Europa: 9 Aprilie 2013 / Maggie Thatcher
| 09/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Der Spiegel: Ce o deosebește pe Merkel de Thatcher? Ambele doamne au fost primele femei la conducerea țării lor. Ambele conservatoare, în unele aspecte asemănătoare, în altele diferite ca ziua și noaptea. Una din ele a fost un factor de polarizare, alta poate îndemna la consens. Nu ar fi fost surprinzător 
ca Margaret Thatcher și Angela Merkel să stea de vorbă între patru ochi despre cum se poate anihila un oponent politic masculin sau despre cu se poate înregistra un succes politic prin pură determinare. Această discuție nu a avut loc însă din cauza diferenței de vârstă de 29 de ani dintre cele două Doamne de Fier. Când Thatcher se retrăgea din funcția de premier în 1990, Merkel abia își începea cariera politică. Margaret, născută în 1925, era un politician al Războiului Rece, marcat de războiul împotriva Germaniei naziste. Merkel, născută în 1954, creștea marcată de unul din rezultatele acelui război: Republica Democrată Germană. Atât Merkel , cât și Thatcher au studiat științele naturii. Una a învățat chimie la Oxford, cealaltă fizică la Leipzig. Poate de aici reiese pragmatismul din stilul de guvernare. Tatăl lui Merkel a fost pastor evanghelic, tatăl lui Thatcher a fost pastor metodist nehirotonisit.
Totuși, drumul lui Margaret Thatcher a fost mult mai greu până în fruntea partidului și a Guvernului britanic. Prima candidatură a ei a fost în 1950 și avea să ajungă în camera inferioară a Parlamentului abia în 1959. Ministru a ajuns 
Thatcher abia în 1970 și premier în 1979. În 1990 părăsea 10 Downing Street cu ochii în lacrimi, forțată să demisioneze de proprii colegi de partid. Merkel, în schimb, a stat cuminte în cabinetul lui Helmut Kohl până când a venit momentul potrivit să îl anihileze pe Wolfgang Schäuble (actualul ei ministru de finanțe) în cursa pentru șefia partidului și să devină premier. Principala deosebire dintre cele două doamne este faptul că pe Thatcher fie o iubești fie o urăști, Merkel uneori îți poate fi indiferentă. Angela este mult mai liniștită, uneori chiar retrasă și este, cu siguranță, un politician oportunist. Margaret era de neclintit în ideologia sa. Poate e mai bine pentru Merkel având în vedere că e într-o poziție de putere mult mai mare decât era Thatcher la vremea ei. Cancelarul Germaniei o întoarce ca la Ploiești atunci când îi e convenabil. Nu e o atitudine eroică, dar e una eficientă. Și se pare că are toate șansele să depășească cei 11 ani și jumătate în fruntea Guvernului trecuți în contul fostei Doamne de Fier. Aduce RFI
Putin, criticat pe faţă de Merkel la Hanovra. Cuvântul cheie al actualei ediţii a târgului de la Hanovra este “revoluţie” iar invitatul principal este Rusia. Totuşi, Angela Merkel nu s-a sfiit să îi ceară lui Vladimir Putin să se poartă onest cu societatea civilă. Cu siguranţă că lui Vladimir Putin nu i-a picat prea bine când, în deschiderea târgului industrial de la Hanovra, cancelara federală Angela Merkel a pomenit despre libertăţile societăţii civile şi despre şansele de 
care trebuie să beneficieze organizaţiile non-guvernamentale. Or, şansele la care a făcut referire şefa Executivului de la Berlin sunt puternic diminuate de raziile succesive pe care autorităţile de la Moscova le efectuează împotriva diverselor fundaţii care nu se aliniază neapărat la opiniile oficiale dictate de la Kremlin. Nu mai departe de sfârşitul lunii martie: mai multe fundaţii germane din capitala Rusiei, inclusiv filiala moscovită a fundaţiei Konrad Adenauer, apropiată partidului creştin-democrat al cancelarei Merkel, au fost ţinta unor astfel de acţiuni de intimidare. “Rusia”, a comentat deschis Angela Merkel, la întrevederea oficială cu Vladimir Putin, dedicată deschiderii târgului de la Hanovra, “se sprijină pe resursele sale naturale şi pe marile investiţii în infrastructură. Dar Rusia vrea să se diversifice şi ne dorim să-i fim utili. Vorbim despre inovaţie, despre cercetare, despre dezvoltare şi educaţia tinerilor energici, orientaţi spre viitor şi interesaţi în a ridica nivelul de trai al populaţiei Rusiei. Avem convingerea că succesul acestui demers este direct legat de existenţa unei societăţi civile active. Şi”, a completat Merkel, “pentru a reuşi trebuie să oferim şanse reale organizaţiilor non-guvernamentale, inclusiv numeroaselor asociaţii pe care, în Germania, le cunoaştem ca motoare inovative”. Într-un interviu acordat televiziunii publice germane ARD înainte de sosirea la Hanovra, Putin afirma că nimeni nu interzice funcţionarea respectivelor ONG-uri: “Cerem doar ca acestea să admită că, folosind bani din străinătate, fac activităţi politice”. Or, conform noii legislaţii ruseşti, astfel de asociaţii devin automat “agenţi străini” şi trebuie să se declare şi înregistreze ca atare. Integral la Deutsche Welle
Regele Juan Carlos a fost informatorul Casei Albe în timpul regimului dictatorial al lui Francisco Franco. Actualul rege al Spaniei a fost „cel mai bun informator al Statelor Unite” cu privire la acţiunile fostului dictator spaniol Francisco Franco, relatează cotidianul „Publico”, citând 
câteva documente incluse în „Telegramele Kissinger” făcute publice luni de WikiLeaks. Prinţul informa Washingtonul în mod frecvent despre mişcările lui Franco în Sahara şi a cerut ajutor pentru ca dictatorul să demisioneze. „Publico” spune că succesorul dictatorului a devenit „în acel moment crucial în istoria Spaniei (n.r. – se referă la situaţia din Sahara) în cel mai bun informator al SUA în speranţa că loialitatea lui îi va aduce sprijinul Washingtonului după moartea lui Franco”. Menţirea contactului cu prinţul spaniol era o prioritate pentru SUA. Secretarul de stat american de la acea vreme, Henry Kissinger, îi scria ambasadorului său de la Madrid: „Suntem de acord că interacţiunile tale cu prinţul trebuie să fie tratate cu cea mai mare discreţie. Aceste rapoarte au o mare valoare pentru SUA şi vom face tot ce ne stă în putinţă ca să ne asigurăm că pe viitor vor fi tratate în mod adecvat”. Mai importantă a fost contribuţia lui Juan Carlos din perioada în care dictatorul Franco s-a îmbolnăvit. Pe 16 octombrie 1975, Franco a suferit un atac de cord, care i-a şubrezit sănătatea. Cei de la ambasada SUA de la Madrid chiar l-au dat mort timp de câteva ore pe Franco: „Ne-au parvenit multe informaţii, încă neconfirmate, că Franco a murit”. O săptămână mai târziu, Juan Carlos „l-a trimis pe confidentul său, José Maria de Areilza, viitor ministru de externe, să îl vadă pe Stabler (n.r. – Wells Stable, ambasador la Madrid între 1975 şi 1978), pentru a-i oferi detalii în legătură cu starea de sănătate a dictatorului şi a-i comunica planul pe care îl usese la punct cu marchizul de Villaverde, ginerele şi medicul lui Franco, pentru a îl determina să semneze demisia înaintea morţii sale”. Integral in Adevarul.
China golește de pește oceanele lumii. Potrivit unui studiu internaţional, pescarii chinezi pescuiesc de 12 ori mai mult pește decât declară. « Este un adevărat jaf » spune un celebru biolog. E un adevărat jaf, un jaf gigantic chiar, arată un studiu internațional coordonat de celebrul biolog Daniel Pauly. Potrivit acestuia, în ultimii zece ani, navele de pescuit chinezești au prins, departe de coastele Chinei, între 3,5 și 6 milioane de tone de pește pe an. În 
același timp, China nu declară decât 370 de mii de tone la Organizația Națiunilor Unite pentru alimentație și agricultură. Altfel spus, de 12 ori mai puțin decât cifrele pe care le anunța Pauly, în studiul care a apărut în revista Fish and Fisheries. Valoarea peștelui pe care vasele chinezești îl prind departe de coastele Chinei se ridică la 9 miliarde de euro pe an. Cum se petrece această exploatare masivă a oceanelor de către chinezi ? În primul rând, studiul nu a fost ușor de făcut pentru că de multe ori, navele chinezești sunt înregistrate sub așa numitele pavilioane de complezență. Ca urmare, cei care au făcut studiul s-au bazat pe naționalitatea marinarilor și a comandanților de navă, deoarece se întâmplă rar ca un echipaj chinezesc să lucreze cu adevărat pentru un armator străin. Pescarii chinezi merg în toate mările, dar cel mai mult, în apele din jurul continentului african. De acolo ei extrag aproape trei milioane de tone de pește pe an, adică două treimi din capturile din străinătate. Coasta de vest a Africii e cea mai afectată, dar și zone din Oceania, America de Sud și Antartica. Datele publicate de cercetători corespund așa numitului pescuit non-repertoriat, care nu e însă întotdeauna ilegal. O parte din acest pescuit e declarat de autoritățile statelor respective, dar pe cont propriu. De fapt peștele nu ajunge însă în țările africane, ci direct în China, ale cărei nave frigorifice imense așteaptă în largul coastelor africane. Experții care au realizat studiul spun că acest pescuit intensiv duce la declinul populației piscicole la nivel mondial. Pescuitul departe de propriile ape teritoriale nu e însă o invenție chinezească. Europenii, americanii sau japonezii fac asta de zeci de ani, dar obțin în mod destul de transparent licențe de pescuit de la guvernele locale. Chinezii nu își bat însă capul cu asemenea detalii. RFI.
Marea Britanie în doliu după moartea lui Margaret Thatcher. Nu toată lumea a iubit-o. Dar, într-un fel sau altul, a fost interesant să fii contemporan cu Margeret Thatcher. Doamna de Fier a britanicilor a murit la vârsta de 87 de ani. “Trebuie să porţi o bătălie de mai multe ori pentru a o câştiga odată”. Sunt cuvintele celei care a condus Marea Britanie între 1979 şi 1990 într-un mod pe care, probabil, generaţiile viitoare îl vor pomeni. A făcut parte dintr-o generaţie de lideri politici europeni purtând încă vii amintirile 
războiului, cu toate tragediile sale. Ceea ce s-a văzut în modul în care a înţeles să se ocupe de administrarea ţării şi, de la anvergura importanţei Regatului Unit, de o bună parte din evoluţiile internaţionale. Din 1827, nici un cancelar al Coroanei nu a deţinut mandatul pentru atâta timp. Rămâne în urma lui Margaret Thatcher nu doar amintirea primei – şi deocamdată singurei – femei care a deţinut funcţia de prim ministru al Marii Britanii ci şi maniera în care a făcut-o: a fost, scrie The Guardian, “cel mai dominant premier de la Winston Churchill şi un campion al economiei de piaţă globale”. Alături de preşedintele american Ronald Reagen a fost unul dintre cei care au decis deznodământul Războiului Rece, încurajându-l pe reformistul Mihail Gorbaciov să grăbească prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a întregului lagăr comunist. Vreme de un deceniu, cât a deţinut portofoliul din Downing Street 10, a fost în egală măsură iubită şi detestată. Iubită de naţiunile pentru care actele sale diplomatice au însemnat desprinderea de dictatură; detestată de cei ce nu s-au împăcat cu rigiditatea şi brutalitatea unora dintre iniţiativele economice şi sociale intrate în istorie sub titlul generic de thatcherism. Printre cele mai neinspirate momente ale carierei politicianului conservator a fost simpatia faţă de regimul rasist de la Pretoria şi declararea lui Nelson Mandela ca terorist. Suferindă de inimă, Margaret Thatcher s-a retras din viaţa publică iar dispariţia soţului ei, Sir Denis Thatcher, a determinat-o să se izoleze şi mai mult de lume. Inima a fost şi cea care i-a provocat sfârşitul. “Indiferent de care parte a dezbaterii politice te afli, nu poţi nega că a lăsat o amprentă puternică asupra ţării pe care a servit-o”, a comentat liderul liberalilor britanici, Nick Clegg, la aflarea veştii. Aflat la Madrid, de unde urma să plece spre Paris, premierul britanic David Cameron a decis să revină la Londra, notează presa insulară, anexând şi prima declaraţie a şefului Executivului: “Am pierdut un mare lider, un mare prim ministru şi un mare britanic”. Palatul Buckingham a anunţat că regina Elisabeta a primit cu tristeţe vestea morţii Doamnei de Fier şi că va trimite un mesaj privat familiei. Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
off-topic
e 9, declanşează prietenii din nord ceva sau ne trag o ţeapă, lansăndu-şi rachetele într-o zi fără atribute deosebite?
nu stiu, am insa un sentiment ca ceva o sa se intample 🙁
buna ziua! sunt in asentimentul tau theo!