Author: Cetatean

Redactat de @DanSu

Dacă te uiți la fauna politică de la noi, nu poți fi decât înspăimântat. Fauna e de râsul curcilor, prostia și analfabetismul sunt la ele acasă, până la urmă totul e în limitele caragialești. Priviți la Tăriceanu, nu există personaj mai cargialesc ca el. Nici măcar marele umorist nu a prevăzut că poate apare cineva ca el. Din educație de boier comunist (Bălăceanu-Stolnici), admirat/adulat de mine pe vremea comunismului, a rezultat agramatismul și limita morală care il caracterizeaza promovând superioritatea Parlamentului asupra legislației și a bunului simț.

Faptul că 8 din 9 juzi i-au dat dreptate mă interesează mai puțin, deși spune mult despre casta juzilor de la CCR – și nu spune de bine! A face dreptate este diferit de a evalua legile și deși știam asta, “dreptatea” pentru mine înseamna un bun simț, o entitate morală diferită de o opinie majoritară a unor oameni… cu păcatele și scăderile omenești. Într-un alt context, madam judecătoare Pivniceru declara că dreptul nu are legătură cu etica. Probabil avea dreptate, dar eu, platitor de taxe și salarii voi considera mereu că etica are legătură cu Dreptul. Măcar pentru că eu îi plătesc salariul doamnei judecătoare, ar trebui să mă asculte!

E foarte corectă afirmația în condițiile în care încep cu tehnicalitatea justiție si cu necontestabilul drept al judelui de a decide. Jucatorul are de ales între x-y ani de detenție pentru vinovat. Poate alege – tehnic vorbind – orice timp pentru executarea pedepsei. El poate judeca subiectiv, că lui x trebuie sa ii dea n ani si lui y trebuie sa ii dea un alt numar de n+1 ani de pedeapsa sau chiar un mod diferit de executare a pedepsei. Depinde de calculul subiectiv al judelui, chiar daca, aparent, el doar “aplica legea”. Este de necontestat chestia asta, ne place sau nu.

Oportunitatea unei legi e atributul legiuitorului, este iarasi de necontestat. Nu e nimic ilegal să fii dobitoc în funcție guvernamentală. Nici să te comporți ca un dobitoc. Sau inconștient. Nu e ilegal să fii tâmpit. Oportunitatea (sau nu) a unei legi e o discutie întreagă, iar guvernul are posibilitatea de a emite ordonanțe cretine.

Cu totul altă discuție este din ce motiv și pe ce bază o sustii. Dacă ești doar prost… e neimputabil penal. Dar daca o faci pentru că vrei să favorizezi pe cineva – asta e chiar imputabil penal. Europol nu s-a sesizat de pomană in cazul lui Severin. În fond susținea un amendament contra banilor!  Dar îl susținea ilegal, chit ca avea voie sa bage amendamente la directive europene. Europol-ul nu idioțenia lui Severin, a cercetat-o ci modul (contra cost, care e ilegal) in care el s-a angajat sa o faca!

La fel în cazul guvernului cu OUG-uriler.  Nu adoptarea în sine (cum s-a facut ca intelege CCR), ci interesele personale avute in vedere ce cei ce aveau puterea de a emite si profita de OUG!

Și vine CCR apoi, cu Dorneanu in frunte, să se declare apărătoarea…obiditului Guvern, cu pretul omorarii democratiei, lent? Apoi, Tariceanu-Securist-Bălăceanu în rahat comunist, ține să declare că el miroase frumos a rahat securist, să-mi spuna mie că e suprem?

Adica un legislativ care pute e un…rahat suprem?  Suprem?! La ce?

Numiți repede 10 membri senatori sau deputați care vă reprezintă. Nu votați ci reprezentanți pe teritoriul vostru… Eu am picat la exercițiul ăsta. De fapt cine mă reprezintă? A… am uitat … nu am fost la vot…. Pentru că nu am avut voie sa votez, deși legea mă lega de glia votului la secția arondată. Efectul este devastator pentru politcieni. Stiti care a fost vorba unuia din copii mei (nici macar ala care lucreaza la ESA – si acolo cu domiciliu în Oradea)? “Pai data viitoare ma duc chit ca ma costa si timp si bani. Ăștia să nu mai ajungă în veci”.

Asta ați stârnit domnilor politicieni! Gestionați asta. Nu pensia lu’ Floricica dansatoarea. Aia va dansa pe Like-uri – indiferent că vin de la voi sau de la ceilalți. Furia tinerilor multinaționalisți ca fii-meu să o gestionați. Furia mea să o gestionați. Furia celor 600 mii de protestatari să o gestionați. Nu la ceas de seară cum ați făcut în USR, domnule Nicușor Dan-eliminatorul-rapid-de-Moroieni.

La noi, fauna de la noi nu are decat hoti si prosti. Pentru Tiriac, nu e grea alegerea, el a ales sa fie cu hotii, ca sa ii pice si lui ceva.

Noi insa alegem sa nu fim nici furati, nici prostiti! #Rezistam!

Buna dimineata intr-o zi de marti, 14 martie. Pe un fond termic caracterizat de valori în jurul celor normale ale perioadei, înnorările vor fi tempoare, iar precipitaţiile în diminuare şi în restrângere raportat la ziua precedentă, informează ANM. Va ploua slab pe spaţii mici în sudul, estul şi centrul ţării, iar în zona montană înaltă vor fi precipitaţii trecătoare mai ales sub formă de ninsoare. Vântul va sufla slab până la moderat, cu intensificări locale, îndeosebi ziua, în Moldova, Bărăgan, Dobrogea şi sud-vestul Olteniei. Temperaturile maxime se vor încadra între 6 şi 14 grade, iar cele minime între -2 şi 5 grade, uşor mai scăzute în depresiuni. Ceaţa se va semnala izolat în primele ore în extremitatea de vest, iar noaptea se poate forma pe arii restrânse în zonele joase din toată ţara. Bucuresti: Regimul termic va fi caracterizat de valori apropiate de cele climatologic specifice datei. Cerul va avea înnorări temporare, dar numai trecător va mai ploua slab. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 11 grade, iar cea minimă va fi de 1…3 grade.

Motivare. De ce a fost condamnat nepotul lui Traian Băsescu la doi ani şi şase luni de închisoare. Dragoş a fost acuzat că a cerut o şpagă de un milion de euro. Dragoş Băsescu, fiul lui Mircea Băsescu şi nepotul lui Traian Băsescu, a fost găsit vinovat de trafic de influenţă după ce toţi cei implicaţi au recunoscut acuzaţiile, iar interceptările ambientale au confirmat totul. Aşa reiese din motivarea magistratului care a decis condamnarea tânărului la doi ani şi şase luni de închisoare cu executare. Dragoş Băsescu (35 de ani) a pretins sume de bani, a precizat pentru ce anume urmează să-şi exercite influenţa, a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor persoane din sistemul juridic, care ar fi putut rezolva problemele denunţătorului, ceea ce-l face – fără echivoc – autor al infracţiunii de trafic de influenţă. Aceasta este concluzia judecătorului care a decis că Dragoş Băsescu, fiul lui Mircea Băsescu şi nepotul lui Traian Băsescu, este vinovat de trafic de influenţă şi l-a condamnat la doi ani şi şase luni de închisoare cu executare. Decizia a fost contestată de tânăr la Curtea de Apel Bucureşti. Astăzi a fost primul termen din apel, dar dosarul a fost amânat. Acuzaţile procurorilor DNA Potrivit procurorilor DNA, pe 13 martie 2014, Dragoş Băsescu, împreună cu Nistor Ciprian, i-ar fi cerut lui Sandu Staicu, administrator la SC Activ Invest Construct SRL (denunţător în cauză), 500.000 de euro pentru respingerea arestării într-o contestaţie formulată de către DIICOT. Dragoş Băsescu ar mai fi cerut 500.000 de euro pentru o soluţie favorabilă în cauza respectivă, dar şi pentru ridicarea sechestrului aplicat asupra bunurilor denunţătorului. În timpul procesului, Nistor Ciprian a recunoscut acuzaţiile şi a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru complicitate la trafic de influenţă. De altfel, toţi cei implicaţi în cauză au recunoscut acuzaţiile procurorilor. Integral pe Adevarul

USR, între scandal și opoziție. Principalul conflict se leagă de numele lui Clotilde Armand, care este contestată chiar în interiorul filialei din care face parte.Tensiunile interne, problemele financiare și erorile liderilor USR demonstrează că partidul nu reușește să gestioneze succesul de la alegerile parlamentare. Cu două luni înainte de congresul USR, programat pentru luna mai, problemele formațiunii par să se amplifice. Principalul conflict are loc în jurul lui Clotilde Armand, contestată chiar în interiorul filialei din care face parte, cea a USR sector 1. Colega sa de partid, Manuela Mureșan, i-a cerut demisia din Consiliul Local al Sectorului 1, acuzând-o că absentează de la ședințe sau pleacă mai devreme pentru a merge la emisiuni TV. Scandalul a căpătat amploare pentru că, deși Clotilde Armand nu este parlamentar, este percepută ca numărul doi din partid, după președintele Nicușor Dan. În replică, Armand a făcut publică lista prezențelor sale la ședințele Consiliului Local din sectorul 1, din care reiese că a lipsit la doar patru ședințe extraordinare sau de îndată, convocate pe ultima sută de metri. Ea a declanșat o serie de demersuri pentru a prelua șefia USR sector 1, condusă de Florin Cobzac. Armand încearcă să atragă membri noi în filială, pentru a avea majoritate. Liderul USR, Nicușor Dan, a confirmat că „organele abilitate” din cadrul formaţiunii vor discuta sesizarea care o privește pe Armand. El a afirmat că „pentru moment” nu se pune problema excluderii acesteia din USR. Conflictul se petrece în condițiile în -care congresul formațiunii din luna mai va fi precedat de alegeri în filialele partidului. Nicușor Dan a anunțat că va candida din nou la preșe-dinția USR, dar nu este clar dacă va avea contracandidat. Însă, tabăra din jurul lui -Nicușor Dan o privește pe Clotilde Armand ca pe o -posibilă rivală. Integral pe Romania Libera

Senatul a votat modificarile la Legea privind executarea pedepselor: Detinutilor li se scad trei zile pe luna din pedeapsa daca stau intr-un spatiu mai mic de 4 metri patrati. Plenul Senatului a votat luni proiectul de lege de modificare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate, care prevede printre altele ca spatiul necorespunzator de detentie sa fie considerat ca fiind mai mic de patru metri patrati de persoana, iar detinutii care stau in conditii necorespunzatoare sa primeasca o reducere de pedeapsa de trei zile pe luna. Proiectul a fost sustinut de toate partidele. Proiectul a fost votat aproape in unanimitate – au fost 117 voturi “pentru” si unul singur impotriva. Senatorul USR Vlad Alexandrescu a salutat proiectul de lege, despre care a spus ca a fost inaintat Parlamentului de catre fostul ministru al Justitiei Raluca Pruna. Alexandrescu a atras atentia insa ca modificarile adoptate luni de Senat nu acopera decat partial situatia din penitenciarele romanesti si a indicat ca masuri suplimentare constructia de noi penitenciare, potrivit News.ro. Si PNL a sustinut modificarile aduse legii privind executarea pedepselor, dar senatorul Alina Gorghiu a avertizat ca avctul normativ “nu e o solutie miraculoasa, ci doar un pas mic dintr-un mare pachet pe care Parlamentul impreuna cu Guvernul ar trebui sa-l adopte”. Integral pe Hotnews

Un deputat PSD cere ca protestatarii din Piaţa Victoriei să fie alungaţi cu tunurile de apă: „Pentru ce mai stau acolo ca proştii?“. Cătălin Rădulescu, deputat PSD de Argeş, spune că protestatarii din Piaţa Victoriei ar trebui înfruntaţi cu tunuri de apă: „De ce mai stau ca proştii, acolo? N-au treabă? N-au serviciu? N-au copii?”. Mai mult, el ameninţă că şi-a păstrat mitraliera AKM cu care a luptat la Revoluţie şi e pregătit să o folosească din nou. Din gloata de parlamentari care susţin procesul de modificare a Codului Penal, unul se ridică mai presus decât toţi, cu vocea veşnic vehementă şi cu privirea încruntată. Este Cătălin Rădulescu, deputat PSD, un om cu o condamnare definitivă în CV şi cu multe de scandaluri bifate în viaţa publică: – jignit ziarişti locali – înjurat cetăţeni pe facebook (replica sa preferată în discuţiile cu soroşiştii este: „suge-o!”) – ameninţat poliţişti care l-au amendat pentru viteză – şi altele. De unde a apărut acest Rădulescu? El vine de departe. La Revoluţie era student la Medicină, în Timişoara. A luat o armă şi a tras înspre terorişti. „Cum să nu trag? Trăgeam şi eu, aşa, la întâmplare…”. Drept răsplată pentru aceste dovezi de inconştienţă s-a ales cu o indemnizaţie de revoluţionar pentru câte zile o avea şi cu un loc de deputat în primul Parlament de după Revoluţie. În 1990 era cel mai tânăr deputat român (27 de ani). Când FSN-ul s-a rupt (Iliescu / Roman), Rădulescu a mers în tabăra pierzătoare. N-a mai prins şi al doilea mandat, aşa că, din 1992, a lăsat politica şi a intrat în afaceri. Afaceri a făcut vreme de 20 de ani: a avut fabrică de detergenţi, fabrică de cafea, hoteluri la Mamaia, firmă de construcţii în Piteşti şi multe altele. Integral pe Adevarul

Analiştii ING Bank contrazic planurile Guvernului: Creşterea economică de doar 4,1%, faţă de 5,2% cât este în Legea bugetului. Analiştii ING Bank, previzionează în acest an o creştere economică de 4,1%, inflaţie de 1,1% şi un leu care se va aprecia faţă de moneda unică europeană. Prognoza ING Global Economic Forecasts indică în acest an o creştere a PIB de 4,1%, faţă de 5,2% cât este prevăzut în Legea bugetului. În 2018, creşterea economică se va diminua, atingând 3,5%. În ceea ce priveşte rata inflaţiei, se prognozează ca în acest an să se atingă 1,1%, urmând un salt spectaculos, la 3,1%, în 2018. Analiştii ING Bank mizează pe un leu mai puternic în raport cu euro, cursul previzionat fiind de 4,5 lei în trimestrul al doilea, de 4,48 de lei în al treilea trimestru şi de 4,45 de lei în ultimul trimestru al anului. Stirea, pe Gandul

Guvernatorul BNR și Grupul Operativ „Negoiul“. Mugur Isărescu nu a fost doar informator, ci și ofițer acoperit! Conform unei “note de prezentare” întocmite de Securitate în 1979, Mugur Isărescu făcea parte din “Grupul «NEGOIUL»“. Iar “Grupul Operativ Negoiul” era “legenda” — numele conspirativ — al Oficiului pentru Studierea Dezvoltării Economiei Mondiale (parte din Institutul de Economie Mondială), structură folosită pentru acoperirea misiunilor de spionaj. Într-un articol publicat ieri de către pressone.ro (sub titlul “Mugur Isărescu, ofițer pe deplin conspirat. Rețeaua DIE de la Institutul de Economie Mondială”), Institutul de Economie Mondială este prezentat drept “principala instituție de acoperire a Centrului de Informații Externe”. Integral pe Romania Libera, dupa ora 10.

In Senat, incepe dezbaterea pe legea care-i taie lui Iohannis dreptul de a numi procurorii-sefi. Se anunta protest in plina zi, la Parlament. Senatorii juristi dezbat, marti, proiectul prin care presedintele este exclus din procedura de numire a procurorilor-sefi. Un protest fata de acest proiect a fost anuntat pe Facebook, manifestantii intentionand sa inconjoare Palatul Parlamentului cu masinile, motocicletele si bicicletele. Potrivit proiectului de lege initiat de Calin Popescu Tariceanu, presedintele Romaniei si ministrul Justitiei sunt exclusi din procedurile de numire a procurorilor-sefi DNA, DIICOT si procurorului general al Romaniei, acestia fiind desemnati de catre CSM. “Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie, adjunctii acestuia, procurorii-sefi de sectii ai acestor Parchete, precum si procurorul-sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora sunt numiti de Consiliul Superior al Magistraturii dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani in functia de judecator sau procuror, pe o perioada de trei ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data”, prevede proiectul de lege. Revocarea acestora se face tot de catre CSM, care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunarii generale sau, dupa caz, a procurorului general. Integral pe Ziare.com

Veşti proaste pentru cursul valutar şi vremuri grele pentru cei care au rate la bănci. Leul românesc trece printr-o perioadă grea, iar acest lucru va avea drept consecinţă creşterea dobânzilor, ceea ce înseamnă rate mai mari pentru cei care au credite la bănci, explică specialiştii. Nu cred că leul va mai creşte, o vreme. A fost o scădere a volatilităţii EURRON în ultimii ani care va continua, mai mult sau mai puţin, daca nu vom vedea făcându-şi apariţia un stres sistemic – ceva ce va apărea cu siguranţă în urmatoarea recesiune din zona euro, dar nu anul acesta. Orice slabire a leului va fi compensată de dobânzi mai mari în România. Deocamdată, euro s-a mai întărit datorită sentimentului potrivit căruia BCE va lansa o politică de dobânzi negative la inceputul anului viitor şi o reducere a investiţiilor în asseturi, cam în acelasi interval de timp, a declarat, pentru Capital, John Hardy, director de strategie FOREX la Saxo Bank. Banca Naţională a României (BNR) a anunţat luni un curs de referinţă de 4,5538 lei/euro, în uşoară creştere faţă de nivelul din şedinţa precedentă şi nivel maxim din 26 octombrie 2012, moneda românească fiind afectată de conjuctura externă şi de politicile noului guvern, spun analiştii. În 2012, euro a atins cotaţia maximă istorică faţă de moneda românească, de 4,6481 lei/euro, în 3 august 2012, pe fondul tensiunilor politice, ce au culminat cu suspendarea preşedintelui de atunci, Traian Băsescu, şi cu referendumul pentru demitere. Integral pe Capital

Va urez o zi buna!

Nici ca se putea mai buna munitie servita benevol si cu plecaciuni din partea a 8 judecatori CCR catre cercetatii si/sau condamnatii numiti Tariceanu, Dragnea si Basescu (enumerarea poate continua alegandu-se orice politician, la intimplare, din arcul guvernamental sau din “opozitie”, cu exceptia celor de la USR, abia aparuti in Parlament). Avand la baza abuziva si ticaloasa Decizie 68/2017 a Curtii prin care aceasta si-a depasit cu cativa kilometri atributiile, inventand ceea ce Constitutia nu prevede, o “imunitate de legiferare” pentru Guvern, cohorta de penali s-a si repezit pe ocazie sa ceara, deschis (ca Basescu si Tariceanu) sau voalat (ca Dragnea si Toader), demisiile Procurorul General si al procurorului sef al DNA. Motivul?

Evident, “incalcarea Constitutiei”. Nu, serios? Haideti sa dam putin firul inapoi si sa citim si o alta decizie a Curtii, din vremea cand aceasta nu era condusa de Dorneanu. Decizia 261/2015.

Suntem in anul 2015, si la conducerea Senatului este tot Tariceanu, ala care participa la petrecerile private ale unor cercetati penali, in Israel si Monaco si apoi mintea ca nu ii cunoaste pe organizatori. Curtea era formata din urmatorii si Parchetul adresase o cerere Curtii de a solutiona un CJNC legat de actiunea Senatului in speta imunitatii lui Sova. Pentru a nu lungi mult vorba si a rata esentialul, voi cita direct motivarea Curtii:

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că refuzul Senatului de a redacta şi publica hotărârea adoptată în şedinţa Plenului din 25 martie 2015 echivalează cu neîndeplinirea unei obligaţii constituţionale, legale şi regulamentare, care angajează această autoritate publică într-un conflict juridic de natură constituţională cu autoritatea care a solicitat încuviinţarea arestării unui senator, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul ministrului justiţiei. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,  În numele legii DECIDE:

1. Curtea constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Senatul României, declanşat de refuzul acestuia din urmă de a redacta şi publica hotărârea care atestă rezultatul votului dat în Plenul Senatului.

2. Senatul are obligaţia de a redacta hotărârea adoptată în şedinţa Plenului din 25 martie 2014 prin care atestă rezultatul votului dat cu privire la cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan-Coman Şova, de a comunica hotărârea autorităţilor publice competente şi de a o publica în Monitorul Oficial al României.

Trei intrebari pentru toti cei care cer azi demisia lui Lazar si Kovesi:

1. Unde erau cand acelasi Tariceanu, seful de atunci si de azi al Senatului, a declansat CJNC-ul cu Parchetul?
2. I-au cerut atunci demisia lui Tariceanu? Aud?!
3. Cand Senatul sau Camera declanseaza CJNC-uri sau cand adopta legi care sunt ulterior declarate neconstitutionale de catre Curte, isi depune cineva dintre demitari demisia pentru ca au incercat o “revolutie de catifea”? Exista vreun demnitar care si-a dat demisia in aceste cazuri? Mai ales ca Senatul a mai fost ori in culpa si a declansat CJNC-uri, recunoscute de Curte (citez doar Decizia 972/2012).

Penalilor, nu uitam ce ati incercat cu OUG 13/2017! Din maiinile noastre nu va poate scoate nici Curtea, oricat ati dori voi sa inversati trendul!

Buna dimineata intr-o zi de luni, 13 martie. Vremea va fi închisă, dar cu valori termice ce se vor situa în jurul mediilor multianuale, informează ANM. Cerul va fi variabil în nord-vestul teritoriului şi se va menţine mai mult noros în rest. Vor fi precipitaţii, pe arii relativ extinse în sudul şi sud-estul ţării, unde se vor înregistra cantităţi de apă de 10…15 l/mp şi izolat 20 l/mp, local în nord-est şi centru şi izolat în rest. La munte vor predomina ninsorile, în vestul şi nordul Moldovei, trecător, vor fi şi precipitaţii sub formă de lapoviţă sau ninsoare, iar în celelalte regiuni va ploua. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări în est şi la munte şi temporar în vest. Temperaturile maxime se vor încadra între 5 şi 14 grade, iar cele minime vor fi cuprinse între -1 şi 5 grade. În zonele joase, mai ales din vestul teritoriului, pe arii restrânse se va forma ceaţă dimineaţa şi noaptea. LA BUCUREŞTI: Vremea va fi închisă şi normală din punct de vedere termic. Temporar va ploua, iar vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 9 grade, iar cea minimă va fi de 4…5 grade.

Elena Udrea aşteaptă luni sentinţa în dosarul ”Gala Bute”. Procurorii DNA au solicitat pedeapsa MAXIMĂ. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt aşteptaţi să se pronunţe luni, în dosarul ”Gala Bute”, în care fostul ministru al Turismului, Elena Udrea, este acuzată de abuz în serviciu şi luare de mită, procurorii solicitând pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita maximă. Dacă magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vor da luni o decizie, aceasta nu este definitivă. Procurorii DNA au cerut, la ultimul termen al procesului, pedeapsă cu închisoare orientată spre limita maximă pentru fostul ministru al Turismului, Elena Udrea, în dosarul “Gala Bute” în care aceasta e acuzată de abuz în serviciu şi luare de mită. La data de 21 aprilie 2015, Elena Udrea a fost trimisă în judecată, în dosarul “Gala Bute”, în care este acuzată de abuz în serviciu în legătură cu organizarea evenimentului omonim de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi respectiv de luare de mită în legătură cu finanţarea de către acelaşi minister a mai multor contracte. Alături de Udrea, au fost trimişi în judecată fostul ministru Ion Ariton, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Box Rudel Obreja, Tudor Breazu, fostul consilier al Elenei Udrea, Ştefan Lungu, fostul secretar general în MDRT Gheorghe Nastasia, fostul director al Companiei Naţionale de Investiţii Ana Maria Topoliceanu şi Dragoş Botoroagă. Integral pe Mediafax

Arbitru sau complice? CCR, lumina noastră e…Îmi cer iertare tuturor persoanelor interesate pentru că îndrăznesc să cârtesc faţă de sacrosanctitatea sa Curtea Constituţională, dar îmi găsesc, totuşi, o circumstanţă atenuantă: îi voi respecta cu sfinţenie deciziile şi voi cârti nu atât ce a făcut Curtea, cât mai ales ce nu a făcut. Ştiu că sunt recidivist în crime de lez-CCR, aşa că cei oripilaţi de această nouă insolenţă sunt rugaţi să-şi oprească lectura aici. Ce urmează e pentru ceilalţi. Începem cu o constatare pur statistică. Criza ordonanţelor a generat nu mai puţin de cinci sesizări adresate Curţii Constituţionale, dintre care patru au fost în sensul contestării ordonanţei 13 (formulate de Preşedinţie, CSM, Avocatul Poporului şi Curtea de Apel Bucureşti), iar una în favoarea ordonanţei 13 (formulată de preşedintele Senatului). Curtea Constituţională le-a respins pe primele patru şi a admis-o doar pe ultima. Statistic, Guvernul a acţionat perfect. O altă observaţie: în zeci de pagini de motivări, în sute de paragrafe şi mii de cuvinte, Curtea Constituţională a reuşit performanţa să nu facă absolut niciun fel de apreciere faţă de faptul care chiar a generat această criză: maniera în care Guvernul a acţionat atunci când a adoptat ordonanţa 13. Pare să fi reuşit asta graţie unui slalom impecabil. Când avea de judecat conflicte constituţionale între autorităţi, CCR spunea că poate evalua actele Guvernului doar pe calea excepţiilor de neconstituţionalitate. Iar când era sesizată cu asemenea excepţii, le respingea ca inadmisibile. Din fizică ştim că aşa se comportă lumina. Când vrei să afli dacă e undă şi foloseşti instrumentele care măsoară parametrii unei unde, lumina se comportă ca o particulă. Iar când vrei să afli dacă e particulă şi foloseşti instrumentele care măsoară parametrii unei particule, lumina se comportă ca o undă. În cele din urmă, fizicienii s-au lăsat păgubaşi şi au conchis că lumina nu e nici undă, nici particulă, ci unitatea celor două, fără o delimitare precisă. De unde şi o primă concluzie: CCR, lumina noastră e! Să luăm, aşadar, lumină… Integral si excelent, pe Adevarul

Naparca de la Justitie iese, suierand, la atac! Ministrul Justitiei anunta ca va evalua activitatea Laurei Codruta Kovesi si a lui Augustin Lazar dupa ancheta privind OUG 13 si nu exclude demisia lor. Ministrul Justitiei, Tudorel Toader, a declarat, duminica, la Antena 3, ca va avea zilele urmatoare o discutie cu procurorul general Augustin Lazar si, separat, cu procurorul sef al DNA, Laura Codruta Kovesi, despre ancheta privind OUG 13, el considerand ca s-a incalcat legea in acest caz, conform deciziei CCR, si da de inteles ca nu exclude varianta ca cei doi sa demisioneze pana atunci, potrivit News.ro. “Eu nu exclud ca in lipsa unei proceduri declansate de mine sa aiba dansii initiativa unei proceduri launtrice individuale privind modul in care s-au pozitionat la dispozitiile legale, constitutionale” – Tudorel Toader despre Laura Codruta Kovesi si Augustin Lazar. “Zilele urmatoare, voi avea discutii cu procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte, domnul Augustin Lazar, si separat cu procurorul sef de la Directia Nationala Anticoruptie, pe tema despre care vorbim, evolutiile acestea, modul in care dansii s-au raportat la lege, s-au raportat la standardul constitutional, s-au raportat la standardele Comisiei de la Venetia. In decizie acolo ati vazut multe paragrafe in care Comisia spune ca trebuie trasa linie intre raspunderea politica si raspunderea juridica-penala, ca decidentul, legiuitorul, trebuie sa aiba libertatea alegerii, oportunitatea actului normativ, ca legiuitorul nu trebuie sa aiba presiunea raspunderii penale, ca actele normative pot fi cenzurate prin proceduri legale si constitutionale. Voi avea zilele urmatoare discutii separat cu dansii pentru a le vedea punctul de vedere”, a afirmat Tudorel Toader, citat de Agerpres. Integral pe Hotnews

Simulările pentru Evaluarea Națională și Bacalaureat încep, astăzi, cu proba la română. Peste 450.000 de elevii ai claselor a VIII-a, a XI-a şi a XII-a încep, luni, simularea Evaluării Naţionale, respectiv a Bacalaureatului, cu proba scrisă la limba şi literatura română. Notele obţinute nu se trec în catalog, decât la solicitarea expresă a elevilor, anunţă Ministerul Educaţiei. Astfel, elevii clasei a VIII-a susţin, luni, simularea probei scrise la limba şi literatura română de la Evaluarea Naţională, marţi la limba maternă şi joi la matematică. Simularea pentru Bacalaureat va fi luni la limba română, marţi la limba maternă şi joi la istorie pentru profilul umanist şi la matematică pentru profilul real, la cele trei probe participând atât elevii din clasa a XII-a, cât şi cei din clasa a XI-a. Simularea probei la alegere a profilului şi specializării, susţinută la una dintre materiile biologie, chimie, fizică, economie, filosofie, geografie, informatică, logică şi argumentare, sociologie, psihologie, va avea loc vineri şi la aceasta vor participa doar elevii clasei a XII-a. Rezultatele la simulările examenelor naţionale vor fi afişate în 31 martie, la unităţile de învăţământ, şi vor fi analizate prin discuţii cu elevii, dezbateri în clasă, şedinţe cu părinţii şi la nivelul consiliului profesoral, în vederea îmbunătăţii performanţelor şcolare. Integral pe Digi24

Surse: Dacian Cioloş îşi face partid. Când va fi lansat. Potrivit unor surse politice, fostul premier Dacian Cioloş va anunţa săptămâna viitoare înfiinţarea unui nou partid politic pe bazele Asociaţiei România 100, înregistrată la tribunal la începutul lunii martie. Analiştii contactaţi de „Adevărul“ susţin că, pentru a se impune, Dacian Cioloş trebuie să renunţe la costumul comod de analist şi „să spună clar ce vrea de la români“. Asociaţia „România 100“, ONG-ul înfiinţat de fostul premier Dacian Cioloş, a fost înregistrată la tribunal la începutul lunii martie. Surse politice au declarat pentru „Adevărul“ că Cioloş va lansa oficial Asociaţia „România 100“ în următoarele zile, iar în cadrul ceremonie va anunţa şi posibilitatea ca Asociaţia să se transforme în partid politic. „Facem lucrurile pas cu pas. Lansăm Asociaţia la mijlocul săptămânii viitoare, dar, în acelaşi timp, şansele să punem bazele unui nou partid politic pe acest schelet sunt foarte mari: aproape de 100%“, a declarat, pentru „Adevărul“, unul dintre membrii Asociaţiei România 100. Cât despre numele viitorului partid, sursele citate susţin că nu s-a luat încă o decizie. Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătăţii, şi Dragoş Pâslaru, fost ministru al Muncii, se numără printre membrii fondatori, în timp ce Alin Mituţă, fost director de Cabinet al lui Dacian Cioloş, figurează ca director executiv al fundaţiei. Integral pe Adevarul

Protest impotriva proiectului legii gratierii. 2.000 de oameni la un mars pe traseul Piata Victoriei – Palatul Parlamentului: Noaptea hoti / Ziua mafioti! In jur de 2.000 de oameni au participat, duminica seara, la un mars de protest fata de proiectul legii gratierii si fata de amendamentele depuse de senatorul PSD Serban Nicolae, care vizeaza gratierea pedepselor pentru cateva fapte de coruptie. Protestatarii s-au adunat in Piata Victoriei si au pornit in mars spre Parlament. Pe parcursul marsului, manifestantii au scandat, ca si in alte seri, “Demisia!”,  “Hotii!”, “PSD, ciuma rosie!”, “DNA nu uita, noi suntem de partea ta!”, “Romania cere / Fara gratiere!”, “ALDE & PSD / Aceeasi mizerie!”, “Jos Tariceanu, Dragnea si Grindeanu!” Coloana de manifestanti s-a oprit si in Piata Universitatii, unde a fost intonat imnul national. Ajunsi in fata Parlamentului, manifestantii au scandat “CCR, sluga PSD!”,  “300!” (aluzie la referendumul privind 300 de parlamentari – n.red.) si “Serban Nicolae, du-te la parnaie!”. A relatat Hotnews ski, minune, ziarul cu patron penal, EVZ

Procurorul Augustin Lazar nu are de gand sa-si dea demisia, cum a sugerat ministrul Justitiei. Procurorul general Augustin Lazara declarat luni dimineata ca nu are de gand sa isi dea demisia din functie, asa cum a sugerat duminica seara ministrul Justitiei, Tudorel Toader. Intrebat de presa daca are in intentie o demisie, procurorul a raspuns raspicati: “Va spun doar atat. NU si nici nu intru in polemici publice”. Ministrul Justitiei a spus ca va avea zilele urmatoare o discutie cu procurorul general Augustin Lazar si, separat, cu procurorul general al DNA, Laura Codruta Kovesi, despre ancheta privind OUG 13. Tudorel Toader va face o analiza a activitatii Ministerului Public in urmatoarele doua saptamani, urmand sa ia in acel moment o decizie finala, inclusiv privind revocarea celor doi procurori generali. Ministrul a dat de inteles ca nu exclude nici ca cei doi sa demisioneze intre timp. “Eu nu exclud ca, in lipsa unei proceduri declansate de mine, sa aiba dansii initiativa unei proceduri launtrice individuale privind modul in care s-au pozitionat la dispozitiile legale, constitutionale”, a spus Tudorel Toader. Integral pe Ziare.com

Mai pot fi anchetati ministrii? A incalcat CCR puterea judecatoreasca? Interviu. Dupa recenta decizie CCR, un ministru nu va mai putea fi cercetat pentru nicio fapta penala comisa in vederea elaborarii ori adoptarii unui act normativ cu regim de lege, afirma avocata Elenina Nicut. Intr-un interviu acordat Ziare.com, Elenina Nicut a explicat pe larg efectele motivarii emise de CCR pentru decizia privind conflictul dintre DNA si Guvern si a argumentat faptul ca CCR si-a depasit si competentele legale, si limitele sesizarii: “Depasirea competentelor se observa nu doar fata de autoritatea judecatoreasca, ci si fata de autoritatea legiuitoare, avand in vedere ca CCR a inteles sa completeze sau dupa caz sa ajusteze o serie de norme de incriminare”. Elenina Nicut considera ca ancheta in privinta posibilelor infractiuni comise in procesul de adoptare a OUG 13 va putea continua doar in masura in care nu vor rezulta indicii rezonabile ca nu au fost savarsite de un ministru. Decizia CCR de a constata conflictul juridic de natura constitutionala intre Guvern si DNA a fost urmata de motivarea care a sporit controversele. Sunt voci care sustin ca practic CCR instituie o forma de imunitate pentru orice act al ministrilor in procesul de adoptare a unei ordonante. Asa este? Asa este, iar CCR o precizeaza in mod expres in paragraful 81 al Deciziei, atunci cand stabileste ca imunitatea care vizeaza actul decizional de legiferare, reglementata la art. 72 alin. 1 din Constitutie, este aplicabila mutatis mutandis si membrilor Guvernului, in activitatea lor de legiuitor delegat. Concret, CCR a statuat (paragrafele 81 si 112) ca “niciun ministru nu poate fi tras la raspundere pentru opiniile politice sau actiunile exercitate in vederea elaborarii ori adoptarii unui act normativ cu regim de lege”. Integral pe Ziare.com

În mâinile cui este puterea: Cum a ajuns Giurgiu, cel mai sărac/slab judeţ din România – ca business, ca rată de angajare (numai 1 din 8 locuitori munceşte), ca putere economică în PIB – să decidă şi să facă jocurile pentru toată România. În Bucureşti, unu din doi locuitori are un loc de muncă. Conform ultimelor date ale Institutului Naţional de Statistică, în Bucureşti sunt 936.800 an­gajaţi (50,8%), la o populaţie de 2 mi­lioane de locuitori. Pe locul doi în clasamentul zonelor cu cea mai mare rată de angajare se află judeţul Timiş, cu 237.862 de angajaţi, adică 34% din locuitorii zonei. Urmează Clujul, cu 229.837 de an­gajaţi, adică 33% din locuitorii ju­de­ţului, Sibiu cu 32% – 128.940 de an­ga­jaţi, Braşov cu 31,9% – 175.583 de an­ga­jaţi, Arad cu 132.715 angajaţi – 31,3%. Media naţională de angajare este de 24%, adică 4,7 milioane de români merg în fiecare zi la muncă. La polul opus, Giurgiu este ultimul judeţ din România din punctul de vedere al angajărilor – versus numărul de locuitori: 34.442 de angajaţi. Doar unu din opt locuitori din judeţul Giurgiu este angajat. Deasupra judeţului Giurgiu se află judeţele Botoşani (13,8%), Vaslui (14,1%), Călăraşi (15,3%), Dâmboviţa (15,4%), Teleorman (15,4%), Suceava (16,4%) sau Olt (16,4%). Din punctul de vedere al businessului, cifra de afaceri a com­paniilor (rezultatele pe 2015), Bucu­reş­tiul se află pe primul loc, cu 420 de miliarde de lei, urmat de Ilfov – 74 de miliarde de lei, Timiş – 51,8 miliarde de lei, Cluj – 43,6 miliarde de lei, Constanţa – 43 de miliarde de lei. Integral pe Zf.ro

Va urez o zi buna!

Nici daca motivarea deciziei CCR de ieri (prin care se constata existenta unui CJNC intre DNA si Guvern) era scrisa de un comando juridic compus din 8 membri: Cătălin Voicu, Serban Nicolae (soferul sau), Calin Popescu-Tariceanu, Liviu Dragnea, Lucian Bolcaș, Alice Draghici, Rodica Stanoiu si, cu voie dvs, ultimul pe lista, Adrian Nastase-N0049 nu s-ar fi putut obtine o decizie mai plina de ura la adresa DNA, mai sofistica in argumente juridice abuzive si materialmente false in raport cu Constitutia si Codul Penal, mai favorabila penalilor si mai transparenta in indemnul care respira prin toate paragrafele motivarii: “furati linistiti, noi va cream super-imunitatea!“.

Am hotarat, prin urmare, dupa ce am citit porcaria de motivare la Decizie 68/2017, sa nu imi bat capul cu “demontarea” ei (pentru ca adevarul sa nu fie cotropit de minciuna, si pentru ca, indiferent ce minciuni cu staif spune Curtea, adevarul sa fie si el spus public), si mai degraba sa fac dreptate Constitutiei publicand in extenso opinia separata a doamnei judecator Livia Stanciu.

In acest fel, ea nu va ramane doar o voce care striga in pustiu format din 8 colegi sinistri (domnilor judecatori Daniel Morar si Stefan Minea, cum ati putut gira asemenea mizerie juridica? Constiinta profesionala manifestata in deciziile de la legile Big Brother si in opinia separata pe care ati facut-o de la Decizia 471/2013, unde v-a fost acum? Cum ati putut gira o decizie si vota precum lacheii lui Ion Iliescu ajunsi acum la Curte, Dorneanu si Enache?), ci va fi o voce ce se adauga vocilor care #rezista in fata unei puteri opresive si discretionare care acum are un mare naș si protector oficial, Curtea Constitutionala.

Postarea de azi va ramane si maiine si va inlocui Ziarul de Duminica. Nu are rost sa facem vreun “bilant” al celor mai bune articole din presa, in conditiile in care CCR a stricat nu doar toata saptamana, ci aproape a daramat lupta anti-coruptie cladita cu eforturi ani de zile.

Vocea Liviei Stanciu, ramasa singurul judecator vertical la CCR in speta OUG 13/2017, merita sa se faca auzita mai mult decat intr-o singura zi. Luni voi dezvolta, intr-o postare separata, consecintele pe viitor ale ticaloasei decizii a CCR de ieri, pe care o asez, pe scala nocivitatii, pe aceeasi treapta cu celebra hotarare a Curtii prin care i s-a dat voie lui Ion Iliescu sa candideze pentru al treilea mandat.

Pentru ca argumentele Liviei Stanciu sa nu se piarda in eterul Monitorul Oficial si in pustiul juridic si uman al unei Curti ce a abdicat rusinos de la menirea ei, trecand trecut cu arme si bagaje in tabara talharilor, Comunitatea Politeia ii multumeste doamnei Stanciu pentru motivare si i-o preia, doua zile la rand. Cum textul este extrem de punctat prin sublinieri si bolduiri, am decis sa il lasam exact asa, iar pasajele pe care le consideram cele mai utile le vom pune in albastru sau rosu.

Bravo, Doamna judecator, cinste si respect! Iar colegilor de complet constitutional, rusine si blam public!

****

În dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională, considerăm că instanța de contencios constituțional ar fi trebuit să constate că în cauză nu există un conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și Guvernul României, deoarece, față de stadiul actual al anchetei penale, nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenței Guvernului de inițiere și adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017.

Motive:

1. Interpretarea sintagmei ”conflict juridic de natură constituțională”

Reamintim, mai întâi, jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a definit sintagma ”conflict juridic de natură constituțională” dintre autorități publice, pentru a proceda, apoi, la examinarea situației dedusă judecății, în raport de cadrul fixat chiar de instanța constituțională pentru acest tip de cauze.

Astfel, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr.53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.144 din 17 februarie 2005, că

un conflict juridic de natură constituțională presupune „acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor”.

De asemenea, prin Decizia nr.97 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.169 din 5 martie 2008, Curtea a reținut: „Conflictul juridic de natură constituțională există între două sau mai multe autorități și poate privi conținutul ori întinderea atribuțiilor lor decurgând din Constituție, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competență, pozitive sau negative, și care pot crea blocaje instituționale.”

În sfârșit, Curtea a mai statuat că textul art.146 lit.e) din Constituție „stabilește competența Curții de a soluționa în fond orice conflict juridic de natură constituțională ivit între autoritățile publice, iar nu numai conflictele de competență născute între acestea”. Prin urmare, noțiunea de conflict juridic de natură constituțională „vizează orice situații juridice conflictuale a căror naștere rezidă în mod direct în textul Constituției” (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr.901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.503 din 21 iulie 2009).

1. Motivarea Președintelui Senatului, autor al sesizării. Obiectul verificărilor Curții Constituționale în cadrul cererilor de soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională.

În esență, prin cererea formulată în prezenta cauză, s-a solicitat instanței de contencios constituțional să constate existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Ministerul Public, prin Direcția Națională Anticorupție, generat ”prin acțiunea procurorilor de verificare a oportunității și circumstanțelor elaborării proiectului de act normativ”, cu referire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal și a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală. De asemenea, s-a solicitat Curții Constituționale să statueze ”faptul că, pe viitor, organele de urmărire penală nu pot ancheta oportunitatea actelor normative.”

Față de aceste solicitări, și în raport de cadrul specific de soluționare a unui conflict juridic de natură constituțională, Curtea Constituțională trebuia să verifice dacă ”acțiunea procurorilor”, respectiv actele concrete realizate de aceștia, în această cauză, au depășit competența constituțională a Ministerului Public, încălcând-o pe cea a Guvernului de adoptare a unui act normativ concret, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017, și apoi să statueze, pentru viitor, asupra competenței celor două autorități publice părți în conflict. Altfel spus, nu s-a cerut Curții Constituționale doar pronunțarea unei decizii de principiu, ci pronunțarea mai întâi asupra unor acte și acțiuni concrete ale unei autorități publice (Ministerul Public), și a efectului acestora, nu doar a aptitudinii lor, de a determina un conflict juridic de natură constituțională, și abia apoi, în situația constatării unui astfel de conflict, să statueze de principiu în sensul arătat.

Vom examina așadar, în continuare, actele și lucrările dosarului, cu raportare la competențele celor două autorități publice pretins a fi într-un conflict juridic de natură constituțională, pentru a conchide asupra modului în care au fost respectate aceste competențe prin actele/acțiunile concrete întreprinse, și a soluției pe care Curtea ar fi trebuit, în consecință, să o pronunțe.

III. Actele și lucrările dosarului

Întrucât cererea Președintelui Senatului nu a fost însoțită de nicio probă în susținerea sa, pentru soluționarea acestei cauze Curtea Constituțională s-a adresat Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru comunicarea de documente din dosarul înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, respectiv actul/actele de sesizare și ordonanțele de începere a urmăririi penale in rem/in personam la care sesizarea înregistrată pe rolul Curții Constituționale făcea referire.

Față de actele comunicate, precum și față de cele depuse în ședința publică a Curții Constituționale din data de 27 februarie 2017, rezultă următoarea situație de fapt, respectiv acte/acțiuni/fapte concrete realizate în cauză:

– 31 ianuarie 2017 – depunerea de către două persoane fizice a unui denunț penal împotriva domnului Sorin Mihai Grindeanu, prim ministru al Guvernului, și a domnului Florin Iordache, ministru al justiției, pentru comiterea următoarelor infracțiuni: favorizarea făptuitorului, prevăzută de art.269 alin.(1) din Codul penal și prezentarea cu rea-credință de date inexacte Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prevăzută de art.8 alin.(1) lit b) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, denunț înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, constituindu-se Dosarul 46/P/2017;

-1 februarie 2017 – completarea denunțului inițial de către unul dintre petenți, în sensul sesizării și cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.13 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, de către persoane ce dețin funcții de conducere într-un partid politic care și-ar fi exercitat autoritatea sau influența politică în vederea adoptării, în seara zilei de 31 ianuarie 2017, a unei ordonanțe de urgență prin care au fost modificate codurile penal și de procedură penală, cu scopul favorizării unor persoane urmărite penal sau judecate, care în felul acesta au beneficiat direct sau indirect de foloase necuvenite; 

1 februarie 2017 – în Dosarul nr.46/P/2017 s-a emis Ordonanța prin care   s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea următoarelor infracțiuni: folosirea, de către o persoană ce deține o funcție într-un partid politic, a influenței sau autorității sale în scopul obținerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul, prevăzută de art.13 din Legea nr.78/2000; favorizarea făptuitorului prevăzută de art.269 alin.1 din Codul penal; prezentarea, cu rea-credință, de date inexacte Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prevăzută de art.8 alin.(1) lit.b) din Legea nr.115/1999;

• 8 februarie 2017 – sesizarea Curții Constituționale de către președintele Senatului, pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Ministerul Public prin Direcția Națională Anticorupție, generat de demersurile procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, constând în anchetarea circumstanțelor în care a fost elaborat proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017;

• 24 februarie 2017 – în Dosarul nr.46/P/2017 al Secției de combatere a infracțiunilor

asimilate infracțiunilor de corupție s-a emis ordonanță prin care s-a dispus: extinderea urmăririi penale, cu privire la infracțiunile de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.259 alin.1 și 2 din Codul penal; sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prevăzută de art.275 din Codul penal, fals intelectual prevăzut de art.321 din Codul penal;

– 24 februarie 2017 – în Dosarul nr.46/P/2017 al Secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a emis Ordonanța prin care s-a dispus: clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.78/2000 (infracțiune care a atras competența Direcției Naționale Anticorupție); disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni: favorizarea făptuitorului prevăzută de art.269 alin.1 din Codul penal, prezentarea, cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prevăzută de art.8 alin.1 lit.b) din Legea nr.115/1999, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art.259 alin.1 și 2 din Codul penal, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prevăzută de art.275 din Codul penal, fals intelectual prevăzut de art.321 din Codul penal. În cuprinsul Ordonanței din 24 februarie 2017 este prezentată situația de fapt, așa cum a rezultat în urma efectuării urmăririi penale, de la data de 16.01.2017 când ministrul justiției, domnul Florin Iordache, ”a avut inițiativa modificării Codului Penal și a Codului de procedură penală”, și până la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017.

Acestea sunt singurele documente aflate în dosarul cauzei din care rezultă activitatea desfășurată de Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție, activitate despre care se susține de către autorul sesizării că ar privi anchetarea ”oportunității” și ”circumstanțelor” adoptării proiectului Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017.

În opinia noastră, actele depuse la dosar probează anchetarea unor posibile infracțiuni săvârșite în procesul de adoptare a actului normativ menționat (așadar ”circumstanțele” din această perspectivă), sens în care ne vom referi în cele ce urmează la competența Guvernului și formele de control al activității de legiferare a acestuia, precum și la competența Ministerului Public.

1. Cadrul constituțional al competenței Guvernului de adoptare a ordonanțelor de urgență. Forme de control al respectării cadrului constituțional de referință.

Instituția delegării legislative este reglementată de prevederile art.115 din Constituție, caracterizându-se prin statutul său de excepție în materia legiferării. Plenitudinea competenței de legiferare revine Parlamentului, în conformitate cu art.61 din Constituție. Cât privește Guvernul, rolul său fundamental este acela ca, ”potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament”, să asigure ”realizarea politicii interne și externe a țării” și să exercite ”conducerea generală a administrației publice”[art.102 alin.(1) din Constituție]. În considerarea acestui statut special, limitele legiferării pe calea ordonanțelor de urgență sunt stabilite la nivel constituțional și, tot la nivel constituțional, sunt prevăzute mecanismele de control al respectării acestor limite.

Distingem astfel, în raport de ansamblul normelor constituționale, între controlul de oportunitate și controlul de legalitate a adoptării ordonanțelor de urgență, cu precizarea că nu vom dezvolta în acest cadru complexa problematică a raportului dintre oportunitate și legalitate și fațetele sale, ci doar vom evidenția aceste elemente cu raportare la cauza dedusă judecății Curții Constituționale, respectiv pentru ilustrarea interferențelor de competențe constituționale pe care le implică examinarea oportunității și, respectiv, a legalității adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

Oportunitatea constituie o consecință a dreptului de apreciere a autorității emitente a ordonanței de urgență. Cu referire la oportunitatea actelor administrative, doctrina de specialitate a reținut că se referă la ”realizarea sarcinilor și atribuțiilor legale în termenul optim, cu cheltuieli minime (…), precum și alegerea celor mai potrivite mijloace pentru realizarea scopului legii”,¹ definiție ce poate fi reținută, mutatis mutandis, și pentru materia pe care o analizăm aici. Libertatea de apreciere a oportunității actelor administrative nu contravine de plano principiului legalității, întrucât ”puterea discreționară nu înseamnă o libertate în afara legii, ci una permisă de lege.”² Controlul de oportunitate a adoptării ordonanțelor de urgență este unul eminamente politic, exercitat de Parlament. Astfel cum s-a arătat însă în doctrina de specialitate, controlul politic nu exclude, ci ”implică el însuși consecințe juridice sau provoacă eventuala producere a unor asemenea consecințe.”³

Cât privește controlul de legalitate, acesta este realizat, de asemenea, de către Parlament, care poate respinge, prin lege, ordonanța de urgență, în condițiile și cu consecințele prevăzute de art.115 din Constituție. De asemenea, acesta se poate materializa sub forma unui control de constituționalitate, specific și specializat, sens în care sunt dispozițiile exprese ale art.146 lit.d), care stabilesc competența Curții Constituționale de a se pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor, dar și prevederile art.126 alin.(6) din Constituție, potrivit cărora ”controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.”

Controlul de constituționalitate, exercitat de către Curtea Constituțională

în baza unei competențe specifice, stabilite de legea fundamentală, și care poate conduce la constatarea neconstituționalității ordonanței de urgență a Guvernului, cu consecințele prevăzute de art.147 din Constituție, nu exclude controlul de legalitate exercitat de Parlament. Altfel spus, chiar dacă nu există o sesizare a Curții Constituționale și, prin urmare, o decizie de constatare a neconstituționalității, nimic nu împiedică Parlamentul să constate el însuși, cu ocazia dezbaterii ordonanței de urgență, încălcarea de către aceasta a normelor constituționale de referință, și să o respingă în consecință. Așa cum s-a precizat și în doctrină, cu referire la actele Guvernului, atunci când o  comisie parlamentară ar constata că ”unele acte ale Guvernului sunt cel puțin discutabile sub aspectul legalității sau/și al oportunității lor, ea ar trebui să sesizeze Camera sau, după caz, Parlamentul, pentru ca acesta să decidă: fie în sensul anulării (…), fie în sensul obligării Guvernului să emită un alt act, legal și oportun, fie în sensul sesizării organelor judiciare, dacă s-au săvârșit infracțiuni.”⁴ Același autor precizează că ”în orice caz, dacă nu există temeiuri de natură penală, controlul n-ar putea aparține organelor judiciare.”⁵

Per a contrario, dacă există temeiuri de natură penală (fapte prevăzute de legea penală), controlul (în legătură cu un act emis de Guvern, fie că este individual, fie că este normativ) aparține și organelor autorității judecătorești (Ministerul Public, instanțele de judecată), conform  atribuțiilor lor constituționale și legale.

În concluzie, controlul de oportunitate și cel de legalitate al ordonanțelor de urgență ale Guvernului interferează, iar dimensiunea legalității și a controlului circumscris acesteia cuprinde și controlul respectării legii penale în procesul de adoptare a acestei categorii de acte normative.

Tot astfel, existența oricăruia dintre remediile enunțate, fie sub aspectul controlului de oportunitate, fie al celui de legalitate, nu le exclude pe celelalte, întrucât fiecare dintre autoritățile implicate acționează în temeiul și în limitele unei competențe specifice, sens în care ne vom referi în continuare la competența Ministerului Public.

Acesta este, de altfel, și sensul Raportului privind ”Relația dintre răspunderea politică și răspunderea penală în ceea ce privește activitatea membrilor Guvernului” (adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept – Comisia de la Veneția, cu ocazia celei de-a 94-a Sesiuni Plenare, desfășurate la Veneția, în 8-9 martie 2013), în care se distinge între răspunderea ”politică”, ”legală” și ”penală” a miniștrilor, arătându-se, la pct.10, următoarele:

răspunderea politică și cea legală a membrilor Guvernului pot fi concepute precum două cercuri, dintre care cel referitor la răspunderea politică este cel mai larg, acoperind în principiu tot ceea ce face un ministru; răspunderea legală este un concept mult mai restrâns, acoperind numai situațiile în care un ministru încalcă legea, și aceasta poate atrage sancțiuni penale ori alte forme de sancționare; ca urmare, răspunderea penală a miniștrilor este o subcategorie a răspunderii legale. Concluziile Comisiei, începând cu pct.105 din Raport sunt tocmai în sensul că abilitatea unui sistem constituțional național de a separa și distinge între răspunderea politică și cea penală a miniștrilor este un semn al nivelului de maturitate și de bună funcționare a democrației, precum și de respectare a statului de drept. Mai exact, ambele forme de răspundere subzistă, fiind guvernate de norme distincte și presupunând implicarea unor autorități distincte, cu competențe specifice.

1. Cadrul constituțional al competenței Ministerului Public. Dezvoltarea infraconstituțională prin normele de procedură penală.

1. Competența Ministerului Public

Potrivit art.131 alin.(1) din Constituție, ”în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor” iar, potrivit alin.(3) al art.131, ”parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii”.

În dezvoltarea normelor constituționale de referință, art.63 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară stabilește următoarele atribuții ale Ministerul Public, prin procurori:

”a) efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege

şi participă, potrivit legii, la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative;

conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală;

sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii; 

exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege; 

participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată; 

exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege; 

apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii; 

acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului; 

studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu; 

verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă; 

exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.”

Cu referire specială la atribuțiile Direcției Naționale Anticorupție, reținem prevederile art.3 alin.(1) lit.a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, potrivit cărora acestea constau în ”a)efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală, în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi în prezenta ordonanţă de urgenţă, pentru infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 care sunt, potrivit art. 13, în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie”. Totodată, potrivit art.22 din Legea nr.78/2000 și art.13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2002, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează, în mod obligatoriu, urmărirea penală pentru infracțiunile date în competența acestei structuri.

În conformitate cu art.24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2002, ”dispoziţiile din Codul de procedură penală, dispoziţiile procedurale din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, se aplică în mod corespunzător şi în cauzele de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.”

2. Modurile de sesizare a organului de urmărire penală

Potrivit art.288 alin.(1) din Codul de procedură penală, ”(1)Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu”  iar , conform art.290 din Codul de procedură penală, ”Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni”. Așadar, denunțul privește sesizarea organului de urmărire penală, înțeleasă ca modalitate de învestire a sa, având ca efect juridic obligația organului de urmărire penală de a se pronunța cu privire la declanșarea sau nu a procesului penal pentru infracțiunea cu care a fost sesizat.

Sesizarea organelor de urmărire penală impune acestora efectuarea de acte procedurale care implică verificarea regularității sesizării și administrarea mijloacelor de probă, astfel încât să fie obținute informațiile necesare pentru dispunerea unei soluții.

Examinarea sesizării reprezintă o etapă prealabilă declanșării procesului penal care vizează regularitatea actului de sesizare, competența organului judiciar și eventuala existență a unor impedimente dintre cele prevăzute de art.16 alin.(1) din Codul de procedură penală, impedimente care trebuie să rezulte, fără echivoc, din cuprinsul sesizării.

Astfel, în conformitate cu prevederile art.294 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Examinarea sesizării:

”(1) La primirea sesizării, organul de urmărire penală procedează la verificarea competenței sale, iar în cazul prevăzut la art.58 alin.(3) înaintează procurorului cauza, împreună cu propunerea de trimitere a sesizării organului competent.

• În situația în care plângerea sau denunțul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompletă sau neclară, se restituie pe cale administrativă petiționarului, cu indicarea elementelor care lipsesc. 

• Atunci când sesizarea îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia (n.a. al sesizării) rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art.16 alin.(1), organele de cercetare penală înaintează procurorului actele, împreună cu propunerea de clasare. 

• În cazul în care procurorul apreciază propunerea întemeiată, dispune, prin ordonanță, clasarea.”

În doctrină au fost calificate ca fiind astfel de impedimente, care au drept consecință clasarea directă a sesizării, situațiile de ordinul evidenței, care pot fi încadrate, în mod direct, în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.16 alin.(1) din Codul de procedură penală, iar nu acele situații care presupun efectuarea de cercetări, administrarea de probe, pentru a se putea constata incidența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare sau de exercitare a acțiunii penale. Constituie exemple de astfel de situații, acelea în care plângerea ori denunțul vizează fapte pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale ori fapte care au fost săvârșite de un minor care nu răspunde penal.

În cauza de față asemenea impedimente (de ordinul evidenței și care nu implicau efectuarea de cercetări) nu au reieșit direct din conținutul sesizării, astfel că, în mod corect, organul de urmărire penală (procurorul), a dispus începerea urmăririi penale, conform art.305 din Codul de procedură penală. Dimpotrivă, în cuprinsul sesizării erau reclamate fapte penale concrete ce se impuneau a fi investigate.

3. Începerea urmăririi penale

Sub acest aspect reținem că faptul că noul cod de procedură penală a adus o serie de modificări în privința instituției începerii urmăririi penale.

Astfel, dacă potrivit legii vechi urmărirea penală se putea începe fie in rem, fie in personam, noul cod obligă ca prima etapă să vizeze exclusiv cercetarea faptei într-o urmărire penală începută, in rem. Noua structură a procesului penal, în cursul urmăririi penale, nu mai prevede o fază a actelor premergătoare, reglementată în trecut de art.224 din Codul de procedură penală din 1968, ci doar două faze: faza de investigare a faptei și faza de investigare a persoanei, în cadrul acestor faze urmărirea penală având ca obiect, conform art.285 din Codul de procedură penală, strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

În doctrină s-au analizat sintagmele utilizate de legiuitor în definiția obiectului urmăririi penale, arătându-se că prin ”strângerea probelor necesare” se înțelege operațiile de descoperire, de adunare și de conservare a probelor, fără de care nu s-ar putea cunoaște dacă s-a comis sau nu o faptă care ar putea fi o infracțiune și dacă cel presupus că a săvârșit-o este făptuitorul. Prin ”existența infracțiunilor” se înțelege în primul rând existența materială a unei fapte și, în al doilea rând, dacă acea faptă este prevăzută de legea penală și constituie o tentativă pedepsibilă sau o faptă consumată. Prin expresia ”identificarea făptuitorului” se înțelege că probele adunate trebuie să procure și date necesare pentru cunoașterea făptuitorilor (autori, instigatori, complici), atât în privința persoanei lor fizice, cât și cu privire la identitate. Prin ”stabilirea răspunderii” se înțelege că probele necesare trebuie să privească nu numai materialitatea faptelor, ci și date suficiente pentru a se putea cunoaște dacă făptuitorii au lucrat sau nu în mod vinovat, dacă pot fi trași la răspundere penală pentru faptele săvârșite și ”dacă este sau nu cazul” să se dispună trimiterea în judecată.

Menționăm totodată că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, art.305 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Începerea urmăririi penale a căpătat o nouă redactare, cu importante consecințe juridice. 

Astfel, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.18/2016, art.305 din Codul de procedură penală avea următorul cuprins:

”(1)Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă.

(2)Începerea urmăririi penale se dispune prin ordonanţă care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) lit. a)-c) şi g).

(3)Ordonanţa de începere a urmăririi penale emisă de organul de cercetare penală este supusă confirmării prin efectuarea unei menţiuni pe aceasta de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală, în termen de cel mult 5 zile de la data începerii urmăririi penale, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte totodată şi dosarul cauzei.”

În redactarea dată prin art.II pct.76 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.18/2016, în vigoare de la data de 23 mai 2016, art.305 din Codul de procedură penală are următorul cuprins:

” (1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

• Începerea urmăririi penale şi respectiv continuarea efectuării urmăririi penale se dispun prin ordonanţă care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art.286 alin. (2) lit. a)-c) şi g). 

• Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei.”

De asemenea, potrivit art.306 alin.(1)-(3) din Codul de procedură penală,

”(1) Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecinţelor acestora, să strângă şi să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 şi 101.

• Organele de cercetare penală au obligaţia de a efectua actele de cercetare care nu suferă amânare, chiar dacă privesc o cauză pentru care nu au competenţa de a efectua urmărirea penală. 

• După începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng şi administrează probele, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori inculpatului.”

Așadar, din data de 23 mai 2016 (data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.18/2016), începerea urmăririi penale are loc, inițial, exclusiv cu privire la faptă, și este supusă unei singure condiții, respectiv o sesizare legală. Doar îndeplinirea acestei condiții trebuie verificată în această etapă de către procuror, nu și existența vreunuia dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art.16 alin.(1)⁶. Abia după ce din probele administrate

într-o urmărire penală începută in rem rezultă bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, organul de urmărire penală verifică dacă nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art.16 alin. (1), și,

⁶ Art. 16 alin.(1) : ”Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a)fapta nu există;

b)fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege; c)nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;

d)există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e)lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

f)a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g)a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

h)există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i)există autoritate de lucru judecat;

j)a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.”

dacă nu există vreunul dintre aceste cazuri, dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, conform art.305 alin.(3) din Codul de procedură penală.

Prin urmare, începerea urmăririi penale in rem creează doar cadrul procesual în care se pot strânge primele probe cu privire la o anumită faptă, asigurând atât cadrul procesual al actelor de cercetare, cât și o garanție, în sensul ca nicio persoană să nu fie pusă sub acuzare în lipsa existenței unei bănuieli rezonabile că a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală.

Noua configurație a instituției urmăririi penale este, de altfel, subliniată chiar de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, prin care s-a reținut (cu referire la redactarea dată art.305 din Codul de procedură penală înainte de modificarea acestuia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.18/2016) că «prin noile reglementări procesual penale, legiuitorul a renunțat la faza actelor premergătoare, instituind, ca regulă, caracterul obligatoriu al începerii urmăririi penale anterior efectuării  oricăror acte de cercetare. Referitor la noua reglementare, în expunerea de motive a Legii privind Codul de procedură penală s-a arătat că „simplificarea etapei de urmărire penală s-a realizat, pe de o parte, prin reglementarea unei proceduri rapide de verificare a sesizării adresate organelor de urmărire penală, ce permite ca, atunci când din cuprinsul acesteia rezultă faptul că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale, organul de urmărire penală să dispună începerea urmăririi penale cu privire la faptă, prin declanșarea fazei de investigare a faptei fiind conturat cadrul procesului penal”». (Decizia nr. 260 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.599 din 5 august 2016, par.22). Tot astfel, prin Decizia nr.236 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.426 din 7 iunie 2016 (citată în par.25, 26 din Decizia nr. 260 din 5 mai 2016), Curtea a reținut că ”începerea urmăririi penale in rem legitimează organul de cercetare penală să demareze activitățile specifice care duc la realizarea obiectului urmăririi penale, sens în care, după sesizare, are obligația să caute și să strângă datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunii, să ia măsuri pentru limitarea consecințelor acesteia și să strângă și să administreze probele necesare, cu respectarea exigențelor consacrate de art.100 și 101 din Codul de procedură penală referitoare la administrarea probelor în acord cu principiul loialității”. Astfel, Curtea a apreciat că ”faza procesuală a urmăririi penale in rem este o fază destinată strângerii de probe în baza cărora se pot contura indicii rezonabile care pot sta la baza unei învinuiri aduse unei persoane”. Curtea a mai reținut că ”învinuirea adusă unei persoane concretizată în ordonanța procurorului prin care se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale, in personam, are caracterul unei acuzații în materie penală, în sensul dat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului acestei noțiuni. Prin consecințele pe care formularea unei învinuiri in personam le are în planul drepturilor persoanei, aceasta nu poate fi consecința unei simple înregistrări a unei sesizări împotriva unei persoane, aceasta trebuind fundamentată de o serie de elemente — indicii rezonabile — administrate prin mijloacele de probă prevăzute de lege.” Considerentele enunțate de Curtea Constituțională în deciziile anterior menționate sunt aplicabile, mutatis mutandis, cu atât mai mult în privința noii reglementări a instituției începerii urmăririi penale, potrivit art.305 din Codul deprocedură penală, în redactarea dată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.18/2016, și în care începerea urmăririi penale in rem nu mai este condiționată de verificarea existenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.16 alin.(1) din codul de procedură penală.

În ceea ce privește caracterul procedurii din cursul urmăririi penale, în noua reglementare, confirmând opiniile doctrinare care s-au exprimat în legătură cu regulile de desfășurare a fazei de urmărire penală, legiuitorul a prevăzut expres caracterul nepublic al acesteia [art.285 alin.2  din Codul de procedură penală: ”Procedura din cursul urmăririi penale este nepublică”], ce constituie unul dintre cele trei principii specifice acestei faze a procesului penal, alături de caracterul preponderent scris și cel al lipsei de contradictorialitate.

Imposibilitatea de a determina, față de stadiul actual al anchetei penale, o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenței Guvernului de adoptare a unui act normativ, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017.

Ceea ce se constată din actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile constituționale și legale mai sus reținute, este că, în cauză, Direcția Națională Anticorupție a acționat ca urmare a denunțului depus, așadar ca urmare a unei sesizări legale, făcând aplicarea normelor de procedură obligatorii în vigoare la momentul înregistrării denunțului, și conformându-se acestora.

Astfel cum am subliniat, efectul juridic al denunțului este obligația organului de urmărire penală de a se pronunța cu privire la declanșarea sau nu a procesului penal pentru infracțiunea cu care a fost sesizat prin denunț. Pentru a se pronunța, organul de urmărire penală trebuie să parcurgă etapele obligatorii prevăzute de lege, mai sus arătate și explicitate, iar actele depuse la dosar sunt de natură să probeze realizarea acestei obligații legale a reprezentanților Ministerului Public.

De altfel, așa cum rezultă din Ordonanța procurorului din 24 februarie 2017, urmare cercetării efectuate, pe lângă faptele sesizate prin denunț (favorizarea făptuitorului prevăzută de art.269 alin.1 din Codul penal și prezentarea, cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prevăzută de art.8 alin.1 lit.b) din Legea nr.115/1999), s-au conturat indiciile săvârșirii și a altor infracțiuni, reținute ca atare în cuprinsul ordonanței, dispunându-se, în consecință, extinderea urmăririi penale în cauză cu privire la sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art.259 alin.1 și 2 din Codul penal, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prevăzută de art.275 din Codul penal, fals intelectual prevăzut de art.321 din Codul penal. Aceasta întrucât, potrivit celor reținute în Ordonanța procurorului din 24 februarie 2017 ”pe parcursul urmăririi penale au rezultat probe în sensul că primul aviz, cel cu observații și propuneri, transmis prin fax de la Ministerul pentru Relația cu parlamentul către Ministerul Justiției, a fost distrus în interiorul ultimului minister menționat”, ”originalul primului aviz, cel cu observații și propuneri, emis de MRP și predat reprezentanților Ministerului Justiției a fost sustras”, ”au fost făcute mențiuni nereale în condica de predare-primire de la cabinetul ministrului Justiției cu privire la primul aviz transmis prin fax de la MRP și înregistrat oficial cu număr și ștampilă la nivelul Ministerului Justiției” și ”există date că ar fi fost plăsmuite și alte documente care să justifice mențiunile nereale din condica de predare – primire de la cabinetul Ministrului Justiției.”

Potrivit art.311 alin.(1) din noul Cod de procedură penală, cu denumirea marginală Extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice, extinderea urmăririi penale poate fi dispusă prin ordonanță, atât de către procuror, cât și de către organul de cercetare penală, legiuitorul conferind acest drept organelor de urmărire penală care, potrivit art.55 din același Cod, pot fi: procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale.

Instituţia extinderii urmăririi penale reglementată de art.311 din Codul de procedură penală vizează situaţia în care, după începerea urmăririi penale, prin strângerea de date şi informaţii cu privire la fapta sau persoana ce formează obiectul urmăririi penale, organul de urmărire penală descoperă, fie fapte noi, fie date privind implicarea altor persoane, astfel că dispune extinderea urmăririi penale. Practic se produce o lărgire a limitelor investirii iniţiale, obiectul urmăririi penale extinzându-se la fapte (cazul în speță) şi/sau la persoane noi. Consecinţele unei astfel de proceduri duc, fie la o extindere a urmăririi penale in rem (cazul în speță), fie la o extindere a urmăririi penale in personam.

Astfel    fiind,     rezultă    că     ”activitatea     procurorilor”,  la  care  sesizarea Președintele Senatului face referire, nu reprezintă altceva decât expresia unor competențe constituționale și legale proprii, fără a se putea determina, în raport de stadiul actual al anchetei, o imixtiune în activitatea de legiferare specifică Guvernului.

Altfel spus, activitatea menționată ar putea avea aptitudinea să conducă la un conflict juridic de natură constituțională, dacă ne-am imagina că ar avea ca obiect oportunitatea și constituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017, iar nu fapte penale. Dosarul penal în discuție se află însă în faza de urmărire penală in rem, care, așa cum am arătat, are un caracter esențialmente nepublic, iar din documentele depuse la dosar, nu rezultă că s-a anchetat oportunitatea sau legalitatea/constituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017, ci fapte penale cu privire la care Ministerul Public a fost sesizat prin denunțul formulat, dispunându-se apoi, prin ordonanță a procurorului, extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi, și ulterior clasarea pentru parte dintre cele cuprinse în denunț.

De altfel, constatarea pe care Curtea Constituțională a făcut-o în soluția adoptată cu majoritate de voturi, nu ar putea fi decât subsecventă unei pronunțări a instanței de judecată, și nu anterioară acesteia, așadar, numai în măsura în care în cadrul controlului de legalitate și temeinicie al actelor procurorului s-ar constata că acesta și-a încălcat competențele sub aspectele menționate. Aceasta întrucât, obiectul urmăririi penale, activitatea de anchetă sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, în cadrul funcției de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, funcție exercitată de judecător în procedura de cameră preliminară.

Cu referire la această fază procesuală, Curtea a reținut că, potrivit concepției legiuitorului reflectată în Codul de procedură penală, instituția camerei preliminare nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Obiectul procedurii desfășurate în camera preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței,

precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea, fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată (a se vedea Decizia nr.838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.158 din 1 martie 2016, citată în Decizia nr.257 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 19 iulie 2016, par.23-30). Curtea a mai constatat că în procedura camerei preliminare, judecătorul va analiza și se va pronunța, în consecință, asupra legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Pe de altă parte, în Titlul III – Judecata, al Părții speciale a Codului de procedură penală, mai exact în Capitolul II, Secțiunea a II-a, ce vizează Deliberarea și hotărârea instanței, legiuitorul în art.393 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Obiectul deliberării, statuează că deliberarea pe care o face completul de judecată poartă ”asupra chestiunilor de fapt” și ”asupra chestiunilor de drept”; deliberarea poartă ”asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului (…)”. Cât privește rezolvarea acțiunii penale, art.396 din Codul de procedură penală stabilește, în alin.(1), că ”Instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal”, iar în alin.(2), că o condamnare se pronunță ”dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.”

Curtea Constituțională nu se poate substitui nici judecătorului de cameră preliminară (în a cărui competență intră verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală) și nici instanței de judecată (competentă să hotărască asupra învinuirii adusă inculpatului și să constate, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat).

Soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională nu poate avea semnificația încălcării chiar de către instanța de contencios constituțional a competenței altei autorități publice, de aceea examenul său este circumscris normelor și principiilor constituționale, și nu trebuie să transgreseze cadrul constituțional, pentru a analiza fapte și acțiuni concrete în raport de norme cu caracter infraconstituțional, respectiv de a analiza încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a formulat denunț în prezenta cauză.

În concluzie, față de stadiul actual al anchetei și în lipsa unei constatări a instanței de judecată, nu se poate reține o încălcare a competenței Guvernului sau Parlamentului, întrucât actele depuse la dosar nu probează verificarea de către Ministerul Public a oportunității și legalității Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017 (circumscrisă normelor constituționale de referință care conturează regimul juridic al delegării legislative).

Chiar dacă expunerea situației de fapt reținută în Ordonanțele procurorului, depuse la dosar, se referă și la circumstanțele adoptării actului normativ menționat, cercetarea penală nu poartă asupra oportunității ori legalității în sine a actului normativ în discuție, ci asupra faptelor penale cu privire la care Ministerul Public a fost sesizat, sens în care sunt și infracțiunile cu privire la care Direcția Națională Anticorupție și-a declinat competența (favorizarea făptuitorului, prezentarea cu rea-credință de date inexacte, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, fals intelectual).

Pretinsele ”nelegalități” ale anchetei penale nu formau și nu pot forma obiectul controlului pe care Curtea Constituțională îl exercită. Acceptarea ideii contrare, cu consecința cenzurării legalității actelor de urmărire penală îndeplinite în cauză, ar însemna acceptarea încălcării, chiar de către Curtea Constituțională a competenței altor autorități publice, respectiv cea a instanțelor de judecată.

Cu atât mai puțin se poate vorbi despre încălcarea de către Ministerul Public a competenței Curții Constituționale, astfel cum s-a reținut în soluția adoptată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională, pentru că niciunul dintre documentele cauzei nu este de natură să probeze că ancheta penală ar viza respectarea condițiilor stabilite de art.115 din Constituție pentru adoptarea de ordonanțe de urgență (caracterul extraordinar, urgența, afectarea unor drepturi fundamentale/regimului unor instituții fundamentale).

De altfel, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională constând inclusiv în încălcarea competenței Parlamentului și a competenței Curții Constituționale de către Ministerul Public, Curtea a depășit limitele sesizării cu care a fost învestită, sesizare care privea raporturi juridice, respectiv competențe ale altor autorități publice (Guvernul și Ministerul Public). Oricum, nu poate fi opusă competența specială și specializată a Curții Constituționale de control al constituționalității actelor normative, competenței Ministerului Public de a ancheta posibile fapte penale săvârșite în legătură cu adoptarea respectivelor acte normative, în sensul că această competență a Curții Constituționale nu o poate înlătura pe cea a Ministerului Public.

În plus, cu specială referire la această cauză, respectiv cele anterior soluționate și care au vizat un conflict juridic de natură constituțională⁷, respectiv o excepție de neconstituționalitate având ca obiect Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017⁸, se constată că remediile aflate la dispoziția Curții Constituționale pentru exercitarea controlului de constituționalitate s-au dovedit ineficiente, prin reținerea de către Curtea Constituțională, prin soluțiile adoptate cu majoritate de voturi în cauzele menționate, a incidenței unor cauze de autolimitare a competenței, respectiv de inadmisibilitate.

Pentru    toate    aceste     motive,    considerăm    că          instanța     de     contencios constituțional ar fi trebuit să constate că în cauză nu există un conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și Guvernul României, deoarece, față de stadiul actual al anchetei penale, nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenței Guvernului de inițiere și adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017.

Judecător,

Livia Doina STANCIU

Buna dimineata intr-o zi de sambata, 11 martie. Valorile termice se vor menţine apropiate de normele perioadei. Temperaturile maxime se vor încadra, în general, între 5 şi 12 grade, iar cele minime vor fi cuprinse între -2 şi 6 grade, informează ANM. Cerul va fi temporar noros în vestul şi nord-vestul ţării, dar va avea înnorări persistente în celelalte regiuni. Va ploua pe arii relativ extinse în sudul, estul şi centrul ţării, unde se mai pot acumula 10…15 l/mp, iar în vest vor fi ploi slabe, izolate. La munte vor predomina ninsorile şi vor fi precipitaţii mixte mai ales în timpul nopţii, pe arii restrânse în estul Transilvaniei precum şi în vestul şi nordul Moldovei. Vântul va avea intensificări în zona de munte, mai ales pe creste, unde rafalele vor fi de peste 60…70 km/h, spulberând zăpada. Intensificări temporare ale vântului vor fi şi în vestul teritoriului şi în regiunile estice şi sud-estice, cu viteze de 50…55 km/h. Izolat în zonele joase va fi ceaţă. BUCUREŞTI: Cerul se va menţine noros şi temporar va ploua slab, mai ales în prima parte a zilei. Vântul va sufla în general moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul a 12 grade, iar cea minimă va fi de 2…4 grade.

Abuzul teribil al CCR si singuratatea Liviei Stanciu. Curtea Constitutionala a Romaniei, institutia chemata sa fie ultimul bastion impotriva derapajelor antidemocratice si anti-stat de drept, a comis, consider, prin motivarea deciziei privind conflictul intre Guvern si DNA, un teribil abuz de drept si putere pe care nimeni nu il poate corecta si care ma tem ca va produce efecte ample, seismice, cu mult dincolo de speta infamei OUG 13. Daca ar fi sa comprim acest abuz, as zice asa: Guvernul a comis o tentativa de puci antiJustitie si CCR a constatat ca DNA a incalcat Constitutia. Pe ce ma bazez cand afirm fara nicio indoiala ca ne aflam in fata unui abuz grosier al CCR? 1.CCR si-a depasit cu mult limitele competentei legale, comportandu-se ca o instanta de fond. Art 146 din Constitutia Romaniei stabileste o serie de atributii clare ale CCR, sfera de competenta a Curtii fiind aceea de clarificare a constitutionalitatii unor acte sau fapte. Mai mult decat atat, CCR nu face parte din autoritatea judecatoreasca, judecatorii Curtii nu sunt magistrati, deci nimic din ceea ce face Curtea nu poate interfera cu atributiile puterii judecatoresti. CCR nu aplica si nu interpreteaza legea penala. Si, totusi, prin motivarea emisa vineri, CCR se comporta exact ca o instanta de fond. In paragraful 110, “Curtea apreciaza ca toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infractiunilor imputate nu constituie altceva decat aprecieri personale sau critici ale autorilor denuntului cu privire la legalitatea si oportunitatea actului adoptat de Guvern.” Ce text de lege sau Constitutie indrituieste CCR sa faca asemenea aprecieri pe care numai judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata si le pot permite? Ce apreciere de constitutionalitate este in aceste afirmatii? In paragraful 117 al motivarii, CCR stabileste ce solutie ar fi trebuit sa ia DNA in raport cu o plangere penala pe care a primit-o: clasarea. Din nou, ce lege ii da dreptul CCR sa dea asemenea verdicte? Integral pe Ziare.com

Juristi: Derapaje majore in motivarea Curtii Constitutionale/ CCR incadreaza fapte penale, inventeaza clauze de exonerare si interpreteaza legi depasindu-si atributiile si limitele sesizarii. Curtea Constitutionala si-a depasit atributiile, stabilind in motivarea deciziei care constata un conflict institutional intre Guvern si Ministerul Public cum trebuia DNA sa incadreze corect faptele, au declarat o serie de juristi si experti in drept consultati de HotNews.ro. Curtea Constitutionala scrie intr-unul din paragrafe ca “toate argumentele expuse mai sus, impuneau insa organului judiciar solutia de clasare”, referindu-se la ancheta in cazul ordonantei 13. Altfel spus, CCR indica procurorilor solutia intr-un dosar, fapt cel putin discutabil. Si judecatoarea Livia Stanciu arata in opinia separata: CCR nu se poate substitui nici judecatorului de camera preliminara, nici instantei de judecata. Derapajul este cu atat mai hilar cu cat Curtea Constitutionala explica in motivarea deciziei de ce considera ca DNA si-a depasit atributiile anchetand celebra OUG 13, intrand astfel in conflict de natura constitutionala cu Guvernul. Potrivit unor experti in drept constitutional, motivarea deciziei pare data tocmai pentru a inchide ancheta in acest dosar, astfel incat investigatiile sa nu mai poata continua. Un alt jurist explica pentru HotNews.ro: “CCR-ul a facut incadrarea faptelor la paragraful 117. De acum incolo in orice dosar penal, orice inculpat poate invoca ceva la CCR deoarece se pare ca institutia este dispusa sa faca si analiza pe fond penal substantial”. Integral pe Hotnews

Un judecător CCR îşi acuză colegii că şi-au arogat rol de instanţă de judecată, verificând legalitatea anchetei DNA în dosarul OUG 13. Judecătoarea CCR Livia Stanciu, fosta şefă a instanţei supreme, a făcut opinie separată la motivarea deciziei CCR privind conflictul de natură constituţională dintre DNA şi Guvern, arătând că existenţa acestui conflict nu putea fi constatată, cel puţin în stadiul actual al anchetei DNA. Mai mult, Stanciu arată că CCR şi-a depăşit atribuţiile, arogându-şi rolul unei instanţe de cameră preliminară, atunci când a analizat legalitatea actelor procedurale de urmărire penală ale procurorilor DNA. Judecătoarea Livia Stanciu a fost singura dintre cei 9 judecători CCR care a făcut opinie separată la decizia privind conflictul juridic de natură constituţională între DNA şi Guvern, declanşat din cauza anchetei penale a DNA privind emiterea OUG 13. „Faţă de stadiul actual al anchetei penale, nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenţei Guvernului de iniţiere şi adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2017”, este verdictul Liviei Stanciu. Fosta şefă a instanţei supreme argumentează că DNA avea dreptul să ancheteze oportunitatea şi legalitatea emiterii OUG 13, pentru a vedea dacă nu s-au comis fapte penale. „Aşa cum s-a precizat şi în doctrină, cu referire la actele Guvernului, atunci când o comisie parlamentară ar constata că ”unele acte ale Guvernului sunt cel puţin discutabile sub aspectul legalităţii sau/şi al oportunităţii lor, ea ar trebui să sesizeze Camera sau, după caz, Parlamentul, pentru ca acesta să decidă: fie în sensul anulării (…), fie în sensul obligării Guvernului să emită un alt act, legal şi oportun, fie în sensul sesizării organelor judiciare, dacă s-au săvârşit infracţiuni. Per a contrario, dacă există temeiuri de natură penală (fapte prevăzute de legea penală), controlul (în legătură cu un act emis de Guvern, fie că este individual, fie că este normativ) aparţine şi organelor autorităţii judecătoreşti (Ministerul Public, instanţele de judecată), conform atribuţiilor lor constituţionale şi legale. În concluzie, controlul de oportunitate şi cel de legalitate al ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului interferează, iar dimensiunea legalităţii şi a controlului circumscris acesteia cuprinde şi controlul respectării legii penale în procesul de adoptare a acestei categorii de acte normative. Integral pe Gandul

Vocea Rusiei se aude din ce în ce mai tare în Parlament. Este suficient să citiți opinia separată a Liviei Stanciu, actual judecător CCR, fost președinte al Înaltei Curți, pentru a înțelege cât de strâmbă este motivația deciziei Curții Constituționale, publicată vineri, care acordă o super-imunitate guvernanților: „Niciun ministru nu poate fi tras la răspundere pentru (…) acțiunile exercitate în vederea elaborării ori adoptării unui act normativ cu regim de lege.” Cum s-a ajuns în situația ca fostul șef al DNA, Daniel Morar, să împartă baricada anti-justițiară din CCR cu Valer Dorneanu (Ion Iliescu) și Mona Pivniceru (Mihail Vlasov) am explicat în detaliu săptămâna trecută și nu simt nevoia să adaug nimic. Decât, poate, încă un strop de amărăciune: magistrați care știu exact cât de nocivă a fost rețeaua Voicu, cum subjugase statul și cât rău a făcut României, care au luptat împotriva ei, au ajuns acum să urmărească aceleași obiective precum Șerban Nicolae, fostul șofer al lui Cătălin Voicu. Teribilă decădere! Din păcate, nu este singurul motiv de îngrijorare și de revoltă. Este din ce în ce mai evident că atacurile interne care urmăresc să redea infractorilor imunitatea pierdută se combină tactic cu cele externe, menite să ne scoată de pe orbita euro-atlantică. Combinația este extrem de periculoasă. Discursul și acțiunile unora dintre cei mai importanți oameni în stat semnalează fără echivoc că sunt dispuși să promoveze o agendă contrară principiilor, valorilor și obiectivelor pe care se fundamentează parteneriatele noastre strategice. Dar și să își alinieze mișcările la strategia Rusiei de dezbinare a Europei și a NATO. Ce vor în schimb? Ajutor extern în lupta cu puținele instituții care le mai rezistă. Joncțiunea totală între rețelele de corupți și rețelele de trădători pare să fie un fapt împlinit. Săptămâna trecută, la Palatul Parlamentului, a avut loc un eveniment discret. O mână de oameni s-a strâns în sala ”Ion Rațiu”, cu ocazia lansării cărții ”Ortodoxie și Naționalism Economic”, scrisă de Iurie Roșca, cel mai vocal politician moldovean în favoarea unirii cu România, din anii 90. Gazda: Corneliu Ciontu, fost deputat PRM, în prezent președinte al ”Clubului parlamentarilor.” Integral pe Digi24

Aproape 40% din populaţia România suferea de lipsuri materiale, în 2015. n România anului 2015, aproape 40% din populaţie suferea de lipsuri materiale, mai rău în Uniunea Europeană stând doar Grecia şi Bulgaria, arată institutul european de statistică Eurostat. Oameni sunt consideraţi a suferi de privaţiuni materiale dacă nu îşi pot permite cel puţin trei dintre următoarele nouă lucruri: să îşi plătească chiria, ipoteca sau facturile, să îşi încălzească locuinţa, să facă faţă unor cheltuieli neaşteptate, să mănânce carne sau proteine în mod regulat, să meargă în vacanţă, să deţină un televizor, o maşină de spălat, un autoturism, un telefon. În România, la nivelul anului 2015, procentul celor care se încadrează aici era de aproape 40% din populaţie, fiind întrecuţi doar de bulgari, cu aproape 50%, şi de greci, cu peste 40%. Dintre cei 40%, jumătate, respectiv circa 23% din populaţie, sufereau însă de privaţiuni materiale severe (indicatorul european al sărăciei, n.r.), adică nu îşi permiteau cel puţin patru din cele nouă lucruri. La bulgari, acest procent este chiar mai mare, de 33% din populaţie, în timp ce la greci era de 22%. Integral pe Adevarul

Domnului Dragnea, plajele braziliene. Romanilor, falimentul si haosul din Venezuela! Daca va intrebati cat de adanc va fi dezastrul in care PSD va lasa Romania, nu va uitati spre Grecia. Incercati mai degraba o privire spre Venezuela. Era una dintre cele mai bogate tari din lume. Dar, de fiecare data cand a incaput pe mana unor populisti, a urmat dezastrul. Azi, dupa zece ani de regim Chavez-Maduro, venezuelenii stau la cozi uriase pentru produse esentiale, precum faina sau hartia igienica. Agricultura a fost distrusa, iar in marile orase se sufera de foame. Nu vreau sa fiu fals profet si sa anunt dezastre, dar uitati-va la modul in care actioneaza Dragnea si restul bandei: niste “desperados”. Vor fi in stare de orice. Au scazut in sondaje – fapt cu adevarat “remarcabil” pentru prima luna de guvernare, cand, de obicei, creste increderea in noul Executiv – si acum incearca sa mai dea o mita bugetarilor. 126% va fi majorarea salariului unui plutonier major din Ministerul de Interne? Eu consider ca aceasta este o spaga nerusinata oferita jandarmilor, ca sa-i rupa in bataie pe cei care vor mai protesta fata de PSD. Desi, personal, nu sper ca militarii se vor lasa cumparati! Am vazut deja ca, la Timisoara, Politia si Jandarmeria s-au solidarizat cu manifestantii, care au marsaluit prin oras fara nici un fel de escorta. Nici la Bucuresti nu cred ca Politia a uitat cum s-a folosit Gabriel Oprea de Ministerul de Interne ca de propria garda pretoriana. Un tanar politist a murit pentru ca fostul vicepremier pe probleme de Securitate Nationala se grabea acasa, venind de la restaurant. Ma indoiesc, deci, ca PSD va castiga prea multa simpatie printr-un nou val de majorari salariale. Eventual va asmuti bugetarii impotriva privatilor. Deja exista un decalaj substantial, de 400 de lei, intre salariul mediu la stat si cel din mediul privat. Sunt ministere in care salariul mediu – puternic tras in jos de soferi, secretare si femeile de serviciu – este de peste 1.000 de euro. Integral pe Ziare.com, si credit foto

Cea mai bună educaţie financiară este atunci când iei un credit: până când nu începi să-l plăteşti nu te interesează cât e dobânda, cursul, mp, salariul, siguranţa jobului sau cum poţi să faci economii ca să-l plăteşti mai repede. După criză, băncile au ajuns la concluzia că clienţii au nevoie de educaţie financiară, având în vedere că în perioada de boom s-au aruncat să se împrumute şi nu au înţeles la ce se expun. Conform unor informaţii publice, România este pe ultimele locuri în Europa în privinţa educaţiei financiare a populaţiei. Până acum, nu am întâlnit niciun bancher care lucrează în România şi care să pună problema puţin invers, respectiv de ce băncile au dat credite celor care nu au educaţie financiară. Sau de ce băncile au vândut credite în franci elveţieni şi chiar în euro celor care nu au educaţie financiară şi care nu au înţeles la ce risc valutar se expun în cazul în care cursul valutar al francului elveţian sau al euro în raport cu leul creşte. În 2005, câteva bănci din România, deţinute de străini, au început să vândă credite în franci elveţieni şi apoi în euro, pentru ca românii să se încadreze în condiţiile de creditare, având în vedere că la împrumuturile în lei, mai scumpe, nu îndeplineau parametrii. Deci bancherii au făcut produse bancare speciale pentru acest lucru, vânzându-le apoi clienţilor, pe care îi caracterizează ca fiind fără educaţie financiară. În încercarea de a îmbunătăţi relaţia cu clienţii, deteriorată major în criză, băncile au început diverse programe de educaţie financiară: le explică mai mult clienţilor ce înseamnă un credit, la ce riscuri se expun dacă lucrurile în economie şi în viaţa lor se înrăutăţesc, încearcă se le explice cum se gestionează un buget al familiei, le oferă mai multe variante de împrumut etc. Integral pe Zf.ro

România a plătit cel mai mare cost al tranziției. ‘Stat mic, satisfacție cu viața redusă’. România a plătit cel mai mare cost al tranziţiei comparativ cu celelalte ţări în tranziţie membre ale UE, se arată într-un studiu realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). În primii 10 ani de tranziţie (1990-2000), România, spre deosebire de alte ţări în tranziţie (Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Bulgaria), a cunoscut o prăbuşire economică, cu efecte dezastruoase: de la PIB-ul de 42,6 miliarde euro în 1989 la 40 miliarde în 2000, menţionează studiul citat. Restructurarea economiei, obiectiv central al procesului de tranziţie, s-a realizat nu prin creştere, ci prin dezorganizare a economiei, împinsă în subdezvoltare: dezindustrializare, dezagregare a structurilor economiei agrare. Economia românească a început să-şi revină modest din 2001, dar nu scutită de crize ulterioare (2008-2012). România este ţara care a înregistrat în întreaga perioadă de 27 ani după 1989 cea mai mică creştere economică, faţă de principalele ţări europene în tranziţie. În perioada tranziţiei, în România a dominat politica statului mic. Contrar viziunii europene, argumentul factorilor politici a fost că statul parazitează economia, împiedicând creşterea ei. Rolul acordat statului în România este ilustrat de nivelul finanţării sale, ca pondere totală din PIB, aceasta fiind cea mai redusă comparativ cu cele 3 categorii de ţări membre UE considerate în analiză. Integral pe Capital

Va urez o zi buna!

O vorba celebra spune ca daca arata ca o rață, se misca precum o rață, macane precum o rață…atunci, probabil, e o rață!

Ecourile scandalurilor in care este angrenata administratia Trump ajung pana si in marginala si periferica Romanie si, daca acest lucru se intimpla, este dovada ca scandalul este mare cat casa din moment ce are reverberatii externe. Michael Flynn, omul de incredere al Presedintelui Trump, si demisionar in urma dezvaluirii faptului ca, pare-se, negociase (si uitase ce a discutat – my foot, asta e gargara!) cu ambasadorul Rusiei in SUA, versatul diplomat si posibilul “recrutor” Serghei Kisliak, o “temperare” a atitudinii Rusiei, este prins intr-un nou scandal.

La vremea cand discutase cu Kisliak, Flynn era o persoana privata, insa despre care se stia ca urma sa joace un rol greu in cadrul Administratiei Trump. Omul avea deja antecedente de manifestari de “prietenie” fata de Rusia, insa acele dezvaluiri au pus capac la tot ce se stia.

Mai nou, a reiesit ca Flynn a primit bani (si nu putini!) ca agent de lobby pentru guvernul turc, cu scopul de a strange infirmatii si a-l discredita pe clericul aflat în exil Fethullah Gulen. Un viitor consilier al lui @Potus, care lucreaza pentru Erdogan si se intretine amical cu ambasadorul rus, iata niste informatii care nu sunt de natura a linisti temerile partenerilor din NATO cum ca sloganul “America First” ascunde, pe langa izolationism, si o importanta doza de cinism si inconstienta in selectarea inaltilor functionari ai administratiei Trump. Lucrurile care s-au aflat au provocat demisia lui Flynn, insa te intrebi: ce alte schelete mai ascund in dulap inalti functionari din administratia Trump si cum pot fi ele folosite de adversari impotriva Americii?

Dincolo de scandalurile politice care par sa fie deja marca administratiei Trump (si, indiferent cum te-ai uita, nu e deloc ok ca unul ca Flynn sa fi ajuns unde a ajuns si sa fi ocupat functiile pe care le-a ocupat), incepe sa se contureze o concluzie de common sense in legatura cu modul in care se poate face o evaluare, pe diferite paliere, a acestei administratii, pana acum, de la Michael Flynn (prieten de cursa lunga a Rusiei) la Mike Pence (om politic cu experienta si care, supriza, a folosit si el un server de email privat – spart de hackeri –  ca si “femeia rea” Hillary Clinton), si chiar pana chiar la Presedintele Trump:

Daca vorbeste frumos despre Rusia, admira Rusia, vrea sa castige bunavointa Rusiei, atunci inseamna ca face naibii politica (placută) Rusiei!

****

P.S. Daca la aceasta postare mai citesc cum ca “sfantul” Trump este hartuit de presa “necinstita” (de stanga) sau ca “speranta” Obama a dovedit ca a meritat sa primeasca premiul Nobel pentru pace, moderez fara drept de apel. Indocrinarea practicata de presa favorabila lui Trump nu este cu nimic mai prejos (ba chiar dimpotriva) de cea practicata de presa favorabila democratilor.

Buna dimineata intr-o zi de vineri, 10 martie. Vremea va fi în general închisă şi se va răci, astfel încât valorile termice se vor apropia de cele normale pentru această perioadă, informează ANM. Va ploua în sudul şi estul ţării, local în centru şi nord-vest şi izolat în rest. La munte, iar noaptea şi în estul Transilvaniei şi Subcarpaţii Moldovei, vor fi precipitaţii mixte. În regiunile extracarpatice, precum şi în masivele montane din sud şi est, cantităţile de apă vor depăşi pe arii restrânse 15…20 l/mp şi izolat 25…30 l/mp. Vântul va prezenta intensificări în zona de munte şi în regiunile estice şi sud-estice, unde vor fi rafale de 60 – 70 km/h, iar temporar şi în vestul teritoriului, cu 50-55 km/h. Temperaturile maxime se vor încadra între 6 grade în depresiuni şi 13 grade în nord-vest, iar cele minime vor fi cuprinse, în general, între 0 şi 7 grade. Bucuresti: vremea va fi închisă şi temporar va ploua. Vântul va sufla moderat cu unele intensificări ziua, apoi va slăbi. Temperatura maximă, în scădere faţă de ziua precedentă, va fi de 8…10 grade, iar cea minimă se va situa în jurul valorii de 6 grade.

Comisia de Cercetare a Averilor: chirurgul Şerban Brădişteanu nu poate justifica aproape 4 milioane de euro. Banii să fie confiscaţi. Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a decis că medicul Şerban Brădişteanu nu poate să justifice suma de 3.595.333 de euro şi 414.000 de dolari. Decizia a fost luată pe 8 martie 2017, la sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Curtea de Apel Bucureşti a comunicat minuta în acest caz: „Admite sesizarea ANI. Dispune trimiterea cauzei la Secţia a VIII a Contencios Administrativ a Curţii de Apel Bucureşti în vederea confiscării sumelor de 3.595.333 Euro şi 414.000 USD de la persoana cercetată. Fără cale de atac. Dată în camera de consiliu”. Ordonanţa Comisiei urmeză să fie comunicată Curţii de Apel Bucureşti cu propunere de confiscare, conform dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere. Potrivit procedurii îîn astfel de cazuri, dosarul ajunge pe masa judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, iar decizia acestora poate fi contestată la Curtea Supremă. Traseu anevoios Traseul dosarului, în faţa instanţelor de judecată, a fost unul anevoios. Iniţial, prin Ordonanţa nr. 1/11 martie 2011, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, clasând cauza. Agenţia Naţională de Integritate a contestat această Ordonanţă de clasare în faţa instanţelor de judecată competente, Curtea de Apel Bucureşti şi, ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Integral pe Adevarul

ALDE, în pragul rupturii. Lista parlamentarilor care vor să plece din partid. Zece parlamentari ALDE sunt pregătiți să părăsească partidul, în frunte cu copreședintele Daniel Constantin. Ei ar putea deveni independenți. Neînțelegerile din interiorul ALDE se accentuează de la o zi la alta. Motivul este legat de disensiunile dintre aripile ALDE – cea a fostului PC, condus de Daniel Constantin, şi cea a fostului PLR, condus de Călin Popescu Tăriceanu. Oamenii lui Daniel Constantin ar putea să părăsească ALDE și să formeze un grup de independenți, afirmă surse din acest partid. Stirea, pe Romania Libera

În mediul rural, un copil din 10 merge la culcare flămând. La sat, în 2016, 74% dintre familii au avut dificultăţi în a le asigura copiilor o alimentaţie de calitate, iar un copil din 10 a mers la culcare flămând, informează un raport al World Vision România despre bunăstarea copilului din mediul rural. Bunăstarea copilului din mediul rural se ameliorează dar nu depăşeşte pragul de risc de sărăcie şi excluziune socială, arată raportul „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural, 2016”, lansat joi de către World Vision România. Astfel, la nivelul comunităţilor rurale sărăcia este încă mare, jumătate dintre părinţi nu pot oferi copiilor o dietă minim acceptabilă (alimente din fiecare grupă alimentară), iar 74% dintre familii au avut dificultăţi în a le asigura copiilor o alimentaţie de calitate. Studiul arată că un copil din 10 merge la culcare flămând, procent în scădere faţă de 2014, când unul din opt copii se afla în această situaţie. Copiii muncesc în gospodării, abandonând şcoala.  Raportul arată că 30% dintre copiii cu vârste între 7 şi 12 ani prezintă dificultăţi de înţelegere a unui text simplu, în creştere cu 2 procente faţă de 2014. Asta, în contextul în care 7 din 10 copii cu vârste între 12 şi 18 ani muncesc în gospodăriile proprii, iar 4% dintre copii muncesc şi în alte gospodării din sat. Integral pe Adevarul

Noua idee „urgentă” a lui Şerban Nicolae: „paradisuri fiscale” pe insule şi grinduri, pentru cazinouri, restaurante sau eoliene. Ce interes are Dragnea. Senatorul PSD Şerban Nicolae iese din registrul iniţiativelor legislative vizând justiţia, care l-au consacrat, şi are un proiect de lege nou, pe care l-a înaintat Senatului în procedură de urgenţă: autorităţile să poată permite activităţi de turism, alimentaţie publică, jocuri de noroc, comerţ sau energie regenerabilă pe insule, grinduri sau alte suprafeţe de uscat care au apărut ca urmare a amenajărilor hidrotehnice sau modificărilor naturale şi care aparţin statului, dar stau nefolosite. Afacerile desfăşurate în aceste condiţii ar beneficia de regim de „paradis fiscal”: scutirea de TVA şi accize, scutirea de impozite pe teren, reducerea cu 50% a taxelor şi impozitelor locale, primirea în concesiune a terenurilor, scutirea de la impozitul forfetar pe profit de 5% din venituri pentru baruri şi cazinouri. Mai mult, operatorii de jocuri de noroc care îşi fac cazinouri, cluburi de poker sau săli de bingo pe aceste terenuri ar urma să beneficieze de o derogare fiscală prin care să plătească taxe cu 50% mai mici decât cele care funcţionează în restul ţării. Proiectul lui Nicolae interzice astfel de activităţi în Rezervaţia Delta Dunării, parcuri naturale sau cele din oraşe, precum şi în zonele agricole sau de pescuit. Motivaţia lui Şerban Nicolae pentru acest proiect de lege: suprafeţele de teren vizate stau nefolosite şi „nu produc nimic”. Ideea de a crea paradisuri fiscale pentru operatorii de jocuri de noroc nu este nouă, în 2014 foştii baroni PSD de Constanţa Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu făcând lobby puternic pentru un proiect în acest sens. În 2013, Liviu Dragnea, pe atunci vicepremier, anunţa trecerea la CJ Teleorman al unei insule şi a unui braţ din Dunăre, pe care firma Tel Drum, administrată de foştii săi colegi din tinereţe, le-ar fi avut în administrare. Integral pe Gandul

Ce alte amendamente controversate pregatesc senatorii la proiectul legii gratierii si ce legatura exista cu pedeapsa lui Dan Voiculescu. Proiectul legii gratierii trimis Parlamentului de catre guvernul Sorin Grindeanu, redactat in perioada in care ministru al Justitiei era Florin Iordache, urmeaza sa fie dezbatut si probabil modificat pe 21 martie la comisia juridica din Senat. HotNews.ro a dezvaluit luni amendamentele pe care le-a depus presedintele comisiei, Serban Nicolae, la acest proiect, care prevad ca pot fi gratiate si faptele de coruptie, inclusiv luare si dare de mita. Liderul senatorilor PSD a propus ca gratierea in intregime sa se faca pentru pedepse de pana la 3 ani – fata de 5 ani cat a prevazut Guvernul -, dar si gratierea partiala a pedepselor de pana la 10 ani inclusiv, in functie de cat s-a executat din pedeapsa si cat a ramas de executat. Aceste modificari ar putea crea premisele pentru o eventuala gratiere partiala a lui Dan Voiculescu, insa acest lucru depinde de forma finala in care legea va fi adoptata, ce alte modificari se vor vota precum si de decizia unei instante. La randul lor, senatorii Csaszar Karoly Zsolt si Tanczos Barna propun ca si pedepsele pentru falsul in inscrisuri oficiale, falsul intelectual si falsul informatic sa fie gratiate. Senatorul UDMR a fost pus sub urmarire penala de DNA, in 2014, pentru fals intelectual. Integral pe Hotnews

Cel mai slab leu din ultimii patru ani anunță o viitoare creștere a dobânzilor și, implicit, a ratelor la bancă. Populismul PSD aruncă în aer echilibrul monetar și așa fragil. Leul românesc a marcat, miercuri, cel mai slab curs față de euro din ultimii patru ani. Intervenția BNR a făcut ca moneda națională să se oprească din cădere, spun dealerii consultați de „România liberă“. Totuși veștile proaste privind încasările la buget, la pachet cu majorările de pensii și salarii promise de PSD, dar și cu optimismul exagerat al Guvernului în ceea ce privește prognoza de creștere economică fac din leu o monedă din ce în ce mai instabilă. Există premize serioase ca leul românesc să își reia traseul de devalorizare față de euro început miercuri, au arătat, pentru „România liberă“, mai mulți dealeri bancari care consideră că intrevenția Băncii Naționale a României a făcut ca moneda națională să nu închidă și ziua de ieri la un curs în creștere. Măsurile populiste ale PSD reprezintă fundamentul pentru o viitoare evoluție negativă a cursului, mai ales că luna ianuarie și, se pare, și luna februarie au consemnat scăderi importante ale încasărilor bugetare. Stirea, pe Romania Libera

Gazele pentru populaţie se vor scumpi cu 5% şi piaţa se va liberaliza complet de la 1 aprilie. Piaţa gazelor se va liberaliza complet de la 1 aprilie, ceea ce înseamnă între altele şi o creştere cu 5-6% a preţurilor la consumatorii casnici, a declarat joi Niculae Havrileţ, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE). Conform Ordonanţei de Urgenţă 64 din 2016, care este în dezbatere în Parlament, începe procedura de liberalizare totală a pieţei de gaze naturale din România, cu referire exactă către piaţă casnică. Astfel că de la 1 aprilie „nu va mai exista un preţ reglementat pentru producţia de gaze şi vor rămâne reglementate doar celelalte elemente ale preţului final: tarifele de reţea, de furnizare şi elementele care sunt considerate monopol naturale”, a afirmat Niculae Havrileţ. El a participat la o conferinţă pe teme energetice organizată de Energy-Center.ro. Oficialul a detaliat că măsura va duce la o majorare între 5 şi 6% a preţurilor actuale pentru populaţie sau, concret, cu 3-4 lei per gospodărie. „În previziunea noastră, considerăm o creştere de câţiva lei pe MWh, adică o creştere între 5% şi 6% pe mia de metri cubi”. Preşedintele ANRE a subliniat însă că populaţia va fi în continuare protejată în faţa unor fluctuaţii majore a preţurilor pe piaţa liberă. „Achiziţia gazelor pentru populaţie se va face pentru un an de zile, este aşa-numitul an gazier, pentru o perioadă de iarnă, respectiv octombrie-aprilie. Practic, furnizorii care sunt ataşaţi acestei pieţei vor cumpăra gaze la preţul de acum pentru un an întreg”, a menţionat Havrileţ. Stirea, pe Mediafax

Legea lui Șerban Nicolae: N-ai furat, nu ești deputat. Toți politicienii care nu au încă dosar trebuie să facă în cel mai scurt timp o faptă penală, o șpagă, un abuz, o ciordeală din raftul birtului, aceasta fiind condiția de a rămâne în Parlamentul României. Ăsta ar trebui să fie următorul amendament introdus de Șerban Nicolae. Sunt convins că, undeva, în creierul lui de șofer de pușcăriaș, o astfel de idee încolțește ca fasolea în vată. Până la urmă e vorba despre discriminare. Păi, cât să mai tragă tot ăștia cu dosare? Cât să se mai ia lumea de ei? Vă dați seama câtă suferință îndură acești martiri? Plus că, între timp, printre cei care n-au apucat să fure măcar un ștrudel de la restaurantul cu prețuri speciale s-a dezvoltat un complex de inferioritate. E greu să-i vezi mereu înconjurați de televiziuni pe toți colegii penali cărora nu li se întâmplă nimic. Ba, mai mult, devin eroi după ce-au fost victimele străzii. Practic, ei sunt un fel de condamnați la locul de muncă. Până la urmă, un Parlament în care toți au câte-o faptă penală ar însemna și mai puțină aglomerație în pușcării. Ar însemna cu 465 de deținuți mai puțin. Multă lume ar răsufla ușurată. La un moment dat, șoferul lui Voicu poate revoluționa chiar sistemul de vot. Să aibă dreptul de a pune ștampila doar cei care au cazier penal. Dacă n-ai furat chiar nimic din țara asta, chiar ești un personaj jalnic, și meriți să fii lipsit de drepturi. Prostule! Integral pe Romania Libera

Oraşele în care greutatea ratelor bancare în venit se simte cel mai puternic. Clujenii resimt cel mai mult povara financiară a ratelor lunare plătite pentru achiziţia unui apartament cu una sau două camere, deşi salariile din judeţ sunt mai mici decât cele din Capitală, potrivit unei analize realizate de platforma de imobiliare Storia.ro. Astfel, chiar dacă salariul mediu net din Cluj este cu 18% mai mic decât cel din Bucureşti, angajaţii clujeni plătesc rate cu 15% mai mari decât bucureştenii pentru achiziţia aceluiaşi tip de garsonieră. În cazul achiziţiei unui apartament cu două camere, rata lunară plătită pentru un credit prin Prima Casă echivalează cu 47% din salariul mediu al unui angajat clujean, cu mult peste media Bucureştiului, de numai 34% din venitul lunar, arată analiza citată. Pentru apartamentele cu 3 şi 4 camere, cele mai mari rate sunt în judeţul Constanţa. La polul opus, Hunedoara este cel mai avantajos judeţ din România din punctul de vedere al ponderii pe care o are rata lunară în salariul mediu, indiferent de tipul de imobil achiziţionat. La nivel naţional, achiziţia unei locuinţe în rate lunare prin programul Prima Casă reprezintă un cost echivalent cu valori între 20% şi 46% din salariul lunar mediu net, în funcţie de tipul de imobil cumpărat. În cazul unui credit ipotecar standard, rata lunară pentru cumpărarea unei locuinţe variază între 19% şi 44% din salariul mediu net la nivel naţional. Integral pe Capital

Va urez o zi buna!

Dragi membri ai Comunitatii, poate nu va amintiti (toti) de serialul pe care l-am scris in 2013 (intitulat Constitutia revizuita pentru linistea infractorilor, in 10 episoade – ultimul, cu trimitere la toate celelalte noua il puteti citi aici), incercand sa sensibilizez opinia publica referitor la ticalosia proiectului USL de revizuire a Constitutiei.

Am decis sa republic azi episodul nr. 3, avand in vedere ca Parlamentul Talharilor s-a reactivat cu o declaratie razboinica la adresa Presedintelui si a CSM-ului si a scos arma sa preferata, anume agitarea caracterului de “organ suprem”. Republic azi un episod din acel serial, pentru ca toata lumea sa inteleaga de unde vine si ce mize constitutionale are invocarea acestei “suprematii” a Parlamentului in zilele noastre.

***

Afirmam in episodul anterior ca in cadrul Constitutiei din 1991 urmasii PCR-ului (transformati peste noapte in FSN-isti) au manifestat o grija cvasi-religioasa pentru formula din Constitutia RSR care definea Marea Adunare Nationala ca „suprem organ”. In Constitutia din 1991, aceasta formula a fost preluata, nu fara a suporta o… cosmetizare cu talc adanc.

1965 : « Marea Adunare Nationala, organul suprem al puterii de stat, este unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste Romania » (art. 42).

1991 : « Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării » (art. 58).

Cosmetizarea in 1991 a formulelor din Constitutia RSR a insemnat:

• abandonarea definirii Legislativului ca organ suprem al puterii de stat;
• introducerea caracterului „reprezentativ” al Legislativului, care urma sa fie un organ suprem al poporului, iar nu un organ suprem al puterii de stat.

Prin aceasta, urmasii PCR-ului incercau sa arate ca Marea Adunare Nationala (redenumita Parlamentul Romaniei), nu va mai fi un instrument (organ) al Statului ca atare, ci un instrument prin care Poporul isi va exprima vointa. Era o miscare politica inteligenta, care promitea ca Parlamentul urma sa exercite pe viitor puterea, nu in numele puterii Statului (precum in perioada comunista), ci in numele Poporului, care strigase „Jos comunismul!”.

Dupa mascarada militara numita „Armata e cu noi [poporul]”, incepea mascarada constitutionala numita „Parlamentul e pentru noi [poporul]”.

Insa nu este de ajuns cosmetizarea unor formule comuniste pentru ca realitatea politica sa fie schimbata, iar distinctia intre detinatorul suveranitatii (poporul) si cel care o exercita (Parlamentul) stipulata in art. 2, al.1) din Constitutia din 1991 („Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum”) nu era nici pe departe o garantie ca, in viitor, Parlamentul nu urma sa actioneze tot ca o Mare Adunare Nationala care isi impropriaza despotic si total, in exercitiul legiferarii, puterea poporului pe care il „reprezinta”.

Glisarea de la „exercitarea” suveranitatii la „confiscarea” ei de catre Parlament dupa 1991 era la fel de posibila pe cat a fost si in cazul Constitutiei RSR din 1965, care, continea aceeasi distinctie (culmea!) intre detinatorul suveranitatii (poporul) si cel care o exercita (Marea Adunare Nationala):

• Art. 2: „Intreaga putere in Republica Socialista Romania apartine poporului, liber si stapin pe soarta sa”
• Art. 3: „Detinator suveran al puterii, poporul o exercita prin Marea Adunare Nationala si prin consiliile populare, organe alese prin vot universal, egal, direct si secret”.

Se vede clar ca lumina zilei ca, sub aspectul relatiei Parlamentului cu poporul suveran pe care il „reprezenta”, Constitutia din 1991 nu a adus nici o garantie ca Parlamentul Romaniei nu putea sa se tranforme de facto intr-o Mare Adunare Nationala, care urma sa exercite puterea de stat in mod la fel de despotic.

Nu este destul sa scrii in Constitutie ca Parlamentul este un organ „reprezentativ” (fie el si suprem) si ca puterea „apartine” poporului. In politica romaneasca, izvorul puterii conteaza doar o data la 4 ani, insa ceea ce este cu adevart important, este exercitiul ei in decursul celor 4 ani, zi de zi.

Litera Constitutiei ramane moarta, daca spiritul Marii Adunari Nationale bantuie in continuare vesel pe holurile Parlamentului.

Garantia constitutionala ca „supremul” organ (Parlamentul) nu mai poate sa exercite puterea precum a exercitat-o Marea Adunare Nationala consta, asa cum am afirmat in episodul anterior, in principiul „limitarilor si echilibrelor” (checks and balances) intre puterile statului si aceasa garantie a fost introdusa in Constitutie abia la revizuirea din 2003 (art. 1, al.4: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”).

Din punct de vedere juridic, si Constitutia RSR si Constitutia din 1991 au fost foarte atente cu „separatia” puterilor in stat si cu delimitarea atributiilor diferitelor organe care exercitau puterea. Era vorba insa de o pseudo-separatie care ascundea aceeasi realitate:

• sub Constitutia RSR, se „separau” de fapt mastile diferite ale aceleasi puterii politice pe care o exercita PCR: ”In Republica Socialista Romania forta politica conducatoare a intregii societati este Partidul Comunist Roman” (art. 3)
• sub Constitutia din 1991, se „separau” aceleasi masti diferite ale aceleiasi puteri exercitata de urmasii PCR, deghizati in FSN sau in diverse „partide istorice”.

Miezul comun al Constitutiei RSR din 1965 si al Constitutiei din 1991 il reprezinta absenta totala a principiului echilibrului intre puterile „separate” ale statului.

Asa cum am afirmat in episodul anterior, aceasta absenta a fost voita, programatica si aparata cu dintii de FSN-isti in 1991, si ea este vizibila in acele prevederi care neutralizau de jure principiul echilibrului:

• controlul Justitiei (prin numirea CSM-ului de catre Parlament – art. 132)

• casarea Deciziilor Curtii Constitutionale cu votul a 2/3 din numarul parlamentarilor (art. 145, al.1).

Prin art. 132 si 145 al.1) din Constitutia din 1991, Parlamentul Romaniei isi asigura parghiile constitutionale de a ramane acelasi suprem organ al puterii de stat, care exercita suveranitatea poporului fara rest si fara restrictii. Desi „separatia” puterilor era inscrisa in Constitutia din 1991, ea era litera moarta (precum in Constitutia din 1965) cata vreme Parlamentul isi pastrase acele prerogative-cheie care permiteau neutralizarea oricarei tentative de opozitie din partea altei puteri. Cine numeste CSM-ul, controleaza Justitia, iar cine caseaza deciziile Curtii Constitutionale, functioneaza ca o Hiper-Curte Constitutionala.

Parlamentul Romaniei, din 1991 pana in 2003, a exercitat de fapt puterea ca o Mare Adunare Nationala. Nu a existat nici o contrapondere, pentru ca nu era inscris in Constitutie principiul echilibrului puterilor in stat. Faptul ca pentru naivi tara parea condusa doar de Presedintele-Emanat tine de strategia Sistemului de a-si pune diverse masti de camuflaj, precum si si de modul cum partidul-stat PCR (rebranduit FSN) a stiut sa acapareze, prin alegeri „libere” organele „separate” ale noii pseudo-democratii constitutionale (Presedintele si Parlamentul).

De jure, nu exista un echilibru intre puterile statului (alese direct sau numite), caci urmasii PCR nu urmareau decat mentinerea puterii in cadrul castei.

Ideea ca un organ al puterii s-ar putea opune altui organ al puterii, iar conflictul sa necesite o rezolvare pasnica pe cale institutionala care sa depaseasca politica era pur si simplu de neconceput.

Ceea ce noi cunoastem astazi ca fiind „conflicte juridice de natura constitutionala” (pe scurt, CJNC, solutionabile de catre CCR in temeiul art. 146, litera e) din Constitutia din 2003)  nu exista in Constitutia din 1991 pentru simplu fapt ca acolo unde nu exista echilibru real intre puterile in stat nu poate aparea nici un confllict! Totul se rezolva pe cale strict politica, in interiorul castei, iar „organul suprem” avea toate parghiile constitutionale pentru a actiona ca un organ suprem: putea suspenda Presedintele, demite Guvernul, revoca membrii CSM, casa deciziile CCR.

La revizuirea Constitutiei din 2003, sub presiunea admiterii Romaniei in NATO si UE,  principiul separatiei si echilibrului (care consfintea principiul democratic de „checks and balances”) a fost inscris in Constitutie, iar Curtea Constitutionala a capatat competenta de a solutiona posibilele conflicte constitutionale intre autoritatile publice aflate in echilibru si care nu se puteau „dovedi” una pe alta in lupta strict politica.

Insa desi acest principiu al separatiei si echilibrului fusese inscris in legea fundamentala, juristii PSD au avut grija sa mentina cu religiozitate, ca pe un cal troian pus la pastrare pentru mai tarziu, atributul Parlamentului de „suprem” organ.

„Suprematia” Parlamentului era polita de vreme rea a Sistemului impotriva principiului echilibrului.

„Suprematia” Parlamentului era arma pe care urmau sa o foloseasca parlamentarii atunci cand unul dintre celelalte centre de putere (Presedintele, Justitia sau chiar CCR) le-ar fi pus sub semnul indoielii posibilitatea de a actiona ca Mare Adunare Nationala (la care „reprezentantii” poporului tanjesc mereu in subconstient).

Lovitura de stat din vara anului 2012 e dovada decisiva a modului in care „suprematia” Parlamentului a fost folosita ca berbec de asalt impotriva principiului echilibrului, inghitit cu noduri de Sistem  in 2003, la presiunea UE.