMR (igen!) si cu minoritatile. Pe hartie, PSD+UDMR+Minoritati au cel mult 203 voturi (ar fi avut 204, insa a murit recent un deputat minoritar si, formal, inca nu a fost inocuit de supleant). Pana la 234 mai e cale lunga, pe care PSD-ul nu are cum sa o obtina decat cu voturile de la… AUR (43 de voturi in total). Nu o situatie foarte dezirabila, nici chiar pentru PSD, caruia nu ii convine sa aiba ca aliat satajist un carnasier politic fara scrupul precum AUR. Daca este un partid de care PSD se teme, aceste este AUR si a cere acestuia voturile pentru investire inseamna a fi permanent sub santajul unei motiuni de cenzura (ceea ce  PSD-ul nu a mai trait niciodata si nu stie sa gestioneze politic). Deci, sunt destule elemente (de la matematica parlamentara la permanentul santaj al AUR, fara a mai vorbi de pandemie, inflatie, energie) care fac ca desemnarea unui premier PSD sa fie un cadou otravit. Da, PSD poate cumpara la bucata parlamentari pentru investitura, insa e greu sa cumperi la bucata aproape tot grupul parlamentar AUR si mai ales sa ii convingi sa NU voteze o motiune de cenzura cand le vine acestora mai bine. AUR este un actor politic care nu joaca dupa rationalitatea celorlalte partide si mai ales nu dupa rationalitatea de tip PSD-ist.

Intre guvernul minoritar PNL care pica mereu in Parlament si anticipatele dorite de PSD (pe care Citu crede ca Iohannis nu le va declansa – mai sunt multe zile pana ce se fac cele 60 cerute de Constitutie in care sa fie respinse cel putin doua propuneri de premieri), eu as propune si explorarea solutiei machiavelice a PSD-ului la guvernare minoritara in plina desfasurare a furtunii perfecte. In definitiv, am avut PSD-ul la guvernare intre 2012 si 2020 si, din 2014, Iohannis nu a parut sa sufere ca nu a avut “Guvernul meu”. Iar cand l-a avut (din 2020), l-a distrus ca sa puna mana pe procurori. Nu cred ca ar suferi daca ar mai sta inca 3 ani cu PSD-ul pe cap…

Intrebarea este insa daca sufera tara si daca tarii i-ar fi mai rau sub PSD decat sub Citu-Vilceanu. Inca nu am un raspuns la aceasta intrebare dupa cum nu stiu daca lui Iohannis ii pasa sau nu de posibilitatea ca tara sa stea intr-un interimat guvernamental perpetuu pana in 2024 (constitutional, este posibil) sau daca intre cuplul Citu-Vilceanu si un guvern PSD-ist, Iohannis prefera sa aleaga varianta cea mai comoda, adică să nu facă nimic (sau…să joace golf).

Este contra oricarei logici democratice si parlamentare ca un sef de partid sa doreasca un guvern minoritar iar organul partidului (cum se va fi numit aceasta, Birou Permanent, Consiliu national, etc) sa mandateze un membru al sau (desemnat premier)  sa caute sprijin pentru un guvern minoritar.

Ce inseamna guvern minoritar? Inseamna un guvern care NU este sprijinit in actul guvernarii de 50%+1 din parlamentari. El este doar investit de 50%+1, insa nu este sprijinit (in initiativele sale legislative si OUG-urile sale) de o majoritate parlamentara.

Practic, un astfel de Guvern poate cadea la cateva zile dupa ce a fost investit, daca deranjeaza o majoritate parlamentara.

Si atunci, de ce insista echipa Cîțu-Valceanu cu ideea de guvern minoritar care se caciuleste la PSD (atentie, la PSD, nu la USR!) pentru a obtine investirea? De ce geniul finantist Valceanu emite niste teze incoerente care fac sa crezi ca omul ori e pe etnobotanice, ori e deranjat la cap?

Avem un mandat de guvern minoritar care nu împietează cu nimic refacerea coaliției într-un viitor cât mai apropiat sau mai puțin apropiat, depinde cât de mult sunt lucrurile stricate între USR și PNL

Altfel spus, vrem sa guvernam minoritar acum (si cautam sprijin la PSD), insa promitem sa refacem coalitia….mai tarziu (la Sfantul Asteapta). De aceea si promitem mincinos aceasta refacere a coalitiei:

România are nevoie acum de un guvern. Și este un prim pas să pui un guvern acum, repede, că ai nevoie de un guvern, și stăm după aceea și ne certăm, două, trei săptămâni, o lună, două, până când ne împăcăm și ne dăm seama că am greșit cu toții și rezolvăm problema.

Pe scurt: USR-isti, votati-ne acum (caci PSD-ul nu ne voteaza), si apoi poate acceptam sa veniti la guvernare.

Insa aceasta aparenta incoerenta nu reuseste sa mascheze adevaratul scop al lui Citu-Valceanu: acesti doi oameni vor sa guverneze minoritar pentru a avea acces doar ei si camarila lor la resurse.

Asa se explica de ce nu au acceptat conditiile PSD pentru guvern minoritar: pentru ca acestia solicitasera acces direct la resurse, adica posturi de ministri in cabinetul Ciuca. Or, pentru Citu-Valceanu, prada nu se imparte cu PSD-ul.

Guvern minoritar tocmai pentru a nu imparti prada cu nimeni, ci pentru a face unele concesii, insa nu majore (functii si alocari, insa nu acces direct la resurse).

Doar asa se explica ciudatenia cum ca PNL vrea guvern minoritar, adica accepta sa traiasca mereu cu sabia motiunii de cenzura asupra capului. In opinia lor, merita sa fii minoritar pentru a nu imparti resursele financiare ale statului cu nimeni. Ele te pot mentine la putere, daca le dramaluiesti cum trebuie. Le poti imparti (oricat cere PSD), insa nu le poti scapa din mana de tot.

Si ei acum vor inca o data la guvernare (minoritara) pentru ca se gandesc ca, daca ar pupa iarasi guvernarea, ar sti sa cumpere voturi parlamentare si si-ar securiza pozitia; nu ar mai fi luati pe nepregatite ca la motiunea care i-a dat jos! Acea motiune a fost rapida, de neconceput la nivel politic (USR sa voteze cu PSD-ul?! USR sa iasa de la guvernare?!) si insuficient parată de Citu. Acum ar sti ce sa faca…daca ar ajunge din nou la guvern!

Va dati seama cat de mult isi propun sa fure  din PNNR  si PNDL3 si cat de mult se bazeaza pe capacitatea lor de a cumpara sprijin parlamentar din partea PSD-ului, daca accepta sa traiasca sub spectrul permanent al demiterii, in loc sa accepte USR-ul la guvernare, care nu le cere altceva decat….reforme (si nu bani)?!

PNL plateste oricat si accepta orice cerere la PSD (dar nu ministere), numai sa nu faca reformele cerute de USR!