Author: Cetatean

Buna dimineata intr-o zi de marti, 14 februarie. Deşi temperatura aerului va creşte, faţă de intervalul precedent, vremea va rămâne deosebit de rece pentru această perioadă în sud şi sud-est, informează ANM. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între -3 şi 8 grade, iar cele minime între -10 şi 0 grade, mai coborâte în estul Transilvaniei, până în jurul valorii de -14 grade. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporare în regiunile estice şi de sud-est, unde pe arii restrânse, vor cădea precipitaţii slabe, sub formă de ninsoare, dar izolat şi trecător, îndeosebi spre seară şi noaptea, şi lapoviţă sau ploaie, favorizând producerea de polei. În restul teritoriului, doar izolat vor fi posibile fulguieli. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări la munte, în Moldova şi Dobrogea. În zonele joase de relief, local, va fi ceaţă. Bucuresti: vremea se va menţine deosebit de rece, deşi temperaturile nocturne vor marca o creştere faţă de cele din intervalul precedent. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de -1 grad, iar cea minimă va fi de -8…-6 grade. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab şi moderat. Dimineaţa, dar mai ales noaptea, vor fi condiţii de ceaţă.

Apocalipsa medicamentelor ieftine. Ce doctorii ar putea să dispară din farmacii de la 1 martie. De la 1 martie, peste 100 de medicamente esenţiale, dar şi vaccinuri care ies de sub patent ar putea dispărea din piaţă după ce Guvernul a decis să aplice o decizie prin care preţul la doctoriile eliberate cu reţetă scade cu 35%. O nouă criză pare să izbucnească în sistemul de sănătate după ce autorităţile au decis să pună în aplicare, de la 1 martie, o decizie prin care preţul la medicamentele eliberate cu reţetă care ies de sub patent scade cu 35%. Măsura a fost amânată toamna trecută de guvernul Cioloş în urma numeroaselor dosare depuse la producătorii de medicamente la Agenţia Naţională a Medicamentului, prin care notificau autorităţile că intenţionează să retragă sute de medicamente de pe piaţă dacă preţurile vor scădea. Concret, anul trecut, ministrul tehnocrat Vlad Voiculescu a semnat ordinul care prevedea o scădere etapizată, în doi ani, a medicamentelor care ies de sub patent, prima reducere, de 10%, fiind prevăzută în luna ianuarie 2017. Alba neagra cu reducerea preţului de opt ani Acum, însă, guvernul Grindeanu a anunţat că reducerea va fi de 35%, dintr-un singur foc, cu aplicare de la 1 martie. Dar specialiştii atrag atenţia că măsura, deşi pare să fie în beneficiul pacienţilor, ar putea avea efecte contrare, la fel cum s-a întâmplat în 2015, când preţul medicamentelor a fost reactualizat, iar accesul pacienţilor la tratamente a fost îngreunat, aceştia fiind nevoiţi să alerge mai mult pentru a-şi procura medicamentele. Integral pe Adevarul

EXCLUSIV. „Watergate de România“: Spionii lui Gabriel Oprea au interceptat politicieni. Procurorii militari au făcut o anchetă în bătaie de joc. Magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție (Secția Penală) încep, marți, judecarea unui dosar cu potențial exploziv. Un veritabil ”Watergate de România”. Un caz referitor la interceptarea ilegală a unor personalități publice, pe care procurorii militari se chinuie să-l mușamalizeze. „România liberă” a intrat în posesia rechizitoriului speței, prin bunăvoința Romania Imprisonment Watch (RIW), o organizație neguvernamentală specializat în respectarea drepturilor omului, cu sediul în Suedia, care face eforturi consistente pentru elucidarea acestui caz. Rechizitoriul întocmit de procurorii militari este plin de neconcordanțe logice, declarații de martori care se bat cap în cap, existând suspiciunea că ancheta derulată nu și-a propus aflarea adevărului. Dosarul în cauză este cel în care Gabriel Oprea, fost ministru al Apărării, și apropiatul său, gen. Marian Hăpău, șef al Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), sunt acuzați de un fost ofițer de contrainformații militare că au ordonat o vastă operațiune de monitorizare și interceptare a comunicațiilor unor personalități publice din România, cu scopul șantajării acestora. Integral pe Romania Libera, dupa ora 10.

Curtea de Apel Alba anulează o condamnare pentru abuz în serviciu, considerând „dezincriminată” fapta. Care este motivul. Curtea de Apel Alba a desfiinţat în totalitate o decizie de condamnare pentru abuz în serviciu, considerând dezincriminată fapta pe motiv că era vorba de încălcarea unei hotărâri de guvern, nu a unei legi. Decizia vine ca urmare a admiterii contestaţiei unui angajat al Consiliului Judeţean Hunedoara care fusese condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. Mai exact, secretarul Consiliului Judeţean Hunedoara, Dan Daniel, a susţinut că a încălcat o hotărâre de guvern şi nu legea în sensul în care CCR a statuat în decizia privind abuzul în serviciu. Magistraţii au decis că prevederile din Codul penal referitoare la abuzul în serviciu sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. „Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”, se arată în motivarea Curţii Constituţionale, la decizia 405/2016. Integral pe Gandul

Nota Politeia: atentie la dezinformarile de la luju (ziarul penalilor), care sustine ca abuzul in serviciu a fost “dezincriminat”. Fals! Aceeasi manipulare si pe ziarul penalului de Andronic (EVZ).

Cod rosu de manipulare. Traim nu numai un razboi pe viata si pe moarte intre Romania care vrea lege si dreptate si cei care vor sa o prabuseasca in timp, ci si vremea unor manipulari de proportii probabil fara precedent.Daca ar fi sa fac un top, probabil cea mai toxica este cea referitoare la faptul ca abuzul in serviciu ar fi fost dezincriminat inca de anul trecut si acest Guvern nu ar fi facut decat sa incerce sa-l reincrimineze prin OUG 13. Iar argumentul este o hotarare pronuntata in 9 februarie de Curtea de Apel Alba la o contestatie la executare formulata de un condamnat pentru abuz in serviciu. O intreaga masinarie de propaganda s-a pus in miscare pentru a transforma aceasta hotarare intr-un argument in favoarea dabolicei OUG 13. Nimic mai fals! Omul fusese condamnat pentru incalcarea unei hotarari de guvern, mai precis a art. 52 alin. 4 din H.G. 611/2008, inainte ca CCR sa restranga incidenta infractiunii de abuz in serviciu strict la incalcarea legii si a ordonatelor de urgenta. Din momentul acelei decizii a CCR, nr.405/2016, abuzul in serviciu nu mai poate fi comis decat prin incalcarea legii si a OUG. Cum omul fusese condamnat pentru incalcarea de HG, instanta Curtii de Apel a constatat ca abuzul in serviciu nu i se mai aplica, deci nu mai trebuie sa stea in puscarie. Asta s-ar fi intamplat indiferent ce modificari ar fi fost aduse Codului Penal pentru ca reprezinta o consecinta directa a deciziei CCR. In rest, abuzul in serviciu prin legi si OUG este la fel de valabil si astazi, cu atat mai mult cu cat decizia 405 a CCR a fost una de interpretare care nici macar nu impune modificari de legislatie in 45 de zile, ci se aplica direct de catre instante. Si au existat condamnari.Eu pot intelege ca la prima vedere unii nu au inteles, dar la Antena 3 a intrat in direct prin telefon insusi beneficiarul deciziei Curtii de Apel Alba, care a explicat ce a cerut si ce a invocat, adica exact ce spuneam mai sus, faptul ca nu a incalcat lege sau OUG, ci HG care nu mai intra sub incidenta abuzului in serviciu. Integral pe Ziare.com (credit foto)

„Protestele din România servesc intereselor Rusiei”. O manipulare năroadă. Vocile potrivnice protestelor antiguvernamentale, care au pus stăpânire pe România, au lansat în spaţiul public o ipoteză perfidă, menită să-i înspăimânte pe cei care susţin Justiţia în stradă, în frig, şi să-i determine să stea „liniştiţi la locurili lor”. Manipularea insuficient cizelată, grosieră chiar, sună cam aşa: protestatarii fac inconştient jocurile Rusiei, care ar profita din plin de destabilizarea situaţiei politico-sociale din România. Există, desigur, şi varianta „hardcore” , izvorâtă din cele mai ascunse cotloane ale securismului mioritic de rit vechi, de dinainte de ’89. Teoria apocaliptică este următoarea: „România este în pericol iminent de dezmembrare. Ungurii ne vor lua Ardealul, Moldova va fi alipită Basarabiei, prin decizia discreţionară a Moscovei, iar România va rămâne doar cu Muntenia”. Asta merită, însă, o discuţie separată, eventual monitorizată de personal de specialitate. „Geopoliticienii de vodevil” nu se încurcă în detalii. Rolul lor este de a disemina un mesaj pe cât de simplu, pe atât de simplist: dacă ieşi în stradă să scandezi împotriva hoţilor din politică, care vor să legifereze corupţia generalizată, eşti un biet „idiot util” al lui Vladimir Putin.  Fiind lipsit de orice subtilitate intelectuală, mesajul este foarte uşor de demontat. Este aberant să-ţi imaginezi că un protest amplu, care atinge straturi profunde ale societăţii româneşti, schimbă mentalităţi, militează pentru întărirea domniei legii, pentru consolidarea statului de drept, ar servi intereselor geostrategice ale Moscovei. Mai degrabă, le afectează. Corupţia politicienilor este pârghia prin care Rusia îşi conservă influenţa în ţările de sub fosta Cortină de Fier, este principalul instrument de soft power şi, probabil, cel mai eficient. Scopul lui Vladimir Putin este ucrainizarea României, nu modernizarea, occidentalizarea ei. Integral pe Romania Libera

Trump ramane fara consilierul de securitate. Flynn a demisionat pentru ca era vulnerabil la santajul Moscovei. Michael Flynn, aflat in centrul unei controverse privind discutiile sale cu ambasadorul rus la Washington, a demisionat din functia de consilier pentru securitate nationala la Casa Alba. Decizia sa a venit imediat dupa ce presa a scris ca Departamentul de Justitie a avertizat Administratia Trump, luna trecuta, ca Flynn nu a spus adevarul autoritatilor in legatura cu discutiile sale cu ambasadorul rus si ar putea fi vulnerabil la santaj din partea Moscovei. Demisia lui Flynn vine la mai putin de o luna de la investirea in functie, ceea ce il face unul dintre consilierii prezidentiali de rang inalt cu cel mai scurt mandat din istorie. Retragerea sa brusca marcheaza primul semn de dezordine la varful noii administratii, care s-a confruntat cu o serie de controverse si, potrivit presei, cu lupte interne. Trump a ramas astfel fara unul dintre principalii sai consilieri, care l-a sfatuit in politica externa si securitate nationala de la inceputul lui 2016. “Fara sa vreau, le-am oferit vicepresedintelui-ales si altora informatii incomplete privind discutiile mele telefonice cu ambasadorul rus. Mi-am cerut scuze sincer presedintelui si vicepresedintelui, iar ei mi-au acceptat scuzele”, a scris Flynn in scrisoarea sa de demisie, obtinuta de CNN. Miercuri, Flynn a negat ca a discutat despre sanctiuni cu ambasadorul rus, dar joi a revenit asupra acestei negari, prin intermediul unui purtator de cuvant. Consilierul “a spus ca, desi nu isi aminteste sa fi discutat sanctiunile, nu poate fi sigur ca subiectul nu a fost ridicat in discutie”, a declarat purtatorul de cuvant. Integral pe Ziare.com

OUG 14 | Opoziția are suspiciuni legat de votul electronic din Parlament. Opoziția are îndoieli cu privire la votul din Parlament privind ordonanța 14/2017, care ar urma să abroge controversata ordonanță 13/2017, după ce liderul PSD Liviu Dragnea a cerut ca aceasta să fie adoptată cât mai repede de Parlament. Ordonanţa care abrogă modificarea codurilor penale ar putea fi discutată azi în comisiile de specialitate, iar votul în plen ar putea avea loc spre finalul lunii. „Acești patru ani în Parlament m-au învățat să fiu foarte reticentă atunci când PSD spune că are o direcție politică stabilită la nivel de partid. Vreau să văd cu ochii mei și, până nu văd votul în Parlament, dați-mi voie să mă îndoiesc de bunele intenții ale PSD. În ceea ce privește procedurile parlamentare, din păcate votul electronic nu funcționează la Camera Deputaților, vom vota cu mâna sus și se poate observa poziția fiecăruia”, a spus Valeria Sechelean, deputat PNL, vineri la Digi24. Problema votului electronic a fost ridicată și de deputatul USR Iulian Bulai, în timpul votului pe bugetul pentru anul 2017. „Ridicăm si coborâm mână în mod haotic. Nu terminăm de votat și președintele de ședință anunță rezultatul. Nici măcar nu se mai uită în sală. Scandalos e puțin spus. Mă uit la cartela mea și la aparatul de votat. Cartela o folosesc când fac prezența înainte de ședintă. Aparatul de vot nu l-am folosit niciodată. Funcționează, dar nu se vrea folosirea lui. Ce fel de minte trebuie să ai să sabotezi în acest hal transparența celui mai important vot la început de an? Cui servește această sabotare a folosirii metodelor moderne de vot?”, a scris Iulian Bulai pe pagina sa de Facebook. Integral pe Digi24

Parchetul General cere ANI să verifice averea lui Traian Băsescu. Parchetul General cere Agenţiei Naţionale de Integritate verificarea averii a fostului preşedinte Traian Băsescu. Decizia procurorilor de la Parchetul General vine ca urmare a soluţionării dosarului de spălare de bani ce îl viza pe Traian Băsescu. În cauză s-a decis clasarea în legătură cu această infracţiune pentru care se începuse urmărirea penală a fostului preşedinte. S-a constatat că nu există probe care să contureze fapta penală de la care să fi plecat spălarea de bani. Însă, procurorii au decis să desprindă din acea anchetă una legată de fals în declaraţiile de avere şi să ceară Agenţiei Naţionale de Integritate să verifice declaraţiile de avere depuse la începutul anului 2000 de fostul şef al statului, potrivit Digi 24. Clasate la sfârşitul anului trecur Procurorii au clasat la sfârşitul anului trecut dosarele „Terenul de la Căşuneanu” şi „Casa din Mihăileanu”, însă deciziile procurorilor de caz nu sunt definitive. Potrivit unor surse judiciare, citate de portalul „România Curată”, soluţiile de clasare propuse de procurorii Elena Iordache şi Dragoş Cojocariu erau pe masa adjunctului şefului Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul ICCJ, procurorul Cristian Lazăr. Cea mai spectaculoasă decizie este cea a procuroarei Iordache. Ea a clasat dosarul după ce iniţial începuse urmărirea penală împotriva fostului şef de stat pentru spălare de bani şi l-a chemat la audieri în calitate de suspect. „Au închis dosarul după l-au plimbat ca pe urs pe acolo să îl filmeze televiziunile”, a conchis ironic un procuror şef, potrivit sursei citate. Integral pe Adevarul

Augustin Lazăr respinge atacurile „subculturale” la adresa conducerii Ministerului Public, venite din partea unor persoane publice implicate în proceduri judiciare în curs. Procurorul general al României, Augustin Lazăr, susțiine că persoane publice, implicate în proceduri judiciare în curs, au lansat atacuri „subculturale” la adresa conducerii Ministerului Public. „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Augustin Lazăr, respinge ferm atacurile subculturale la adresa conducerii Ministerului Public, venite din partea unor persoane publice implicate în proceduri judiciare în curs. Totodată, procurorul general asigură opinia publică despre faptul că acționează energic pentru îndeplinirea rolului constituțional al Ministerului Public de a reprezenta interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor”, se arată într-un mesaj publicat pe pagina de Facebook a Ministerului Public. Integral pe Romania Libera

 Va urez o zi buna!

Buna dimineata intr-o zi de luni, 13 februarie. In regiunile extracarpatice vremea se va mentine deosebit de rece, geroasă dimineata si noaptea in Moldova, Muntenia si Oltenia, informează ANM. Cerul va avea innorări, pe arii restranse va fi ceată asociată cu chiciură si trecător va fulgui. In restul teritoriului, va mai fi ger, local, in Transilvania si Maramures, cerul va fi variabil, iar ceata se va semnala izolat. Vantul va sufla slab si moderat, cu unele intensificări pe crestele montane. Temperaturile maxime vor fi cuprinse intre -6 si 1 grad in regiunile sudice si estice, precum si in estul Transilvaniei si intre 2 si 7 grade in rest, iar cele minime se vor situa intre -22 de grade in depresiunile Carpatilor Orientali si -2 grade in Dealurile de Vest. Bucuresti: Vremea va fi deosebit de rece, geroasă dimineata si noaptea. Cerul va fi temporar noros, vor fi conditii de fulguială, iar vantul va sufla slab pană la moderat. Temperatura maximă se va situa in jurul valorii de -3 grade, iar cea minimă va fi de -14…-12 grade.

Protest tricolor în fața Guvernului. 70.000 de oameni au ieșit în stradă. Imagine de neuitat în cea de-a 13-a seară de proteste la Guvern. Manifestanţii au format un uriaş tricolor după ce – în urmă cu o săptămână, – au luminat Piaţa Victoriei. Dincolo de acest moment memorabil, cei 70.000 de oameni au cerut demisia Guvernului. Mulţi dintre ei n-au ratat nicio manifestaţie şi spun că vor ieşi în continuare în stradă, până când România va avea un nou Executiv. Exact la ora 21:00, zeci de mii de oameni au format un uriaş tricolor, care a luminat Piaţa Victoriei. „Iubim România și pentru asta suntem aici. Tricolorul este al României, al țării noastre. Îl iubim și pentru asta suntem aici”, spune un protestatar. Numărul oamenilor adunaţi în faţa Guvernului a crescut spectaculos, puţin după ora 20:00. Prin urmare, jandarmii au fost nevoiţi să extindă perimetrul. Oamenii spun că au înfruntat frigul pentru că vor să-şi vadă obiectivul îndeplinit: – Demisia, cel puțin, dacă nu scuze publice pentru modul în care au înțeles că trebuie să pună în practică actul de guvernare. – Rezist, până când Guvernul nu înţelege că trebuie să guverneze pentru toţii românii şi nu numai pentru Dragnea sau pentru cei câţiva zeci de puşcăriabili care sunt avantajaţi de celebrele ordonanţe – Nu renunţăm pentru că e vorba despre viitorul nostru, de copiii noştri, e vorba de noi. Strigăm şi pentru ăia care stau acasă. Integral pe Digi24. Imagini video si comentarii pe aceeasi tema, si pe Hotnews.

Solidar cu Mircea Marian. Când ticăloșii desfigurează oameni cinstiți, trebuie să luăm toți atitudine. Colegul nostru, jurnalistul Mircea Marian, este ținta unei operațiuni sinistre de intimidare și denigrare. Infractorul Liviu Dragnea îi face denunțuri calomnioase, în timp ce servitorii media ai acestui penal îi desigurează imaginea. Operațiunea pe care a pus-o la cale condamnatul penal Liviu Dragnea și toată propaganda lui împotriva lui Mircea Marian este extrem de gravă și denotă încă o dată analfabetismul democratic al liderului penal al PSD și atitudinea de vătaf incult din Evul Mediu. Face parte dintr-un plan mai mare al vătafului analfabet democratic de a reduce la tăcere orice voce critică din media românească. Un plan care deja înseamnă presiuni asupra redacțiilor cu totul, asupra jurnaliștilor și familiilor lor sau asupra patronilor, acolo unde ziariștii refuză să facă jocurile murdare ale mafiei care s-a coagulat în jurul lui Dragnea. O mafie care speră ca puterea la care a ajuns Dragnea să fie exercitată împotriva Justiției împotriva democrației a domniei legii și interesului public, pentru blocarea tuturor reformelor din sistemul judiciar. Reforme datorită cărora au avut loc operațiuni eficiente ale procurorilor care anchetează politicieni corupți. Pentru că nu-i ajunge cum îl calcă în picioare toate slugile lui media pe Mircea Marian, Dragnea ar vrea chiar mai mult. Ar vrea să-l vadă pe colegul nostru 25 de ani la închisoare. Atât este pedeapsa pentru una dintre infracțiunile din denunțul penal calomnios formulat de Dragnea la adresa lui Mircea Marian. Este vorba despre ”Atentatul care pune în pericol securitatea națională”. Așa sună textul legii: Atentatul contra vieții săvârșit împotriva unei persoane care detine o funcție de demnitate publică, dacă fapta pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Pretextul folosit de Dragnea este faptul că Mircea Marian a preluat pe Facebook un articol dintr-o publicate tabloidă care a informat că șeful Camerei Deputatilor locuiește într-un bloc de pe strada Alecu Constantinescu din București. Un bloc cu clinică medicală dentară la parter. Investigațiile România liberă au demonstrat ulterior că Dragnea nu locuiește legal acolo, în timp ce publicații tabloide au informat că, de fapt, aclo stă o fostă angajată a lui Sebastian Ghiă care acum este concubina lui Dragnea. Integral pe Romania Libera

Cum am primit pumni când puneam întrebări la mitingul pro PSD? Cu câteva ore înainte să ajung printre protestatarii pro PSD de la Cotroceni mama plângea. Era 5 februarie și mă sunase să îmi povestească cum primește mesaje de la niște rude că “trădează țara” pentru că a mers cu tata să protesteze față de Ordonanța lansată de guvern marți noaptea. Mi-a venit ideea să merg la contra-protestele de la Cotroceni, să aflu ce i-a deranjat cel mai tare pe oamenii de acolo. Nu i-am împărtășit planul mamei, i-am zis doar să nu se streseze. […] Politicienii populiști au speculat momentul și ne-am trezit cu Brexit, alegerea lui Donald Trump șamd. Sunt probabil primii pași spre o antagonizare din ce în ce mai adâncă. Simultan a erupt presa știrilor false, care s-au propagat într-un ritm nemaiîntâlnit, din cauza rețelelor sociale. Spre exemplu, știrea falsă că Papa l-ar fi susținut pe Donald Trump, lansată în timpul campaniei prezidențiale din SUA, a numărat aproape un milion de interacțiuni doar pe Facebook — la scurt timp după asta, site-ul pe care apăruse a fost șters, dar zvonul își făcuse deja treaba. La rândul ei, mass-media tradițională din State prezenta mesajele lui Trump ca atare, fără să semnaleze imediat minciunile — fact-checkingul ulterior arăta că vreo 70% din declarațiile publice analizate erau false. Chiar zilele trecute remarcam pe wall-ul de Facebook al Liei Olguța Vasilescu un articol shareuit de pe Breitbart, celebrul site american de știri false și propagandă pro Trump. […]  La Cotroceni a fost pe dos. Imediat cum primul om a devenit violent, toți s-au solidarizat cu el. Am ajuns acolo în jur de ora 17. Mă intrebam dacă o să mă întâlnesc cu rudele care o făcuseră pe mama să plângă în dimineața aia. Destul de improbabil, mi-am zis, aici media de vârstă e mult mai sus. Mulțimea se agita și striga “demisia”. Când m-am apropiat, au început să mă întrebe agitați: “de unde sunteți domnișoară?”; mulți nici nu așteptau răspunsul meu, că începeau să-l critice pe Iohannis: nu este român, se lăfăie în bogăție în timp ce lor le cad dinții și mor cu zile, le batocorește votul, a dat foc la Bamboo. M-am gândit că oamenii ăștia reprezintă un grup vulnerabil și că au dreptate că mor cu zile din cauza modului disfuncțional în care funcționează securitatea socială din România, dar care-i faza cu incinerarea Bamboo? Integral pe Digi24

Va rog sa cititi acest articol lung, dar exceptional, iar la final puteti vedea si filmul care adevereste cele scrise.

Puşcăriaşii, de două ori mai bine hrăniţi decât bolnavii din spitalele de stat. Deşi alimentaţia este foarte importantă pentru recuperarea pacienţilor internaţi în spitale, hrana zilnică pe care aceştia o primesc este în limita a 15 lei, nu e diversificată şi nici concepută în funcţie de nevoile lor. De cealaltă parte, alocaţia de hrană pentru un deţinut este de 32 de lei. Deşi a crescut cu câţiva lei, alocaţia de hrană pe zi pentru un pacient internat în spital nu depăşeşte 15 lei în cazuri extreme. Din acest motiv, bolnavii români internaţi în spital ajung să primească ceai direct din găleţi şi mâncăruri de care abia dacă se pot atinge. Risipa e cuvântul de ordine, arată specialiştii, care atrag atenţia că alocaţia zilnică de hrană pentru un deţinut român este de 32 de lei, potrivit Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP). Condamnaţi pentru violuri, tâlhării, omor sau infracţiuni dintre cele mai grave, cei care se află după gratii primesc şi un bonus de sărbători – 10 lei în plus la meniu, acordat de sărbătorile legale. Mai mult, carnea nu pare să fie absentă din meniul lor, mai ales că ANP dispune de terenuri agrigole sau gospodării agrozootehnice, producţia obţinută fiind destinată consumului integral. Majoritatea spitalelor nu au însă gospodării proprii, pentru a suplimenta norma de hrană a bolnavilor. Ba mai mult, situaţia din unităţile sanitare, în special din cele aflate în subordinea autorităţilor locale, este tragică. O demonstrează şi o fotografie publicată recent pe Facebook, care a stârnit furia internauţilor, în care ceaiul era adus la patul bolnavului în găleţi murdare. „E prea bine-n închisoare. V-aş închide în spitale” „Dacă guvernul dădea o ordonanţă în miez de noapte pentru îmbunătăţirea condiţiilor din spitale nu cred că se supăra nimeni”, a scris un utilizator al reţelei de socializare în dreptul fotografiei, care nu a rămas fără ecou. „E prea bine-n închisoare. V-aş închide în spitale” a fost un alt mesaj ce a făcut înconjurul internetului. Integral pe Adevarul

La o parte, a venit maestrul! Băsescu, despre proteste: O dispută profundă, bazată pe manipulare de ambele părţi. Fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat, duminică, referindu-se la protestele de la Piaţa Victoriei şi de la Palatul Cotroceni, că, în realitate, România se confruntă cu o „dispută profundă, bazată pe manipulare de ambele părţi”. „În realitate, suntem într-o dispută profundă, bazată pe manipulare de ambele părţi”, a susţinut Traian Băsescu, într-o emisiune a televiziunii publice, ca reacţie la protestele din Piaţa Victoriei şi din faţa Palatului Cotroceni, întrebat despre cele două proteste, din Piaţa Victoriei şi de la Palatul Cotroceni. El a mai spus că protestatarii din Piaţa Victoriei cer demisia guvernului Grindeanu, lucru cu care el este de acord. „Corectă abordare. Guvernul Grindeanu şi-a încheiat mandatul, pentru că a încercat să mintă o populaţie întreagă. Tot în Piaţa Victoriei cetăţenii cer să nu se atingă nimeni de Codul Penal. Greşit! Avem obligaţia să corectăm articole din Codul Penal, pentru că sunt peste 55 de hotărâri ale CCR care stabilesc neconstituţionalitatea unor articole din lege. Şi nu sunt orice articole, ci articole neclare la abuzul în serviciu, sunt articole care diminuează dreptul la apărare a celor acuzaţi, sunt articole prin care nu se garantează dreptul la apărare samd. Deci sunt articole extrem de importante pentru un Cod Penal şi pentru un stat de drept”, a menţionat fostul şef al statului, amintind şi de Directiva 343 a Uniunii Europene. Băsescu mai spus că şi cei din faţa Palatului Cotroceni au în parte dreptate: „Ei spun să nu plece guvernul. Nu au dreptate! Guvernul trebuie să plece. Tot la Cotroceni se spune: să plece preşedintele. Nu au dreptate.” Integral pe Gandul

Toti ochii pe Parlament: Referendumul initiat de Iohannis si ordonanta de abrogare, pe agenda. Ordonanta care abroga modificarea Codurilor Penale si referendumul initiat de presedintele Klaus Iohannis vor fi pe agenda Parlamentului din aceasta saptamana, in conditiile in care liderul PSD, Liviu Dragnea, a facut un apel pentru adoptarea in cel mai scurt timp a OUG 14/2017. Presedintii celor doua Camere ale Legislativului au decis organizarea unei sedinte a Birourilor Permanente Reunite, luni, incepand cu ora 12:00, pentru a convoca plenul reunit care supune votului avizul favorabil dat de comisiile juridice inititivei presedintelui Iohannis de a organiza un referendum privind continuarea luptei anticoruptie. Comisiile juridice au facut recomandarea ca intrebarea care va fi pusa in cadrul referendumului sa respecte Constitutia, deciziile CCR si recomandarile Comisiei de la Venetia. Presedintele Comisiei juridice, deputatul PSD Eugen Nicolicea, a atras atentia pe parcursul dezbaterii asupra efectelor pe plan international ale referendumului, facand trimitere la Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei de la New York transpusa in legislatie de Romania. La randul sau, senatorul PSD Serban Nicolae a declarat sa sustine avizul favorabil, insa, in opinia sa nu este necesar referendumul propus de presedintele Iohannis. “Eu sustin ca proiectul de hotarare pe care il redactam sa fie de aviz favorabil, in sensul in care exista intrunite conditiile de legalitate pentru organizarea referendumului. V-as ruga, insa, pe cei care sustineti ca este necesar, in opinia mea nu este necesar, sa identificati si resursele financiare necesare si sa apreciati daca este bine sa aratam ca in societatea romaneasca este o confruntare intre cei care vor continuarea luptei amicoruptie si cei care nu. Mi-e greu sa ii identific pe cei care nu vor continuarea luptei anticoruptie in afara de cei care au fost condamnati (…) “, a declarat presedintele Comisiei juridice din Senat, Serban Nicolae. Integral pe Ziare.com

Cum si-a batut joc Gabriela Firea de drapelul uman din Piata Victoriei. Reactia fotoreporterului care a facut fotografia. Fotograful Octav Dragan, care a realizat duminica seara o fotografie de sus cu tricolorul urias format de cei peste 50.000 de oameni din Piata Victoriei, acuza faptul ca fotografia sa a fost furata si i-a fost denaturat mesajul, dupa ce peste culorile tricolorului au fost trecute procentele obtinute de partide la alegerile parlamentare din luna decembrie – PSD – 45,47% (pe culoarea rosie), PNL 20,04% (pe culoarea galbena) si USR – 8,87% (pe culoarea albastra). “ANUNT!!!! O adunatura de oameni din PSD si-au permis sa-mi fure fotografia cu tricolurul luminat si sa-i denatureze mesajul. Ce pot sa fac? Firea si-a sters postarea ceva mai devreme. Sunt prea multi!!!! HOTILOR!!!!!!!!!”, a scris fotograful Octav Dragan pe pagina sa de Facebook. Fotografia a fost distribuita pe Facebook de Gabriela Firea, care a dat share unei postari a Florianei Jucan. “Protestatarii sunt onesti! Recunosc rezultatele alegerilor! PSD – 45,47%, PNL 20,04% si USR – 8,87%”, a scris Floriana Jucan pe reteaua de socializare, postarea fiind insotita de fotografie. Integral pe Hotnews

Peste 14.000 de protestatari la Timişoara, Sibiu, Iaşi şi Cluj-Napoca. Un steag uman a fost făcut şi la Iaşi. În timpul protestelor din Timişoara, numărul celor care cer demisia Guvernului aproape s-a triplat. La ora 21, numărul manifestanţilor din Timişoara a depăşit 5.000. Oamenii cântă şi scandează împotriva Guvernului Grindeanu. De asemenea, au fost citite şi revendicările din “Proclamaţia Timişoara 2017”, lansată în timpul protestelor din oraş, care prevede, printre altele, “fără condamnaţi penali în demnitaţile publice” şi organizarea unui referendum anticorupţie. La ora 21.00, manifestanţii se plimbă prin centrul oraşului, între Piaţa Operei şi Catedrala Mitropolitană. Pe una dintre pancartele aduse de protestatari scrie „Dacă şi ungurii cântă imnul, Dragnea, îi bai”, iar la Sibiu sunt 6.000 de manifestanţi, în vreme ce la Cluj-Napoca sunt peste 5.000, transmite corespondentul MEDIAFAX. Şi la Sibiu sunt proteste antiguvernamentale pentru a treisprezecea zi la rând, aproape 1.000 de manifestanţi adunându-se, la ora 19, în Piaţa Mare, de unde au plecat în marş pe mai multe străzi şi bulevarde din oraş, în fruntea coloane fiind afişat un banner pe care scrie #REZIST. După o oră de când au plecat din Piaţa Mare, numărul protestatarilor s-a mărit foarte mult, ajungând la peste 6.000. Manifestanţii strigă „Hoţii, hoţii”, „Demisia” şi poartă pancarte pe care scrie „Gata! Nu! Nu mai mere şi aşa”, „Libertate te iubum, ori învingem, ori murim”. Integral pe Mediafax

Revolutia eticii: neasteptatul ghid moral de la marginea Europei. Refuzam sa fim prizonierii hotilor. Refuzam sa inchidem ochii cind politicienii corupti vor sa distruga lupta anticoruptie. Asta au transmis sutele de mii de romani lumii intregi prin protestele masive din ultimele doua saptamini. Revolta romanilor a atins o coarda sensibila in tot Occidentul, asa se explica atentia lumii intregi: au dat semnalul ca intram intr-o era noua, in care ideologia face loc eticii. Romania s-a transformat din periferie geografica in posibil lider de initiativa pentru o masiva schimbare la scara Europei. Primii straini care au vibrat la protestul romanilor au fost ziaristii, deloc intimplator. Ca niste antene fine care pipaie permanent realitatea, ziaristii au inteles ca ceea ce se petrece in Romania are corespondent la ei acasa, chiar daca la o scara mai mica. Deocamdata. Occidentul e in criza de lideri – auzim aceasta mantra obsesiv dupa criza din 2008-2009. E o criza majora de legitimitate a elitelor politice, o lipsa acuta de incredere a cetatenilor in politicieni. Pe aceasta criza se catara liderii populisti precum Marine le Pen, Nigel Farage, Geert Wilders sau Beppe Grillo [Nota @Cetatean: nu cred ca omul e din aceeasi categorie cu cei numiti!]. Criza de incredere are, cert, multe explicatii. Dar una e comuna in toate tarile occidentale: coruptia liderilor. Aproape ca nu exista lider politic care sa nu fi beneficiat ilegal sau macar imoral de pe urma functiei: de la frizerul platit exorbitant de Hollande la speech-urile remunerate incredibil de bine ale lui Cameron; de la coruptia vadita a lui Berlusconi la deciziile corupte de meschinariile sotiei in cazul lui Sarkozy; despre Hillary Clinton si afacerea murdara a Fundatiei Clinton nu mai e nevoie sa vorbim. Iar cind justitia din tarile respective nu isi face treaba, frustrarile se acumuleaza, si ele duc la criza de incredere. Romania, saraca tara bogata de la granita periculoasa a lumii occidentale, a reusit sa produca o mica minune care da frisoane multor lideri occidentali: sa puna sub acuzare si sa condamne sute de politicieni corupti. Indrazneala DNA si a judecatorilor nu sint vazute cu ochi buni de multi politicieni straini, speriati ca DNA s-ar putea cumva multiplica si la ei acasa. Dar publicul din Franta, Italia, Germania, Bulgaria, Ungaria ori Marea Britanie isi doreste cu ardoare o institutie similara si legi similare. Integral pe Hotnews

Va urez o zi buna! 

Buna dimineata intr-o zi de duminica, 12 februarie. Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Rodica Culcer. Revista 22. Liviu Dragnea, dinozaurul cu picioare de lut

Dacă există o logică a progresului, Liviu Dragnea ar trebui să piardă lupta și să se prăbușească ca un idol cu picioare de lut. Deocamdată, însă, războiul este în toi. Aș fi vrut să propun alt titlu, pentru a evita o comparație deja banalizată, dar nu am găsit nicio specie care să reprezinte atât de bine animalul de pradă, agresiv și distrugător, cu capul mic și trupul mare, definitoriu pen­tru era anterioară apa­riției civilizației umane – o spe­cie care să sugereze per­so­na­litatea de prădător, de kil­ler politic a lui Liviu Drag­nea. A înțelege deci per­sonajul principal care a concentrat adversitatea pro­testatarilor în aceste zile miraculoase pentru Ro­mâ­nia poate ajuta, sper, la o mai precisă de­finire a fenomenului cu care ne luptăm și care constă, în esență, din lungul marș al PSD pentru subjugarea samavolnică a în­tregii țări și deturnarea resurselor publice în folos propriu, o condiție sine qua non pentru triumful final al acestui marș fiind distrugerea democrației liberale. Mai întâi trebuie să spunem că Liviu Drag­nea nici măcar nu este un om politic: nu are o filozofie politică, nu are convingeri sau principii. El a ocupat doar funcții po­li­tice, pe care le-a pervertit pentru a-și atin­ge scopul de a sifona banul public în folosul fracțiunii sale din PSD (care nu es­te chiar atât de nesemnificativă) pe care miș­­carea de protest a definit-o drept „grup infracțional organizat“. O mână de zia­riști care nu s-au predat puterii a sem­nalat deja ordonanțele și capitolele buge­tare care permit primarilor și președinților de consilii judeţene să cheltuiască discre­ționar banul public. Dezincriminarea mas­ca­tă a abuzului în serviciu era, de fapt, o anexă necesară a acestor acte normative, menită să asigure imunitatea celor che­mați să execute deturnarea de fonduri, ce­ea ce protestatarii au intuit foarte bine. Integral pe Revista22

Adelina Baleanu. Contributors. Să ne uităm mai atent la Liviu Dragnea

Liviu Dragnea forjează cu schimbarea unor încadrări juridice. E singura lui șansă, altfel la ușă îl ia în primire justiția. Dragnea joacă un joc periculos cu poporul român. Un joc de “care pe care”, “cine e mai tare”, “cine cedează primul” – așa-numitul “chicken game”, la fel cum a jucat Putin la începutul crizei din Crimeea (joc pe care l-a și câștigat, de altfel). Dragnea are exemple recente și mai puțin recente, care cu siguranță l-au inspirat și i-au dat încredere. A învățat de exemplu din lecția poloneză. Polonezii au demonstrat în 2016 – frumos și pașnic – împotriva unor derapaje constituționale ale partidului de guvernământ. Demonstrațiile au durat săptămâni și luni, au fost în atenția internațională o vreme, după care știrea a ieșit de pe prima pagină a agențiilor străine și a căzut tot mai jos și pe agenda națională. Lumea vestică s-a uitat cu admirație și a ridicat Polonia la rang de prințesă a Europei și apoi si-a văzut de treburi. Știe cineva cu certitudine cum s-a soldat acel protest în cele din urmă? Rezistența internă la derapaje a început să slăbească și partidul de guvernământ a câștigat bătălia prin non-combat. Liviu Dragnea a învățat și din lectia ucraineană. Oare întâmplător vorbește aliatul său, Tăriceanu, atât de insistent despre un răzvoi civil? Maidanul de la Kiev, care nouă ne dă fiori pe șira spinării, a intrat deja în istorie, dar urmările sale continuă să facă morți și să răspândească suferință. Protestele ucrainienilor s-au ridicat tot împotriva corupției și au fost legitime și pașnice la începutul mișcării Maidan. Au degenerat cu sprijinul rușilor și prin trădarea președintelui ucrainean de atunci. S-a ajuns la vărsare de sânge și la sfâșierea țării. Mișcarea cu care a început revolta, a rămas știrea numărul unu pe canalele internaționale aproape un an. Apoi atenția vestului s-a mutat mai la est, unde curgea sânge și unde pericolul unui război total era mult mai grav. Maidanul s-a estompat, iar cerințele demonstranților au fost denaturate de propaganda rusă, la fel cum au fost și ale celor din Piața Universității în anii 90. Integral pe Contributors

Eugen Hriscu. Adevarul. Liniştea celor 300.000

Scena telefoanelor aprinse în Piaţa Victoriei a devenit momentul cel mai reprezentativ al mişcărilor de protest din această iarnă. Dar, în aceeaşi seară, s-a mai produs un eveniment care ar putea să se dovedească, pe termen lung, a fi un germene de schimbare mult mai important decât fotografia-simbol a luminilor. Pe 5 februarie, 300.000 de români au tăcut împreună.  Când proiectoarele încheie numărătoarea inversă, zgomotul infernal de până atunci amuţeşte brusc. Doar în primele rânduri, se mai aud slab câţiva manifestanţi, aflaţi probabil prea aproape de zidul clădirii Guvernului devenit ecran de proiecţie, ca să mai poată vedea îndemnul la tăcere. De peste tot, lumea începe să şşş… iar liniştea devine totală. Dezmeticindu-se din starea de confuzie creată de zgomotul puternic şi continuu, oamenii se uită în jur şi unii la alţii de parcă atunci ar fi fost teleportaţi în piaţă şi se descoperă cu uimire. Devine aproape palpabil un sentiment de neîncredere, ca şi cum liniştea ar fi această pânză fragilă de păianjen, gata să se rupă sub greutatea mulţimii uriaşe echipată cu fluiere, tobe, laringe şi vuvuzele. Şi pentru că ea nu se rupe, oamenii devin tot mai uimiţi, zâmbete de încântare înfloresc pe feţele multora, un sentiment împărtăşit că asistă la un miracol pe care îl produc cu toţii printr-un efort comun de voinţă. Apoi, ca de nicăieri, un ropot crescând ca un val sau ca ecourile unei imense herghelii străbate mulţimea. Oamenii tropăie la unison şi forţa loviturilor face aerul să vibreze. E o demonstraţie de putere tăcută, austeră, înălţătoare. Energia cuvintelor şi sunetelor îşi găseşte o altă formă de expresie. Integral pe Adevarul

Dan Turturica. Digi24. Între cine și cine se dă, cu adevărat, bătălia pentru România

Da, academicienii care se tem pentru integritatea teritorială a României, politicienii care ne anunță grav că suntem ținta unui conflict hibrid și toți cei speriați de o conspirație împotriva românilor, au dreptate. Așa este! Iar lucrurile sunt extrem de grave. Ce nu vor să recunoască, însă, este că agresiunea nu este pornită din exterior, ci din interior. Și nu de către vreun comando străin, ci de români de ai noștri. Care au început un război cinic împotriva propriului popor, pentru a-și păstra imunitatea și privilegiile de care s-au bucurat netulburați, zeci de ani, până de curând. Situația internațională s-a complicat, într-adevăr, dar nu prezintă doar dezavantaje pentru România. Au apărut și oportunități la orizont. E drept, majoritatea vecinilor noștri tind să se alinieze, din nou, cuminți, în spatele Moscovei. Dar toți ne sunt, în continuare, parteneri în NATO. Mai trebuie să se întâmple multe până ce s-ar putea simți eliberați de obligațiile parteneriatului euro-atlantic. […] Unde au fost academicienii până acum? De abia acum constată ”încercarea de erodare a identităţii naționale”? De ce nu au scris nimic chiar din primul an în care României i s-a pus pe frunte eticheta de ”cea mai coruptă țară din Europa”? A, poate pentru că erau ocupați să-i cedeze lui Dan Voiculescu cele 2000 de hectare de teren agricol pe care le dețineau în Călărași, la un preț de nimic? ”Erodarea suveranității.” Care este reperul de suveranitate pentru academicieni? Suveranitatea din anii comunismului? Așa-zisa independență față de sovietici? Ar fi o glumă sinistră. Nu a existat nicio independență reală, în chestiunile majore. Eram și noi un număr în lagărul comunist. Singurul tip de ”suveranitate” din acele vremuri a fost libertatea totală pe care au avut-o capii regimului comunist în a-și bate joc, la sânge, de propriul popor. Singura pierdere de suveranitate este că trebuie să stăm cu mâna întinsă permanent la instituțiile de credit, nu pentru a avea bani de investiții, ci pentru a acoperi găurile din buget create de incompetența unor lideri politici. O să fim suverani doar când vom fi suficient de competitivi ca să producem mai mult decât consumăm. Despre asta de ce nu ați scris niciodată? De ce nu v-ați folosit autoritatea pentru a trage un semnal de alarmă?! De ce nu o faceți măcar acum când PSD și ALDE și-au propus să înece creșterea economică într-o maree de măsuri populiste? Erați în România în 2009, când economia s-a prăbușit mai dramatic decât în oricare altă țară europeană, din cauza pomenilor electorale împărțite de Tăriceanu și PSD în 2007 și 2008? Asta vor face și acum. Integral pe Digi24

Dan Ionescu. Adevarul. Corupţia inimaginabilă a DNA şi SRI. Războiul pe nuanţe

La conducerea celor două instituţii (DNA şi SRI) s-au instalat nişte oameni profund corupţi, care urmăresc să deturneze votul corect al cetăţenilor şi care nu fac decât să acumuleze tot mai multă putere. Cum lucrează? Şi-au pus un preşedinte-marionetă şi, prin intermediul fostelor guverne, cu ajutorul unor miniştri corupţi, manevrează totul în ţară. De unde ştim? De la al doilea om în stat: preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Avem fake news, avem şi realitate alternativă şi avem şi politicieni cuantici. Călin Popescu Tăriceanu este unul dintre ei. Fost prim-ministru, ministru în mai multe guverne, preşedinte al PNL, omul care a avut o carieră politică mai lungă decât Adrian Năstase, Ion Iliescu, Mircea Geoană şi chiar Traian Băsescu. Acum e preşedintele Senatului României, al doilea om în stat, conform Constituţiei. Şi tocmai el vine la tribuna parlamentului ca să declare următoarele: „Iată principalul izvor de corupţie al României de astăzi. Cei numiţi să conducă vremelnic instituţiile de forţă fac abuz de putere, sunt cuprinşi de beţia puterii şi, într-un cuvânt, sunt corupţi de putere. Evident că tot ei cred că mai sunt în măsură să controleze pe cei care sunt aleşi de cetăţeni. Avem din ce în ce mai multe semnale că şefii acestor instituţii îşi acordă privilegii şi folosesc guverne şi miniştri pentru a obţine mai multă putere. Peste tot acest munte de nedreptăţi şi corupţie tronează preşedintele Iohannis. Fericit că a ajuns şi el la butoane“. A furnizat vreo dovadă pentru toate aceste lucruri? Niciuna. Doar insinuări şi formule nesubstanţializate ca „se pare că”, „avem informaţii” sau „avem semnale”. Aşa s-a construit în ultimii zece ani paradigma publică a îndoielilor asupra activităţii anticorupţie a DNA şi SRI. Fără dovezi, prin insinuări şi prin autocitarea recursivă a propriilor declaraţii. Cum funcţionează? Integral pe Adevarul

Ondine Ghergut. Romania Libera. Revoltă la Ministerul Justiției împotriva ministrului Florin Iordache, autorul ordonanțelor penale care au indignat România. Funcționarii din MJ s-ar fi opus adoptării Ordonanței 13

Ministrul Florin Iordache și oamenii săi ar fi făcut presiuni asupra unor funcționari din minister pentru a șterge cele șase note care conțineau obiecțiuni împotriva proiectelor legislative de modificare a Codului Penal și a Codului de Procedură Penală (OUG 13/2017), precum și împotriva textului de grațiere colectivă. Modul în care au fost elaborate și aprobate actele normative fac în prezent obiectul unei anchete la DNA, în urma unei plângeri depuse de Mihai Polițeanu, Elena Ghioc și Răzvan Patachi, de la Asociația Inițiativa România. La proiectul Ordonanței de modificare a Codurilor Penale, obiecțiunile făcute de specialiștii Ministerului Justiției în șase note scrise s-ar fi referit la faptul că nu se motivează urgența, că textul normativ propus modifică și alte texte decât cele cerute de deciziile Curții Constituționale a României, că ar încuraja abuzul în serviciu, că ar dezincrimina și alte fapte, că ar fi periclitat începerea urmăririi penale pentru fapte cu violență, chiar pentru acte de terorism, potrivit surselor „România liberă“. De asemenea, specialiștii din instituție ar fi scris că textele propuse protejează de incriminare anumite categorii sociale și că nu au caracter general, nerespectându-se art. 16 din Constituție (toți cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări). Textul de lege destinat grațierii colective ar fi fost criticat de funcționarii din minister deoarece nu și-ar fi atins scopul decongestionării penitenciarelor prin grațierea pedepselor date cu suspendare sau a amenzilor penale, au precizat sursele RL. De asemenea, criticile s-ar fi referit la faptul că pedepsele grațiate erau prea mari, iar pentru înjumătățirea pedepselor nu s-ar fi făcut pe criterii clare, permițând eliberarea infractorilor periculoși sau pentru crime împotriva umanității. Una din note se referea special la faptul că ordonanțele nu pot fi aprobate și publicate în Monitorul Oficial fără avizul Consiliul Superior al Magistraturii. Ministrul Florin Iordache ar fi urlat la funcționari să desființeze respectiva precizare. Integral pe Romania Libera

Gabriel Liiceanu. Contributors. Mai avem 13 ani de rezistat

Știți povestea Exodului, nu? După vreo patru secole de sclavie petrecute de „fiii lui Israel” în pământ egiptean, Dumnezeu își aduce aminte de legământul făcut cu Avraam și hotărăște să-i scoată pe iudei din Egipt. Suntem, se pare, în vremea faraonului Ramses, prin anul 1290 înainte de Christos, iar numărul iudeilor aflați în Egipt în robie era, ne spune Biblia, de 600.000. Moise e cel pe care Iahve, Dumnezeul îndrăgostit, îl alege să-i ducă la împlinire hotărârea. El va conduce operațiunea „fugii din Egipt” și sub îndrumarea lui are loc traversarea deșertului înspre „Țara Făgăduinței” în care „curge laptele și mierea”. Moise e cel cu care, în timpul traversării, într-un tête-à-tête pe muntele Sinai, Dumnezeu reface legământul cu poporul lui Israel și tot el e cel căruia Dumnezeu îi dă „tablele” Decalogului, actul fondator al omenirii morale. Pe scurt, Moise e cel care-i scoate pe iudei din robie punându-i pe drumul spre libertate. Dar, nu după multă vreme de la ieșirea din Egipt, „toată obștea fiilor lui Israel”, deși Dumnezeu le dăduse iudeilor în permanență semnele bunăvoinței sale, începe să cârtească: de ce au plecat ei din Egipt? Deși sclavi, spun ei, „ședeam lângă oala cu carne și mâncam pâine pe săturate”. Nici unul dintre semnele divine ale însoțirii nu-i potolește. Supremul gest de răzvrătire are loc exact când, profitând de absența lui Moise angajat în faimosul dialog cu Dumnezeu pe muntele Sinai, iudeii își calcă legământul, abandonează spiritul pur al Dumnezeului unic și își fac zeu de închinare din statuia, fabricată ad hoc, a Vițelului de aur. Și totuși, deși ofensa e mare, Dumnezeu își iartă poporul pentru o ultimă oară. Însă când, ajunși în fața Pământului Făgăduinței, iudeii sunt cuprinși de panică și vor să se întoarcă în Egipt, mânia lui Dumnezeu nu mai poate fi oprită de Moise. Toți cei care s-au îndoit, toți cei care au cârtit și au regretat vremea robiei egiptene vor fi pedepsiți să rătăcească 40 de ani în pustiul Sinaiului. Nici unul dintre cei care traversaseră Marea Roșie, nici măcar Moise, nu va ajunge să pună piciorul în Canaan. Cei 40 de ani ai pedepsei reprezintă exact timpul necesar pentru primenirea unei generații. De atât era nevoie ca să dispară cei care cunoscuseră Egiptul și care erau periodic cuprinși de nostalgie după frumoșii ani ai robiei. Cum bine spune un exeget biblic: „Se vede treaba că Dumnezeu îi scosese din Egipt, dar nu scosese încă Egiptul din ei.”* Integral pe Contributors

In loc de Times New Roman:  Mihai Duta (Romania Libera). Programele Prima Șpagă și Prima Colivă

Am pus mâna pe secretele Guvernului. Prima Mustață vrea să introducă programele Prima Șpagă și Prima Colivă. Prin Ordonanță de Urgență, desigur. Urmează apoi câteva programe de ridicare a nivelului cultural în care va fi implicată Floricica Dansatoarea, pentru că ea dă noul trend în domeniu. Conform documentelor justificative, oamenii din teritoriu au cerut liber acces la Prima Șpagă, iar Guvernul vrea să nu existe discriminare. Astfel, primii bani furați vor putea fi trecuți în declarația de avere. Mai mult, dacă ai luat o șpagă mai mică, după trei ani poate fi schimbată cu una mai mare. Toate aceste tranzacții vor fi scutite de impozite. Doar nemernicii ăia de la multinaționale vor mai plăti impozite și vor fi obligați să contribuie semnificativ la Fondul de Șpagă. Pentru că nu se poate ca oricine să ia șpagă în cuantum nelimitat, pragurile vor fi stabilite în funcție de studii. Astfel, analfabeții vor putea fura oricât, suma ajungând aproape de 0 pentru cei cu studii superioare, în afară de fosilele Academiei Române, considerate monument istoric. Jumătate din fiecare ­Primă Șpagă va merge automat către Prima Mustață. Programul Prima Colivă a plecat de la necesitățile unui județ din țară unde prea multă vreme au fost neglijați votanții care puneau ștampila unde trebuie chiar și după trecerea la cele veșnice. Integral pe Romania Libera

Va urez o duminica placuta!

Redactat de @DanSu

Pentru mine întotdeauna unu plus unu fac doi, indiferent de ce zice biserica, guvernul sau șeful de stat. E obsesia mea, unu plus unu nu pot face decât doi. Știu, pare elementar dar nu e așa, nici când citești bugetul, nici când urmărești promisiunile politicienilor.

Între noi fie vorba, în politică niciodată unu plus unu nu face doi. Nu sunt mare istoric (de fapt habar nu am) dar de la Reagan încoace, unu plus unu nu a mai făcut doi. Imperiul răului (Rusia) nu mai e chiar așa de rău, Putin e un individ aproape democrat, Corea de Nord a devenit frecventabilă (doar are atomica lui unu plus unu egal cu aproximativ), Cuba lui Castro e chiar fezabilă, Iliescu e un bătrânel de treabă, iar Vișinescu e un boșorog aflat la limita senilității, Iordache e un tip aproape sincer, Grindeanu un apărător de libertăți meritate de Dragnea, Vadim era un mare patriot (cu urmasii care vor să salveze românia de civilizație). Am expus operațiile în care adunarea matematică dintre cei doi de unu nu fac doi.

Îmi cer scuze de la amicii care, avocățește, relativizează. Cei ce tocmai mi-au băgat mâna în buzunar sunt hoți. Eu așa îi consider. Exact ca cei care nu recunosc că unu plus unu fac doi. Care nu sunt hoți de bani ci hoți de valori. Pentru mine operația simplă e o valoare. O valoare imensă. Stă la baza credinței mele. Câtă o am.

De ce atunci acest text ofticat și plin de nemulțumiri? Pentru că e împotriva credinței mele, ca un hoț deja dovedit, deja prins de nu știu câte ori în flagrant, urmărit de o imensă istorie de furturi, să vorbescă despre simpla operațiune de adunare. Nu, nu mă refer la Dragnea, o imensă nulitate, vechil de meserie, obișnuit cu robii de pe moșia lui din Teleorman. Va dipărea în ceață cum au dispărut toți vechilii anteriori lui. Ma refer la mult prea stimatul și “anticomunistul” Tăriceanu. Pentru al doilea om în stat, absolut totul e relativ. Toate tunurile media sunt îndreptate spre Dragnea, dar dacă cineva a făcut mai mult rău țării și timp mai îndelungat, după Ceaușescu și Iliescu este Tăriceanu.

Vă spuneam că am obsesia lui unu plus unu, dar când ajungem la miliarde dintr-un fond (cică de dezvoltare), evaporate fără justificare (bun înțeleg că și Udrea – deci si Băsescu s-a alimentat de acolo), despre prietenii lui absolut mirobolanți care au demonstrate că sute de milioane datorate statului – adunate – fac zero, care a incasat milioane doar dintr-o operațiune cu informații inside, pentru care doar sărăntocul de SRS a făcut pușcărie (vă amintiți cumva de privatizarea Petromidia și lansarea de acțiuni?). La bilețelul roz – indiferent că vuitonata l-a făcut cunoscut, parcă mie-mi miroase a jaf tăricenesc. Dragnea e ceea ce este, un vechil incult, cu nimic deosebit de ceilalți vechili inculți precum Mazăre sau Constantinescu.

Tariceanu e insa din altă lume. Hrebe, Meleșcanu, Năstase. Vă spune ceva numele ăstora? Fondul de Dezvoltare, de 4 (patru) miliarde (MILIARDE) dupa privatizarea BCR vă spune ceva? – Nici mie. S-a evaporat. A dispărut. S-a anenatizat. Dar fondul de retrocedare de la ANRP? Doar de Alina Bica vă amintiti? De primul ministru de mai inainte (același impecabil domn Tăriceanu) si de sefa lui de cabinet, Ingrid Zaarour  … nimic?

Nu domnii mei, marile lovituri nu se dau doar la miezul nopții. Alea sunt găinării – tot penale- dar găinării. Gen argatul din teleormănia lui Dragnea. Rahaturi (deși afectează oameni). O suta mii lei (sau două sute mii) lei – căcaturi. Miliarde: USD. La lumina zilei. Cu toate cărțile pe față. Și cu bilețelele roz. Jaf. Cu prinți și afaceriști. Cu consorți și curve regale sau sau ne-regale, prezent la petreceri de lux in Monaco si Israel?  Jaf cu legea in mana si ranjetuk pe buze.

Iar acest pui de năpârcă (prefer să-i dau acest titlu – la fel cum erau înfierați oamenii pe care-i dădea în gât taică-su adoptiv – pui de năpârcă îi spuneau comuniștii lui socru meu – (RIP) – om de cinste ireprpoșabilă), acest hoțoman – nu de drumul mare ci de sumă mare – e al doilea om în stat?!

Acest “unu plus unu e relativ” îmi conduce mie statul? EL? Nu a stat la coadă la premise, dar și-a pus cineva întrebarea că acest (apoximativ) om eu n pericol social prin însăși prezența lui, deci nu ar trebui să aibă permis pentru nimic? Un nimic fară permis de nimic?

Nici un moment dat nu s-a gândit că statul e idiot că se creează o coadă de x ore la reinoirea permisului de conducere. Că unu cu unu fac doi nu i-a străbătut micul neuron care i-a spus să nu se cace în curtea poliției. NU. Să meargă direct în față. Da avea dreptul, e demnitar – cu alte cuvinte “purtător de demnitate”! Dar lulimea de la coadă – nu avea dreptul la demnitate? Revin cu exemple micuțe care ne afectează permanent. Îmi cer scuze, e doar una din cele mai mici tâlhării făcute de Tăriceanu-ALDE.

Altă unu plus unu fac … oarecum … în spatial public este democrația “iliberala” a lui Orban și Putin. Scuzați. Despre ce domocrație vorbim? Măcar pentru că unu plus unu – ce e democrația? O. K. putem alege care e rezultatul votului, dar cum împaci că în ciuda majorității unu plus unu chiar e egal cu doi? Ce e majoritatea? E cumva majoritatea din KKK care pune un “niger” pe o cruce arzând? E cumva majoritate care aruncă cu pietre la o lapidare “curat” musulmană? E democrația populară ne-majoritară? Să ne înțelegem.

Vorbim de majoritate sau de democrație?

Democrație “iliberală” nexistă doar între neuronii (puțini) a lu’pre-fraudator Parvulescu. Ori e democrație ori nu este deloc. Ori e fată mare ori nu? Ori e flămând ori nu? Exisată operații (intelectuale) care au ca rezultat unul cert. Aproape sătul … înseamnă flămând, aproape democrat însemnă non-democrat. Ori ești ori nu ești. Indiferent de cât de pro-democrație te declari. Ori ești ori nu ești. Nu poți fi pre-democrat. Din momentul pre-fraudarii – domnul s-a exclus singur din discutie. Domnul discuta depre “democrație iliberă”. În spiritul rezultatului adunării am o singură întrebare: Domnul e prost sau doar se face?
Până la urmă, deși sunt un “lup singuratic”, rămân fan a lui Anne Ryan,  “moartă săracă în apărarea bogaților” (cum o caracterizeză mulți, puteti vedea pe google). (Cine nu are cartile ei – le am pe e-book).

Morala Postarii: până acum, locul unu deținut de Iliescu – e de necontestat. Pe locul doi îl puneam pe Voiculescu (cu slugile aferente). Vine insa cu viteză domnul Tăriceanu – care i-a depsit mult pe Ponta & Dragnea.

Nota @Cetatean: de ieri, a intrat in malaxorul Justitiei, de unde sper sa nu mai iasa decat cu drum…sau spre Jilava, sau spre Rahova! Tertium non datur!

Nu am nimic de reprosat onoratilor judecatori ai CCR care au votat (si au intrunit cel putin majoritatea de 5 din totalul de judecatori participanti) pentru declararea ca inadmisibila a contestatiei depuse de catre Ciorbea privind OUG 13/2017. Argumentatia lor este impecabila. Obisnuit cu deciziile si comunicatele CCR, va pot spune insa ca, in raport cu laconicele comunicate de presa date de regula,  Curtea a difuzat ieri un comunicat care aproape ca motiveaza decizia! Am numarat nu mai putin de 4 decizii anterioare invocate in comunicat, ceea ce il transforma intr-o schita detaliata a deciziei,  o premiera!

V-am semnalat acest lucru ca sa intelegeti ca insasi Curtea (fie Presedintele, fie toti judecatorii care au votat pentru respingerea sesizarii Avocatului Poporului) au simtit un fel de jena (morala ori juridica) si s-a repezit sa o acopere cu o pletora de argumente chiar din comunicatul de presa.

Insa altceva as vrea sa va mai spun inainte de a inchide acest capitol de care cred ca insasi Curtea nu e chiar atat de multumita (dovada e comunicatul prea detaliat).

Curtea a invocat Decizia 1167/2011 in comunicatul de ieri. In acea decizie, pasajul cheie e acesta:

Curtea reţine că, potrivit art. 33 din Legea nr. 47/1992, “La soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate [formulate de Avocatul Poporului – s.n.], dispoziţiile art. 29-31 se aplică în mod corespunzător”, însă sintagma “în vigoare” nu poate fi interpretată în acelaşi fel ca în cazul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, întrucât soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului se face în cadrul unui control abstract de constituţionalitate. Aşadar, atâta timp cât Curtea Constituţională nu poate determina dacă dispoziţiile legale criticate abrogate produc în continuare efecte şi nici întinderea acestora (apreciere care se poate face atunci când este vorba de o excepţie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial), Curtea nu poate decât să respingă ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului.

Din acest fragment (reluat si in Decizia 549/2015) deducem ca pe calea unui control “abstract” de constitutionalitate se determina:

 – daca se produc efecte juridice

 – cat de intinse sunt acestea

Abia in urma aflarii raspunsului la aceste doua intrebari se poate trece la controlul “concret” de constitutionalitate, in care CCR intervine asupra legilor si ordonantelor “in vigoare”  (adica asupra normelor juridice care produc efecte) – si aici este intr-adevar incidenta celebra Decizie 766/2011 invocata de Curte in comunicatul de ieri.

Nu este nimic de reprosat, la nivel formal, acestui rationament. Cu exceptia faptului ca este….formal si ridicol si ne ia de prosti.

Cand spui ca judeci doar “formal” si vrei sa determini daca se produc efecte si sa vezi care este intinderea lor (pentru ca abia apoi sa le exeminezi “substantial” pentru a determina in ce masura ele merita cenzurate), asumi ca iti permiti luxul de a-ti imparti activitatea jurisdictionala in doua momente: cel al inspectiei “de sus” asupra efectelor juridice si cel al “cenzurarii” lor.

Insa ce te faci daca efectele te privesc pe tine, Curte, de sus? Sau, mai corect, din trecut?

Reamintesc Decizia 1525/2015 si va semnalez ce spunea insasi Curtea despre efectul timpului asupra deciziilor ei (nu conteaza situatia politica la care face referire, va rog sa urmariti rationamentul juridic privind rolul timpului in cadrul interventiei Curtii):

« Mai mult, în cazul de faţă, Curtea constată că doar în situaţia unei facta pendentia s-ar fi pus problema obligării Guvernului de către Curtea Constituţională să renunţe la procedura angajării răspunderii, respectiv dacă instanţa constituţională ar fi fost sesizată de către preşedintele Senatului până cel târziu la data de 18 octombrie 2010, deci înainte de stabilirea calendarului asumării de către Parlament; numai în această situaţie cererea în cauză ar fi vizat o situaţie litigioasă în curs, chiar dacă ulterior Birourile permanente ar fi acceptat decizia Guvernului prin întocmirea calendarului angajării răspunderii »

Adaugati la aceasta si  Decizia 698/2012, in care Curtea clasifica raportul juridic al faptelor cu legea:

“momentul constituirii unei situaţii juridice epuizate prin însuşi faptul constituirii sale (facta praeterita) ori situaţii juridice aflate în derulare (facta pendentia) sau efectele juridice ale unor asemenea situaţii ce intervin sau urmează să intervină (facta futura) […] Aşa fiind, Curtea constată că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi”.

De indata. Repet: de indata.

La aceasta ipoteza “abstracta” a unor norme care intra “de indata” in vigoare, Curtea nu a reflectat, in rationamentul ei pretins “abstract”, insa care era de fapt expresia unor ochelari de cal (Liviu Avram a detaliat mai bine scamatoria: “Valer Dorneanu, preşedintele CCR, a declarat că au respins ca inadmisibilă excepţia ridicată de Victor Ciorbea pe motiv că ordonanţa 13 a fost deja abrogată înainte să intre în vigoare, deci nu a produs efecte. Fals, totuşi. Doar un singur articol din trei din ordonanţa 13 nu a apucat să intre în vigoare, celelalte două au intrat şi au produs efecte juridice. Spre exemplu, în cele şase zile cât ordonanţa 13 a fost în vigoare, cine a depus un denunţ mai vechi de 6 luni de la comiterea faptei a fost trimis la plimbare de către procuror. Ştie Curtea sigur că nu s-a întâmplat aşa ceva? Deci avea motive să judece pe fond“)

 Cum iti mai permiti luxul cronologic de a judeca “abstract” si de a-ti imparti activitatea in doua etape, cea de mirare (oare a produs ordonanta efecte? cat de intinse sunt ele?) si cea de cenzurare constitutionala (hai sa le anulam!) cand stii ca exista posibilitatea “abstracta” sa intalnesti situatii juridice ce dureaza o factiune de secunda, isi produc efecte si dispar in insusi momentul producerii lor? Daca nu o stii ca jurist, o stii ca judecator CCR, care isi cunoaste jurisprudenta (Decizia 698/2012).

Curtea, atat de insetata dupa rationamente “abstracte”, putea sa isi aminteasca si de frumoasa Decizie 698/2012 cu extrem de filosofica formulare de mai sus care descrie o norma juridica ce produce efecte “de indata” si care devine, in secunda in care isi produce efectele

“o situatie juridica epuizata prin insusi faptul constituirii sale“.

Un OUG retroactiv in materia legii penale e “epuizat” juridic (si-a produs efectele si a intrat in clepsidra ireversbilitatii timpului), adica va rade in nas  din trecut, onorati judecatori care considerati ca aveti viitorul la dispozitie sa cenzurati efectele actelor normative.

Nu il aveti, cand e vorba de un OUG mai favorabil in materie penala!

Cand veti vrea, in viitor, sa intrati pe fondul unui OUG in materia legii penale si veti vrea sa constatati ca este neconstitutional, veti observa (cu mirare prefacuta) ca art. 15 alin 2 din Constitutie va va pune in fata ochelarilor de cal un zid de netrecut, anume caracterul retroactiv al legii penale mai favorabile, peste care nu veti putea sari urcand pe scara deciziilor “ex nunc” (de acum inainte) pe care le edictati.

Atunci sa va mai vad cum veti judeca pe fond! Insusi rationamentul “abstract” si formal de care ati facut ieri mare caz va va face sa emiteti un comunicat in care veti spune….ca nu mai aveti nici o putere, ca efectele  s-au produs deja si ca nu puteti infrange art. 15 alin 2 din Constitutie.

Atunci nu veti mai avea timp sa va intrebati “daca” si “cat” s-au produs efectele, ci veti constata ca ele s-au produs “deja”.

Si, facand aceasta, veti emite fraze bombastice de genul celui pe care le-ati mai emis deja:

“Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“. Efectul ex nunc al actelor Curţii constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională (decizia 838/2009, de solutionare a unui alt CJNC)

Sa recitim inca o data: principiul neretroactivitatii, “garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept“.

Cred ca borfasii se prapadesc de ras in timp ce elaboreaza un al doilea OUG, care va intra imediat in vigoare, nu peste 10 zile!

Garantarea suprematiei Constitutiei este monopolul Curtii, insa logica si ratiunea sunt universale.

Onorata Curte, cand vei vrea sa ne minti, incearca sa nu ne mai iei de prosti!

Daca aș fi fost tanar magistrat care isi incepe cariera, mi-as fi dorit sa ii am ca modele de oricare dintre acestia trei. Poate ca exista si alti magistrati integri, si cu siguranta exista. Aveti aici un alt exemplu stralucit de judecator onest si indragit de oameni sau un exemplu de judecator de pus la rana (va rog sa cititi articolul din al doilea link, miscator pana la lacrimi) , insa acestia trei sunt eroii mei: magistrati pe care ii admir sincer pentru calitatile lor, asa cum le percep eu ca simplu cetatean care stie ca Justitia nu are doar litera, ci are si spirit, si acesta trebuie sa fie asumat si incarnat de oameni in carne si oase.

Pe cei trei ii admir in primul rand pentru verticalitatea lor si curajul de a fi asa cum le dicteaza propria constiinta. In aceasta tara, a-ti asculta propria constiinta este, de multe ori, un lux. Pentru magistrati, este uneori greu de a judeca strict in functie de ceea ce spune legea, care poate intra in conflict cu propria constiinta a judecatorului. Legea, mai ales cea facuta de legiuitorul roman, nu este rupta din Rai (caci, sa nu uitam, intre legalitate si dreptate va exista mereu amenintarea un hiatus pe care constiinta oricarui judecator il va simti si la care va trebui sa se raporteze in asa fel incat sa il “umple”, fara a prejudicia nici legalitatea si nici dreptatea), si judecatorul nu isi poate permite sa o critice sau sa o nesocoteasca nici chiar atunci cand constiinta lui ii spune ca este ceva in neregula in literele normei juridice. Tensiunea dintre lege si constiinta este o povara pe care nu multi o pot duce si adesea magistratii se refugiaza in spatele literei pentru a-si anestezia constiinta proprie. Insa nu e cazul celor trei magistrati pe care ii admir. Cumva, printr-o formula prin care doar ei o stiu (si nu ma iluzionez ca le-a fost usor), cei trei magistrati au dovedit public ca aplica legea fara ca prin aceasta sa si anihileze constiinta. Ce lupte se vor fi dat in contiinta lor pentru ca ea sa ramana treaza, doar Dumnezeu stie!

Ii admir in al doilea rand pentru ca merita admirati public. Un magistrat injurat public de aproape toata lumea, si mai ales de cei care au intrat sub rigorile legii penale gratie muncii magistratului merita si admirat public, nu doar in privat. Caci orice magistrat este om cu suflet, cu dureri, cu tristeti si bucurii. Insa in sala de judecata el nu isi permite sa fie doar om, intrucat trebuie sa fie in primul rand judecator. Ce este oare in sufletul unui magistrat care este supus de ani de zile unor campanii de linsaj din cele mai josnice, de care s-ar rusina pana si porcii, dar pe care le monteaza alte fiinte bipede?

Ce este oare in sufletul unui magistrat caruia infractorii ii publica in ziar copia cartii de identitate (va reamintesc ca sunt 6 ani si 8 zile de cand am scris acest editorial in apararea Camelia Bogdan atunci cand SOV a facut-o) sau declanseaza o campanie in care ii atrage si pe colegii sai, mai putin rezistenti la presiuni si pentru care verticalitatea este doar un cuvant uitat (acum un an si 11 zile de cand l-am scris pe al doilea, tot in apararea ei)? Ce este oare in sufletul unui magistrat precum Cristi Danilet caruia “jurnalistii” hraniti cu bani negri ii bat la usa parintilor sai, ii hartuiesc si ii linseaza mediatic familia in fata telespectatorilor cu mintea slaba, il acuza voalat nici mai mult nici mai putin de pedofilie si il vaneaza mereu pentru a-i cauta nod in papura si pretext pentru excluderea din magistratura? Ce este oare in sufletul unui magistrat precum Daniel Morar, care nici sa mearga la teatru nu a putut (ca il sunau politicienii doritori sa ajunga la o intelegere cu el: “Coincidenţă, în ziua în care DNA a dat comunicatul pentru începerea urmăririi penale, seara m-am dus la teatru. Am dat telefonul pe silenţios şi după două ore, când am ieşit de acolo, cred că aveam vreo 50 de apeluri. Era o nebunie”), pe care il l-a amenintat, in cel mai pur stil mafiot, insusi directorul SRI (cu aceasta ocazie, am scris mai multe editoriale, semnalez doar unul singur), pe care l-a atacat insusi presedintele care l-a numit in functie si care din “sluga” si “lacheu” nu a mai fost scos?

Daca acesti magistrati sunt terfeliti public, atunci ei merita si admirati public.

Sa nu uitam un lucru esential: cei 600.000 de mii de manifestanti care au silit Guvernul sa dea inapoi in chestiunea OUG 13/2017 nu au ajuns degeaba sa invoce numele unor institutii ale statului in care isi pun increderea. Aceasta incredere s-a castigat greu, si oamenii au dobandit-o pentru ca au vazut in primul rand magistrati onesti care lucreaza sau au lucrat in acele institutii.

Fara increderea in magistrati, ca oameni drepti, nici o institutie nu se poate bucura de incredere!

Acum cativa ani, tot in februarie (blestemata luna!) 2013, denuntam public modalitatea abuziva in care Cristi Danilet si Alina Ghica au fost revocati din CSM. Intre timp, judecatorul Adrian Neacsu, fost “muschetar” si vehement sustinator al linsajului la adresa colegilor sai Danilet si Ghica, a fost condamnat definitiv de Justitie (pentru participatie improprie la infractiunea de abuz in serviciu, fals intelectual, participatie improprie la infractiunea de uz de fals si fals in inscrisuri sub semnatura privata) iar Curtea Constitutionala le-a facut dreptate celor doi judecatori revocati din CSM (am scris atunci alt editorial).

Ieri a venit randul Cameliei Bogdan sa fie exclusa din magistratura de un CSM in care se afla personaje (nu persoane) precum initiatorul revocarii lui Cristi Danilet sau precum o judecatoare care a atacat-o pe presedinta ICCJ de atunci, Livia Stanciu (incalcandu-si obligatia de rezerva si prevederile legii). De la acestia nu am nici o pretentie, insa am de la ceilalti membri care au votat excluderea din magistratura pentru “incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii privind judecatorii si procurorii”, desi Camelia Bogdan demontase deja toate acuzatiile aduse de slugile lui Voiculescu. Aveti aici si raspunsul ei extrem de detaliat al judecatoarei la toate acuzatiile.

Sper ca doamna Camelia Bogdan sa isi gaseasca dreptatea la Inalta Curte, si sa isi dovedeasca nevinovatia si buna credinta. Asa cum vad eu lucrurile, ca simplu cetatean, cand un magistrat primeste in avans un raspuns de la ANI care ii confirma ca nu incalca prevederile referitoare la incompatibilitati daca ofera niste cursuri, inseamna ca el este de buna credinta si nu se face vinovat de nimic. Insa cred ca in noul CSM a reaparut celebra motivatie “uite-asa!” in temeiul careia si Danilet si Ghica au fost exclusi din vechiul CSM. Sper ca la ICCJ dreptatea sa nu umbe cu capul spart si sa nu o ocoleasca pe Camelia Bogdan, cautandu-l pe Dan “Felix” Voiculescu!

Daca as fi fost magistrat, as fi invatat de la fiecare dintre cei trei cate ceva si as fi aplicat in activitatea proprie. Insa, cum nu sunt magistrat, nu imi ramane decat sa ii admir public si sa imi reafirm sprjinul public pentru ei, asa cum am facut-o de 7 ani incoace.

Poate nu este destul, in fata valurilor de care ei sunt si vor mai fi loviti, insa o fac pentru ca erorii mei sa stie ca nu sunt singuri in fata intemperiilor. In afara de vocea mea, mai sunt si altele, care isi afirma aceeasi admiratie.

Dragi prieteni, postarea pe care o veti citi mai jos este una pur juridica si este foarte lunga. Multi nu vor a avea, probabil, puterea de ajunge la capatul ei. Insa dati-mi voie sa v-o rezum si sa va spun ca ea contine o solutie propusa Curtii pentru a cenzura pe viitor in avans orice OUG in materia penala si pentru a interzice orice OUG care ar acorda amnistie si gratiere. 

Am scris bine: cenzurare in avans  si interzicere.  Suna radical, stiu. Insa argumentele sunt pe masura!

Argumentatia din Amicus Curiae (ideile si redactarea) imi apartin in intregime, ca de obicei. Insa documentul a ajuns in mod oficial la Curte gratie colaborarii fericite cu VeDem Just, un ONG extrem de respectabil alcatuit din oameni carora le multumesc public pentru asumarea documentului meu, recitirea/corectarea si formatarea lui si depunerea acestuia la Curte, cu numar de inregistrare. A fost o onoare sa colaboram, in spiritul deplin al facilitarii unei solutii a Curtii care sa garanteze suprematia Constitutiei. Depinde de CCR sa analizeze si, dă Doamne, sa preia o parte sau tot ce am scris acolo. Am pus suficiente argumente care sa provoace o miscare tectonica in jurisprudenta Curtii si sa faca imposibila repetarea unui OUG ca OUG 13/2017. Cei care sunt sceptici sunt invitati sa lectureze documentul, pentru a vedea daca noptile mele de nesomn au fost sau nu in zadar…

Personal, consider ca este cea mai buna argumentatie pe care am scris-o vreodata in materie constitutionala, insa daca nu va avea succes, esecul imi revine integral. Eventuala reusita o sabatorim insa impreuna in Comunitatea Politeia si o asumam public cu VeDem Just, ca imbold pentru generatiile tinere prezente si viitoare de iubitori de dreptate.

Am inclus in textul argumentatiei cateva titluri de capitol care sa o faca mai usor de citit dar care nu apar in documentul trimis Curtii de Vedem Just.

***

Amicus Curiae referitor la conflictul juridic de natură constituţională declanşat de OUG 13/2017

Stimate domnule Preşedinte, onorați judecători, Asociația legal constituită Voci pentru Democrație și Justiție (vedemjust.ro) și Comunitatea Politeia (politeia.org.ro) se adresează public Curţii folosind procedura Amicus Curiae în legătură cu Decizia pe care Curtea urmează a o pronunţa în aplicarea prevederilor art. 146 lit. e) din Constituţie, sesizată fiind în mod oficial de către Consiliul Superior al Magistraturii şi de către Preşedintele României cu două cereri de soluţionare a unui conflict juridic de natură constituţională. Prezentăm Onoratei Curţi următoarele argumente menite a facilita luarea unei decizii prin care să fie afirmată şi garantată supremaţia Constituţiei, în conformitate cu art. 142 alin 1) din legea fundamentală. Opinăm că aceste argumente pot fi utile și în cadrul controlului constituțional al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2017.

Cu privire la conflictul juridic de natură constituţională între Guvernul României şi Parlamentul României susţinem următoarele:

1. Chiar dacă, în raport cu momentul depunerii celor două cereri de soluționare a conflictului, între timp ordonanța în cauză a fost abrogată de organul emitent, având în vedere că în cadrul soluției Curtea este chemată sa indice comportamentul de urmat, în viitor, de către părțile implicate în conflict, în vederea prevenirii unei situații identice, ținând cont și de precedentul consfințit în jurisprudența Curții în Decizia 356/2007 prin care s-a soluționat un conflict juridic de natură constituțională care era stins deja la momentul deciziei Curții, considerăm că onorata Curte este îndreptățită să soluționeze actualul conflict adus în atenția ei de către Președintele României și de către Președintele Consiliului Superior al Magistraturii.

2. În principiu, în Deciziile 270/2008, 901/2009 şi 460/2013, Curtea a stabilit că atribuţiile ei de a soluţiona un conflict juridic ce natura constituţională nu se referă doar la conflictele de competență, ci la orice fel de conflict juridic de natură constituţională între autorităţile publice a căror naştere rezidă direct în textul Constituţiei.

« Curtea a mai statuat că textul art.146 lit.e) din Constituţie „stabileşte competenţa Curţii de a soluţiona în fond orice conflict juridic de natură constituţională ivit între autorităţile publice, iar nu numai conflictele de competenţă născute între acestea » (Decizia nr.270 din 10 martie 2008, reluată şi de Decizia CCR nr. 460/2013).

Noţiunea de conflict juridic de natură constituţională

 „nu se limitează numai la conflictele de competenţă, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje instituţionale, ci vizează orice situaţii juridice conflictuale a căror naştere rezidă în mod direct în textul Constituţiei” (Decizia Curţii Constituţionale nr.901 din 17 iunie 2009).

Prin urmare, indiferent de clasificarea prezentului conflict între Guvernul şi Parlamentul României drept un conflict pozitiv sau negativ de competentă, Curtea este competenţă în a-l soluţiona.

3. Prin prisma deciziilor anterioare ale Curţii (Deciziile 148/2003 şi 97/2008), susţinem că în cazul de faţă este vorba despre un conflict pozitivde competențe care presupune asumarea, de către o autoritate a statului, de competente care revin, conform Constituţiei, altei autorităţi. Invocăm în acest sens definiţia conflictului juridic de natură constituţională, aşa cum a statuat-o Curtea în Decizia 53/2005 :

 “Conflictul juridic de natură constituţională între autorităţi publice presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor ».

4. Or, prin adoptarea OUG nr. 13/2007 din data de 1 februarie 2017, Guvernul României şi-a arogat puteri şi competențe care aparţin Parlamentului României, respectiv competenta de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării lor, încălcând astfel art. 73, alin 3, litera h) din Constituţie şi limitele constituţionale impuse de art. 115 alin 6.

Legiuitorul primar si legiuitorul derivat

Articolul 73 alin 3 litera h) instituie Parlamentul României, unica autoritate legiuitoare, ca legislator primar. Raţiunea menţionării explicite în Constituţie a tipurilor de legi pe care acesta le poate adopta (constituţionale, organice şi ordinare) este aceea de a arăta că aceasta competentă îi revine Parlamentului în mod substanţial, că ea izvorăşte din însăşi textul constituţional şi că acoperă toate tipurile de legi, fără excepţie. Articolul 61 alin 1 este un articol « cu rol de principiu » (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia 784/2012 a Curţii) care nu poate fi interpretat restrictiv ; aceasta competență originară nu poate fi golită de conţinut nici la nivel procedural şi nici la nivel substanţial.

5. Guvernului, ca autoritate publică a statului, îi revine, conform art. 102 alin 1), rolul de pune în aplicare programul de guvernare acceptat de către Parlamement. Invocând tot Decizia 784/2012 a Curţii, afirmăm că rolul Guvernului în politica internă este unul de execuţie, aşadar, unul derivat, şi nu unul originar, întrucât Guvernul funcţionează în baza şi atata timp se manifestă efectele juridice ale votului de investitură acordat de către Parlament. Legea fundamentală atribuie Guvernului competența de a « realiza », ceea ce este sinonim cu « a pune în aplicare » politica internă a ţării, iar nu a de a trasa liniile fundamentale şi principiile de acţiune ale acestei politici.

Din acest motiv al rolului derivat al Guvernului în materia politicii interne legea fundamentală îi acordă, cu restricţii şi garanţii constituţionale, rolul de legiuitor derivat în cadrul articolului 115, intitulat « Delegarea legislativă ».

Delegarea legislativă este aşadar o procedură extraordinară prevăzută de Constituţie, care nu ştirbeşte cu nimic rolul de legislator primar al Parlamentului României, care îşi păstrează, chiar în cursul delegării, fără întrerupere sau diminuare, calitatea de unică autoritate legiuitoare (art. 61 alin 1). Faptul că legea fundamentală îi rezervă Parlamentului aceasta prerogativă substanţială de unic legiuitor este dovedit şi de art. 115 alin 8 :

Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

Rolul articolului 115 alin 8) este acela de pune la dispoziţie legiuitorului primar o procedură de cenzură şi control în raport cu legiuitorul derivat, procedură prin care Parlamentul îşi afirmă puterea să legiuitoare, dacă este nevoie, pentru a cenzura modalitatea în care şi-a exercitat Guvernul competenta legiferării prin delagație. Articolul 115 alin 8) permite Parlamentului să aprobe sau să respingă nu doar actele normative în materialitatea lui (ordonanţele de urgenţă ale Guvernului), ci şi efectele produse de acestea pe perioada în care fost în vigoare.

Susţinem că acest articol joacă rolul de instrument de cenzură pe cale parlamentară, eminamente politică, pe care Legislativul îl foloseşte în raport cu Executivul în cazul efectelor juridice produse de acele ordonanţe care ar fi edictate cu încălcarea art. 115 alin 6. În sprijinul acestei teze invocăm şi art. 115 alin 5, care stabilesc în terminis o procedură parlamentară obligatorie pentru aprobarea sau respingerea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, ale căror efecte curg de la publicarea lor în Monitorul Oficial.

Raţiunea pentru care legiuitorul constituant a stabilit detaliat atât procedura parlamentară cât şi competenţa Parlamentului de a aproba sau respinge înseşi efectele ordonanţei consta în a asigura, atât la nivel procedural (art. 115 alin 5) cât şi la nivel substanţial (art. 115 alin 8) capacitatea autorităţii legiuitoare de a exercita cenzura şi controlul pe cale parlamentară al actelor Guvernului date în aplicarea politicii interne a ţării. Articolul 115 alin 5), coroborat cu art 115 alin 8) permite legiuitorului primar să acţioneze cu deplină legitimitate pentru a readuce (prin respingere) procesul legiferării în cadrele lui politice legitime, pe care legiuitorul delegat le-a depăşit edictând norme juridice care exced limitele delegării legislative.

OUG in materia legii penale – o sfidare pentru Curte si Parlament

6. Însă cenzura pe cale parlamentară a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului se poate dovedi ineficientă atunci când Guvernul adopta o ordonanţă de urgenţă în materia legii penale.

Prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă într-un domeniul legii penale în care sunt incidente prevederile art. 15 alin 2 din Constituţie (“Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile »), care instituie o excepţie de rang constituţional în cadrul principiului neretroactivităţii legii, de la care nu poate deroga nici Parlamentul, nici însăşi Curtea Constituţională (a se vedea deciziile Curţii nr. 838/2009 şi 972/2012), şi profitând de faptul că efectele produse în materie legii penale celei mai favorabile sunt indelebile (întrucât retroactivează), Guvernul României a emis în data de 1 februarie 2017 o ordonanţă de urgenţă, încercând astfel să evite atât posibilă cenzura politică a ordonanţei de către Parlament cât şi cenzura constituţională, de către Curte.

Dată fiind incidența temeiul art. 15 alin 2) din Constituţie, procedura de cenzură politică pe cale parlamentară consfinţita de art. 115 alin 8) din legea fundamentală este inaplicabila în materia legii penale mai favorabile, întrucât efectele retroactive ale ordonanţei de urgenţă nu mai pot fi anulate printr-o eventuală lege de respingere votată de Parlament.

Mai mult, aceste efecte juridice nu mai pot fi anulate nici pe calea controlului de constituţionalitate, întrucât deciziile ex nunc ale Curţii au putere doar pentru viitor (art. 147 alin 4 din Constituţie) şi nu retroactivează, precum legea penală mai favorabilă.

În speţă prezentă, supusă analizei şi judecăţii onoratei Curţii, susţinem că sursa conflictului juridic de natură constituţională declanşat de Guvernul României cu Parlamentul României consta nu doar în depăşirea de către Guvern a limitelor delegării legislative prevăzute la art. 115 alin 6 din Constituţie, ci rezidă în însuşi textul Constituţiei, care nu prevede în cadrul acestui articol suficiente garanţii procedurale şi substanţiale explicite pentru cenzurarea (pe cale parlamentară sau a controlului de constituţionalitate) sau preîntâmpinarea ordonanţelor de urgenţă edictate în materia legii penale, cu încălcare unor prevederi din Constituţie.

7. Concret, o ordonanţă de urgenţă în materia legii penale (emisă ca urmare a unei situaţii de conflict juridic de natura constituţională în care Guvernul îşi arogă competenta de legiferare a Parlamentului încălcând limitele delegării legislative) şi care produce nu doar efecte imediate, ci şi efecte retroactive (dacă este mai favorabilă), nu poate fi cenzurata nici măcar de către Curtea Constituţională (pe calea art. 146 litera d), ceea ce echivalează cu încălcarea supremaţiei Constituţiei şi a atribuţiei CCR de a « soluţiona » conflictele juridice de natura constituţională, întrucât Curtea poate soluţiona doar acele conflicte în care este vorba despre o situaţie juridică în curs de formare sau modificare (facta pendentia), iar nu conflictele care au devenit facta praeterita.

Relevantă în acest sens este Decizia Curţii nr. 1525/2010 în care Curtea recunoaşte că posibilitatea ei de a soluţiona conflictul şi de a edicta o conduită de urmat pentru autorităţile implicate este limitată doar la situaţiile litigioase în curs :

« Mai mult, în cazul de faţă, Curtea constată că doar în situaţia unei facta pendentia s-ar fi pus problema obligării Guvernului de către Curtea Constituţională să renunţe la procedura angajării răspunderii, respectiv dacă instanţa constituţională ar fi fost sesizată de către preşedintele Senatului până cel târziu la data de 18 octombrie 2010, deci înainte de stabilirea calendarului asumării de către Parlament; numai în această situaţie cererea în cauză ar fi vizat o situaţie litigioasă în curs, chiar dacă ulterior Birourile permanente ar fi acceptat decizia Guvernului prin întocmirea calendarului angajării răspunderii ».

Prin urmare, în procedura soluţionării conflictelor juridice, Curtea nu are decât un singur obstacol insurmontabil, anume dimensiunea temporară a situaţiei litigioase, care nu trebuie să fie facta praeterita, ci facta pendentia.

Or, dat fiind caracterul retroactiv al legii penale mai favorabile, devine evident că, odată produse acele efecte juridice, o ordonanţă de urgenţă emisă cu preţul declanşării unui conflict juridic de natura constituţională se sustrage prerogativei Curţii de a « soluţiona » conflictul juridic şi de a restabili supremaţia Constituţiei, întrucât Curtea nu poate înfrânge caracterul de facta praeterita al efectelor juridice produse de legea penală mai favorabilă, chiar dacă aceasta a fost edictata de Executiv prin declanşarea unui conflict juridic de natura constituţională cu Legislativul.

8. Înainte de analiza pe fond a conflictului juridic de natura constituţională declanşat de Ordonanţă de urgenţă a Guvernului, nr. 13/2017, dorim să învederăm Onoratei Curţi o problemă fundamentală, sub forma a două situaţii ipotetice care privesc mai departe decât prezenta cauză:

a) Chiar dacă, ulterior unui control de constituţionalitate, în urma unei sesizări ridicate în faţa instanţei şi trimisă de aceasta la Curte sau ridicate direct de către Avocatul Poporului, Curtea ar identifica a încălcare a legii fundamentale şi ar pronunţa o decizie de admitere a obiecţiei de neconstituţionalitate, efectele ex nunc ale deciziei Curţii nu s-ar întinde şi asupra efectelor retroactive ale ordonanţei în materia legii penale mai favorabile (dacă ordonanţa le va fi produs la momentul deciziei Curţii).

b) În aceeaşi situaţie s-ar afla şi o decizie de soluţionare a conflictului juridic de natura constituţională care s-ar mulţumi doar să constate că, dată fiind incidenta art. 15 alin 2) din Constituţie, efectele actelor emise în urma unei situaţii de conflict juridic de natura constituţională sunt indelebile. Întrucât deciziile Curţii produc efecte doar pentru viitor, consecinţele juridice generate de actului normativ emis prin declanşarea unui conflict juridic de natura constituţională rămân imposibil de înlăturat.

În aceste două situaţii ipotetice însă plauzibile la nivel faptic şi juridic, supremaţia Constituţiei, garanţiile constituţionale şi rolul de garant al Curţii ar deveni literă moartă şi inaplicabila, întrucât acestora li se opune caracterul retroactiv al efectelor unei legi penale mai favorabile care a scăpat atât controlului pe cale parlamentară cât şi controlului Curţii (fie că este vorba despre un control de constituţionalitate sau de o soluţie pentru dezlegarea unui conflict juridic de natura constituţională).

Curtea, legiuitor negativ cu un rol activ

Din acest motiv opinam ca onorată Curte, pentru a-şi îndeplini rolul de garant al supremaţiei Constituţiei, trebuie să îşi circumstanţieze prerogativa de a soluţiona orice conflict juridic de natura constituţională luând în calcul şi cele două ipoteze menţionate mai sus în care caracterul retroactiv al legii penale mai favorabile se constituie ca o clauză de necenzurare a ordonanţelor de urgenţă de către Parlament sau de către Curte, lucru care contravine literei şi spiritului Constiitutiei, cât şi intenţiei legiuitorului constituţional de a acorda Guvernului, în cadrul dreptului de iniţiativă legislativă, posibilitatea limitată de a edicta ordonanţe de urgenţă.

Nevoie unei soluții valabile pentru viitor nu este înlăturată de abrogarea, prin Ordoanta de urgență numarul 14/2013 a Ordonanței de urgență nr. 13/2017, întrucât situația se poate repeta în viitor iar rolul unei soluții din partea Curții este acela de a preveni astfel de situații.

Aceasta circumstanţiere a prerogativei Curţii ar da eficienta rolului de legiuitor negativ care trebuie să ţină seama de faptul că « dreptul este viu » (Decizia 766/2011) şi că prezenţa cauza inedită adusă în atenţia Curţii, în care este miza sunt efectele juridice indelebile ale unei ordonanţe de urgenţă în materia legii penale care a fost edictata de Guvern prin declanşarea unui conflict de natura constituţională, poate fi repetată în viitor de către Executiv (indiferent de culoarea lui politică).

9. Întrucât Curtea nu a mai examinat până acum un conflict juridic în care obiectul în litigiu să fie o ordonanţă de urgenţă în materia legii penale care este emisă prin declanşarea unui conflict juridic de natură constituţională şi întrucât susţinem că sediul conflictului rezidă în textul legii fundamentale (art. 115 alin 6) care, aparent, lasă posibilitatea ca Executivul să utilizeze şi chiar să abuzeze în materia legii penale de procedura legiferării prin ordonanţe de urgenţă ale căror efecte nu mai pot fi cenzurate de către Curtea Constituţională, considerăm că este oportun ca onorată Curte să îşi circumstanţieze jurisprudenţa pentru a găsi o « soluţie » la această situaţie şi pentru a edicta, pentru viitor, conduita de urmat de către Guvern atunci când este vorba despre ordonanţe de urgenţă în materia legii penale.

Posibilitatea de a folosi ordonanţele de urgenţă în materia legii penale (unde efectele legii mai favorabile retroctiveaza) este o tentaţie pentru orice Guvern (nu doar cel actual) care ar dori să producă efecte ce nu ar mai putea fi cenzurate nici de Parlament şi nici de Curtea Constituţională. Nesoluţionarea de către Curte a acestui conflict ar permite evitarea instituirii unui mecanism permanent de încălcare a Constituţiei de către Guvern, la care Curtea ar asista fără a putea interveni, oprită de caracterul retroactiv al legii penale mai favorabile şi de efectele ex nunc ale deciziilor ei (art. 147 alin 3 din Constituție). În acest caz, rolul de garant al supremaţiei Constituţiei ar fi redus la o simplă declaraţie, fără aplicabilitate practică şi efecte juridice obligatorii erga omnes.

10. Opinam că, sub aspectul competențelor şi îndatoririlor care revin Curţii Constituţionale în temeiul art. 142 alin 1 (« Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei»), coroborat cu articolele articolul 1 alin 5 (« În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie ») şi art 1 alin 3) care consacră România ca stat de drept “democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, liberă dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea sunt sunt garantate”, Curtea poate şi trebuie să joace rolul de legislator negativ în raport cu acele acte sau acţiuni concrete care generează un conflict juridic de natura constituţională, ale căror consecinţe juridice ameninţa să transforme în literă moartă garanţiile constituţionale.

Curtea a stabilit deja în jurisprudenţa să (a se vedea în deciziile 997/2008, 440/2012 4si 48/2013) că are competenta de legiuitor negativ:

« competenţele Curţii Constituţionale, care îndeplineşte rolul de legislator negativ atunci când constată lipsa de conformitate dintre prevederile unei legi sau ordonanţe şi dispoziţiile constituţionale » (decizia 997/2008)

 « …Fără a nega rolul de “legislator negativ” al instanţei de contencios constituţional…” (decizia 448/2013)

 “Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completă prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei” (Decizia 420/2012).

În temeiul rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei, supremaţie care nu comportă vreo derogare (întrucât Constituţia, ca lege supremă şi cheie de boltă a sistemului juridic românesc, nu poate fi pusă între paranteze sau deturnata sub nici un pretext) şi în temeiul prerogativelor sale de a soluţiona orice conflict juridic de natura constituţională (a se vedea în acest sens Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, Decizia CCR nr. 460/2013 şi Decizia 901 din 17 iunie 2009), Curţii îi revine întotdeauna un rol activ, cu atât mai mult cu cât conflictele juridice de natura constituţionale pot produce, în urma actelor materiale sau acţiunilor concrete întreprinse de autorităţile publice implicate în conflict, efecte juridice.

11. Cu privire la rolul activ al Curţii în exercitarea competentei ei de garant al supremaţiei Constituţiei, susţinem că în această speţă sunt aplicabile Curţii, mutatis mutandis, ceea ce ea însăşi a statuat însăşi despre rolul Preşedintelui României în Avizul consultativ nr. 1 din data de 5 aprilie 2007 :

« Funcţiile de garanţie şi de veghe consacrate în art.80 alin.(1) din Constituţie implică prin definiţie observarea atentă a existenţei şi funcţionării statului, supravegherea vigilentă a modului în care acţionează actorii vieţii publice – autorităţile publice, organizaţiile legitimate de Constituţie, societatea civilă – şi a respectării principiilor şi normelor stabilite prin Constituţie, apărarea valorilor consacrate în Legea fundamentală. Nici veghea şi nici funcţia de garanţie nu se realizează pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concretă ».

Dacă funcţia de « garanţie » care revine Preşedintelui, autoritate publică a statului, implică obligaţia unei activităţii vii, concrete, a cărei finalitate trebuie să fie apărarea principiilor, normelor şi valorilor stabilite de legea fundamentală, cu atât mai mult funcţia de garant al supremaţiei Constituţiei implica o activitate vie şi concretă, care, spre deosebire de cea a Preşedintelui României, produce efecte juridice erga omnes, dând efectivitate puterii acordată Curţii de însuşi legiuitorul constituant atunci când a înzestrat-o cu prerogativa de a « soluţiona » conflictele juridice de natură constituţională.

« Soluţionarea » nu presupune doar simplă constatare a faptului că a avut loc un conflict constituţional între autorităţi ale statului, conflict ale cărui efecte nu mai pot fi şterse, ci edictarea conduitei în acord cu prevederile constituţionale la care autorităţile publice trebuie să se conformeze pe viitor pentru dezlegarea conflictului în curs şi preîntâmpinarea unuia viitor (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009). Însăşi Curtea a statuat într-o altă decizie de soluţionare a unui conflict juridic de natura constituţională ca « soluţionare » înseamnă « rezolvarea cauzei » (a se vedea în acest sens Decizia 356/2007, ceea ce denotă faptul că raţionamentul logico-juridic desfăşurat de Curte pentru soluţionarea conflictului trebuie să dezlege problema ridicată, iar nu doar să o constate. Însă chiar şi simplă « constatare » a existenţei conflictului juridic obliga la « soluţionarea » lui, aşa cum însăşi Curtea s-a exprimat în Decizia 838/2009 :

« Odată constatat acest conflict, Curtea Constituţională, în virtutea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora ea “este garantul supremaţiei Constituţiei”, are obligaţia să soluţioneze conflictul, arătând conduita în acord cu prevederile constituţionale la care autorităţile publice trebuie să se conformeze”.

Procedura de soluţionare a conflictelor juridice de natura constituţională presupune aşadar două etape, în care, după constatarea conflictului, Curtea oferă soluţia care îl stinge (şi care stinge inclusiv eventualele efecte juridice ale actelor sau acţiunilor concrete produse ca urmare a acestuia)

Dificilul articol 115 alin 6) din Constitutie

10. În raport cu situaţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 menţinem teza afirmată în paragraful 6 anterior, anume că sursa conflictului rezidă în însuşi textul Constituţiei, care nu prevede în cadrul articolului 115 alin 6) suficiente garanţii procedurale şi substanţiale explicite pentru cenzurarea (pe cale parlamentară sau a controlului de constituţionalitate) sau preîntâmpinarea ordonanţelor de urgenţă edictate în materia legii penale, cu încălcare unor prevederi din Constituţie.

În jurisprudenţa să referitoara la limitele delegării legislative, Curtea a stabilit o sumă de condiţii obiective care trebuie îndeplinit cumulativ pentru că Guvernul să poată emite ordonanţe de urgenţe (a se vedea în acest sens Decizia 255/2005), stabilind şi că elementul de oportunitate nu satisface exigenţele art. 115 alin 4), întrucât acesta este de natura subiectivă, deci arbitrar, fiind supus interesului de moment al Executivului. În plus, în Deciziile 258/2006 şi 421/2007, Curtea a statuat ca « urgența » reglementării nu echivalează cu existenţa unei situaţii « extraordinare » în care legiferarea se poate realiza şi pe calea procedurilor parlamentare (dacă este nevoie, accelerate).

Tot în jurispridența sa, Curtea (a se vedea Decizia 1189/2008) a stabilit că, în raport cu obiectul reglementării, Constituţia instituie, în art. 115 alin 6, două tipuri de interdicţie : cea totală şi necondiţionată (când menţionează că ordonanțele de urgență “nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale” şi că “nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”) şi cea relativă, privind alte domenii reglementate de legea organică, în care ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă “afectează”, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.

Cu privire la sensul termenului « a afecta », Curta s-a pronunţat în aceeaşi decizie menţionată ca el trebuie trimite la sensul juridic al noţiunii, adică la următoarele nuanţe : “a suprima”, “a aduce atingere”, “a prejudicia”, “a vătăma”, “a leza”, “a antrena consecinţe negative”.

Articolul constituţional care instituie interdicţia relativă de a nu “afecta” nu prevede însă suficiente garanţii procedurale şi substanţiale explicite pentru cenzurarea (pe cale parlamentară sau a controlului de constituţionalitate) sau preîntâmpinarea ordonanţelor de urgenţă edictate în materia legii penale cu încălcare unor prevederi din Constituţie și nu nu este, per se, atât de explicit încât să nu fie nevoie, din partea Curţii, de o clarificare a conţinutului noţiunilor incidente.

Astfel, bunăoară, în Decizile 1189/2008 şi 1248/2008 Curtea a clarificat sensul noţiunii de « drepturi electorale », iar în Deciziile 1257/2009, 230/2013 şi 55/2014 a clarificat sensul noţiunii de « regim al instituţiilor fundamentale ale statului ».

Faptul că însăşi Curtea a fost nevoită să clarifice mereu sensul noţiunilor din articolul 115 alin 6) este dovada că jurisprudenţa Curţii s-a format în urma situaţiilor juridice inedite apărute, la care ea a trebuit să răspundă prin interpretarea noţiunilor incidente, pentru a stabili dacă, în urma ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, « afectarea » a avut efecte pozitive sau negative

Argumentele Politeia: prima salvă

12. În speţă de faţă, în care OUG 13/2017 legiferează în materia legii penale, susţinem că ordonanţa “afectează” în sens negativ regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Argumentele sunt următoarele:

a) Aşa cum am susţinut deja anterior, când sunt incidente prevederile articolul 15 alin 2) din Constituţie, ordonanţa de urgenţă în materia legii penale mai favorabile face inaplicabilă procedura de cenzură pe cale parlamentară pe care Constituţia o pune la dispoziţia Legislativului, în articolul 115 alin 8 (“Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei”). Or, dat fiind caracterului retroactiv al legii penale mai favorabile, efectele juridice produse de o ordonanţă pe perioada de aplicare a ei nu mai pot fi “reglementate”, caci au devenit facta praeterita. Cum articolul 115 alin 8) menţionează ambele ipoteze juridice ale procedurii de reglementare, respectiv aprobarea sau respingerea, fără a amenaja vreo excepţie pentru ordonanţele de urgenţă în materie penală, rezultă că intenţia legiuitorului constituant a fost aceea de a permite ca, în baza articolului 115 alin 8 Parlamentul să îşi exercite « monopolul în materie de legiferare » (Decizia 1189/2008) şi controlul asupra Guvernului cu privire la toate ordonanţele, fără a distinge între ele cu privire la materia reglementării.

Or, caracterul retroactiv al legii penale mai favorabile face inaplicabilă juridic o lege de respingere a efectelor ordonanţei 13/2017, ceea ce duce la concluzia că textul articolului 115 alin 8) comporta o excepţie (legea penală mai favorabilă), lucru care contravine manifest literei şi spiritului art. 115 alin 8) şi se constituie ca o « afectare » a regimului instituţiei fundamentale care este Parlamentul, căruia îi este lezată prerogativa constituţională de respingere, printr-o lege, a unei ordonanţe de urgenţă.

b) În plus, activitatea de legiferare derivată a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă în materia legii penale care produce efecte mai favorabile echivalează cu « existenţa unei opţiuni guvernamentale care să anihileze rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării » (preluăm întreaga sintagmă din Decizia 761/2014 a Curţii).

Curtea Constituţională s-a pronunţat deja cu privire la ordonanţele de urgenţă a cărui scop este acela de a contracara, adică de a împiedica intrarea în vigoare a unei legi votate de Parlament, declarând că ele sunt neconstituţionale, pentru că afectează rolul de unic legiuitor ce revine Parlamentului (jurisprudenţa Curţii numără nu mai puţin de 4 decizii pe această temă, anume Deciziile 1221/2008, 842/2009, 984/2009 şi 989/2009). În cazul unei ordonanţe de urgenţă în materia legii penale mai favorabile, considerăm că Guvernul merge chiar mai departe decât atunci când intenţionează să contracareze o lege votată de Parlament, prin aceea că, urmărind producerea unor efecte mai favorabile care sunt indelebile la nivel juridic, intenţionează chiar să anihileze competenta de legiferare a Parlamentului stabilită la art. 73 alin 3 literele h) şi i), întrucât efectele produse de ordonanţă de urgenţă fac ab initio inutilă o lege de respingere sau de aprobare cu modificare a ordonanţei. Efectele juridice produse de legiuitorul derivat nu mai pot fi nici stinse, nici modificate de legiuitorul primar, lucru care revină la a-i « anihila » sau « suprima » temporar şi cu referire la ordonanţa incidentă, prerogativa legiferării, lucru contrar Constituţiei.

Odată verificat practic acest mecanism, nu există nici o garanţie că Executivul nu-l va utiliza pe viitor pentru a edicta alte ordonanţe de urgenţă în materia legii penale (infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora) sau în materia amnistiei şi graţierii.

c) Referitor la materia legii penale şi la amnistie şi graţiere, menţionăm faptul că nici măcar Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare, nu poate legifera fără a ţine seama de restricţiile pe care i le impune Constituţia. Aşa cum a arătat Curtea în jurisprudenţa ei, « Parlamentul nu poate proceda la eliminarea protecției juridice penale a valorilor cu statut constituțional » (Decizia 62/2007), fiind obligat să îşi « exercite competența de incriminare și de dezincriminare a unor fapte antisociale cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Constituție » (Decizia 2/2014). Deplină libertate pe care o are Parlamentul de a face politica penală a statului, în aplicarea articolelor 73 alin 3 literele h) şi i) nu înseamnă libertatea de a anula « protecția penală acordată unor valori sociale deosebit de importante » (Decizia 2/2014) ci « reglementarea condițiilor de tragere la răspundere penală pentru faptele antisociale care aduc atingere valorilor prevăzute și garantate de Constituți” (Decizia 62/2007).

Or, în cazul ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 (precum şi în cazul oricărei alte ipotetice ordonanţe de urgenţă care ar reglementa în materia legii penale mai favorabile), faptul că nu există o cale procedurală pentru ca efectele ei să fie cenzurate (de către Parlament sau de către Curte) face imposibilă verificarea modului în care Guvernul, în activitatea de legiferare, respectă normele şi principiile consacrate de către Constituţie şi menţine protecţia juridică penala a valorilor cu rang constituţional, ocrotite de Codul Penal. Acest lucru « afectează » în sensul « diminuării » competenței Curţii de a verifica constituţionalitatea ordonanţelor de urgenţă (întrucât efectele ex nunc ale deciziilor Curţii nu pot anula eventualele efectele juridice neconstituţionale deja produse de ordonanţă), ceea ce echivalează cu afectarea regimului unei instituţii fundamentale a statului, cum este Curtea Constituţională (a se vedea Decizia 738/2012)

d) În această privinţă, susţinem că este contrar ideii de supremaţie a Constituţiei ca doar Parlamentului să îi fie opozabilă, în activitatea de legiferare în materia legii penale, obligaţia de a nu « afecta protecţia penală acordată unor valori sociale deosebit de importante » (Decizia 2/2014).

Ceea ce îi este opozabil legiuitorul primar îi este opozabil, a fortiori, şi legiuitorului derivat. Însă dacă în cadrul activităţii de legiferare pe cale parlamentară exista pârghii şi proceduri pentru că eventualele vicii de neconstituţionalitate să fie supuse analizei Curţii şi cenzurate de aceasta înainte de intrarea în vigoare a legii organice, în cadrul unei ordonanţe de urgenţă în materia legii penale mai favorabile, acest lucru nu este posibil. Odată publicată în Monitorul Oficial, dacă este mai favorabilă, legea penală produce efecte retroactive, fără a ţine seama dacă acestea sunt sau nu conforme Constituţiei.

Argumentele Politeia: a doua salvă

13. Or, împotriva acestui dublu obstacol (procedural şi substanţial) care împiedică Curtea să analizeze şi să cenzureze efectele neconstituţionale ale unei ordonanţe de urgenţă în materia legii penale mai favorabile, propunem Onoratei Curţi o soluţie ce rezidă tot în textul Constituţiei, în acelaşi articol 115 alin 6).

Acest articol, deşi nu prevede suficiente garanţii procedurale şi substanţiale explicite pentru cenzurarea sau preîntâmpinarea ordonanţelor de urgenţă edictate în materia legii penale cu încălcare unor prevederi din Constituţie, totuşi conţine suficiente garanţii implicite ce pot fi extrase prin raţionament logico-juridic de către Onorată Curte, în faţa căreia aducem următoarea posibilă soluţie.

Întrucât nu se poate şti ab initio dacă o ordonanţă de urgenţă în materia legii penale « afectează » (în sensul producerii de efecte negative) regimul instituţiilor fundamentale ale statului sau drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie ori drepturile electorale, este nevoie ca Onorate Curte să procedeze la un demers de clarificare a termenului de a « afecta » atunci cand este folosit cu privire la efectele legii penale mai favorabile.

Întrucât Curtea a mai procedat deja la această activitate de interpretare a sensului unor noţiuni din articolul 115 alin 6 (în deciziile Decizile 1189/2008 şi 1248/2008 a clarificat sensul noţiunii de « drepturi electorale », iar în Deciziile 1257/2009, 230/2013 şi 55/2014 a clarificat sensul noţiunii de « regim al instituţiilor fundamentale ale statului »), sub acest aspect nu putem vorbi de un element inedit în jurisprudența Curţii.

Însă dat fiind ineditul spetei (o ordonanţă de urgenţă în materia legii penale mai favorabile, care a declanşat un conflict juridic de natura constituţională şi care este contestată şi pe motive de neconstituţionalitate), considerăm că onorată Curte trebuie să procedeze la o aprofundare a sensului noţiunii de « afectare » atunci când în joc sunt efectele retroactive ale ordonanţei ce reglementează în materia penală, întrucât distincţia între « afectare » prin consecinţe pozitive şi afectare prin consecinţe negative, aşa cum este ea statuata în jurisprudenţa de până acum a Curţii, pare insuficientă.

14. Este indubitabil că, din perspectiva subiecţilor care sunt sub rigorile legii penale şi care suporta consecinţele unor decizii de condamnare (definitive şi irevocabile) din partea Justiţiei, orice ordonanţă în materia legii penale care reglementează în sensul relaxării normei de incriminare (dezincriminare parţială sau totală) sau în sensul maximal al amnistiei şi graţierii aduce cu sine efecte « mai favorabile », aşa cum le defineşte art. 15 alin 2), care atrag automat retroactivarea legii penale.

Însă, din perspectiva regimului instituţiilor fundamentale cum sunt Ministerul Public (care « reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor » – art. 131 alin 1 din Constituţie) şi instanţelor judecătoreşti (care « înfăptuiesc justiţia » – art. 124 alin 1), legea penală mai favorabilă poate fi văzută ca o « afectare » două componente ale regimului lor, anume funcţionarea şi respectarea rolului lor constituţional.

Fără garanţiile că diminuarea sau chiar anularea protecţiei penale a unor valori cu rang constituţional (precum dreptatea şi echitatea socială) la care procedează legiuitorul derivat prin dezincriminare (parţială sau totală) sau chiar prin aministie şi graţiere nu sunt arbitrare şi nu sunt în măsură a afecta drepturile şi îndatoririle garantate de către Constituţie, nu se poate spune că efectele « mai favorabile » ale ordonanţei de urgenţă în materie penală nu afectează în sensul « antrenării de consecinţe negative » asupra regimului instituţiilor fundamentale ale statului şi în sensul « lezării» îndatoririlor garantate de Constituţie.

Or, întrucât garanţiile procedurale şi substanţiale în fața posibilei « afectări » în sens negativ aduse de ordonanţa ce reglementează « mai favorabil » în materie legii penale și care retroactivează nu le poate oferi nici măcar Curtea Consitutională, în cadrul procedurii de control de constituționalitate, opinăm că singura modalitatea în care Curtea îşi poate afirma prerogativa de a garanta supremaţia Constituţiei este pe cale jurisprudenţială, în soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională între Executiv şi Legislativ declanşat de ordonanţă de urgenţă nr. 13/2017. Curtea Constituțională este singura care poate explicita limitele implicite stabilite în articolul 115 alin 6) pentru « determinarea voinţei legiuitorului constituant » (Decizia 22/2012 a Curţii) şi « constituţionalizarea » (în sensul ridicării la rang constituţional) unei garanţii pe care o va stabili ex nunc Curtea, împotriva posibilei « afectări » negative la care ar fi supuse instituţiile fundamentale ale statului de către o ordonanţă de urgenţă în materia legii penale mai favorabile.

15. Susţinem, prin urmare, că, întrucât Curtea nu poate interzice (întrucât nici legea fundamentală nu o face) ordonanţele de urgenţă în materia legii penale, ea poate totuşi să instituie o garanţie jurisprudenţiala edictând Guvernului conduita de urmat în procesul legiferării prin ordonanţe de urgenţă, anume supunerea la aceleaşi constrângeri constituţionale care sunt aplicabile şi Parlamentului atunci când reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora.

Întrucât o ordonanţă de urgenţă (la fel ca o lege organică) poate înăspri sau relaxa norma de incriminare şi regimul executării pedepsei şi întrucât (spre deosebire de legea organică) ordonanţa de urgenţă în materia legii penale mai favorabile produce efecte indelebile ce acţionează retroactiv asupra persoanelor condamnate, putând totodată să producă şi afectarea, în sensul « atragerii de consecinţe negative » asupra regimului instituţiilor fundamentale ale statului (Ministerul Public şi instanţele judecătoreşti) apare ca posibilă următoarea soluție: dacă ordonanţa de urgenţă, prin normele edictate, diminuează sau chiar anulează protecţia penală a unor valori cu rang constituţional, sugerăm Onoratei Curţi instituirea unor limite constituţionale (relative sau absolute) ale delegării legislative care să fie opozabile imediat Guvernului în privinţa ordonanţelor de urgenţă care legiferează în materia legii penală, prin « dezvoltarea » normei constituţionale » din art. 115 alin 6 şi « lărgirea domeniul de reglementare al Constituţiei, ţinând cont de dinamică dreptului şi de realităţile existente la un anumit moment » (Decizia 22/2012).

Cele doua interdictii opozabile Guvernului

Considerăm că această dezvoltare juriprudențială este în acord cu voinţă legiuitorului constituant şi cu jurisprudența de până acum a Curţii, care stabileşte că, în cadrul articolului 115 alin 6, există două tipuri de interdicţie (necondiţionată şi relativă) care sunt opozabile Guvernului atunci când aceste acţionează legiuitor derivat.

În acelaşi fel s-ar putea institui două tipuri de interdicţie, întrucât ordonanţele de urgenţă în materie legii penale, deşi pot atrage consecinţe mai favorabile asupra persoanelor cercetate sau condamnate de către Justiţie, pot « afecta » în sens negativ regimul instituţiilor fundamentale ale statului.

a) Cu privire la interdicţia relativă, sugerăm Onoratei Curţi, cu toată deferența pe care i-o datorăm ca garant al supremaţiei Constituţie, instituirea unei interdicții, opozabile Guvernului, de a edicta ordonanţe de urgenţă care relaxează sau abrogă normele de dezincriminare sau regimul executării pedepselor şi care, prin efectele retroactive aplicabile imediat, ar putea afecta valori cu rang constituţional ocrotite de legea penală, precum dreptatea sau echitatea socială. O astfel de decizie, în sensul relaxării sau abrogării normelor de dezcriminare sau regimului executării pedepselor o poate face doar Parlamentul, legiuitor primar. În schimb, întrucât nu produc efecte retroactive, ci doar efecte pentru viitor şi prin aceasta nu încalcă principiul securităţii şi previzibilităţii juridice, permiţând astfel subiecţilor să îşi corecteze conduita în funcţie de ele, ordonanţele de urgenţă edictate de Parlament care aduc o înăsprire a normei de incriminare şi a regimului executării pedepselor nu necestă vreo interdicție relativă din partea Curţii.

b) Cu privire la interdicţia absolută, sugerăm Onoratei Curţi, cu aceeaşi deferență pe care i-o datorăm, că interdicţia instituită de leguitorul constituant în articolul 74 alin 2) din Constituţie în legătură cu limitele iniţiativei legislative (« Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea») poate fi aplicată ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului în materia legii penale.

Aşa cum a stabilit deja Curtea în Decizia nr. 89/2003, « graţierea colectivă creează, printr-un act normativ cu aplicabilitate generală, premisa îndreptării comportamentului social al unei întregi categorii de condamnaţi ». Or, întrucât graţierea este un act de clemenţă al statului care porneşte de la premisa (nedovedită, dar asumată) a atingerii, înainte de termenul stabilit de instanţă pentru fiecare persoană condamnată, a scopului educativ al pedepsei (indiferent de natura şi regimul de executare al acesteia), sunt necesare, aşa cum Curtea a statuat în aceeaşi decizie, o serie de « criterii obiective, care se pot referi la natura infracţiunilor săvârşite, durata pedepselor, existenţa stării de recidivă sau la situaţia personală a condamnaţilor, spre exemplu, la conduita şi vârsta acestora sau la starea lor de sănătate ».

Însă, pe lângă aceste criterii obiective, determinante într-un act legislativ care acordă graţierea şi/sau aministia, este stabilirea unui element de oportunitate în raport cu starea societăţii la acel moment şi cu evaluarea gradului de afectare a valorilor cu rang constituţional pe care le-ar putea atrage respectivul act. Or, stabilirea elementului de « oportunitate » şi evaluarea implicaţiilor pe care acesta le-ar avea asupra valorilor cu rang constituţional, protejată de legea penală, nu poate fi lăsată în seama Guvernului ca legiuitor primar, întrucât, aşa cum a stabilit deja Curtea în Decizia 255/2005,

« invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficienţă contributivă determinantă a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate, în a căror considerare, de altfel, reglementarea în cauză a fost adoptată pe calea ordonanţei. Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenţei situaţiei extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situaţie, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăţi insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituţionalitate – situaţia extraordinară -, a cărui respectare este prin definiţie supusă controlului Curţii, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil ».

Mai mult decât atât, « actul normativ de graţiere trebuie să respecte prevederile constituţionale şi principiile de drept general valabile » (Decizia 89/2003), ceea ce nu se poate verifica dacă graţierea şi amnistia sunt reglementate prin ordonanţa de urgenţă care produce efecte retroactive indelebile pe care Curtea nu le mai poate cenzura (întrucât amnistia şi graţierea, sunt, prin definiţie, efecte « mai favorabile » în materia legii penale).

Or, nu este posibil ca legiuitorul delegat să se sustragă limitelor şi interdicţiilor care incumba în mod originar legiuitorului primar şi, cum o ordonanţă de urgenţă care legiferează amnistia şi graţierea produc efecte juridice imposibil de anulat şi care pot « afecta » în sensul « lezării iremediabile » atât a regimului instituţiilor fundamnetale ale statului cât şi al îndatoririlor prevăzute de Constituţie, opinăm că nu este excesivă și nu este contrară imtenției legiuitorului constituant instituirea unei interdicţii absolute care să împiedice Guvernul să emită ordonanţe de urgenţă în materia amnistiei şi graţierii.

c) Aceasta dezvoltare jurisprudenţiala a interdicţiei absolute pe care o supunem analizei onoratei Curţii nu adaugă la Constituţie, care conţine explicit în art. 115 alin 6) o interdicţie totală deja opozabila Guvernului, ci dezvoltă sensul ultim al conceptului juridic de « afectare », care este cel de « suprimare ».

Spre deosebire de alte situaţii juridice generate de ordonațele de urgenţă care afectează în sensul producerii unor efecte juridice negative care pot fi remediate sau chiar anulate (pe calea controlului parlamentar – art. 115 alin 8 sau pe calea controlului constituţional – art. 146 litera d) şi 147 alin 1 din legea fundamentală), graţierea şi amnistia acordate prin ordonanţa de urgenţă « afectează » regimul instituţiilor fundamentale în sensul « suprimării » totale, iremediabile a prerogativei legislative a Parlamentului de a acorda, prin lege organică, amnistia şi graţierea (art. 73 alin 3 litera i) în raport cu subiecţii ce sunt sub incidenţa legii penale şi suprimă total şi prerogativa Curţii de a controla modul în care ordonanţa de urgenţă edictată de legiuitorul derivat respectă constrângerile constituţionale opozabile legiuitorului primar.

d) Faptul că intenţia legiuitorului constituant de a acorda unui domeniu particular atât de sensibil al legii penale precum amnistia şi graţierea o protecţie constituţională deosebită este dovedit şi de inzestrarea a acestor probleme cu caracterul de excepţii în cadrul procedurii de inițiativă legislativă. Chiar şi în condiţiile respectării limitelor constrângătoare de reprezentavitate civică edictate de art. 74 alin 1) din Constituție, anume numărul de cetăţeni şi distribuţia lor teritoriala, legiuitorul constituant a ales să excepteze graţierea şi amnistia de la iniţiativa a cetăţenilor, socotind că în acest domeniu sensibil şi cu impact major pentru societate trebuie înlăturat pericolul oricărei legiferări populiste sau de oportunitate, sub imperiul emoţiilor ori calculelor de moment. Intenţia legiuitorului constituant a fost aceea de a nu afecta rolul social şi constituţional al Justiţiei, printr-o iniţiativă care ar putea fi deturnată de calcule populiste sau de emoţii trecătoare, şi de aceea a statuat că este nevoie de o lege organică de acordare amnistiei şi graţierii care să pornească de la o iniţiativă legislativă a Guvernului sau deputaţilor şi senatorilor, exceptând cetăţenii.

e) Or, considerăm că aceasta este soluţia de principiu care ar putea fi avută în vedere de Onorată Curte, în edictarea unei interdicţii absolute pentru Guvern de a reglementa printr-o ordonanţă de urgenţă graţierea şi amnistia, concomitent cu încurajarea acestuia de a profita de posibilitatea deschisă de art. 74 alin 1) din Constituţie de a depune un proiect de iniţiativă legislativă la Parlament (care să fie dezbătut chiar în procedura de urgenţă, conform regulamentelor Camerei şi Senatului) sau de cea deschisă de articolul 114 alin 1) care îi permite asumarea răspunderii pe un proiect de lege. Ambele situaţii prezintă suficiente garanţii procedurale, politice şi mai ales constituţionale pentru a evita pericolul ca un proiect de lege privind amnistia şi graţiere să nu « afecteze », în sensul « suprimării », o componentă a regimul instițuiilor fundamnetale ale statului (anume rolul constituţional al acestora) sa îndatoririle prevăzute de Constituție.

Monitorul Oficial – statut constitutional

f) Ca ultim aspect procedural legat de soluţia prezentată în fața Onoratei Curţi pentru soluţionarea prezentului conflict de natura constituţională între Guvernul României şi Parlamentul României, având în vedere regimul juridic al deciziilor Curţii (art. 147 alin 4 : « Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor»), ţinând cont şi de modalitatea în care a fost legiferată şi adusă la cunoştinţa publicului ordonanţa de urgenţă nr. 13/2017 (prin publicarea ei la o oră neobişnuită pentru regimul funcţionării regiei autonome Monitorul Oficial), subliniind rolul factorului temporal în cadrul efectelor juridice produse ex nunc de deciziile Curţii şi reamintind tentaţia comportamentului abuziv al Executivului din anul 2012 în raport cu Curtea Constituţională, pe care Curtea l-a sancţionat în decizia 738/2012, ridicăm în faţa Curţii, pentru completarea soluţiei mai sus menţionate, şi chestiunea sensibilă a rolului Monitorului Oficial, fără de care nici un act normativ nu poate intra în vigoare.

Reamintim că în anul 2012 comportamentul abuziv al Guvernului, care a încercat să afecteze regimul unei instituţii fundamentale a statului s-a sprijinit şi pe raportul de subordonare al regiei autonome Monitorul Oficial faţă de Guvernul României. Fără acest raport de subordonare administrativă, succesiunea de evenimente de care vorbeşte Curtea în Decizia 738/2012 nu s-ar fi putut produce :

“Or, soluţia aleasă de Guvern, de a adopta, cu puţin timp înainte că instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, o ordonanţă de urgenţă care prelua integral conţinutul normativ al legii criticate contravine prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie referitoare la caracterul urgent al reglementării, precum şi art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât pune în discuţie comportamentul neconstituţional şi abuziv al Guvernului faţă de Curtea Constituţională”.

Acest comportament neloial al Guvernului în raport cu instanţă de contencios constituţional şi cu Parlamentul nu a fost o întâmplare, întrucât în anul 2009 Curtea s-a văzut pusă în faţa aceleiaşi situaţii:

“Curtea observă, însă, că soluţia aleasă de Guvern de a emite, chiar în ziua premergătoare celei în care Curtea Constituţională urma să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, o nouă ordonanţă de urgenţă prin care abrogă ordonanţa de urgenţă aprobată prin lege de Parlament, dar preia integral conţinutul acesteia, pune în discuţie comportamentul constituţional de ordin legislativ al Executivului faţă de Parlament şi, nu în cele din urmă, faţă de Curtea Constituţională” (Decizia 1257/2009)

Pericolul edictării unei ordonanţe de urgenţă publicate intempestiv sau peste noapte (în sensul propriu al termenului!) în Monitorul Oficial care preia, parţial sau total, conţinutul normelor supuse judecăţii Curţii sau încearcă să afecteze grav activitatea jurisdicţională a Curţii este mereu prezent, câtă vreme Monitorul Oficial se afla în afara protecţiei pe care i-o conferă statutul de “instituţie fundamentală a statului”. În mod regretabil, până acum această problemă nu a mai fost adusă în faţa Curţii, însă ea trebuie ridicată acum, căci are legătură directă cu modul în care o ordonanţă de urgenţă în materia legii penale mai favorabile poate produce efecte indelebile, odată publicată în Monitorul Oficial.

Aşa cum a statuat Curtea în decizia 1257/2009, “sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau doar generic”.

Or, trebuie să remarcăm ca legea fundamentală mentionează explicit şi repetat Monitorul Oficial, stabilind o relaţie fără echoivoc intre accesibilitatea publică a actelor normative adoptate de diferite autorităţi ale statului (Parlament, Preşedinte, Guvern, Curtea Constituţională) şi efectele lor juridice. A se vedea in acest sens articolele 78 (« Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei »), art. 100, alin 1 (« În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului »), art. 108 alin 4 (« Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României »), art. 147 alin 4 (« Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor ») din Constituție.

Or, având în vedere rolul unei instituţii ca Monitorul Oficial, indiferent de forma ei administrativă sau legală de organizare, opinăm ca acesta joacă rolul de instituţie fundamentală a statului care, având « statut constituţional » (Decizia 104/2009), asigură caracterul public şi permite dobândirea de efecte juridice de către orice act normativ edictat de autorităţile mai sus menţionate.

În acest temei, considerăm că este oportun şi avenit, pentru a preîntâmpina posibile viitoare comportamente abuzive ale Guvernului la adresa altor instituţii fundamentale ale statului, ca o soluţie de dezlegare a confllictului juridic de natură constituţională să includă şi conduita de urmat pentru Guvern în raport cu Monitorul Oficial şi pentru Monitorul Oficial în raport cu Curtea Constituţională, în sensul publicării « de îndată » a dciziilor Curţii (sub forma simplei decizii sau a deciziei argumentate).

Considerăm, în acest sens, ca simplă « prioritate » acordată deciziilor Curţii prin legea 202/1998 cu modificările şi completările ulterioare, nu este suficientă, ca garanţie constituţională, întrucât aceasta poate fi înfrântă abuziv de Guvern, prin Secretarul său general care dispune publicarea şi transmiterea actelor către Monitorul Oficial, în temeiul articolului 4 din Ordinul nr. 951/2012 privind procedurile publicării, republicării şi rectificării actelor în Monitorul Oficial, care permite o întârziere a publicării de « cel mult 24 de ore de la primirea acestora ». Or, aşa cum istoria recentă a dovedit deja, 24 de ore sunt un interval în care Guvernul poate adopta suficiente ordonanţe de urgenţă cât incalce limitele art. 115 alin 6) și să afecteze regimul Curţii Constituţionale şi al altor instituții fundamentale ale statului.

Cu deosebită consideraţie…

 

Poporul roman este inepuizabil in materie de inventivitate politica si creativitate satirica. Am vazut la manifestatii atatea resurse de umor, critica acida, sarcasm, pamflet si ironie muscatoare, ca pana si Ion Creanga, care era toba de intelepciune populara si citate mucalite din batrani, ar fi fost uimit si incantat daca le-ar fi citit. De altfel, titlul, imprumutat de mine de pe o pancarta vazuta la manifestatii, acest lucru vrea sa il sublinieze: ca romanul a avut mereu resurse sa condenseze, in cateva cuvinte cu miez si foc, chintesenta realitatii politice si a of-ului sau sufletesc.

Numai un nebun sau un posedat de frica puscariei se poate opune unui puhoi de oameni care cer in strada respectarea Constitutiei si a Dreptatii. Si Dragnea nu este debun, este doar posedat de o frica atavica de puscarie, unde ar putea sa aiba timp sa reflecteze si sa isi scrie operele complete, sub diverse titluri ca:

Viața mea – un bullshit

Ocolul Constituției în 80 de zile

Dulce ca mierea e OUG-ul nocturn

Abuzul in serviciu, de la teorie la practică. Manual pentru tineri politicieni

Tel Drum. Povestea unui județ sarac.

Sorin sau Ghici cine lovește la miezul nopții?

Asta-i decorația, asta-i ocupația! 

Duios, românul Liviu printre consilieri străini trecea (roman autobiografic)

Usurel cu pianul defaimării sociale pe scări!

Soros, mon frère. Prelegeri de filosofia istoriei

“Din scoarță-n scoarță”. Preludiu la o guvernare deja expirată

Marea Dezbatere sau insemnări din subteranele unei ordonanțe

Bună seara, Codruța! (poeme sentimentale)

Jilava sau viitorul incepe azi (roman horror)

Supa și gamela (satiră socială)

Zidul Lacrimilor de Crocodil (roman fluviu)

Morții votează în locul celor vii. Pamflet anti-Sadoveanu (distins cu premiul  USR – Uniunii Scriitorilor Recidiviști)

Ziua Cârtiței (manual de cartografie subterană)

Referendum ad furandum! (manual de limba latina pe intelesul șuților)

Livache si Ciordache (drama intr-un singur act abuziv)

Business in Romania. Multinaționalele, profitul impozitat si șoșonarii (scenarii economomico-futuriste)

Liviu Dragnea ar putea scrie oricare dintre aceste volume, avand in vedere trecutul si mai ales viitorul lui. Si marturisesc ca as fi primul care le-as cumpara, daca ar iesi calde de sub tiparul de la Tipografia Jilava. Insa omul nu vrea sa ajunga acolo si, dupa etapa ascunderii sobolanesti in timp ce marioneta Grindeanu se chinuia, intr-un efort care era sa il dezintegreze, sa anunte abrogarea OUG-ului, scriitorul Dragnea a trecut, dopat de consilierii platiti din salariul lui de bugetar, la lansarea de mesaje amenintatoare la adresa multinationalelor, Presedintelui Iohannis, oamenilor care au manifestat, Justitiei, etc.

Toti sunt duamanii lui personali care ii franeaza visul de a fi Herr Dragnea al Romaniei.

Cunoasteti, cred, tactica ultima a sobolanului: cand e cu spatele la zid si nu mai are scapare, sare la fața atacatorului.

Sa nu il lasam pe acest sobolan politic disperat sa muște democrația de gat. Pregatiti sacul si juvățul Justiției, sobolanul nu are nimic de pierdut si nu se va da in laturi de la nimic!

 

Nu, nu este o simpla “schimbare la fata”, este o “inviere”, in sensul deplin al termenului. Caci ce altceva decat o inviere poate fi  ridicarea din somnul cel de moarte al unei natii care, satula sa fie calcata in picioare de cei vremelnici, isi afirma dreptul sau consfintit de Constitutie de a-si exercita suveranitatea direct, in fata Guvernului, calcand cu puterea deplina a suveranitatii pe litera goala a legalitatii?

Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Nu, nu este doar o simpla manifestatie anti-guvernamentala. Acest Guvern de grajdani care a vrut sa se acopera cu litera goala a legii scrisa de hoti, adoptata de hoti si publicata hoteste in crucea noptii, a uitat ca exista o litera, dar mai presus de ea exista un spirit. Nu este nici macar o manifestatie anti-Sistem. Este o manifestatie a Poporului, pentru sine insusi si drepturile lui inalienabile de stapan etern care isi afirma puterea, impotriva vechilului vremelnic.

Litera o fi la Guvern si la Monitorul Oficial, incremenita in paginile unei ordonante care striga “Liber la furt!”, insa Spiritul este peste tot, de la Bucuresti la Urziceni, de la Dorohoi la Calafat, de la Tulcea la Satu Mare, si Spiritul a unit intr-un cuget si glas intreaga tara, care a iesit in strada sa arate vremelnicilor talhari cine este cu adevarat jupanul in aceste tinuturi jefuite: Poporul.

Poporul asta de oameni gospodari, transformat de comunisti in tarani colectivisti si de politicienii actuali in capsunari si badante, pe care zeci de ani tot felul de lifte l-au facut in fel si chip, l-au batjocorit si l-au luat in deradere, tinandu-l ca pe ursul legat cu belciug in nas si punandu-l sa joace cum canta muzica borfasilor, poporul asta de “mamaliga care nu explodeaza niciodata” a dovedit ca nu degeaba curge in venele lui sangele celor care au scris istoria in izmene și sumane taranesti la Bobâlna și Flămânzi, sau cu baioneta la Plevna, sau cu cavaleria la Prunaru.

Ieri, Poporul a scris istoria cu inima.

Fiecare epoca are gaselnita si armele ei (ieri  – cu furcile, azi – cu telefoanele!), insa in fiecare epoca a curs mereu in vene aceeasi aspiratie dupa Dreptate si ura impotriva celor care o incalca. Daca azi ar invia eroii neamului, s-ar minuna de portul nostru, ar rosti cuvinte ce azi sunt doar in dictionare, nu ar mai recunoaste locurile natale, insa cu siguranta atat ei cat si noi am vibra la unison la cuvintele rostite de Tudor Vladimirescu:

Apoi din nechivernisirea stăpânilor României vezi câtă prăpădenie ni se pricinueşte!… Nu s-ar fi putut iconomisi ca să nu să fie făcut această prăpădenie? […] Pesemne dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie… Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor!

Ieri, Poporul a aratat lumii intregi ca acolo, in palatele in care se edicteaza legi, lucreaza numai tagma jefuitorilor, in beneficiul propriu. Acestia nu au inteles un lucru: ca oamenii pot fi cumparati vremelnic cu un litru de ulei si un kilogram de faina, date in scarba de un arendas mustacios condamnat de Justitie. Insa oricata faina si ulei, pensii si salarii ar da, un lucru nu poate cumpara si nici stinge:

Setea de Dreptate!

Dan Tapalaga povesteste, frumos si cu talc, cum a trait el ultima luna si cum s-a vazut uneltirea borfasilor din perspectiva unui jurnalist corect. Daca tot e la ceas de povestire, sa va spun, pe scurt, si cum se vede aceasta Inviere a Romaniei din perspectiva unuia om simplu, ca mine. Am cheltuit ani de zile citind, scriind, explicand si sperand ca fiecare cuvant despre Dreptate, Justitie si Constitutie pe care l-am semanat va aduce rod. Am sperat intotdeauna ca voi vedea cu ochii mei oameni insetati de Dreptate, care nu se mai lasa inselati de forma goala a legalitatii. Am pierdut nopti nenumarate cautand solutii rational-juridice la furia distructiv-irationala a borfasilor pusi pe asasinat drepturile si libertatile constitutionale. Si am trait sa vad cele mai inalte autoritati ale statului actionand asa cum as fi dorit eu ca ele sa actioneze, intelegand ca nu conteaza de unde vine solutia, important este ca ea exista si ar putea sa nea mai dea o gura de oxigen. Si mereu am sperat ca adevarul, indiferent unde si de cine este rostit, sfarseste prin a se impune asupra minciunii cu girofar. Comunitatea Politeia este dovada vie ca atat fondatorul ei, iubitul †Theophyle, cat si actualul Dvs servitor, nu au avut aspiratii desarte.

Ce am trait impreuna, incepand din Noaptea Borfasilor si pana in Seara Invierii, este dovada ca setea de Dreptate nu poate fi stinsa cu pomeni si minciuni, ci doar cu Dreptate. Si, mai departe de aceasta Comunitate Politeia, intreaga Natie este dovada vie ca inaintasii nostri nu au avut aspiratii desarte pentru viitorul acestui neam. Ieri, am fost la inaltimea lor si dea Domnul ca la fel sa ramanem de aici incolo.

Poate ca in bordeiele noastre a mai ramas un singur bat de chibrit, insa cu el am iluminat intreaga tara!

Romania a inviat si cu ea si noi toti. Traiasca si infloreasca Romania, glorie romanilor! Jos Guvernul talharilor!