Author: Cetatean

Urmaresc de cateva zile, printre picaturi, site-ul Edupedu.ro, pentru ca din data de 31.01.2025, noul Ministru al Educatiei a pus in dezbatere publica planurile-cadru pentru clasele de liceu, altfel spus, ce discipline si cate ore vor studia elevii de liceu incepand cu anul scolar 2025-2026, incepand cu clasa a IX-a.

Si ma ingrozesc in fiecare zi, ca sa fiu sincer. De dimineata pana seara, singurele stiri pe care le vad pe acel portal specializat pe educatie aduc numai vesti “bune”. Cuvantul de ordine este “reducere de ore”/”disparitie” a unor discipline pe care nu credeai ca le vei vedea vreodata in aceasta situatie.

Disparitie completa a Limbii latine, reducere la o ora pe saptamana a Istoriei si Geografiei (pastrate doar la anumite clase!), reducere a limbii straine (a doua) la doar o ora pe saptamana (!), reducere a Fizicii, Chhimiei si Biologiei de la clasele de…Stiinte ale naturii, etc, etc, etc. De noaptea mintii, de iti este si frica sa mai deschizi portalul cu stiri din educatie.

Si, ca sa te linistesti, incerci sa gasesti ceva “optimist” si dai peste astfel de stiri:

După ciclu școlar, trei sferturi dintre elevii de școală primară participanți (74,96%) prezintă funcționalitate numerică, în timp ce 25% se încadrează la analfabetism funcțional (8% – situație de risc major).

Situația se schimbă în gimnaziu, unde doar 64,41% sunt funcționali numeric, iar 35,59% – analfabeți funcțional (17% – situație de risc major). Ea se agravează la liceu, unde aproape jumătate dintre elevii participanți (46,31%) se încadrează la analfabetism numeric funcțional, iar unul din cinci (21,69%) este în situație de risc.

Nivelul de analfabetism depășește jumătate dintre elevii participanți (56,56%) la nivelul clasei a X-a. În clasa a IX-a se apropie de pragul de 50% (48,51%), dar scade, în clasa a XII-a, la un nivel de sub 40%, similar celui din clasele a VII-a și a VIII-a.

Nu sunt glume, si nici cifre gresite. Invatamentul liceal produce, sistematic,  analfabeti functionali.

Si aceste cifre trebuie coroborate cu altele, din noiembrie 2024.

Astfel, 41% dintre românii născuți între anii 1990 – 2006 cred că dictatura ar fi un sistem politic bun pentru țara în care trăiesc, chiar dacă nu au experimentat niciodată un astfel de regim și au, probabil, informații în special din relatările părinților.

Si cu aceste cifre: 31% dintre votantii lui Georgescu sunt tineri intre 18 si 24 de ani.

Prima concluzie: a fost votat de o treime dintre tinerii care au vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, față de 8% dintre persoanele care au peste 65 de ani. Alegătorii de până în 44 de ani, l-au preferat pe Mircea Geoană, iar cei de peste 45 de ani l-au ales pe  Călin Georgescu, notează sociologul Remus Ștefureac.

Prin urmare, avem un elefant in sufragerie. In sufrageria suveranista. Acesta se numeste Sistemul preuniversitar (mai precis liceul) care produce analfabeti functionali ce vor vota cu Calin Georgescu sau cu alti candidati “suveranisti”, in timp ce ministrul David isi asuma, naiv/obtuz/habarnist planuri-cadru facute pe vremea Ligiei Deca, de oamenii ei si ai lui Sorin Cimpeanu.

A spus-o bine Ioana Ene Dogioiu: cum sa faci “reforma” cu oamenii lui Campeanu, ramasi secretari de stat, care au distrus orice urma de competenta, prin proiectul acela fanfaronic numit “Romania Educata” care a legalizat meditatiile pentru intrarea la liceele mari?! : “Mi-e foarte greu să înțeleg cum își imaginează dl ministru David că înconjurat de aceiași oameni care constituie o structură toxică și osificată a sistemului va putea obține rezultate diferite. Și cum își imaginează că aceștia nu se vor strădui să îi “lege șireturile” cu multe noduri pentru a dezactiva din fașă orice șansă de reformă“.

Si, in conditiile existentei acestui acestui elefant care calca in picioare bruma de democratie si de cultura europeana de dupa 1989, solutiile “echipei Deca” preluate la pachet de Daniel David constau in..vesnicele reduceri de ore si “flexibilizarea” planurilor-cadru, pentru ca elevii sa aleaga disciplinele care “le plac”.

Urmeaza sa vedem asadar, peste cativa ani:

 – pe fratii Tate predand  in curriculum-ul la decizia elevului: “Influencerii si femeile, curs de  imbogatire rapida“,

 – pe Dorian Popa predand “Cheluțu si moda canina. Curs veterinar aplicat“,

 – pe Alexia Eram predand “Finante-Contabilitate pe banii parintilor” iar

 – pe Cristela Georgescu predand  “Să țesem frumos firul divin. Curs de moașe pentru mamele minore”. Dacă asta “vor alege elevii”?

Altmiteri, un lucru trebuie sa retinem. Cu cat se reformeaza mai mult Educatia, cu atat ne afundam mai tare, ca tara.

Poate nu ar fi rau daca am copia ca atare un sistem educational de pe continent, de la o tara cu care avem legaturi cultural-istorice vechi: Franta, Italia…? Nu mai vorbim de tarile nordice, caci aceea sunt de pe alta planeta, iar sistemele de educatie din Coreea de Sud, Japonia sau Singapore sunt de pe alta galaxie!

In SUA a revenit Trump la putere. 47 este noul 45, dacă e să numărăm președinții.

America devine măreață sau moare, pentru că de gâtul lui Trump și al familiei lui stau atârnate speranțele celor care cred că vor cunoaște o înflorire economică asemănătoare vremurilor lui Reagan. Au și americanii dreptul de a respinge o hologramă de stânga (Harris/Biden) pentru un “revenant” de dreapta (Trump). Vîrsta ultimilor doi președinți (însumată) îl face pe Matusalem invidios.

Vrabia din mâna e mai bună decât cioara din par, cu condiția ca vrabia să nu fie un corb mortuar al democrației.  Toată planeta își ține răsuflarea, în așteptarea măreției promise. Doi ani pînă la alegerile midterm, doi ani de zburdat fără frână pe câmpiile Constituției, în speranța că măreția promisă e la o aruncătură de ordin executiv distanță. După aceea, peisajul devine incert. Magnații tech (tineri) au doi ani să se joace cu mintea și fantasmele imobiliarului bătrân: haita de carnasiere rapace, cu averea dematerializată versus bătrânul imobiliar ce rostogolește mereu datorii. Fiecare speră să se folosească de celălalt.  Care pe care.

În România, hologramele călăresc valul din baltă și își fac selfie-uri de parcă ar fi în ocean. Ce nu face holograma pentru o poză care să pară reală?

Ce n-a spus Mihail Neamțu este că invitații participă la ceremonia de depunere a jurământului transmisă în direct într-o sală de baschet cu o capacitate de 22 de mii de locuri, Capital One Arena din Washington. Invitații n-au acces nici la Casa Alba, nici la Capitol Hill.

O altă hologramă e prinsă din urmă de trecutul în care și în oase al părinților săi, sau chiar de trecutul propriu, despre care ne spune o persoană informată (fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu):

A fost un episod ciudat în 2011, spre sfârșitul lui 2011, când zilele guvernării lui Emil Boc se apropiau de final și apoi în ianuarie 2012, când această propagandă insidioasă și cvasi mecanică venită de niciunde, îl clama ca viitor prim-ministru. Și anecdotic vorbind, am avut mai multe întâlniri cu președintele de atunci, cu domnul Băsescu și într-una dintre ele, l-am întrebat inocent, dar și îngrijorat în același timp, cine e personajul? Și președintele a fost foarte relaxat, „nu dăm atenție unor holograme, nu ne interesează așa ceva.”

Holograma Georgescu, care dă mereu declarații din mediul securizant al propriei sufragerii, se agită cam fără cap de o bucată de vreme. Grațiază oameni din funcția de simplu cetățean.  E grea povara mentală de a te vedea președinte neales, riști să ieși în afara Matrix-ului în care te-au băgat băieții plătitori de campanii. Culmea culmilor: holograma să deraieze, sub imperiul emoțiilor nestăpânite, de la scenariul impus.

Unul deja a deraiat deja, să vedem cînd va fi scos pe tușă (și trimis în tribune):

„Eu sunt un apărător al democrației, al statului de drept, al libertății și din acest punct de vedere, eu susțin că trebuie să avem alegeri libere, alegeri corecte și trebuie să respectăm voința românilor. Nu toate ideile noastre corespund cu ideile domnului Georgescu. (…) Noi ne-am dori mai multe baze NATO, nu doar baze americane în România, avem nevoie de securitate, avem nevoie să întărim actualele acorduri de securitate care au fost încălcate de către Rusia”, a explicat George Simion.

A început circul iluzoriu. Hologramele se mișcă incitant. Energia electrică e încă plafonată.

Pâinea se va scumpi, dar nimeni nu va observa, căci spectacolul e fascinant.

Nu pot sa  nu fiu de acord cu diagnostul pus de Cristian Pantazi in editorialul de ieri:  trăim într-un stat funciarmente mincinos și care nu respectă niciodată contractul social cu cetățenii.

Problema morală fundamentală e trădarea cetățenilor de către sistemul actual de putere. Cât timp rămân în funcții actorii vizibili Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu, minciuna se perpetuează. Societatea nu poate trece prin procesul normal de purificare, prin catharsis. Tensiunea crește, se acumulează, și va răbufni în moduri pe care doar le putem intui.

Iohannis a mințit electoratul promitand ca va tine departe de guvernare PSD-ul si ca va proteja Justititia, a facut exact pe dos.

Ciolacu a mintit electoratul ca va guverna consolidand economia si reducand cheltuielile publice (gluma secolului!), a facut exact pe dos.

Nu trebuie multe studii de economie pentru a intelege ca nu se poate guvernare la nesfarsit promitand continuu mariri de pensii si salarii, refuzand taierea pensiilor speciale (care se poate face in mod corect, constitutional, in asa fel incat CCR sa nu mai aiba ce obiecta), marind aparatul bugetar, inventand noi sinecuri, jupuind mediul privat si contrazicand prin fapte ceea ce afirmi prin declaratii pompoase.

In felul aceasta, doar pui carbuni sub oala de presiune si speri ca ea nu va face explozie. A facut deja explozie in primul tur al alegerilor, insa reprezentantii clasei politice traditionale nu inteleg ca tensiunea nu s-a disipat decat partial.

Ordonanta trenulet va face ca tensiunea sa creasca rapid, sub efectul unui stat consumator de resurse, care si-a dat arama pe fata: pentru a nu deraia economia, statul ia de la cei cinstiti si nici nu se atinge de clasa politica. Nu era deloc greu sa se aplice o reducere cu 25% a tuturor salariilor functiilor de conducere din intreprinderile unde statul e actionar majoritar. Si nici sa se reduca cu 25% numarul de posturi de conducere. Si nici sa se taie cu 50% subventia acordata partidelor (ca doar a trecut anul electoral). Insa mai bine sa se ia din economia reala, caci este mai usor, nu-i asa?

In felul aceasta, statul isi dovedeste natura butaforica (nu isi mai indeplineste de mult rolul social) de consumatoare de resurse reale.

Si decontul doar a fost amanat, pana ce presiunea din oala va rabufni, poate chiar mai tare.

Pentru ca, vorba lui Machiavelli, un fiu poate suporta cu stăpânire de sine moartea unui tată, însă pierderea moştenirii sale îl duce la disperare.

Si cine se atinge de banii oamenilor, nu ramane multa vreme in functie. Traian Basescu a invatat-o pe pielea lui, o va invata si Ciolacu in curand.

Dragi prieteni, din țară și diaspora,

Anul 2024 stă să se încheie, cu tot tumultul lui. Poate nu be dăm seama, dar a fost un an agitat nu pentru că am avut “campanie electorală”, ci pentru că este sfirsit de ciclu electoral si cei care timp de 10 ani au avut puterea ar vrea sa o mentina cu orice preț, dar chiar cu orice preț.

Și prețul facturii a venit: explozie de suveranism, decizii ale CCR complet extraordinare, răsturnări de situații care păreau bătute în cuie, etc. Anul 2025 care vine va avea o grea moștenire de gestionat: deficit bugetar imens, alegeri prezidențiale, clivaj social maxim (care se manifestă adesea în interiorul aceleiași familii), incertitudine geo-politică venită din SUA, etc.

Am senzația ca această clasă politică actuală este deja moartă, dar nu își dă seama. Politicieni vechi perpetueaza metehne și mai vechi și se miră că poporul virează înspre șarlatani. Ei bine, lecția este dură, dar e mereu verificată: demagogia și populismul nu au limită, mereu va apărea unul care va promite mai mulți bani, va vărsa lacrimi de crocodili mai mari, se va prezenta ca find mai patriot, va apăsa pe butoane mai sensibile.

Dacă noi credem că le-am văzut pe toate, ne înșelăm. Vom avea parte de adevărați strigoi înviați după 10 ani, puși să se lupte cu spectrul noului populism, în ideea că “lumea lor” va reuși să isi conserve privilegiile.

Avem insa si raze de speranță și aș vrea sa inchei acest ultim editorial din acest an urandu-vă tuturor să aveți parte de liniște sufletească și de detașarea care vă permite să înțelegeți că pînă si cele mai bune planuri ticaloșilor sunt ca pleava vînturată înaintea lui Dumnezeu. Da, vom trăi și la anul pe muchie de cuțit. Da, ne va fi frică pentru direcția europeană a României. Da, vor exista si in 2025 lupi in piei de oaie care ne vor plange de mila si ne vor cere (din nou) votul.

Insa, cred eu, exemplele si faptele bune nu vor lipsi.  Așa cum aparent micul sacrificiu de orgoliu al lui Ludovic Orban a contribuit decisiv la plasarea Elenei Lasconi pe locul al doilea (cîți politicieni ați mai văzut să facă precum Ludovic Orban?), tot așa – sunt convins – va veni și vremea in care un al politician de dreapta va face acelasi lucru pentru un candidat la președinție mai bine plasat și care să mențină cursul european al României. Smerenia face minuni, mai ales în politică.

Și, de aceea, vă îndemn pe toți ca, în  2025, să aveți puterea de a da dovadă de smerenie și de grijă față de aproapele nostru. Da, ne-am obișnuit să ne comparăm numai cu cei plasați mai sus ca noi. Însă nu uitați că adevărata comparație este cu cei mai sărmani ca noi, față de care noi mereu avem mai mult sau suntem mai bine plasați.

Dacă nu am făcut destul în anul 2024 pentru cei mai sărmani decît noi, să o facem în anul care vine, căci niciodată nu este prea tîrziu pentru a fi mai buni. Răutatea este mai ușoară, bunătatea este grea și cere eforturi. De aceea e nevoie de voință și statornicie.

@Desy și @Cetățean vă urează ca în 2025 să fiți mai buni, mai drepți, mai curați la inimă, mai puțin invidioși și mai mult credincioși! Și, dacă vom avea măcar puțin din aceste virtuți, vom primi mult mai mult decît cerem noi sau decît avem nevoie!

Un an 2025 cu multe bucurii în familie și cu pace în suflete!

Am avut ocazia să cunosc unul dintre marii duhovnici ai Romaniei. Azi, el este mutat in imparatia cea vesnica, dar a fost contemporan cu noi si nu a fost cunoscut de putini. Este vorba de Arsenie Papacioc (1914-2011), marele duhovnic care a fost si detinut politic in inchisorile comuniste. Si am decis sa aduc azi, in a doua zi de Craciun, una dintre cele mai frumoase predici ale lui, caci este de actualitate in aceste vremuri: Crăciunul, ca amintire a veșniciei din om.

„Cum am mai spus, după mine, Nasterea Domnului este cel mai mare eveniment al crestinătăţii: căci Dumnezeu s-a coborât în trup omenesc spre a mântui omenirea. Iisus Hristos ne-a încredinţat că suntem veşnici, nu în materie, ci în duh. Şi ca sufletele noastre au porţile Raiului deschise, doar să ne ostenim să ajungem până la ele. Prin post, rugăciune, nevoinţă, faptă bună… Dragii mei, nu e puţin lucru să ai sentimentul veşniciei în tine… Câţi însă mai conştientizează aceasta? Dacă am fi convinşi şi constienţi permanent că suntem veşnici şi că prin faptele noastre ne hotărâm locul în veşnicie – ori în chinurile iadului, ori în dulceaţa Raiului, adică în unirea deplină cu Dumnezeu -, atunci am fi mult mai chibzuiţi. Nu poţi fura, omorî, urî, dacă ştii că prin aceasta viaţa ta de după pragul morţii va fi numai lacrimă şi suferinţă. Şi nici nu te poţi teme de moarte dacă ştii că aceasta nu este decât adormirea trupului, pentru întoarcerea sufletului în Sânurile Domnului. Omul creştin ştie că trebuie să facă doar ceea ce-l mântuieşte, dar face şi altele, care-l osândesc.

Vă daţi seama ce-ar fi fost lumea fără Hristos? Bucuraţi-vă că S-a născut şi naşteţi-L mereu în inimile voastre. Cu El putem totul, fără Hristos nu putem nimic. Repetaţi-vă asta întreaga viaţă şi veţi greşi mai puţin, nu vă veţi mai teme şi veţi putea birui”.

Nu e obligatoriu sa fii crestin pentru a intelege ca faptele noastre au consecinte. Pentru cine crede in mesajul Evangheliei, faptele noastre au consecinte vesnice. Dar chiar si pentru cei care cred altceva, faptele noastre au consecinte...in aceasta lume.

Sentimentul vesniciei nu este un sentiment care se castiga usor, si de fapt este ceva foarte greu de dobandit, caci avem tendinta sa vedem lumea aceasta (si pe noi insine) intr-un soi de fragmentare continua.

Trecem de la o actiune la alta, de la o fapta la alta, de la conversatie la alta, ca si cand intre acestea nu ar exista o prea mare legatura, si uneori chiar credem ca legatura nu exista deloc. Un gest azi, un gest maine si unul poimaine, nu genereaza un lant de consecinte. Vedem adesea doar urmari izolate ale gesturilor noastre, nu percepem suita intreaga de efecte.

Insa, oare, nu cumva credem ceea ce ne convine si ignoram ceea ce nu ne place? Ne place ca efectele bunatatii celorlalti sa se intinda cat mai mult asupra noastra, insa noi nu ne gandim ca rautatea noastra se intinde asupra multora pe care nu ii cunoastem. Vrem sa profitam de efortul altora, insa noi nu facem nici unul pentru semenul nostru. Cerem altora sa respecte un cod care este benefic si pentru noi, insa atunci cand este randul nostru, incalcam codul. Pe scurt, actionam ca si cand am avea doar sentimentul vremelniciei, nu al vesniciei in noi.

Poate ca azi, de Craciun, ne vom aminti că, dintotdeauna, Hristos ne-a iubit si s-a intrupat ca  acel Prunc sfant venit sa ne arate noua imaginea vesnicei iubiri a lui Dumnezeu. Nu doar atunci, ci si azi si pururea.

Poate că azi, de Craciun, vom fi mai buni nu doar o zi, cu tot anul. Nu tot anul, toata viata.

Si poate ca azi ne vom aminti ca, daca vrem ca Dumnezeu să aibă o vesnica legatura cu noi, ar fi bine ca noi sa avem o vesnica legatura cu semenul nostru, care nu este altceva decat modul in care Dumnezeu Insusi ne apare in fiecare zi: in cel mai firesc mod, in cel mai apropiat fel, cu cea mai veșnică iubire.

Crăciun cu pace și bucurie!

Dragi prieteni, membri ai Comunității Politeia,

Zilele Craciunului nu inseamna  numai mancare si cadouri, ci inseamna, inainte de toate, minunea venirii Fiului Ceresc sub chip de prunc lumesc.

Asa cum spune Sfantul Ioan Gură de Aur, această minune, care nouă azi ne pare doar ceva ce se repetă an de an si ne da prilej de alergătură lumească spre treburile din afară, pentru cei vechi a fost o lungă asteptare plină de credința dinlăuntru:

“Ceea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă, s-a împlinit în ziua de astăzi: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim, iubiţilor! Aşadar, să nu fim nemulţumitori către Binefăcătorul nostru. După puterile noastre, toţi să-I aducem de toate: credinţă, nădejde, dragoste, înfrânare, milostenie, iubirea aproapelui. O, iubiţilor, viaţa noastră este scurtă; să fim treji şi să veghem! Să ne pregătim bine, să arătăm râvnă către toţi şi să fim băgători de seamă întru toate!” (Sfantul Ioan Gura de Aur).

Unde sunt cei care sustin mereu ca toată intelepciunea apartine doar scepticilor si ateilor? Unde s-a scris vreodata ca daca esti crestin trebuie sa fii fara bagare de seama?

Si tot Sfantul Ioan Gura de Aur ne arata cum Dumnezeu s-a ingrijit ca, prin mare sa intelepciune, sa conduca oamenii de la sensul vazut la cel nevazut, de la material la spiritual, de la ce este vechi la ce este nou, de la trăirea cea superficială în afară la veșnicia cea dinlăuntru dată de Dumnezeu:

“Dumnezeu lasă la o parte toate mărturiile vechi și, făcând mare pogorământ, îi cheamă pe magi pe o cale obiș­nuită lor: le arată o stea mare și deosebită de celelalte stele, ca să-i minuneze și prin mărimea, și prin frumusețea ei, dar și prin felul mersului ei… A vrut să-i cheme prin arătarea unei stele ca să-i înalțe cu mintea mai sus de propria lor gândire. Pentru că după ce i-a condus și i-a călău­zit și după ce i-a dus lângă iesle, nu le mai vorbește prin stea, ci prin înger. Așa au ajuns încetul cu încetul mai buni… S-a și ascuns steaua, ca magii pierzându-și călăuza să fie siliți să întrebe și astfel să facă tuturor cunoscută Naște­rea lui Hristos... Apoi steaua iar s-a arătat și s-a făcut aceasta ca să se afle de aici că nu era o stea ca toate celelalte, că nici o stea nu merge cum a mers aceasta. Și nu numai că mergea, dar mergea înaintea lor, îi trăgea după ea și-i călăuzea în miezul zilei”

Și să nu uităm că serbarea Crăciunului înseamnă bucuria trăirii paradoxului:

O fecioară… naște

O fecioară dă viață… Celui mai presus de ființă

Pentru Fiul cel veșnic oamenii nu au găsit alt cămin decât… o peșteră

Îngerii și oamenii… cântă împreună

Niște astrologi  care venereau stelele…sunt călăuziți de o stea spre Fiul cel dumnezeiesc.

Dumnezeu cel veșnic…se arată pentru noi ca un prunc.

Și aș mai putea continua, dar mă opresc, pentru că și așa este destul. Să nu uităm un lucru: Nașterea Domnului este o sărbătoare paradoxală nu doar prin faptul că Dumnezeu a venit în lume într-o formă în care oamenii o pot înțelege (sub forma unui prunc nou-născut), ci mai ales prin faptul că în lumina ei, tot ce este paradoxal a devenit atât de natural.

Azi, de Crăciun, suntem încredințați că există un Dumnezeu care nu a rămas distant în ceruri și nu s-a mulțumit să transmită 10 porunci în Vechiul Testament, ci s-a întrupat sfidând logica, arătându-se ca prunc, acceptând să trăiască viața noastră și să ne arate că se poate trăi în mod firesc o existență care depășește orizontul limitat al vieții noastre, adică urmărind doar voia Tatălui, așa cum proorocii glăsuiseră.

Poate că noi azi ne gândim că a fi creștin implică a face asta, sau asta, sau asta… Nu, a fi creștin nu implică a face, ci a fi. Sau, mai bine zis, implică a trăi paradoxul în fiecare clipă a vieții tale.

Sau, cum adânc spune un rar cântec modern care este inspirat de cea mai adâncă teologie, a înțelege că Fecioara Maria, când își săruta micul copilaș, de fapt săruta… chipul lui Dumnezeu celui Nevăzut (Coloseni 1,15)

Hristos s-a născut și pe noi ne-a adus de la viața cea trecătoare în afara noastră spre pacea dinlăuntru, adusă de Hristos cel născut în iesea din Betleem!

@Desy si @Cetățean vă îmbrățișează pe toți și vă urează o sărbătoare în familie cu bucurie, pace, liniște și credință în grija nepieritoare a Domnului cel Născut din Fecioară!

Au trecut 15 ani de la celebra replică a părintelui FNI și de la mai celebrul anunț că Nicolae Popa, omul lui SOV, a fost capturat în Indonezia in plina campanie electorala din 2009 și adus la București abia in 2011.

„Avem un stat slab şi nişte moguli puternici”, i-am spus lui Sorin Ovidiu Vântu, la care a răspuns: „Întăriţi-vă statul!”. M-am blocat şi am spus: „Asta şi încercăm!”.

Si, din articolul lui Tolontan scris atunci, in 2009 (un jurnalist care a mancat banii lui SOV, sa nu uitam), am retinut explicatia furnizata de jurnalista Naomi Klein despre mogulii de atunci (Vantu, Patriciu, Voiculescu):

După ce îi simţi pe atît de solarii şi de sigurii moguli din România, ceva te îndeamnă să te gîndeşti la incertitudinile şi la pesimismul lui Naomi Klein. „Ei folosesc momentele de traumă colectivă pentru întreprinderea unor proiecte radicale de inginerie socială şi economică”, scrie canadianca în ultima carte, „Doctrina şocului”, apărută în România la editura Vellant.

Suntem în 2024 și tocmai am asistat la o tentativă aproape reușită a unui proiect de inginerie socială și geo-strategică de a deturna Romania de pe orbita ei europeană și euro-atlantică, cu ajutorul noilor tehnologii (care nu erau disponibile in 2009) și prin manipularea unor momente de traumă colectivă: pandemia, șocul partidelor populiste din Europa de vest, batjocorirea speranțelor legitime ale poporului de către partidele tradiționale și președintele Iohannis, inegalitatea financiară accentuată, etc. Lista ar putea continua, dar m-aș opri la două cauze producătoare de traumă care au fost exploatate in acest proces electoral viciat.

1) Supra-dimensionarea păturii “speciale” a statului, care a ajuns să se preocupe mai mult de ea și de privilegiile ei decît de apărarea statului. De la pensii faraonice la implicarea pe față în viața politică, pătura de speciali a urmărit scopuri meschine, de a ajuns ajuns să vireze înspre naționalismul ceaușist, fascisto-legionaroid și anti-NATO (fie fiind penetrată de “vechii speciali” aflați acum oficial la pensie, fie dezvoltînd în sînul celor activi această tendință – nu pot estima acum care e dozajul corect). Furia poporului contra concubinajului intre specialii din sistem si clasa politica (ambele paturi ultra-ghiftuite si sfidatoare) este legitimă.

2) Abandonul funcției de reprezentare de către Președinte, care a lăsat gol locul celui care vorbește cu poporul și, în numele poporului, cu statul, ca mediator între stat și societate. Odată funcția aceasta lăsată goală, impostorul a ocupat-o fără nici o dificultate. Nevoia paternalistă era acolo, scaunul era gol, așadar mesia putinist din Austria care venea pe calul alb a fost primit cu brațele deschise. Descărcarea furiei s-a produs odată la parlamentare (prima traumă) dar s-a produs încă o dată la turul I (a doua traumă) și, fără a ști vreodata cum s-ar fi terminat turul II, cred că nimeni nu se poate împiedica să se intrebe dacă nu cumva oamenii, în furia lor, ar fi mers pînă la sinucidere politică, punînd impostorul în locul Președintelui.

Decizia CCR de ieri (si sunt de acord cu Vlad Perju, un constitutionalist respectabil, printre putinii pe care ii stiu, alaturi de prof Stefan Deaconu) vine ca un croșeu disperat și salvator dat de un boxer cu o secundă înainte de a se prăbuși sub pumnii adversarului.

Cei 10 ani de mandat ai lui Iohannis pot fi acum definitiv descriși ca un lung șir de decizii de slăbire a statului moștenit de la Băsescu, slăbire la care însăși CCR a pus umărul cu vioșie, în epoca Dragnea-Dorneanu și care ar mai fi continuat și sub fesenistul Marian Enache, dacă nu era cineva care să strige de pe margine Curții: cum e să știi că decizia de validare a alegerilor va fi ultima pe care o vei lua, căci de acum încolo nu vor mai fi nici partide politice și nici garanții de securitate NATO?

(Că a fost o voce interioară a judecătorilor, că a fost o voce din eter, nu vom ști niciodată).

Evident, rămîne posibilă și varianta pesimistă, în cheie mai politică. Nu vom sti niciodată dacă decizia CCR este o victorie a la Pyrrhus sau o infrangere a la Pyrrhus. Uneori Dumnezeu are un mod aparte de a interveni in istorie: cu mîna oamenilor ticăloși sunt luate decizii care feresc de o ticăloșie și mai mare sau care doar… o amînă, așteptînd ca statul să se intarească contra inamicilor din interior si din exterior.

Tragem linie:

– reacțiile furioase dinspre est ne arată că decizia CCR este corectă în spirit, chiar dacă acest spirit poate fi deturnat (ca în speța Șoșoacă) în viitor.

 – reacțiile TikTokerilor care fug peste granita ne arată ca procesul electoral nu a fost corect, pentru ca statul era slab si impostorul a profitat.

 – reacția la cald Elenei Lasconi ne arată că ea percepe aceasta anulare ca o sansa nemeritata acordata lui Ciolacu, care era deja decis de Sistem ca fiind castigatorul, la lupta cu Simion, iar Lasconi nu trebuia lasata sa fie (oare ar fi reusit?!) beneficiara duelului disperat cu Georgescu.

– reactia partidelor vechi ne arata ca nu au inteles nimic din lectia primita (Bolojan candidat prezidentiale din partea PNL, ca iepure pentru Ciolacu si contra-candidat Lasconi?!)

 – reactia lui Iohannis ne arata ca e interesat doar de prelungirea mandatului.

A doua sansa nu mai primim.

Statul a primit o vitamina cu care s-a intarit temporar, maladia insa nu a fost vindecata si pandeste momentul sa atace iar.

Elena Lasconi are responsabilitatea de a nu irosi imensul capital de notorietate, simpatie si speranta.

Are trei luni sa convinga in mod rational si pe cei care ar fi votat-o doar din disperare si care trebuie sa o voteze cu convingere data viitoare.

Pe măsură ce scamatoria pusă la cale de Rusia, pe TikTok, se face cunoscută în întreaga țară după desecretizarea tardivă de către CSAT a documentelor ce nu mai au nevoie de nici o interpretare, măștile puse cu dibăcie pe chipul candidatului manciurian cad una cîte una și adevărata lui natură se dezvăluie.

Nu mă refer la ignoranța crasă și banalitățile grosiere spuse cu aer profetic, ci mă refer la adevăratele planuri: fără scut la Deveselu, prietenie cu ursul rusesc, refuzul de a ajuta Ucraina, naționalizarea proprietății private, îndoctrinarea oamenilor, readucerea legionarismului și desființarea partidelor.

Oamenii încep să resimt frică și, pentru prima dată, își dau seama că ceea cea ce părea un candidat anti-sistem este de fapt un candidat anti-România. Lucrurile nu mai sunt luate în ușor iar aparentul aer bonom am mincinosului care își arogă titluri false s-a transformat într-un rânjet pe care se străduiește să și-l ascundă, fugind de orice comunicare cu presa. Ciracii săi deja amenință cu violența și cu deființarea instituțiilor democratice. Nu mai e nici o îndoială că bunicuțul acela “iubitor de neam” este de fapt altcineva, în realitate. Un lup in piele de oaie.

Însă, azi mai mult ca niciodată, nu trebuie să uităm două lucruri:

 – că tabără votanților lui nu este omogenă și, în afară de cei realmente vrăjiți de o relație toxică din care nu prea au scăpare, există și oameni care l-au votat din neștiință, din vot de protest, din dorința de a pune ștampila pe un “independent”. Și aceștia resimt frica și, poate, își dau seama că saltul în necunoscut alături de un personaj mesianic ce refuză să dea ochii cu presa ar fi prea mult și nu merită riscul. Baza lui de votanți nu este omogenă și compactă. Sociologic, nu are cum să nu aibă fisuri.

 – că acest popor a dovedit, în clipe grele, că are nebănuite rezerve de curaj și bună credință, știind să aleagă răul de bine și neghina de grâu.

Eu cred (nici nu pot altfel) că cei care până acum nu s-au implicat, se vor implica la al doilea tur. În 2014, am avut în al doilea tur o prezență la vot aproape 11 % mai mare decât în primul (53,17 % vs 64,11%). Este drept că atunci Diaspora vota altfel, însă totuși, acest popor a găsit pentru Iohannis încă …33,37% în raport cu primul tur (în care acesta avea o deficit de 10% voturi față de Ponta).

A fost o enormă rezervă de voturi pentru a menține această țară de partea bună a istoriei.

Și refuz să cred că această rezervă nu există și nu se arată exact când este nevoie, mai ales că vraja toxică s-a rupt.

Candidatul nu este decât un balon gol de săpun umflat de forțe estice iar balonul s-a spart. Târziu, dar s-a spart. Omul vrea nimic altceva decât puterea absolută, iar nu binele poporului pe care îl amăgește. Este imposibil ca informațiile din documentele CSAT să nu se fi rostogolit în presa și în discuțiile dintre oameni, chiar și între aceia care, de regulă nu vin la vot. Nu cred că rămâne cineva nehotărât, citind acele informații. Nu are cum.

Dacă în 2014 s-a putut, trebuie să se poată și în 2024. Va fi bine. Să nu ne fie frică!

Minciuna poate că sprintează, dar adevărul câștiga maratoane.

(P.S. Tocmai am convins doi oameni care nu voiau să vină la vot să își schimbe decizia și să voteze pentru Europa).

Sunt printre cei care au criticat public decizia CCR legată de interzicea candidaturii Dianei Sosoaca, si imi mentin si azi pozitia: CCR a gresit. A interzis o candidatură doar pentru că un candidat făcuse niște declarații.

Insa, facand aceasta, a scris totuși cîteva lucruri bune în Hotărîrea nr.2, din care citez:

Curtea mai evidențiază faptul că evaluarea constituționalității candidaturii este o obligație a sa în raport cu cetățenii, asigurând, astfel, constituționalitatea procesului electoral prin raportare la criticile de natură legală sau constituțională pe care le poate formula orice alegător. De altfel, Curtea mai observă că legiuitorul a stabilit o sferă foarte largă de subiecte de drept care pot formula contestații în această procedură, practic o actio popularis, aspect care demonstrează responsabilitatea Curții Constituționale în protejarea valorilor democratice ale statului și a societății românești.

Democrația constituțională – fundament și reper al statului român – este incompatibilă cu arbitrariul, voluntarismul, manifestările extremiste și bunul plac. Folosirea abuzivă a funcției sau a imunității asociate acesteia nu poate rămâne fără sancțiuni în plan constituțional. Orice candidatură care, prin  programul politic promovat și declarațiile de poziție realizate, contestă ordinea constituțională, opțiunile fundamentale ale poporului român și cerințele democrației poate și trebuie examinată de Curtea Constituțională sub aspectul verificării constituționalității sale, la sesizarea subiectelor de drept prevăzute de lege.

[…]

În consecință, Curtea reține, raportat la actele și faptele descrise de contestatori și reținute la paragrafele 7-14 și 22 ale prezentei hotărâri, că înregistrarea candidaturii doamnei Diana Iovanovici Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024 încalcă condițiile de eligibilitate prevăzute de dispozițiile constituționale ale art.1 alin.(3) și (5), ale art.82 alin.(2), corelate cu cele ale art.148 și 149, cu referire la valorile democrației, la statul de drept, la respectarea Constituției corelate cu garanția politico-militară a acestora, respectiv apartenența României la UE și NATO. Astfel, Curtea va admite contestaţiile formulate și va anula Decizia Biroului Electoral Central nr.18/D din 3 octombrie 2024.

Așadar, pe Diana Șoșoacă au scos-o din cursă pentru declarații mai puțin periculoase decît cele făcute de Călin Georgescu. Au lăsat să treacă new-agist-ul pe sub radar și au blocat o momeală. Au muscat momeala, s-au pacalit.

Însă, așa cum remarcă bine Ioana Ene Dogioiu, CCR nu și-a spus ultimul cuvînt.

“Dl Georgescu a declarat cheltuieli zero de campanie, iar documentul SRI aduce dovezi că a mințit.

Decizia CCR 408/2020, cea mai recentă pe această temă, a stabilit “că obligaţia depunerii raportului financiar (…) reprezintă o condiţie procedurală pe care o persoană care a intrat într-o competiţie electorală trebuie să o îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi aleasă în funcţia pentru care a candidat. Cu alte cuvinte, legea instituie o condiţie suplimentară, ulterioară procesului electoral, dar în strânsă conexiune cu activităţile pe care acesta le implică, condiţie de a cărei îndeplinire depinde validarea mandatului în funcţia publică electivă.”

CCR are două variante, dintre care una obligatorie și una opțională.

1. Varianta obligatorie: indiferent de rezultatul alegerilor, declară candidatura lui Georgescu invalidă, în lumina documentelor de la CSAT (care, a propos, trebuiau să fie deja pe masa CCR la ședința din data de 2 decembrie!), pe motiv că a mințit sub semnătură în legătură cu banii de campanie (ZERO lei).

Or, CCR, ca garant al respectării Constituției, nu poate valida un candidat care declară repetat ca nu va respecta Constituția și, mai ales, încalcă legea 334/2006.

“Candidaţilor declaraţi aleşi nu li se pot valida mandatele dacă raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale pentru fiecare partid politic sau candidat independent nu a fost depus în condiţiile legii”

Poate că alegătorii pot fi păcăliți, dar o Curte, nu are voie să se lase înșelată de doua ori!

Nu discutăm aici despre neconcordanța unor cifre declarate cu altele reale, ci despre o minciună evidentă, anume desfășurarea unei campanii cu ZERO lei, ceea ce este absolut fals, cata vreme un cetățean a dat sute de mii de euro pentru campania lui Georgescu, o arată documentele bancare de la CSAT, obținute de la Tik Tok.

2. Varianta opțională: se întrunește rapid, fiindcă a fost deja sesizată (sau va fi azi) și analizează declarațiile explicite ale lui Călin Georgescu, declarații care contravin Constituției (articolele 148 si 149) și care afirmă, fără echivoc, că un viitor președinte Georgescu (Doamne apără), nu va respecta obligațiile ce incumbă României ca membru UE și NATO.

(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2) .

Prin urmare, nu trebuie așteptat pînă cînd un posibil președinte încalcă de facto Constituția, ci trebuie împiedicat să o încalce, fiind activabil articolul 394 din Codul Penal:

Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:

c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;

d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale,

se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 385 şi art. 387-391 se pedepseşte.

Prin urmare, DIICOT poate decide că sunt aplicabile prevederile art 393 (care sancționează tentativa) și poate sesiza CCR, avand ca obiect anularea candidaturii lui Georgescu chiar înainte ca aceasta sa treacă de la tentativă la faptă.

DIICOT, ai dovezile de la CSAT, ai articolul 393 din Codul Penal, ce naiba mai astepti?!