Author: Cetatean

Când am citit pentru prima dată o carte despre un călugăr de la Athos (pe numele său Paisie Aghioritul, născut Arsenie Eznepidis în 1924), nu trecuse mult timp de la moartea sa (1994).

Era, așadar, un contemporan iar lectura cărții (cred că am citit-o prin 1995 sau 1996) mi-a confirmat-o fără îndoială: trăise în aceleași vremuri în care trăim și noi și vorbea despre lucrurile pe care și noi le cunoșteam: totuși, dialogurile cu semenii săi (relatate copios în carte) dovedeau că raportul său cu lumea nu avea consistența pe care o are raportul unui om de rând.

Era și totuși nu era contemporan cu noi: folosea metafore și comparații, termeni și expresii, cuvinte și atitudini care păreau ale cuiva venit dintr-un alt timp. Să nu mă înțelegeți greșit: cartea era despre un pustnic din Athos, nu despre un sfânt (Paisie Aghioritul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă a Greciei “abia” în 2015) și totuși, deși povestea despre un simplu monah ale cărui dialoguri cu mirenii le relata (din amintirile proaspete ale acestora)… era ciudată, în sensul bun al termenului: nu puteai să nu fii de acord cu tot ce spunea sau făcea acel monah, care privea lumea de parcă ar fi venit din alt timp!

M-a frapat de prima dată acest aspect: nu puteam să contrazic (dacă aș fi vrut) nimic din ceea ce scria acolo, pentru că nu mi se părea nimic greșit, deplasat, scandalos, revoltător, nelalocul lui, etc. Nu voiam să contrazic nimic, dar, pentru cineva care era familiarizat cu discursul (pompos sau osificat) teologic despre Dumnezeu, virtuți, fapte bune etc, surpriza era să văd că aceleași lucruri se pot spune diferit și…mai pătrunzător, mai direct, mai firesc. Și frapau sufletul într-un mod aparte, pentru că păreau spuse sau făcute de cineva care dovedea o dublă înțelegere: și de contemporan, dar și de om care le privea…din alt timp.

Din aceste motive, mi-am dat seama că era ceva deosebit la acel monah (eu credeam că era vorba despre “înțelepciunea” sau “trezvia” lui), dar aveam să înțeleg mai târziu (dată cu recunoașterea oficială a sfințeniei lui) că  mă înșelasem: nu era doar înțelept, era pur și simplu sfânt!

Și tot din acest motiv, am decis ca azi să postez, în a doua zi de Sfintele Paști, rugăciunea lui pentru lume. Rugăciunea unui sfânt care a trăit printre noi și a fost ca unul dintre noi, dar infinit mai iubitor de Dumnezeu și de oameni decât suntem noi.

În definitiv, de câte ori avem privilegiul să vedem pe youtube clipuri video filmate în 1992 în care apar sfinți ?!

***

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei care călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

****

Hristos a înviat, bucuria și viața noastră!

Dragi membri ai Comunității Politeia, din tara si din diaspora, întrucât lumina sfântă a sosit și anul aceasta la Ierusalim, putem să spunem, în așteptarea miezului nopții și a Liturghiei de atunci,

Hristos a inviat!

Pastile, cea mai mare sărbătoare a creștinilor, sunt sarbatoarea Vieții biruitoare asupra mortii, caci Viata este totuna cu Dumnezeu, asa scrie in Evanghelia dupa Ioan care se citeste in noaptea de Inviere in toate bisericile.

Și anul acesta cuvântul Evangheliei va răsuna, dând glas adevărului:

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o (Ioan 1, 1-5)

Ieri seară s-a cântat în biserici Prohodul Domnului, și o strofă mi-a atras atenția în mod deosebit:

Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
Şi din întunericul păcatelor.

Cântarea subliniază taina cea din veac ascunsă și de nimeni nepătrunsă a dublei naturi și lucrări a Mântuitorului, care ieri seara a murit și s-a lăsat pus în mormânt, de bunăvoie, iar azi a înviat, cu de la sine putere, dovedind oamenilor dumnezeirea sa.

Ca să preiau cuvântul unui înalt ierarh ortodox care subliniaza infinit mai bine decît mine marea taină a Învierii:

A coborât acolo unde Adam şi Eva şi toţi cei născuţi dintr-înşii trăiau suferinţa cea amară a depărtării de Dumnezeu, fiind ţinuţi sub stăpânirea întunericului, a morţii şi a diavolului. A coborât la iad, pentru a-i smulge de acolo pe strămoşii noştri şi pe toţi cei care au voit să creadă în El. Astfel, ‘cale făcând oricărui trup spre învierea cea din morţi’, ‘a dezlegat durerile morţii’ şi a umplut totul de slava Sa. Conştiinţa liturgică a Bisericii a preluat acest adevăr şi l-a transpus în cântările şi imnele sale. La fiecare Sfântă Liturghie, preotul rosteşte: ‘În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, pe toate umplându-le, Cela ce eşti necuprins’. Cântările din perioada Sfintelor Paşti zugrăvesc cu insistenţă bucuria că Hristos S-a coborât ‘întru cele mai de jos ale pământului’ şi ‘puterea iadului a zdrobit’, că acum ‘prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi, veşnice’.

Traim zilnic din sensuri pe care suntem obligati sa le intelegem cu mintea, insa ne hranim sufletește din sensul celor care ne depășesc: omniprezența Mântuitorului, care, chiar în mormânt pus fiind, ca un om, nu încetează a le umple pe toate cele create și a fi nedespărțit de Tatăl și de Duhul, ca un Dumnezeu.

De Pasti ne amintim că dintotdeauna, din mormântul gol, Hristos va învia pentru noi și ne va reda adevărata viață. Că aceasta înseamnă mântuirea: a trăi viața împreună cu Hristos, încă de pe acest pământ.

Și dacă îl primim pe Hristos ce Înviat, nu mai avem frică de răutatea omenească. Acolo unde a venit Hristos, frica și grija zilei de mâine nu mai are rost, în sufletele noastre încape doar bucuria.

Astăzi moare moartea (o, cât adevăr paradoxal!), sau “piere amăgitorul, scapă amăgitul“, cum se cânta la Prohodul Domnului, care subliniează dubla acțiune a Mântuitorului, care, prin coborârea în mormînt și învierea sa, ridică pe om la cer.

Sub pământ, de voie,
Pogorând ca un mort,
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

Dragii noști, să avem cu toții inimile pline bucuria Apostolilor care l-au primit pe Mântuitorul înviat în mijlocul lor, pentru adeverirea proorociilor, pentru întărirea credinței slabe și pentru dobândirea bucuriei în locul întristării.

Să ne bucurăm și să nu uităm de cei aflați în suferințe, în războaie, în singurătate, în tristețe! De azi toți suntem fii ai cerului, indiferent dacă am postit sau nu am postit, dacă ne-am străduit sau nu ne-am străduit. Cum spune bine Sfântul Ioan Gură de Aur: darnic este Stăpânul, intrați cu toți în bucuria Învierii!

Hristos a înviat, viață veșnică și pace dumnezeiască aducându-ne, atunci și acum și în veci vecilor!

@Desy si @Cetatean

Nu există cuvinte care să descrie revolta resimtita de un simplu cetatean in fata “procedurilor legale” pe care le aplica POLITIA ROMANA (majusculele sunt pentru a sublinia serviciul public pe care toti cei angajati in MAI ar trebui sa il presteze: sa protejeze si sa slujeasca, nu-i asa?) atunci cand are de intervenit in situatii-limita: la Caracal (cazul Dinca, in care, nu-i asa, victima e vinovata), la Onesti (cititi stenogramele halucinante) si sambata, la Alba Iulia (unde politistii au asteptat 4 ore in fata apartamentului, asteptand sa vina proprietarul din alta localitate).

Trei cazuri trase la indigo, in care, prin inactiunea/incompetenta/indolenta politistilor, victimele care puteau fi salvate au sfarsit prin a fi omorate.  Cum se numeste asta, daca nu complicitate morala la crima?

Sa ma scuteasca politistii care genereaza stiri despre cum au ajutat ei la nasterea unui pui de caprioara. Marketing ieftin.

Cand vad stiri  care “umanizeaza” politistii, imi amintesc de debutul publicistic al lui Marian Godina si de abuzurile superiorilor sai. Sau de abuzul asupra comisarului Gavris, care si-a cautat dreptatea in Justitie.  Sau de abuzul asupra lui Traian Berbeceanu, salvat in extremis de DNA-ul condus de Kovesi si de Justitia care inca nu era a Liei Savonea. La 3 agenti cinstiti si platiti prost, gasesti mereu 100 de tablajori ridicati politic de sefi gata sa practice abuzuri ca pe vremea lui Stalin sau Ceausescu.

La fel, nu exista cuvinte de indignare care sa descrie revolta unui simpli cetatean in fata elucubratiilor scrise de doua carpe care dau pedepse cu suspendare unui violator de copii, pe motivul ca victima (minora de 13 ani!) …a consimtit!!!  Nu exista revolta si strigate de revolta cand citesti ce au scris cele doua cîrpe care azi conduc Justitia romana (formal sau informal, din postura in care se afla fiecare).

„Este adevărat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prezintă o anumită gravitate şi urmare comiterii acesteia dezvoltarea psiho-socială a persoanei vătămate ar putea fi afectată în mod negativ, însă Curtea, reţine, în egală măsură, împrejurarea că persoana vătămată nu a înţeles să iniţieze vreun demers împotriva comportamentului avut de inculpat, minora neaducând nici măcar la cunoştinţa părinţilor cele petrecute, fapta fiind relevată abia în urma sesizărilor formulate organelor de poliţie cu ocazia dispariţiei acesteia de la domiciliu din octombrie (…) când s-a mutat la locuinţa concubinului său, martorul (…) cu care intenţiona să se căsătorească.”

Deci, un act sexual cu minor are o “anumita” gravitate si “ar putea” il afecteze pe acesta psiho-afectiv. Dumnezeule mare! Daca nici actul sexual cu minor nu este grav atunci ce mai este? Ce ar fi trebuit sa faca violatorul ca sa primeasca pedeapsa cu executare?! Trebuie sa avem si scene de canibalism si ritualuri satanice?!

Asadar, pentru acesti criminali si violatori morali, pentru acestia se face zarva in tara si se da de ceasul mortii Coalitia ca sa le salveze pensiile speciale, venind cu un proiect cosmetizat, poate pacaleste Comisia Europeana?!

Nu pentru acesti judecatori drepti si integri, prigoniti de CSM pe model Danilet (tripla excludere!), nu pentru militarii romani din Afganistan decorati de SUA, nu pentru acest politist erou modest  (sau acestia doi, la fel de modesti), ci pentru criminalii si violatorii morali vrea Coalitia sa salveze pensiile speciale!

Ba, sa iertati, si pentru judecatorii spagari!

Poporul trebuie sa aiba mereu aceleasi calitati ca pe vremea fanariotilor: sa taca, sa indure si sa plateasca 45 de ani dar sa primeasca in schimb pensie maxim 15 ani (cat mai traieste in medie, un pensionat). Contributiv.

Pentru speciali, vor fi mereu resurse si portite si exceptii. Ei sunt “specialii” care se vaccineaza primii, se trateaza primii si ies la pensie primii. Si se indoapa primii din bugetul pe care il vad ca un sac fara fund.

Dovada ultima a putregaiului.

Buna dimineata intr-o zi de joi, 5 ianuarie. Vremea va fi vântoasã în majoritatea regiunilor, dar mai ales la munte, unde vor fi rafale de 70…90 km/h, iar în zona înaltã va sufla tare cu peste 100…120 km/h. În zonele joase de relief vor fi viteze în general de 45…70 km/h. Cerul va fi mai mult noros în jumãtatea nordicã a teritoriului, unde local şi temporar va ploua, exceptând depresiunile din estul Transilvaniei unde vor fi şi precipitaţii sub formã de lapoviţã şi ninsoare. La munte, local şi temporar va ninge viscolit, condiţii în care vizibilitatea va fi scãzutã. În restul ţãrii, cerul va fi variabil, iar ploi slabe, trecãtoare vor fi posibile doar cu totul izolat. Regimul termic va fi în continuare caracterizat de valori mai ridicate decât cele normale perioadei, cu maxime ce se vor încadra între 6 şi 14 grade şi minime între 0 şi 7 grade. În primele ore ale intervalului, pe alocuri se va semnala ceaţã. Presiunea atmosferică va scadea dinspre nord-est, incat regimul baric se va schimba in ciclonic.

Educația a primit un buget mai mic decât al Armatei. Unde se duc cei mai mulți bani ai statului. Jurnalistul specializat pe economic Daniel Ionașcu explică pentru Școala 9 modul în care se împarte bugetul și către ce se duce, de fapt, grosul banilor: pensii și salarii. Sistemul educațional are alocat pentru anul acesta 2,1% din PIB. Este al 12-lea an consecutiv în care învățământul nu primește cei 6% promiși prin legea educației. „Probabil că cei care decid consideră că o țară se apără mai bine prin arme decât prin educație”, a declarat fostul ministru al educației Mircea Miclea într-un interviu pentru Euronews, ca un comentariu la faptul că armata a primit 2,5% din PIB. Ministrul în funcție, Ligia Deca, a calificat bugetul din acest an drept „acoperitor”. Va primi însă educația vreodată 6% din PIB? În varianta scurtă, răspunsul este pentru că nu mâncăm PIB. În varianta lungă, problema este una de matematică și de economie. Problema este așa: Produsul Intern Brut (PIB) e un concept abstract, care măsoară valoarea tuturor bunurilor și serviciilor vândute într-un an în România. Este un indicator complex și de multe ori valoarea lui este ajustată. Doar că România nu împarte an de an PIB-ul. Nu este o mămăligă mare pe care Guvernul o împarte atunci când redactează bugetul și dă 2,5% la Armată, 3,2% la Educație etc., pentru ca la final să rămână undeva o grămadă de bani pe care statul nu vrea să o dea pentru Educație sau Sănătate de rău ce este. Integral pe Libertatea

Magistraţii aleşi în CSM îşi preiau, azi, mandatele. Judecătorii şi procurorii care au fost aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) îşi preiau, azi, mandatele, informează Agerpres. La şedinţa de constituire, care va avea loc la sediul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, va participa şi preşedintele Klaus Iohannis. CSM are în componenţă 19 membri: nouă judecători şi cinci procurori aleşi de magistraţi în adunările generale ale instanţelor şi parchetelor, doi reprezentanţi ai societăţii civile aleşi de Senat şi trei membri de drept – ministrul Justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al României. Mandatul membrilor aleşi este de şase ani, fără posibilitatea reînvestirii. Potrivit Constituţiei şi Legii 317/2004 privind CSM, Consiliul este condus de un preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, care fac parte din secţii diferite, pentru un mandat de un an, care nu poate fi reînnoit. Au dreptul să candideze doar cei nouă judecători şi cinci procurori aleşi în adunările generale ale instanţelor şi parchetelor. Nu pot candida la funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte membrii de drept ai CSM şi reprezentanţii societăţii civile. Conducerea CSM este aleasă prin votul membrilor plenului. Noul Consiliu Superior al Magistraturii este format din judecătorii Daniel Grădinaru – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Denisa-Angelica Stănişor – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Gheorghe-Liviu Odagiu – Curtea de Apel Alba Iulia, Elena Raluca Costache – Curtea de Apel Bucureşti, Ramona Graţiela Milu – Curtea de Apel Braşov, Mihaela-Laura Radu – Tribunalul Bucureşti, Narcis Erculescu – Tribunalul Dâmboviţa, Claudiu-Marian Drăguşin – Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Vasile-Alin Ene – Judecătoria Ploieşti. Integral pe Bursa.ro

Manipularea prin presă, plătită de contribuabili. A fi sau a nu fi președinte, parlamentar sau primar stă în ochii și timpanele presei corupte care întinde amândouă mâinile pentru a primi bani de la stat prin pușculița partidelor. Un proiect de lege trimis Guvernului în ultimele zile ale anului 2022 de către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) prevede ca partidele care primesc subvenție de la bugetul de stat să nu cheltuiasă mai mult de 30% pentru presă și propagandă. Donațiile pe care partidele pot să le primească de la o persoană fizică sau juridică într-un an sunt generoase, anume până la 100 de salarii minime brute în cazul persoaneleor fizice (aprox. 60.000 de euro), respectiv până la 300 de salarii minime brute în cazul persoanelor juridice (aprox 180.000 de euro). Partidele politice pot încheia contracte de împrumut cu persoane fizice, angajându-se să restituie banii în cel mult 5 ani. Sumele nu sunt de ici de colo. Potrivit proiectului AEP, toate contractele partidelor pentru propaganda prin presă și toate donațiile sponsorilor trebuie să devină publice. Secretomania de până acum în ceea ce privește cheltuirea subvențiilor de la buget de către partide pentru propaganda prin presă trebuie să înceteze. Am scăpat de MCV. Ce facem cu politizarea presei? Partidele parlamentare sunt puse în situația de a-și tăia singure craca de sub picioare după ce proiectul va fi asumat de Guvern și va ajunge în Parlament. „Voi susține orice demers care să asigure independența presei din România. Transparența finanțării publice și întărirea integrității în domeniul finanțării politice sunt elemente importante în politica liberală“, a declarat premierul Nicolae Ciucă pentru Europa Liberă. Integral pe Deutsche Welle

Un acord Turcia-Bulgaria privind gazul lichefiat deschide un colț discret al pieței europene a gazului. Turcia i-a acordat Bulgariei acces la terminalele ei de gaz lichefiat (GNL), deschizând un colț strict controlat al pieței europene a gazului, ceea ce poate contribui la diversificarea aprovizionării regiunii, potrivit Bloomberg, citat de Rador. Compania bulgară de stat Bulgargaz EAD va putea importa timp de 13 ani GNL de la terminalele și din rețeaua Turciei în virtutea unui acord semnat marți la Sofia. Bulgaria va putea folosi anual o capacitate totală de vreo 1,5 miliarde de metri cubi, a declarat presei ministrul turc al energiei, Fatih Donmez. Utilizată integral, această capacitate reprezintă cam jumătate din cererea internă a Bulgariei. Acordul deschide o binevenită rută nouă de aprovizionare în Europa de Sud-Est după ce Rusia și-a redus livrările pe continent în urma invaziei ei din Ucraina. Până acum cea mai scurtă rută a Bulgariei pentru a accesa GNL era prin Grecia, unde cumpărătorii trebuie să concureze pentru ofertă conform regulilor UE. Turcia, care e în afara UE dar conectată la ea prin gazoduct, nu intră sub incidența acelor reguli și are capacitate în plus.  „Mulțumită acestui acord suntem acum în măsură să cumpărăm gaz de la producători din întreaga lume”, a declarat presei ministrul bulgar al energiei, Rosen Hristov. „Aceasta e o soluție de importanță nu doar națională și regională, ci importantă și pentru Europa.” Integral pe Hotnews

Prognoza îndatorării statului pe 2023: împrumut record, la costuri de finanțare accelerează. Cu toate că ținta de deficit bugetar, respectiv diferența dintre veniturile și cheltuielile publice, a fost stabilită la doar 4,4% din PIB în acest, statul trebuie să împrumute o sumă record în 2023, de circa 160 de miliarde de lei, în creștere cu 7,7% față de necesarul de finanțare de anul trecut, potrivit datelor Ministerului Finanțelor Publice (MFP).  Nivelul acestor împrumuturi, de circa 10,3% din PIB, este relevant din mai multe puncte de vedere. În primul rând, reprezintă o provocare bugetară. Datoria publică este în general ”rostogolită” la nesfârșit, rare fiind cazurile în care guvernele își achită principalul, însă dobânzile aferente acestor împrumuturi sunt plătite anual de la bugetul public. Din cauza inflației care a dus la majorarea dobânzilor peste tot în lume, costurile pe care statul le va plăti la împrumuturile de 160 de miliarde de lei din acest an vor fi mai mari. O a doua problemă este legată de capacitatea investitorilor locali de a acoperi o asemenea nevoie de finanțare. Prin urmare, o bună parte a acestei sume va trebui împrumutată de pe piețele externe. Dobânzile la euro sunt, cel puțin deocamdată, mai reduse decât cele la lei, însă euroobligațiunile expun statul la riscul valutar, deprecierea leului fiind în cărți având în vedere deficitul uriaș de cont curent al României.  Necesarul brut de finanțare din 2023 e determinat de: nivelul previzionat al deficitului bugetar, de 4,4% din PIB – aproximativ 68 mld. lei; volumul datoriei de refinanțat în anul 2023, în sumă de cca 92 mld. lei; acestea reprezintă împrumuturi mai vechi care ajung la scadență în acest an și vor fi înlocuite de noi împrumuturi, cu dobânzi semnificativ mai mari. Însumate, rezultă un necesar de finanțare de circa 32 de miliarde de euro, o sumă record. Integral pe Curs de Guvernare

O decizie privind declararea epidemiei de gripă în România, aşteptată joi/ Măsurile care ar putea fi luate vizează unităţile medicale. O decizie privind declararea epidemiei de gripă în România este aşteptată joi, în condiţiile în care ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, afirma că este foarte probabil ca bilanţul acestei zile să indice a treia săptămână de creştere consecutivă. Măsurile care ar putea fi luate vizează unităţile medicale, fiind legate de accesul aparţinătorilor, dar şi de protecţia personalului medical şi a pacienţilor. De altfel, unele unităţi medicale au restricţionat deja vizitele pentru rude. Potrivit datelor publicate de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP), în săptămâna 19-25 decembrie (S51/2022) s-au înregistrat, la nivel naţional, 140.688 de cazuri de infecţii respiratorii acute (gripă clinică, IACRS şi pneumonii), comparativ cu 101.059 cazuri înregistrate în săptămâna precedentă şi cu 38.322 cazuri înregistrate în S 51/2021. În S51, au fost raportate la nivel naţional 2.685 de cazuri de gripă clinică, comparativ cu 1.644 de cazuri înregistrate în săptămâna precedentă intervalului 19-25 decembrie 2022 şi cu 79 de cazuri înregistrate în S51/2021. Până în prezent, nu a fost comunicat niciun deces confirmat cu virus gripal. De la începutul sezonului au fost raportate 208 cazuri de gripă confirmate cu laboratorul. Pe de altă parte, până la 25 decembrie, au fost vaccinate antigripal 1.417.836 persoane din grupele la risc, cu vaccin distribuit de Ministerul Sănătăţii. Integral pe G4Media

Victorie a SRI: se întoarce în procesele penale. Bine pentru procurori, rău pentru societate. Prin proiectul de modificare a Codului de procedură penală, serviciile de informații revin în procesele penale, folosind o portiță lăsată de CCR. Pentru procurori este o veste bună: vor avea acces la mai multe informații și probe. Pentru societatea civilă este încă o victorie a SRI, care își extinde puterea. Modificarea Codului de procedură penală reintroduce posibilitatea ca înregistrările făcute de SRI pe mandate de securitate națională să poată fi folosite ca probe în procesele penale, inclusiv cele de corupție. Proiectul eleborat de ministrul Justiției Cătălin Predoiu încearcă să pună legea în acord cu decizia CCR din 2020. Guvernul propune ca supravegherea tehnică să fie dispusă nu doar în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale, precum şi în cele de „trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare.” (articolul 139 alineatul 2 din CPP). Hotărârea CCR din 2020 a fost doar una dintre deciziile Curții prin care serviciile secrete au fost scoase din procedurile penale. Urmarea a fost nefastă pentru multe dosare de corupție, nume grele scăpând de condamnare din simplul motiv că din dosarele penale au fost eliminate interceptările făcute cu tehnica SRI, chiar dacă mandatele erau eliberate legal de Curtea Supremă. Integral pe Romania Libera

Șeful spionilor Ucrainei anunță o ofensivă puternică în martie și avertizează Kremlinul: Să vă așteptați la lovituri în inima Rusiei. Din ce în ce mai adânc! Ruşii ar trebui să se aștepte la noi lovituri în inima ţării, a declarat șeful serviciilor de informații militare ucrainene, Kirilo Budanov. El a subliniat că atacurile vor lovi „din ce în ce mai adânc” în interiorul Rusiei, fără a spune însă clar că Ucraina va fi în spatele lor. Kievul nu a revendicat responsabilitatea pentru atacul din 26 decembrie asupra bazei aeriene ruse Engels, care este situată la sute de km de granița cu Ucraina, dar Budanov a recunoscut că s-a „bucurat să-l vadă”. El a adăugat că atacurile vor avea loc „din ce în ce mai adânc” în interiorul Rusiei, dar nu va putea vorbi despre responsabilitatea țării sale decât după încheierea războiului. Întrebat de ABC News despre atacurile asupra Crimeii, Budanov a replicat: „Crimeea este teritoriu ucrainean, putem folosi orice armă pe teritoriul nostru”. La sfârșitul lunii decembrie, Budanov a fost la Bahmut, un oraş din Donețk care e cel mai fierbinte punct al liniei frontului. Ceea ce a văzut l-a șocat. „Soldații mi-au arătat o zonă în care cadavrele sunt îngrămădite ca ceva ce ai vedea într-un film. Sunt sute de cadavre, pur și simplu, putrezind în câmp deschis, unele sunt îngrămădite ca ziduri improvizate, când trupele ruse atacă pe un câmp, folosesc acele cadavre pentru acoperire, ca un scut. Dar nu prea funcționează. Există câmpuri de cadavre acolo.” Budanov susţine că armamentul Rusiei se epuizează, forțând-o să recurgă la soluții „mai ieftine”, precum dronele iraniene Shahed, care au semănat frică în populație. Integral pe Spotmedia

Invazia de ruși a triplat chiriile în Belgrad. Sârbii sunt revoltați. Peste 100.000 de ruși au emigrat în Serbia. Piața imobiliară din Serbia s-a dat complet peste cap: chiriile s-au triplat în Belgrad și în al doilea oraș ca mărime, Novi Sad. Sârbii sunt revoltați de lăcomia proprietarilor, care par să se gândească numai la bani. În același timp, le cer noilor vecini ruși ori să fie solidari cu ei și să nu mai ofere sume exorbitante, ori… să plece. Urmariti un interesant material video in romana pe Deutsche Welle

Dosarul cu șină va fi eliminat din instituțiile publice. Dispare și copia legalizată – legea a fost promulgată. Legea care prevede eliminarea dosarului cu șină în instituțiile publice, adoptată la începutul lunii decembrie de Camera Deputaților, a fost promulgată de către președintele Klaus Iohannis. Prin acest act normativ, este eliminată obligativitatea ca românii să adune în dosarele depuse la diverse instituții copii după documente emise de instituţiile statului. Administrația prezidențială a anunțat miercuri că Iohannis a semnat decretul de promulgare a Legii privind modificarea şi completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administrației publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Legea va intra în vigoare la 180 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Integral pe Hotnews

De ce îngrijorează XBB 1.5, o nouă subvariantă Omicron. Subvarianta XBB 1.5 a Omicron s-a răspândit foarte rapid în Statele Unite şi a devenit dominantă în doar câteva săptămâni. Internările în spital ale pacienților cu COVID-19 sunt și ele în creștere. Prof.dr. Emilian Popovici, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie, explică de ce s-a întâmplat asta. Ultimele date provenite de la Centrele de Control al Bolilor și Prevenție din SUA arată că în doar o săptămână numărul de cazuri de îmbolnăviri cu noua subvariantă a Omicron denumită XBB 1.5 s-a dublat, ajungând la mai mult de 40% din cazurile confirmate. Noua subvariantă circulă de câteva săptămâni în Asia, dar Statele Unite sunt primele în care a căpătat o astfel de amploare. Potrivit Healthnews, care citează experți în medicina moleculară, XBB 1.5 a Omicron este o „rudă” a subvariantei XBB care, la rândul ei, este o fuziune între două variante BA 2, respectiv BA 2.10.1 1 și BA. 2.75. Ascensiunea subvariantei XBB 1.5 în New York coincide cu o creștere a numărului de spitalizări în acest stat, au atras atenția specialiștii. Urmărindu-se evoluția subvariantelor Omicron, explică prof.dr. Emilian Popovici, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie, s-a ajuns la un moment dat la acea BQ 1.1 care părea că liniștește lucrurile și că pandemia va intra în faza de endemizare: „În sensul că era o creștere lentă a cazurilor, nu era nimic care să sperie pe nimeni, valul pe care acest BQ 1.1 îl genera era net inferior lui BA. 5 și cele anterioare. Deci, când totul părea că merge spre endemizare, a apărut XBB 1.5 care a arătat alte posibilități”. Integral pe Adevarul

Descoperire importantă privind colesterolul bun: El este rău pentru unii oamenii, existând un risc de infarct. O echipă de experți de la mai multe universități din Statele Unite, care a efectuat un studiu amplu, a făcut o descoperire îngrijorătoare: colesterolul bun denumit HDL nu este pozitiv pentru toți oamenii. Cercetarea schimbă ce se credea anterior, astfel că acest indicator de sănătate – colesterolul bun HDL – ar putea să nu fie la fel de eficient în prezicerea riscului de boli de inimă la adulții din diferite rase și etnii.Experții au constatat că nivelurile scăzute de lipoproteine de înaltă densitate sau colesterolul HDL – denumit adesea colesterolul bun – au fost asociate cu riscuri crescute de infarct miocardic la adulții albi, dar nu și la negri, potrivit India Times.În noul studiu, cercetătorii au analizat datele de la 23.901 de adulți din SUA care au participat la Reasons for Geographic and Racial Differences la Stroke Study. Din datele colectate, oamenii de știință au putut evalua modul în care nivelurile de colesterol de la adulții de vârstă mijlocie albi și negri, care au trăit în SUA, s-au suprapus cu viitoarele evenimente cardiovasculare. „Scopul a fost să înțelegem această legătură de lungă durată care etichetează HDL drept colesterol benefic și dacă acest lucru este valabil pentru toate etniile”, autorul principal al studiului, Nathalie Pamir de la Universitatea Oregon, Statele Unite. Integral pe Ziare.com

Va urez o zi buna!

Meditație teologico-politică personală la trecerea dintre ani

Cele de mai jos nu au valoarea unei analize trecute prin ascuțișul raționamentelor și al dovezilor verificabile, ci sunt scrise cu inima. Și când spun “inimă”, mă refer la vorbele psalmistului, când scria “inimă curată zidește întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele“. Mă refer mai ales la ceea ce Însuși Mântuitorul întreba, atunci și pururea: “Pentru ce cugetați rele în inimile voastre?”.

Ne-am obișnuit să credem că noi cugetăm cu mintea și simțim cu inima, iar între aceste două părți ale ființei noastre nu există (sau nu ar trebui să existe) comunicare prea facilă, pentru că (nu-i așa?) gândirea are nevoie să se desfășoare “la rece”, iar inima o “tulbură”.

Însă, de fapt, vedem că Mântuitorul ne spune în Evanghelie că oamenii cugetă (cele rele, dar și cele bune) în inimă, ceea ce înseamnă că rațiunea și inima nu trebuie lăsate să lucreze separat.

Inima trebuie să încălzească (nu să răcească!) mintea – căci mintea fără căldura inimii nu poate cugeta nimic bun – , iar aceasta doar așa poate vedea calea cea dreaptă.

Fără inimă, mintea nu poate nici vedea și nici urma calea cea dreaptă, ci cugetă mereu cele rele, așa cum o făceau fariseii din vremea lui Iisus, pe care multa lor știință de carte nu îi împiedica de a gândi și de a săvârși cele rele…

Așa că mai jos voi scrie cele ce mai intai simt, și apoi cuget (ca urmare a simțirii). Nu cred că a simți cu inima este o deficiență. Dimpotrivă. În viața mea, cei mai drepți oameni, de la care am învățat mereu ceva, au fost cei care erau cei mai sensibili și mai atenți la ceea ce le spunea inima lor dreaptă, nu cei care judecau la rece.

*

Anul 2022 a fost annus horribilis, din toate punctele de vedere. Nu pentru că au crescut prețurile, nu pentru că s-au mărit ratele la bănci, nu pentru că s-a scumpit electricitatea și gazul, ci pentru că Molohul sovietic aflat în adormire s-a trezit precum un Balrog din adâncuri, proclamând pretențiile neantului asupra vieții, cerințele morților Lenin și Stalin asupra viilor ucraineni, dorința paranoică a unui moșneag aflat in ultimii ani de viață de a șterge de pe fața pământului un neam și o civilizație mai veche decât cea pe care el o glorifică, mitologic, citând din manualele KGB-ului.

Când Kievul era o metropolă cu catedrale, Moscova era un sat plin de grajduri, însă ce mai contează adevărul istoric, dacă din străfundurile KGB-ului răsare, de ani de zile, un spectru criminal pe care Europa civilizată a refuzat să îl vadă cu adevărat și pe care unii orbeți s-au străduit să îl cosmetizeze, deși era evidentă realitatea?

Mi-a rămas de câțiva ani în minte vocea celui care, plin de rănile unui război, a știut să recunoască și să numească pericolul care amenință lumea liberă, cand alții tăceau.

John McCain, ierte-l Dumnezeu, nu a trăit să vadă anul 2022, însă, având inima dreaptă și carnea brăzdată de rănile războiului, l-a prevăzut cu ochii minții; ne-a avertizat că războiul va veni și că este doar o chestiune de timp. Omul acela care nu avea darul oratoriei emfatice (și de aceea nu a ajuns președinte), însă avea darul unei inimi drepte și a unui comportament pe măsură, a fost santinela lumii libere. Chiar și fără a fi ajuns președintele Americii, s-a comportat ca adevărata ei conștiință morală care nu se uită la voturi și la ideologie, ci la istorie și la adevăr, avertizând că se apropie aisbergul negru al stalinismului renăscut.

Si a spus-o de nenumarate ori, in pofida idiotilor care se ascundeau dupa cires. De nenumarate ori, direct, asa cum ar fi trebuit sa o facă toti sefii de stat care ii mancau din palma Molohului stalinist si acceptau sa fie umiliti pentru niste gaz ieftin.

Sau pentru niste poze care vor ramane ca dovada supremă de neînțelegere galică a lumii (dar asta nu ne mai mira)…

Am văzut în 2022 cu ochii mei și am lăcrimat privind înmărmurit milioanele de mame cu copii ucraineni trecând granițele spre lumea liberă, cărând cu ei doar cât puteau duce.

Mi-am amintit de bunicii mei (pe acea vreme, copii), luați rapid noaptea din pat și duși din fața liniei frontului, atunci când se apropiau periculos de mult rușii, în al doilea război mondial.

Mi-am amintit și de străbunicii mei care au luptat la Odesa (cînd eram foarte mic, îmi amintesc că mă jucam cu o medalie a străbunicului patern) și care credeau că nu se vor mai întoarce vii în țară.

Mereu și mereu, în spatele dramelor umane de atunci și de acum, pretențiile imperiale ale Rusiei comuniste. Și atunci, ca și acum, o anomalie (atunci – o țară agrară în care a prins comunismul datorită armelor și violenței; acum – un imperiu care s-a prăbușit doar aparent în 1991, pentru a încerca să se refacă treptat (2008 – Georgia; 2014 – Ucraina; 2022 – Ucraina din nou) pe care istoria nu mai reușește să o închidă pentru că lumea liberă și conducătorii ei născuți după 1945, prea atentă la cârnații grei asezonați cu varză acră, franzelele albe și brânzeturi mucegăite, vinurile scumpe și iahturile luxoase, a uitat ce înseamnă libertatea și a trocat-o pentru o canistră de benzină mai ieftină.

Însă în fața Molohului stalinist s-a ridicat, tremurând dar fără să șovăie, un simplu actor devenit Președinte, parcă ilustrând cuvintele din Biblie: “Dumnezeu…a deşteptat duhul într-un prunc tânăr“. Ce îl predispunea pe acest actor să devină David-ul care are curajul să se opună Goliath-ului rusesc? Modest, el a spus despre sine că este mai degrabă responsabil decât curajos și că urăște să dezamăgească oamenii, dar noi știm că trebuie să ai o inimă dreaptă și un profund simț jertfei de sine pentru a putea face asta. Câți ar face-o?!

Nu putem ști ce planuri are Dumnezeu cu lumea aceasta și de ce le lasă El pe slugile întunericului să își facă mendrele pentru un timp, însă știm că fără Zelenski și fără curajul său nebunesc, Ucraina ar fi foast doar o etapă intermediară până ce Balrog-ul stalinist care este însetat de sânge nevinovat ar fi formulat pretenții asupra altor țări libere.

Zelenski, ca președinte, Ucraina ca țară și ucrainenii ca oameni au dovedit în 2022 că ceea ce a pierdut Europa birocraților a câștigat Ucraina celor prigoniți din pricina dorinței lor de libertate. 

Nu cred, pur și simplu nu pot crede că suferința acestui popor greu încercat este în zadar. Că nu va veni și ziua în care Domnul va face dreptate și se va socoti la dreapta Lui judecată cu moșnegii din KGB care se târâie pe culoarele Kremlinului cu perfuzia în vene și doctorii după ei, trimițând la moarte ruși și ucraineni doar pentru a-și vedea îndeplinite fantasmele de putere. Că nu va veni și ziua în care statele-bandit vor fi puse cu botul pe labe și își vor înghiți pe vecie frustrările nejustificate.

Și de aceea cred că anul 2023 va fi Anul Speranței.

Sper pur și simplu că războiul se va sfîrși în favoarea Ucrainei, că drama milioanelor de refugiați măcar se va îndulci, iar că statul-bandit Rusia își va trăi sfârșitul.

Și am și motive pentru spera că acest lucru se va întâmpla: am văzut români simpli ajutând, precum samarineanul milostiv, pe aproapele ucrainean aflat în suferință, fără a aștepta nimic în schimb. Am văzut oameni care, fără a face caz de dărnicia lor imensă, au făcut pentru mamele și copiii ucraineni mai mult decât toți conducătorii statului nostru. Am asistat la o imensă dovadă de solidaritate cu cel prigonit cum nu mai credeam că poate oferi acest popor îndobitocit de talk show-uri, discuții despre salarii și pensii, despre facturi și taxe, despre capra vecinului și averea politicianului.

Și abia cînd am văzut acele imense dovezi de solidaritate, empatie, milă și dezinteres, m-am simțit cu adevărat și deplin mândru de semenii mei cu inima blîndă și inima dreaptă.

Așa că, pentru tot ce am văzut din partea concetățenilor mei cu inima dreaptă, pentru rezistența și lacrimile ucrainenilor greu încercați și pentru jertfa celor de pe front, sper din tot sufletul că anul 2023 va fi cu totul opus anului oribil care se încheie. Sper, mă rog și aștept un an 2023 mai bun pentru toată lumea, pentru Ucraina și pentru toți cei aflați în orice fel de suferință (fizică sau sufletească).

@Desy și @Cetățean urează tuturor prietenilor și cititorilor Politeia, precum și tuturor celor care au inima blândă și fac fapte drepte, un an 2023 plin de bucurii sufletești și de ajutor de la Dumnezeu!

Să ne revedem sănătoși peste un an și să ajungem să ne bucurăm că anul 2023 ne-a adus împlinirea speranțelor noastre pe care le formulăm astăzi!

Dragi membri ai Comunitatii Politeia,

Primiti azi, de ziua sfântă a Nasterii Domnului Iisus Hristos, ganduri crestinesti trimise catre voi cu prietenie si emotie din partea prietenilor Dvs, @Desy si @Cetatean! 

Dintotdeauna cinstim marea sarbatoare in familie si ne bucuram, precum s-au bucurat si cei de dinainte stramosi ai nostri. Crăciunul este sărbătoarea familiei pentru că este sărbătoarea dincolo de cuvinte a venirii în lume a Fiul Întâi Născut din Tatăl, mai înainte de veci, dar întrupat pentru noi și purtat de în brațe de Maica Sa, acum mai bine de două mii de ani.

Să ne bucurăm deci, fraților, și să înțelegem că alții de lângă noi nu au parte în zilele acestea de bucuria aceasta a serbării în familie….

Să ne gândim doar la toți copiii ai căror părinți nu au apucat să ajungă acasă din străinătate  – unde sunt la muncă –  sau să ne gândim la acei copii din Ucraina, siliți să serbeze Crăciunul printre străini, departe de ai lor, fără cadouri, și mai ales fără tații lor alături….

Să ne bucurăm, zic, dar reținut, cu inima îndoită, căci în această lume nebună nu mai e loc de bucurie deplină nici măcar pentru cele lumești, darmite pentru cele cerești. Această zi sfântă a ajuns, pentru mulți din lumea de azi, să nu mai poată fi prăznuită în casele lor, cu lumini și colinde, ci în întuneric, frig și foame…

Și poate că doar în aceste vremuri grele pentru mulți și care nu lasă pe nimeni să serbeze în tihna, înțelegem că  zilele Craciunului nu inseamna numai mancare si cadouri, ci inseamna, inainte de toate, minunea Intruparii Mantuitorului și mai ales minunea împlinirii profețiilor, dintre care cea mai scumpă este pacea cerească adusă de Fiul Întrupat.

Asa cum spune cineva din vechime, mai intelept ca noi:

“Ceea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă, s-a împlinit în ziua de astăzi: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim, iubiţilor! Aşadar, să nu fim nemulţumitori către Binefăcătorul nostru. După puterile noastre, toţi să-I aducem de toate: credinţă, nădejde, dragoste, înfrânare, milostenie, iubirea aproapelui. O, iubiţilor, viaţa noastră este scurtă; să fim treji şi să veghem! Să ne pregătim bine, să arătăm râvnă către toţi şi să fim băgători de seamă întru toate!” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Sa aveti parte de binecuvantarea lui Dumnezeu peste voi si familiile voastre, de sanatate, de rabdare in viata de zi cu zi, de armonie in familie, de reusite in planurile bune si de nadejde intr-un an mai bun!

Să credem și să nu uităm că Dumnezeu va veni, până în sfârșit, pentru a aduce pacea. Să ne rugăm pentru pace, să ne rugăm chiar dacă avem credință puțină, căci credința este ca grăuntele de muștar și ca cel de drojdie: puțină de este, ea tot destul este!

Să ne rugăm deci pentru pace în sfânta zi a Crăciunului…

Nu pentru pacea omenească, ci pacea cea cerească, pe care nimic nu o tulbură.  Pacea dorită de păstori, pacea cântată de îngeri, pacea simțită de Maria și Iosif când îl priveau pe Mântuitorul făcut prunc pentru noi și culcat în ieslea săracă!

Trăim vremuri grele,  însă să nu ne plângem, căci ele nu sunt în afara puterii celui Născut în iesle. Iisus s-a făcut prunc, pentru a ne arăta nouă că lumea aceasta are nevoie de pedagogia divină pentru a înțelege că pronia lui Dumnezeu ajunge mereu la ținta ei, care  care este Adevarul și Pacea.

Sa fim cat mai drepti, dupa dreptatea dumnezeiasca, nu dupa dreptatea lumeasca. Sa pretuim lucrurile sfinte si sa le vedem mereu pe un scop ultim al lucrurile omenesti. Să căutăm cele drepte, nu cele scumpe, și să punem nevoie aproapelor înaintea nevoilor noastre. Mereu va fi cineva mai sărac și mai în nevoie decît noi. Vedem, simțim, cunoaștem nemijlocit acestea.

Să ne naștem și noi a doua oară, împlinind cuvântul paradoxal dar înțelept al lui Mântuitorului către Nicodim și să cântăm și noi cu îngerii și cu oamenii pentru Fiul venit în lume, ca prunc: slavă  întru cei de sus, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

Fie ca anul care vine să fie un an al păcii dumnezeiești și al milei divine peste întreaga omenire, peste cei drepți și peste cei nedrepți, peste cei de aproape și peste cei de departe, peste cei care cred și peste cei care tăgăduiesc venirea Fiului în lume!

Crăciun cu pace în inimi și în fapte!

La mulți ani, România! La mulți si sănătoși ani, români!

Scriam acum un am câteva rânduri, pe care le voi relua, căci nu am cum să nu mă gândesc la cei care ne-au făcut nouă posibilă această zi națională. Și nu am cum să nu mă gândesc și azi la ei…

Sa ne amintim azi de 1 decembrie 1918, de cei care au facut posibila acea zi mare (de generatia pașoptistă, de  Carol I si de Ferdinand – regii modernizatori ai statului -, de politicienii modesti care au pus inaintea interesul national mai presus de  interesul de partid), de cel care a imortalizat-o pe pelicula fotografica, Samoila Marza si de semnificatia ideii de “unire” pentru un popor care, secole de-a randul, a stat sub semnul dezbinarii.

Sa ne amintim azi de cei care au suferit pe campurile de lupta, in primul si in al doilea razboi mondial, aparand “saracia, nevoile si neamul”, iar nu conturile in banca, vilele obtinute din contractele cu statul, functiile obtinute cu recomandare si sprijin de la partid, ca sa intelegem ce inseamna cu adevarat sa iti iubesti patria.

Sa ne amintim azi de cei schingiuiti in temnitele comuniste care par azi sfinti desprinsi din icoane, de cei deportati in Bărăgan, de cei din Basarabia deportati de sovietici in Kazahstan, de romanii din Boian-ul bucovinean care au emigrat de foame in Canada, ca sa intelegem cu adevarat sentimentul de dor.

Sa ne oprim o clipa din discursurile sforaitoare si din fuga dupa cele materiale si sa ne intrebam: acestia, care acum sunt mutati la ceruri si imbratisati de Domnul, de ce au putut si noi nu mai putem să ne iubim țara?

***

Nu am cum să nu aplaud și să nu fiu de acord cu definițiile date, contrastiv, patriotismului fals, de Ovidiu Nahoi (aveți articolul inca de dimineata în Revista Presei):

Este paseist. Prezentul, cum spuneam, este tragic. Iar falsul patriot se cantonează într-un trecut imaginar, cu voievozi vorbind ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu, un trecut imaginar cu țărani și țărănci ca din Festivalul Cântarea României, cu popi și dascăli. Un trecut imaginar la care, dacă ar tânji doar el, ar mai fi cum ar mai fi. Dar un trecut imaginar în care și-a propus să ne arunce pe toți.

Este antieuropean. Falsul patriot opune țara Europei. Țara trebuie apărată de Europa, cu influența ei nefastă. El uită – sau, poate, habar nu are – că România, țara pentru care el se dă de ceasul morții, a apărut tocmai în concordanță cu evoluțiile de pe cuprinsul Europei. Că România înseamnă tocmai proiectul – încă neterminat – de ieșire din praful Imperiului Otoman și ajungere în Occident.

Și ce poate fi mai bun decît să redescoperim, ca antidot la acest patriotism de mucava, adevăratul patriotism despre care vorbea nimeni altul decît I.C. Brătianu:

”​Manifestările de patriotism se pot face si prin ce spui, se pot face mai ales prin ce faci, si cate odată se fac prin ce taci. Și nu și reaminteșce d. Cantacuzino că d-sa este representant al municipalităței Bucuresci și că pe timpul pe care l-a pierdut de a căuta în dicționar cuvinte fórte frumóse si de a construi frase fórte cadentate, putea să-l întrebuințeze din punct de vedere patriotic și în alt mod” (IC Brătianu lui MG Cantacuzino, 12 ianuarie 1906, dezbatere parlamentară)

A spune, a face, a tăcea. Iată cele trei verbe care pot descrie foarte bine patriotismul: cel declarativ, cel acțional, cel iubitor prin tăcere.

De prea mult timp ne-am obișnuit să vedem și să practicăm patriotismul de vorbă. E ca și cum am învăța pe alții despre virtute, dar noi nu am practica-o niciodată. Patriotismul românesc este aproape în întregime unul discursiv. Zace un Cațavencu aproape în fiecare patriot de duzină.

Patriotismul de faptă e greu, căci presupune să ieși voit din celebra “meditație la sensum vieții și al morții” despre care am aflat cu toții, nu-i așa, că îl caracterizează pe ciobănașul din Miorița. Românul e contemplativ când vine vorba să facă ceva. Brusc e prins de “marile ritmuri cosmice”. Brusc are un “fior metafizic”. De aceea îi este greu să devină patriot cu fapta. Și nu din alt motiv scriam anul trecut:

Donăm din bucatica noastra pentru cel mai sarac decat noi? Punem umarul la un efort la care cel de alaturi se vede ca e depasit? Facem ceva bun si in afara curtii/locuintei noastre?

Ei bine, fraților, vremurile ne-au adus un răspuns mai rapid și mai dureror decât credeam acum un an. Și drept să vă spun, poate pentru prima dată în mod real, vâzând cum oamenii de rândși voluntarii  i-au primit anul aceasta și încă îi primesc pe refugiații ucraineni, m-am simțit mândru de compatrioții mei care au dăruit din puținul lor celor aflați în suferință.

Poate pentru prima dată după o lungă perioadă în care am văzut doar vorbe sforăitoare, am văzut pe viu în acest popor adevăratul patriotism, cel primitor de străini, de orfani și pe văduve, alungați de război.

Da, patriotism cu fapta, patriotism de care se vor mândri urmații noștri, au arătat anul aceasta toți cei care au primit, au donat, au ajutat, au făcut un mic gest pentru confrații noștri ucrainieni, greu încercați.

Căci ce altceva este gestul de a-l primi ce pe cel nevoiaș în casa ta și de a-l omeni, de a-l apăra, de a-l alina, de a-i da un loc unde să pună capul? La ce îți folosește o țară de care te mândrești dacă cel aflat în suferință nu are loc în ea? La ce îți folosesc valorile strămoșești dacă nu dai dovada ca ele sunt vii, și nu doar vorbe de declamat în piață?

2022 a fost, frați români, anul în care oamenii de rând și voluntarii au silit, prin exemplul lor, ca și politicienii să ia, câine-câinește, exemmplu bun, și să ajute Ucraina.

Și aceasta este cea mai bună dovadă că România are încă resurse de patriotism adevărat, care se face, nu care se declamă!

Și în acest elan pe care l-a văzut o lume întreagă, s-au simțit uniți, cred, toți care care, plecând din țară sau rămânand în ea, prin tot ceea ce fac bun, duc cinste României prin tăcerea lor despre faptele bune. Căci are patriotismul și momentul în care trebuie să tacă, pentru a lăsa să vorbească faptele, după vorba biblică: “taci tu, și lasă să vorbească faptele tale!“.

Căci, dacă e faptă bună, până la urmă tot află alții de ea, spre exemplu și imbold.

Pentru toți românii, din țară, din diaspora, de oriunde cuvântul dor, cuvântul iubire, cuvîntul mama, cuvîntul tata, cuvântul copil, cuvântul țară mai înseamă ceva, pentru toți aceștia, cu inimă mare spun în această zi, înainte de a tăcea și de a lăsa amintirile, visele și speranțele să vorbească:

La mulți ani, România!

La mulți ani, Români!

Mereu vom putea fi mai buni, pentru că mereu alții de dinaintea noastră au fost mai buni ca noi!

Scurt, la ceas de seara, ceva ce nu credeam in data de 24 februarie 2022 ca voi scrie: Rusia se retrage de undeva din Ucraina. Se retrage din Herson (partea de nord), pentru ca daca nu ar face-o, ar pierde o droaie de soldati (fata de cati au murit deja). Este o decizie rationala din perspectiva unui european, insa stim ca Rusia nu ia decizii rationale, ci doar decizii bazate sau pe forta (cand are controlul) sau pe recunoasterea imposibilitatii de a prelua controlul in fata unui adversar mai puternic.

Suntem in a doua situatie. Ucraina a izolat trupele din Herson, lasandu-le doar un pod de pontoane si le-a impins cu spatele la rau. O batalie pentru orasul Herson, desi inca nu este imposibila (Rusia nu au cuvant niciodata si manevra anuntata de Soigu poate fi o capcana), devine improbabila.

Insa exista ceva ce trebuie remarcat public: la fel ca si in cazul Insulei Serpilor, unde au fost alungati, soldatii Rusiei din Herson sunt pusi in situatia sau de a fugi/retrage, sau de a muri sigur, nemaiavand linii de aprovizonare (GLOC) si sprijin de artilerie de pe celalalt mal. A spus-o insusi generalul Surovikin, favoritul lui Putin.

Comandantii armatei Ucrainei care au conceput ofensiva de la final de septembrie-inceput de octombrie sunt pur si simplu magnifici. O harta e ieri de la ISW ne ajuta sa intelegem cum au izolat treptat Hersonul pana ce rusii de acolo au ramas fara GLOC-uri si pusi in situatia de a se retrage sau de a muri prosteste.

ISW nu are azi un raport, cel mai nou este de ieri, insa e suficient de extins.

Faptul ca anuntul e facut de Soigu ma face sa cred ca retragerea e reala (poate ma insel, insa e prima data cand Soigu face un astfel de anunt de mare anvergura). Si faptul ca arunca in aer toate podurile, pentru a nu fi urmariti. Soigu joaca aici un dublu rol (il scuteste pe Putin de a recunoaste public ca pierde Hersonul, poarta spre Crimeea si mai ales joaca rol de tap ispasitor la nivel mediativc pentru propaganda putinista), insa anuntul sau nu e mai putin important. Ordinul nu il da cu de la sine putere, ci cu voie de la Putin. Este primul mare semn ca Putin se recunoaste invins pe campul de lupta (declaratia aceea cu parasirea Insulei Serpilor in semn de bunavointa nu se pune).

Finalul razboiului e inca departe, insa Ucraina a ajuns in ziua 259 si forteaza Rusia sa se retraga. Dupa 259 de zile in care Ucraina nu doar ca a resistat, cu si a facut Rusia sa bata in retragere, Soigu anunta public acest lucru.

Domnia lui Putin incepe sa nu mai para eterna. Si, vorba unui film celebru (Cloud Atlas, clipul din link, minutul 4:22), “cineva deja crede asta” (chiar in Rusia).

Unul dintre cele mai bune (dacă nu cel mai bun!) articol pe care l-am citit pînă acum despre determinarea lui Putin de a merge pînă la capăt în războiul din Ucraina este scris de Mark Galeotti și traducerea o aveți aici (originalul aici). Autorul său nu mai merită nici o prezentare.  Și un excelent interviu cu el luat de Cristian Patrasconiu merită citit cu creionul în mână.

Articolul de azi spune, în esență, un lucru care este greu să fie negat: Putin rămâne fără opțiuni credibile.

Fidel principiului său “a escalada pentru a dez-escalada”, Putin NU este un planificator (un strateg), ci un vînător de oportunități (un tactician), de momente circumstanțial și norocos apărute pentru a se apropia de o țintă de care, altmiteri, nu știe cum să se apropie.

Citez din interviul din 8 august 2022:

Însă, în judo înveți cum luptă adversarul tău, și apoi cum (să) răspunzi. În esență: în judo, intri în ring, îți încercuiești adversarul, și cauți oportunități, iar în momentul în care sesizezi acele oportunități trebuie să lovești repede (iute), nu te poți opri să gândești „Ce s-ar putea întâmpla dacă … sau dacă…”, lovești! Și tocmai asta e abordarea lui Putin! Putin, în loc să creeze planuri strategice pe termen lung, are o idee vagă despre unde vrea să fie, care este visul său, se străduiește să creeze situații în care are multiple opțiuni diferite, dar apoi practic intră în ring unde vânează oportunități, și adesea, el vede o oportunitate care se dovedește a fi o eroare, dar tocmai asta e ideea: la Putin totul se rezumă la acțiune, ocolind gândirea meticuloasă. Și asta este una din problemele Occidentului: mereu încercăm să definim: care este planul lui Putin? Ca și cum cineva la Kremlin ar trasa un plan tactic foarte meticulos pentru, să spunem, dominarea Europei. Și pierdem o groază de timp întrebându-ne care este acel plan, când, în realitate, nu există un plan. Există doar o idee generală a ceea ce vrea el, pentru care zilnic se întreabă: ce pot face azi care m-ar putea apropia de ceea ce vreau?

Așa a fost în 2008 cu intrarea în Georgia, așa a fost în 2014 cu intrarea în Ucraina. Momente, oportunități, ocazii, nu planificare strategică de ani de zile. Sigur, a existat un oarecare nivel de pregătire, însă el a fost dat de contextul geopolitic (alegerile din SUA din 2008, refuzul NATO de a da un roadmap pentru cele două state la summitul de la Bucuresti din 2008, anexarea sudului Ucrainei dupa Euromaidanul care l-a fugarit pe Ianukovici in 2014) care i-a permis lui Putin să gîndească: “iată o ocazie de care pot și trebuie să profit!”.

Însă razboiul din Ucraina a intrat deja în a 7-lea lună și ocaziile nu se mai ivesc, dimpotrivă. Putin a incalcat pactul nescris cu rusii care l-a mentinut de 20 de ani la putere  (“Puteți să vă vedeți de viețile voastre în timp ce noi facem ce vrem pe scena internațională”)  si acest lucru este ca o suieratura pe un munte incarcat cu zapada. Va declansa efectul de avalansa nu in sensul ca oamenii vor iesi in strada masiv sa protesteze (desi mobilizarea rezervistilor e abia la inceput si nu stim cum se va desfasura mai departe), ci in sensul ca va semana indoiala in randul celor dimprejurul lui Putin: cat de departe sunt dispus sa merg, eu si familia mea, pentru a-l urma pe lider? Sunt eu dispus sa ma sinucid pentru lider, ascutand orbeste ordine despre care banuiesc ca mai jos, pe scara ierarhica, nu vor fi ascultate?

Nu am indoieli ca Putin va dori sa escaladeze mai departe si va da ordin sa puna fortele nucleare in alerta, ba chiar sa le ordone sa stea cu mana langa buton, asteptand ordinul sau final. Omul nu stie alta maniera de a actiona decat aceasta: escaladare pana in ultima clipa, convins ca Occidentul fricos va ceda (ca pana acum, de multe ori).

Intrebarea este daca oamenii de langa el vor fi dispusi sa mearga la fel de mult cat vrea el, pana in ultima clipa. Impresia mea este ca undeva pe lantul de comanda, cineva va clipi primul si zaua imediat alăturată va simți clipirea și o va transmite mai departe în zaua care urmează și așa mai departe.

Dacă de 7 luni nu ai cîștigat războiul (ba chiar se vede că îl pierzi), e o chestiune de timp pînă ce lanțul de comandă se va fisura, pentru că la un moment dat oamenii care îl alcătuiesc vor avea de înfruntat întrebarea care ține de instinctul de supraviețire: mor și eu odata cu liderul care comandă butonul sau mă salvez și dau naibii liderul?

Nimeni nu se poate pune cu instinctul de supraviețuire, nici măcar cel mai antrenat FSB-ist. O dovadă istorică și un nume în acest sens:  Vasili Arkhipov.

Deja s-a rupt lantul undeva jos. Socul se va propaga in sus, e o chestiune de timp.

Comparati, daca vreti, decizia lui Putin cu decizia lui Zelenschi de a cere ultimilor soldati din Azovstal sa se predea, pentru a ramane in viata. Soldati care, macar o parte, au fost eliberati zilele trecute. Torturati cumplit insa vii. Cand soldatii rusi mobilizati cu arcanul vor pricepe ca liderul nu le ofera nici macar calea rusinoasa a predarii la inamic pentru a ramane in viata, se va rupe nu doar o singura za, ci intregul lant.