Author: Cetatean


Rezultatele turului 1: România contrastelor

Bună dimineața într-o zi de luni, 5 mai, a doua zi după turul I al alegerilor prezidențiale. Dacă partidele tradiționale încă nu au înțeles până acum, iată că nu mai au nici o scuză: vremea lor a trecut. A trecut vremea “mobilizării primarilor” sau a “oamenilor noștri din teritoriu”. Dacă în noiembrie 2024, cel mai mare partid nu și-a putut trimite președintele decât pe locul 3, acum cele mai mari două partide și nu și-au putut trimite candidatul decât…tot pe locul 3. Este o contra-performanță notabilă care semnalează falimentul unui mod “clasic” de a gândi raportul cu electoratul.

Despre intrarea în turul al doilea a celor doi, Simion și Dan se pot scrie multe studii savante, însă trebuie să recunoaștem că este semnul clar al unei Românii a contrastelor, extrem de polarizată, în care recunoaștem (cu cifre) realitatea pe care o vedem zilnic în jurul nostru. Performanța unui independent real precum Nicușor Dan are egal doar în capacitatea lui George Simion de a capta dorința de schimbare a oamenilor care s-au săturat de modul regal-iohannian de a face politică (prin nepăsare și dispreț la adresa electoratului).

Votul de ieri este efectul celor 10 ani de mandat Iohannis. Este efectul “stabilității” si a “lucrului bine făcut”. Au intrat in turul al doilea președintele unui partid anti-sistem și un independent real. Între ei este o diferență foarte mare de voturi și de valori. Nimic nu putea fi mai opus decît cei doi calificați în turul al doilea.

Peste două săptămâni vom vedea care sunt valorile în care cred cu adevărat românii. Și dacă

4 mai 2025. Primul tur al alegerilor prezidențiale

Zi de prim tur al alegerilor prezidențiale în România. Urnele s-au deschis la ora 7 și se vor închide la ora 21, iar în Diaspora (noutate!) urnele se vor închide la ora locală care corespunde orei 21 din România. Din acest motiv în Diaspora programul de votare are 3 zile și deja ieri se depășise orice fel de record de participare.

Cum bine spunea Remus Ștefureac, cînd prezența trece de 9 milioane de votanți, nici un sondaj anterior alegerilor nu mai are relevanță.

Candidații s-au grăbit să voteze, fiecare după cum a considerat de cuviință. Am reținut declarația succintă a Președintelui actual al României:

”De ce sunt alegeri importante? E o perioadă complicată, iar vremurile liniștite au apus”, a declarat Ilie Bolojan la secția de vot.

El a continuat: „Președintele României va da direcțiile importante ale politicii noastre externe și de apărare. De acestea va depinde siguranța țării noastre. În plan intern, președintele va trebui să colaboreze cu majoritatea parlamentară, cu guvernul, pentru a recunostrui încrderea, pentru a dezvolta statul. Din aceste motive, fiecare cetățean responsabil care se prezintă la vot poate face istorie pentru România”.

Vremurile liniștite au apus pentru că oamenii au luat democrația drept ceva imposibil de pierdut. Ei bine, nu mai este așa. Avem candidați care nu fac nici un secret dadmirația față de regimurile autocratice, din lipsa de respect pentru valorile ocidentale.

Prezența la vot ne spune că românii sunt totuși interesați de viitorul lor. A priori, fiecare votează cu gândul la un viitor mai bun. Acum, ce înțelege fiecare prin viitor mai bun, vom vedea la noapte, cînd se vor număra voturile. Pînă atunci, nu uitați:

România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

La vot, România!

Dacă încă mai se mai mișcă (economia), taxeaz-o!

James Carville, consultantul lui Bill Clinton, avea o vorbă care a rămas în istorie: It’s the economy, stupid!

Traducerea acesteia în termeni politici ar fi cam următoarea: în bătălia dintre valori morale și cifre economice, înving întotdeauna cifrele economice. Oamenii sunt mai interesați de baza piramidei lui Maslow decît de vîrful acesteia, pentru că sensul de de la bază spre vîrf, și nu invers.

Sigur, putem avea și fenomene de disonanță cognitivă (un nume pretențios) în care oameni care trăiesc bine (economic) aleg un sistem de pseudo-valori care se dovedeste distructiv pentru economie. Exemplul cel mai la îndemînă este SUA, care descoperă acum, cu durere, că expertiza lui Trump în economie este la fel de mare pe cît era cea a alchimiștilor medievali de a preschimba plumbul în aur. In locul epocii de aur a economiei manufacturiere locale (la care se raportează inconștient Trump), va veni epoca Marii Recesiuni.

În momentul în care copiii americani trebuie să înceapă să se mulțumească în a avea de Crăciun doar două jucării, nu treizeci (vorba lui Trump), e clar că marele economist și negociator din fruntea statului trebuie sa isi actualizeze manualul de economie

Revenind la noi și la oile noastre, cînd deficitul este foarte-foarte apropiat de cel din perioada crizei din 2010, numai un marțian poate crede că nu urmează o corecție prin mărirea TVA-ului (care va reduce în mod automat consumul și va micșora volumul încasărilor la buget, adică măsura va avea un impact mai mic decît cel scontat de guvern) și prin creșterea impozitelor pe proprietate (căci, dacă românul are ceva, acel ceva trebuie taxat, conform logicii păguboase denunțate de Ronald Reagan intr-o sentință genială: “Government’s view of the economy could be summed up in a few short phrases: If it moves, tax it. If it keeps moving, regulate it. And if it stops moving, subsidize it“).

Asa incat in doua state in care economia este maltratată de indivizi care nu se pricep, ea sfîrșește prin a se răzbuna pe cei stupizi.

Legile economiei sunt non-negociabile pentru că ele se bazează pe legile comportamentului uman. Se poate incerca inginerie sociala (comunismul asta a facut timp de 50 de ani), insa pana la urmă ființa umană găsește o cale de a ieși de a reechilibra raportul între baza și vîrful piramidei lui Maslow. Este doar o chestiune de timp.

Toate politica nu este decît o încercare a unor indivizi care se cred mai deștepti de a vinde iluzia atingerii unor valori sociale dezirabile (atunci cînd economia merge prost) sau de a vinde iluzia unei economii mai prospere (pentru a masca caracterul distructiv al unor pseudo-valori care îi animă pe cei care caută puterea).

Totul e să ne dăm seama la timp a unde e iluzia și unde e realitatea. Iar cînd nu ne dăm seama, plătim din buzunarele sau de pe cardurile noastre, nu dintr-ale politicienilor. Conform unei alte vorbe geniale a lui Reagan despre politicieni :

They act like they’ve got your credit card in their pocket. And believe me, they never leave home without it.

Paștile, o sărbătoare continuă a iertării

Pastile nu sunt doar “una dintre sărbătorile mari” ale crestinismului (sau, cu alti termeni, unul dintre cele “12 praznice imparatesti”), ci Sărbătoarea Sărbătorilor, așa cum se cîntă în noaptea de Inviere.

Este, mai curand un fel de “oră exactă” a crestinismului, de la care si prin care se dă ritmul intregi vieti interioare a omului credincios. Si, din acest motiv, un credincios nu este doar cel care “crede” (si Petru credea si totusi s-a lepadat de Hristos!), ci mai ales cel care iartă, precum si Hristos a iertat celor care Îl răstigneau, nestiind ce fac.

Există insa mai multe măsuri ale lui Dumnezeu de a se raporta la greșelile oamenilor, iar acest lucru îl aflăm de  din rugăciunile Bisericii, care cere lui Dumnezeu: “slăbește, lasă, iartă greșelile robului Tău…”. Până să ajungă să ierte, Dumnezeu mai are două moduri de a trata păcatele omenești: slăbirea lor (adică bagatelizarea, ducerea în nerelevanță) și lăsarea lor (trecerea cu vederea, ocolirea lor).

Iertarea este suprema minune pe care Hristos o face în raport cu ceea ce este prea grav pentru a slăbi sau a lăsa.

Noi, oamenii, spunem adesea că greșeala unuia fata de noi este prea grava, prea ofensatoare, prea adanca, pentru a putea sa il iertăm pe acela. Oare asa sa fie? Dacă Dumnezeu Însuși iartă, noi să fim mai stricți ca El?

Oare nu cumva când nu iertăm, nu vorbește de fapt orgoliul din noi? Nu iertăm nu din cauza greșelii “mari”, ci din cauza orgoliului mare, aș zice eu. Un orgoliu pe care Dumnezeu nu îl are, din moment ce El însuși ne-a iertat, înviind de Paști pentru a ne dovedi că “din mormînt iertare a răsărit“.

Poate după Paști vom reuși, cu toții și fiecare dintre noi, “să iertăm toate pentru Înviere” (ar fi cel mai de dorit) și, dacă totuși nu putem (din pricina orgoliului nemăsurat), să ne mai trecem cu vederea greșelile unul altuia, slăbindu-le (în ochii noștri pe cele ale aproapelui) și lăsînd de la noi (pentru a nu-i mai reproșa aproapelui că ne-a greșit). Nu ne putem ridica la mărinimia divină, care iartă? Atunci măcar una dintre primele două măsuri să le imităm!

Și abia așa vom ști că suntem cu adevărat creștini care cred în Înviere în fiecare clipă, nu doar în cele trei zile de Paști….

Invierea lui Hristos văzând, să ne închinăm!

Dragi membri ai Comunității Politeia, din tara si din diaspora,

intrucat Sfanta Lumina a venit deja la Ierusalim astazi, in jurul orei 14:35, va spunem, din inima, cu bucurie!

Hristos a inviat!

Invierea

Pastile sunt sarbatoarea Vietii, caci Viata este totuna cu Dumnezeu, asa scrie in Evanghelia dupa Ioan care se citeste in noaptea de Inviere in toate bisericile:

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o (Ioan 1, 1-5)

În Învierea Mantuitorului își află viața noastră izvorul și începutul.

Insa, desi nu stim sa  definim viata, stim cu precizie ce este, prin aceea ca o simtim si o traim. Si despre ce simtim si traim, nimeni si nimic nu ne poate face sa credem ca ne inselam. Suntem vii, si acest lucru nu poate fi dezmintit de nici o teorie.

La fel cum suntem vii si o simtim, la fel suntem fii ai Domnului si inviati impreuna cu el.

Sufletul nostru o simte si o stie, desi mintea noastra, prinsa cu griji lumesti inutile, ne inseala adesea.

Invierea lui Iisus Hristos nu este doar un eveniment istoric care s-a petrecut candva, ci si un eveniment care depaseste si imbratiseaza istoria, caci el fost pregatit, din iubirea dumnezeiasca a Treimii, inca dinainte de facerea acestei lumi si de istoria ei zbuciumata.

Viata pe care o au oamenii nu este alta decat Viata cea primita de ei de la Hristos cel Inviat. Nu exista alta viata decat cea primita de la Hristos, si adevarata viata este cea traita impreuna cu El.

Zilele de Pasti nu sunt doar zilele in care ne amintim, praznuim si slavim Invierea lui Hristos, ci sunt si zilele in care dobandim si noi, prin jertfa dumnezeiasca a Fiului Intrupat, viata cera vesnica.

Sa nu uitam deci ca suntem fii ai lui Dumnezeu si sa nu ne comportam, in anul care vine, ca fii rispitori. Sa alungam din inimile noastre invidia, mania, ura, zavistia, dorinta de marire si alte patimi care ne fac viata noastra si a celor apropiati in chin. Sa iertam toate pentru Inviere (cum spune un cantec din slujba de la miezul noptii) si unul pe altul sa ne imbratisam, cu bucurie.

@Desy si @Cetatean ureaza azi tuturor membrilor Comunitatii Politeia, o sarbatoare a Invierii cu bucurie duhovniceasca, pace sufleteasca, liniste in familie, nadejde in viata vesnica !

Hristos a inviat, bucuria noastra, aici si in ceruri, amin!

Vinerea Mare – plânsul firii și așteptarea Învierii

Vinerea Mare este  vinerea in care intreaga fire plange punerea in mormant a Vietii, intristandu-se de de victoria (aparentă) uneltirilor celui viclean asupre Celui Drept.

Vinerea Mare este ziua in care puterile iadului se veselesc, crezand ca au scapat de Cel care invia mortii (dar pe sine nu poate sa se invie), de Cel care vindeca paraliticii (dar pe sine nu se coboara de pe cruce), de Cel care satura multimile in pustie (dar inseteaza si este adapat cu otet si fiere).

Vinerea Mare este ziua in care Fiul, asumand pana la capat firea noastra cea stricata prin pacat, o indumnezeieste prin unirea cu firea sa dumnezeiasca, miscand in mod natural vointa noastra omeneasca spre voia cea vesnica a Tatalui celui dintru inceputuri.

Nicaieri nu este exprimata mai bine ca in slujba Prohodului aceasta stare de suspendare a omului, identica starii de suspendare a Fiului Iisus de buna vointa si iubirea Tatalui celui de-a pururea vesnic.

Astazi Iisus (ca om) a baut paharul cel amar, facand vointa Tatalui, dar ca Dumnezeu adevarat  merge sa predice Invierea si celor din iad, care l-au asteptat de veacuri. Astazi moartea se pacaleste, crezand ca primeste un simplu om, insa Viata cea vesnica merge, prin Inviere, s aimbratiseze intreaga faptura.

Astazi cei adormiti ai nostri il primesc primii pe Mantuitorul, caci ei s-au ostenit mai mult decat noi.

Sa Il primim si noi, cu inimile curate, si sa simtim cu inima paradoxul de necuprins exprimat prin versurile care se canta in toate bisericile.

22În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind

Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Şi-ale  morţilor morminte s-au  deschis.

Ca un om, ai murit33
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
Şi din întunericul păcatelor.

Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.

Îngroparea-Ţi laud,
Patimilor mă-nchin;
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.

Hristos, in mormant, ne pregateste noua viata vesnica, sa inviem si noi odata cu El!

Mintea de pe urmă și anticamera acesteia

Pentru a avea o minte “de pe urmă”, trebuie sa ajungi la ea trecand prin etapa anterioara (a lipsei de minte). Caci, daca nu ar fi asa, nu degeaba s-ar numi mintea “de pe urma” (desi expresia se referă, originar, la cele din urma clipe ale vietii, dar apoi s-a generalizat la orice fel de situatie ce descrie o reusita tardiva sau un esec ce putea fi evitat in extremis, daca respectivul avea un dram de minte).

Or, politicienii nostri dovedesc din plin ca vor sa ramana blocati in etapa anterioara.

Nu e de  mirare sa vezi acest lucru din partea unuia care a stat 10 ani pe banii nevestei si care s-a trezit parasutat de un cuplu de sforari din PNL (ii identifica in mod clar Cristian Pantazi) pentru a prelua electoratul celor doua partide de la guvernare care au bagat tara in criza (politica si economica). Ma refer la PSD si PNL.

Nu e de mirare sa vezi acest lucru din partea altuia care stie ca singurul lucru realist posibil este sa isi cumpere timp la guvernare, agatandu-se de scaunul de premier, sperand ca va iesi presedinte un suveranist si ca majoritatea actuala va face scut in jurul palatului Victorie, pentru a oferi un simulacru de “contra-echilibru” al palatului Cotroceni.

Insa e de mirare sa vezi un candidat care se invarte acum in jur de 4-5% si care este invitat, indirect, la negocieri transparente (pentru a se retrage si a nu fragmenta votul in favoarea lui Nicusor Dan) mentinand o distanta tafnoasa si care foloseste…cui? Nu am vazut pana acum freo reactie din partea singurul candidat de la care avem pretentie de rationalitate si intelegere a binelui public (Elena Lasconi). Sper sa nu dureze prea mult pana intelege si domnia sa inevitabilul: ca orgoliul ei face rau tarii.

Personal, nu cred ca Ponta este pe locul al doilea, si nici nu cred ca Simion strange toate voturile lui Georgescu. Insa imaginea de ansamblu este aceasta: doi “suveranisti” vor scapa in turul al doilea daca  (cel putin) un candidat dintre cei de locurile 4 si 5 nu se retrage.

Antonescu…trebuie sa inteleaga ca ii prind bine inca 10 ani de somn. Slabe sanse. Baietii care l-au scos de la naftalina au ei alte intentii.

Insa Elena Lasconi are capacitatea de a intelege ca vine vremea cand barbatii si femeile in politica sunt masurati si masurate nu dupa imaginea lor de sine, ci dupa capacitatea  de sacrificiu, care va fi rasplatita indoit de electorat. Nu acum, nu imediat, ci pe termen mediu si lung. Campulung e un oras mic, la un moment dat Primaria aceea va deveni sufocanta si evolutia spre alta etapa a politicii nu se va putea face decat daca Elena Lasconi va fi dovedit deja ca stie sa inteleaga marele mize.

Mintea de pe urma nu trebuie asteptata sa vina…chiar la urma, nu-i asa?

Elena Lasconi, ajunge! Nicusor Dan, ne mișcăm și noi mai cu talent?

Cifrele nu sunt totul, dar spun multe. Anume, ca potentialul prezidentiabil al Elenei Lasconi a fost conjunctural si ca el nu rezista. Eu insumi am votat pentru ea deoarece am fost rational, asa cum rational a fost si Ludovic Orban (mare barbat, mare caracter!) care a inteles miza infimelor sale procente (insa fara ele, Lasconi nu intra in turul al doilea). Am sperat in sprintul la mustata al dnei Lasconi, am avut dreptate, la fel ca mine au gandit multe milioane de oameni si au propulsat-o in turul al doilea (gratie si efectului de transfer de voturi dintre Ciolacu spre Simion).

Insa acea conjunctura nu se va mai repeta.

Este greu sa ajungi pe locul 2 si la reluarea luptei sa fii printre ultimii. Sunt perfect de acord cu Cristian Parvulescu:

“Întrebat despre cifrele Elenei Lasconi, care este cotată la 3,9%, Cristian Pîrvulescu spune că asistăm la un „antifeminism feroce”.„Doamna Lasconi este atacată doar pentru că e femeie. Dacă e femeie, e slabă și trebuie să se ocupe de alte lucruri decât de politică”, explică profesorul”.

De aceea eu am indoieli ca ar fi castigat in turul al doilea, sau ar fi castigat la mica-mica distanta. In Romania misoginismul este mostenire de familie, am auzit inclusiv femei care considera ca alte femei trebuie sa “se ocupe de casa”. Insa in cazul de fata, despre Elena Lasconi nu pot spune decat ca nu intelege ca acum trebuie sa aiba si ea un moment Ludovic Orban. Cifrele ar cam trebuie sa ii arate acest lucru.

Cat despre dl. Nicusor Dan, as zice ca el inca nu a vazut reclama aceea cu Dorel si basculanta. 

El este ca Dorel pus la munca de partidele “pro-europene” ce au un candidat somnoros, care 10 ani a taiat frunza la caini (si care acum tocmai il vrea pe putinistul-chinezist Dungaciu “in echipa”).

Sa nu se astepte la vreun ajutor din partea lor in turul al doilea! Vor rasturna basculanta si vor rade de el, dar nu vor misca paiul!

Nicusor Dan trebuie sa ocupe spatiul mediatic (e greu! dar nu imposibil), incat oamenii sa stie ce gandeste el despre subiectul X, subiectul Y, subiectul Z. Campania de prezidentiale este o campanie intensa, care incepe cu mult inaintea perioadei legale, prin auto-prezentarea candidatului.

Si dl. Dan are ce prezenta despre sine si despre opiniile lui. Nu este destul sa fii votat ca alternativa la Simion, trebuie sa fi votat ca omul dezirabil in calitate de presedinte!

Deci, doamna Lasconi, e vremea sa intoarceti lui Nicusor Dan gestul facut de Ludovic Orban pentru Dvs.

Iar, domnule Dan, e vremea sa aratati ca va doriti realmente sa fiti cunoscut si votat, nu doar sa asteptati sa fiti votat. Putina straduinta nu strica, pentru vorbi aluziv si a nu spune direct  ca este vremea sa ambalati motoarele serios si sa treceti de la menuet la sârbă.

Educația “reformată” – elefantul din sufrageria suveranistă

Urmaresc de cateva zile, printre picaturi, site-ul Edupedu.ro, pentru ca din data de 31.01.2025, noul Ministru al Educatiei a pus in dezbatere publica planurile-cadru pentru clasele de liceu, altfel spus, ce discipline si cate ore vor studia elevii de liceu incepand cu anul scolar 2025-2026, incepand cu clasa a IX-a.

Si ma ingrozesc in fiecare zi, ca sa fiu sincer. De dimineata pana seara, singurele stiri pe care le vad pe acel portal specializat pe educatie aduc numai vesti “bune”. Cuvantul de ordine este “reducere de ore”/”disparitie” a unor discipline pe care nu credeai ca le vei vedea vreodata in aceasta situatie.

Disparitie completa a Limbii latine, reducere la o ora pe saptamana a Istoriei si Geografiei (pastrate doar la anumite clase!), reducere a limbii straine (a doua) la doar o ora pe saptamana (!), reducere a Fizicii, Chhimiei si Biologiei de la clasele de…Stiinte ale naturii, etc, etc, etc. De noaptea mintii, de iti este si frica sa mai deschizi portalul cu stiri din educatie.

Si, ca sa te linistesti, incerci sa gasesti ceva “optimist” si dai peste astfel de stiri:

După ciclu școlar, trei sferturi dintre elevii de școală primară participanți (74,96%) prezintă funcționalitate numerică, în timp ce 25% se încadrează la analfabetism funcțional (8% – situație de risc major).

Situația se schimbă în gimnaziu, unde doar 64,41% sunt funcționali numeric, iar 35,59% – analfabeți funcțional (17% – situație de risc major). Ea se agravează la liceu, unde aproape jumătate dintre elevii participanți (46,31%) se încadrează la analfabetism numeric funcțional, iar unul din cinci (21,69%) este în situație de risc.

Nivelul de analfabetism depășește jumătate dintre elevii participanți (56,56%) la nivelul clasei a X-a. În clasa a IX-a se apropie de pragul de 50% (48,51%), dar scade, în clasa a XII-a, la un nivel de sub 40%, similar celui din clasele a VII-a și a VIII-a.

Nu sunt glume, si nici cifre gresite. Invatamentul liceal produce, sistematic,  analfabeti functionali.

Si aceste cifre trebuie coroborate cu altele, din noiembrie 2024.

Astfel, 41% dintre românii născuți între anii 1990 – 2006 cred că dictatura ar fi un sistem politic bun pentru țara în care trăiesc, chiar dacă nu au experimentat niciodată un astfel de regim și au, probabil, informații în special din relatările părinților.

Si cu aceste cifre: 31% dintre votantii lui Georgescu sunt tineri intre 18 si 24 de ani.

Prima concluzie: a fost votat de o treime dintre tinerii care au vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, față de 8% dintre persoanele care au peste 65 de ani. Alegătorii de până în 44 de ani, l-au preferat pe Mircea Geoană, iar cei de peste 45 de ani l-au ales pe  Călin Georgescu, notează sociologul Remus Ștefureac.

Prin urmare, avem un elefant in sufragerie. In sufrageria suveranista. Acesta se numeste Sistemul preuniversitar (mai precis liceul) care produce analfabeti functionali ce vor vota cu Calin Georgescu sau cu alti candidati “suveranisti”, in timp ce ministrul David isi asuma, naiv/obtuz/habarnist planuri-cadru facute pe vremea Ligiei Deca, de oamenii ei si ai lui Sorin Cimpeanu.

A spus-o bine Ioana Ene Dogioiu: cum sa faci “reforma” cu oamenii lui Campeanu, ramasi secretari de stat, care au distrus orice urma de competenta, prin proiectul acela fanfaronic numit “Romania Educata” care a legalizat meditatiile pentru intrarea la liceele mari?! : “Mi-e foarte greu să înțeleg cum își imaginează dl ministru David că înconjurat de aceiași oameni care constituie o structură toxică și osificată a sistemului va putea obține rezultate diferite. Și cum își imaginează că aceștia nu se vor strădui să îi “lege șireturile” cu multe noduri pentru a dezactiva din fașă orice șansă de reformă“.

Si, in conditiile existentei acestui acestui elefant care calca in picioare bruma de democratie si de cultura europeana de dupa 1989, solutiile “echipei Deca” preluate la pachet de Daniel David constau in..vesnicele reduceri de ore si “flexibilizarea” planurilor-cadru, pentru ca elevii sa aleaga disciplinele care “le plac”.

Urmeaza sa vedem asadar, peste cativa ani:

 – pe fratii Tate predand  in curriculum-ul la decizia elevului: “Influencerii si femeile, curs de  imbogatire rapida“,

 – pe Dorian Popa predand “Cheluțu si moda canina. Curs veterinar aplicat“,

 – pe Alexia Eram predand “Finante-Contabilitate pe banii parintilor” iar

 – pe Cristela Georgescu predand  “Să țesem frumos firul divin. Curs de moașe pentru mamele minore”. Dacă asta “vor alege elevii”?

Altmiteri, un lucru trebuie sa retinem. Cu cat se reformeaza mai mult Educatia, cu atat ne afundam mai tare, ca tara.

Poate nu ar fi rau daca am copia ca atare un sistem educational de pe continent, de la o tara cu care avem legaturi cultural-istorice vechi: Franta, Italia…? Nu mai vorbim de tarile nordice, caci aceea sunt de pe alta planeta, iar sistemele de educatie din Coreea de Sud, Japonia sau Singapore sunt de pe alta galaxie!

« Previous PageNext Page »