Sunt zile in care iti dai seama ca libertatea gandului si a cuvantului, valori constitutionale pentru care au murit eroi ai neamului, este o povara prea mare pentru unii oameni care sunt si membri de partid. Pentru acestia, gandirea si limba sunt intortocheate si sucite (expresia consacrata in politologie – limba de lemn – este prea slaba pentru a descrie modul in care ei isi autosiluiesc propria minte pentru a nu spune public ceea ce gandesc, de fapt, in privat). Paradoxul este ca, pe cat de mare e efortul de camuflare, pe atat de vizibil este efectul de transparentizare a gandurilor ascunse. Un cititor fara mari apetente politice remarca impostura chiar de la o prima lectura.
Luati, de pilda, cazul secretarului general al PNL. Ilie Bolojan de la Oradea, altmiteri om gospodar (oradenii pot confirma), caruia un politruc ca Mihai Voicu (presedintele Comisiei de Cod Electoral, cel care a negociat cu PSD-ul si a dat semnalul pentru votul intr-un singur tur) i-a cerut demisia. Lasand la o parte lipsa de bun simt a politrucului de Bucuresti (cand, unde si cu cat a castigat vreodata la vot Mihai Voicu, de isi permite sa ii ceara demisia unuia ca Bolojan?!), nu ma pot impiedica sa nu remarc atitudinea la fel de schilodita mental a unuia ca Bolojan, care acorda azi un interviu pe Ziare.com. Sunt acolo semne clare ale unui comportament pe care nu degeaba Ioana Ene Dogioiu il socotea demn de psihiatrie. Ea nu se referea la Bolojan, ci la partidul din care face parte, insa Bolojan ofera o excelenta simptomatologie in vivo pe care vreau sa v-o prezint.
Iata doar trei exemple:
Primul. Despre alegerea primarilor intr-un singur tur (cu italic sunt marcate intrebarile reporterului)
“Regretati faptul ca PNL a fost de acord cu alegerea primarilor intr-un tur?
E drept ca PNL a votat legea, dar in conditiile in care a fost o negociere ca presedintii de CJ sa nu mai fie alesi in mod direct. Sistemul acesta e clar ca il avantajeaza pe cel in functie.
Crin Antonescu a recunoscut ca a fost o intelegere exact in acest sens intre PSD si PNL.
Nu sunt parlamentar, nu am toate datele, dar e clar ca PNL avea la data respectiva niste variante de vot si probabil a fost un compromis la care s-a ajuns, nu am toate datele.
Fiind o lege atat de importanta nu ati luat decizia in partid?
Nu”.
Incercati sa intelegeti…daca puteti! Omul de fapt regreta de mama focului ca a trecut acea lege (si nu isi permite “luxul” de a spune verde adevarul: ca legea a fost votata de parlamentarii PNL doar la indicatiile centrului, fara fi consultata baza partidului din tara, desi se stia ca sistemul il avantajeaza pe cel in functie (adica, de regula, pe pesedisti). Ce frana mentala il impiedica sa recunoasca acum, cand urnele au dovedit-o, ca legea a contribuit masiv la esecul candidatilor PNL, care s-au vazut lipsiti de posibilitatea de a bate, in al doilea tur, candidatii PSD? Va spun eu: sacrosanta “disciplina de partid”, adevarata piatra e moara de gatul unui primar care castiga cu scor de maidan si caruia un politruc precum Voicu ii cere demisia!
Al doilea exemplu:
“Deci pentru rezultatele din judete nu e responsabila direct conducerea de la centru. Dar in lumea politica pot exista si asumari de raspundere legate de anumite rezultate proaste cum au fost in Bucuresti.
Conducerea da tonul.
E adevarat, dar acest aspect de co-presedintie nu ne face bine. Si unul dintre lucrurile pe care le-am solicitat este sa avem presedinti unici peste tot in Romania pana la jumatatea lui iulie.
De ce nu si la nivel national, printr-un congres extraordinar?
E o decizie care tine de cei doi co-presedinti”.
Sfanta schizofrenie! In tara, la nivel local, nu “face bine” sa existe in fiecare organzatie o conducere bicefala, cu doi co-presedinti (unul de la PNL si unul de la PDL). Faptic si juridic, Bolojan are dreptate. Cand insa ajunge la nivel central, omul isi inghite limba: cum sa ceara el cuplului de comici ai ecranului, Blaga si Gorghiu, sa aplice politica din tara si sa se dea, unul dintre ei, la o parte?
Cand vine vorba de sefii cei mari, vocea parca ii devine suava si edilul Oradei calca atent pe cuvinte…”este o decizie care tine de cei doi co-presedinti“. In traducere: seful (oricat de incompetent) decide cat sta in fruntea partidului ca sef, noi doar ne supunem, umili. Om fara coloana… daca unul confirmat in alegeri, de electorat, se comporta asa cu sefii de la Bucuresti, ganditi-va la cei care asteapta functii!
Al treilea exemplu si cel mai savuros pentru simptomul unei splitari mentale greu de ascuns:
“Senatorul Cristian Bodea, chiar din Bihor, ar putea fi exclus din partid practic pentru atacuri la conducere si la presedintele Iohannis, adica pentru un delict de opinie. Sunteti de acord?
Intr-un partid politic, e o anumita disciplina. Cand luarile tale de pozitie afecteaza partidul, ele au un anumit efect.
Nu ar trebui sa evaluam in primul rand daca sunt critici intemeiate?
Daca totusi vrei sa faci parte dintr-o echipa si vrei ca lucrurile sa mearga bine, nu faci rau echipei ca sa-ti faci imagine. Daca discuti intr-un sediu de partid, nu inregistrezi si apoi o dai pe surse. Asta e boala in politica romaneasca. Nu se pot obtine rezultate decat in echipa. Si la Oradea am castigat o echipa.
[Nota Politeia: putin mai sus, in interviu, el tocmai spusese: “Din punctul meu de vedere, din discutiile care au avut loc, au reiesit multe observatii. In Bucuresti trebuie sa venim cu o garnitura noua de oameni. Dupa un timp, fiecare acumuleaza o uzura si vine o vreme cand e nevoie de chipuri noi. In Oradea, din 14 consilieri locali pe care i-am avut, au ramas 6.]
O, zeule Asclepios! Omul scoate la inaintare marota oricarui politruc, anume “nu faci rau echipei de care apartii”, spune ca la Oradea a “castigat cu o echipa”, uitand ca anterior se plansese ca “echipa” s-a uzat si ca electoratul a sanctionat-o drastic (decimand consilierii locali din PNL, de la 14 la 6)! Asa disonanta cognitiva, mai rar!
Pai cum sa nu ii dai dreptate comentatorului care diagnosticheaza tot PNL-ul ca fiind in drum spre psihiatrie? Politrucii se lipesc vesel unii de altii si isi tin cald reciproc, se amagesc cu “disciplina de partid” si cu obligatia de as-si spala rufele murdare in famiglie (nu care cumva sa transpire ceva in presa!), insa, de fapt, la adapostul famigliei, musamalizeaza totul si incearca apoi sa prosteasca electoratul cum ca gata, s-a facut “reforma interna”. Aiurea reforma! De planul anuntat anul trecut de Blaga de a decapita conducerea ultimelor 10 organizatii cele mai slabe la alegeri s-a ales praful, intrucat conducerea centrala a cazut la pace cu ele. Acestea si-au pastrat sefii iar aceia nu mai cer demisia lui Blaga si Gorghiu.
Sociologic vorbind, platitudinea asta vehiculata de toti politrucii, cum ca “discutam in partid” se explica prin tentatia oricarui in-group de a se apara de ceea ce el percepe drept un out-group care ii ameninta coeziunea si omogenitatea interna. Numai ca in cazul partidelor romanesti, ele pun aceasta placa ori de cate ori se aduce vorba de reforma si de deschidere spre cerintele electoratului. Imediat ce se simte miros de critica din partea electoratului, membrul in-group-ului care da glas acestei critici este stigmatizat ca adversar al intregii gasti si ceilalti trag rapid carapacea “discutiilor in partid”. In fapt insa, partidul se comporta de parca electoratul i-ar fi adversar si orice critica ridicata din societatea civila si preluata de vreun membru mai sensibil este stigmatizata ca fiind “atac la partid”. Aceasta (si nu alta!) este ratiunea pentru care se pun la punct unul pe celalalt cu vechea placa ruginita “discutam in partid, nu in afara”.
Frustrarea ca balivernele lor expirate nu au fost crezute si ca nu au fost votati a exprimat-o cel mai bine Alina Gorghiu:
“Este limpede pentru toata lumea ca la Bucuresti scorul este dezamagitor. Analiza pe care o vom face va arata pasii pe care trebuie sa ii facem pentru a recupera electoratul de dreapta. Nu vom reusi altfel decat prin continuarea reformei interne, vom reusi prin continuarea fuziunii si lucrurile vor fi finalizate in scurta vreme. Am si un destul de mare regret, am constatat ca discursul anticoruptie pare sa fi fost invalidat in multe locuri in Romania si acest lucru ar trebui sa ne puna pe ganduri”.
Care “continuare” a reformei interne? Astia mereu o tin intr-o “reforma interna” si mereu aduc aceleasi figuri obosite. Ieri Blaga il cerea pe Predoiu premier (?!) iar zvonurile il dadeau pe Cristian Busoi (?!) ca interimar la Capitala. Blaga si Gorghiu sunt cele mai bine dovezi ale “reusitei reformei interne”!
Sa mi se enumere macar trei masuri verificabile faptic si dovedite electoral de “reforma interna” iar eu il votez pe Blaga ca Presedinte al Galaxiei si pe Alina Gorghiu drept Regina Anti-Materiei!
Si nu “discursul anticoruptie” a fost invalidat, cu pretentia PNL de a calari acest discurs, in timp ce in interior se comporta exact ca PSD-ul, ci sperantele unei jumatati USL de a castiga alegerile impaunandu-se cu meritele Justitiei! Bolojan castiga Primaria Capitalei si Mihai Voicu ii cere demisia din functia de secretar general. Vad ca si la PNL unii pierd si altii trebuie sa plateasca. Sociologic, se poate determina partidul care a pierdut (desi el nu o va recunoaste) prin observarea luptelor intestine declansate de “victoria istorica” pe care o clameaza la TV. Ati auzit ca la PSD sa se ceara demisii in urma acestor alegeri?
Se cearta intre ei, isi cer demisiile unul altora ca sa urce cel mai smecher pe scara ierarhica, cand de fapt toti ar trebui sa demisioneze in grup compact! La adapostul “discutiilor si reformei interne”, se dezvolta flora mediocritatii in balta statuta a complicitatii murdare.
Si apoi se mira ca electoratul nu ii voteaza! Nu zice bine Sever Voinescu azi?
“Nu e întîmplător că victoriile peneliste la aceste alegeri au avut loc exact în filialele care sînt suficient de puternice și de independente încît nu sînt influențate în acțiunea lor politică de liderii de la centru. Organizațiile direct conduse de mofturile centrale (București, Constanța etc) pierd alegerile una după alta. Capacitatea clovnilor albi de a produce contraselecție e uluitoare. De cîte ori a avut de ales între oameni, au ales mediocritatea, slugărnicia și prostia. Vasile Blaga nu poate lucra cu oameni de calitate, nu poate aprecia nimic mai mult decît loialitatea față de el. La București, PNL nu se poate reconstrui decît printr-o masivă infuzie de oameni noi, de idei noi, de atitudini proaspete. Inerțiile instituționale ale celor vechi sînt firești. La fel, frustrările celor care activează de mult timp și se vor vedea, de-odată, depășiți și la pusul pe liste și la ieșitul la televizor și la vorbitul în ședințe de unii care abia au venit spre partid” (sursa).
Oricum, daca alde Bolojan gandeste si vorbeste asa cum am vazut mai sus, va dati seama ca intreg partidul e la limita schizofreniei. Au un rezultat “fara precedent” si sunt oficial “multumiti”, insa se ataca unul pe celalalt “in partid” isi isi cer demisii. Numai cei doi co-presedinti stau bine merci acolo sus. Blaga are experienta. El mereu “organiza” si “reforma” PDL-ul dupa fiecare infrangere (mai ales din 2012 incoace).
Alina Gorghiu invata intre timp meserie de la tataia vamesul. Va avea nevoie. Pentru PNL tocmai a inceput sirul lung al unor infrangeri pe care partidul va trebui sa le vanda in exterior ca “victorii istorice” in urma carora li se vor usca oasele politice in desertul opozitiei. In interior va continua, cu acelasi succes verificat la urne, vesnica “reforma interna”.