Europa: 28 Martie 2013 / Victor roşu şi Viktor negru
| 28/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri / Revista Presei, Stiri Europene |
Starea de forţă majoră din sistemul bancar al Ciprului a scos practic ţara din zona euro, iar replicile prăbuşirii sistemului economic se propagă în toate direcţiile. După ce a zdrobit mitul că nimeni nu se poate atinge de depozitele din bănci într-o societate dezvoltată precum cea a zonei euro – din economiile mai mari de 100.000 de euro statul va confisca până la 80%, Ciprul devine şi prima ţară membră a unei uniuni monetare care 
blochează ieşirile de capital din ţară. Analiştii spun că prin astfel de restricţii ale fluxurilor de bani mica economie insulară iese, practic, din zona euro. Ciprul va confisca până la 40% din depozitele neasigurate, adică mai mari de 100.000 de euro, constituite la cea mai mare bancă a ţării, Bank of Cyprus, şi până la 80% din cele neasigurate ale grupului bancar Marfin, care va fi lichidat, potrivit oficialilor guvernamentali. În schimb, deponenţii de la Bank of Cyprus vor primi acţiuni la instituţia de credit, care va fi recapitalizată şi restructurată. Guvernul aplică această măsură pentru a strânge mai multe miliarde de euro fără de care nu s-ar califica pentru programul de bailout de 10 miliarde de euro stabilit cu creditorii internaţionali, UE, BCE şi FMI, fără de care economia ar intra în faliment. Pierderile vor afecta depozite neasigurate de opt miliarde de euro constituite la Bank of Cyprus şi economii de 3,2 miliarde de euro depozitate la Marfin (Laiki în limba greacă). După un calcul sumar, cei care au depozite mai mari de 100.000 de euro la cele două bănci cipriote vor pierde până la 4,9 miliarde de euro într-un stat cu o economie de doar 3,5 ori mai mare. „Să fim sinceri, foarte puţin va fi returnat. Sumele ar putea fi de doar 20%. Cu siguranţă, pentru cei cu depozite mai mari de 100.000 de euro ar putea veni o lovitură foarte puternică“, a declarat guvernatorul băncii centrale a Ciprului, Panicos Demetriades, referindu-se la situaţia clienţilor grupului Marfin. Programul de bailout prevede înjumătăţirea mărimii sistemului bancar supraponderal pentru a-l aduce la media UE şi pentru a reduce nevoia de finanţare externă a ţării. Băncile cipriote sunt închise încă din 16 martie, când au fost anunţate primele detalii ale planului de salvare. Iniţial, acesta prevedea confiscarea a până la 10% din toate depozitele. Speriaţi că îşi vor pierde banii, oamenii au luat cu asalt bancomatele, dând astfel primele indicii despre ce va urma după ce băncile vor fi redeschise. De atunci Bank of Cyprus şi Marfin au restricţionat retragerile la doar 100 de euro pe zi de persoană. Integral in Ziarul Financiar
Revista Presei de la Deutsche Welle
Criza din Cipru a orientat atenţia editorialiştilor spre periferia Europei, bunăoară spre România şi Ungaria, membre ale UE, dar şi spre Rusia, bîntuită din nou de vechile ei idiosincrazii faţă de apus.
„De ce te temi, de aceea nu scapi”. Zicala pare a conota excelent o seamă de evoluţii negative survenite pe scena politică şi economică a continentului dar şi pe mapamond.
Teama că modelul cipriot ar putea fi aplicat şi aiurea, spre a salva un stat de la faliment, mai exact, băncile, a fost confirmată de stîngăciile în materie de PR, comise de actualul şef al eurogrupului Jeroen Dijsselbloem. De fapt, omul a dat în vileag că UE tolerează în Cipru o procedură ce contravine propriilor ei reglementări şi anume repunerea băncilor pe picioare prin prelevarea unor procente din economiile depunătorilor. Or, economiile sunt cu totul altceva decît investiţiile şi de aceea nu ar trebui expuse riscurilor, relevă EL PAIS.
Cît va tolera opinia publică internaţională jocul cu focul practicat de Coreea de Nord, nu se ştie. Ce se ştie se poate afla din editorialul publicat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG şi anume, că regimul comunist de la Phenian nu se sinchiseşte de ce crede, spune şi face ONU sau restul lumii.
Nici premierului Victor Ponta şi tizului său ungar Viktor Orban nu le pasă prea mult, dacă nu chiar deloc, de criticile care se fac auzite de la Bruxelles, pentru modul în care ambii, de pe poziţii ideologice diferite, încalcă principiile democraţiei şi ale statului de drept. Şi nici nu se sinchisesc prea mult de comentariile critice ale presei libere şi democratice pe care modul lor de guvernare le suscită.
Deunăzi, ediţia electronică a cotidianului NEUE ZÜRCHER ZEITUNG şi azi, ediţia scrisă, comentînd rezultatul Convenţiei Naţionale PDL asupra soartei opoziţiei politice din România, ajungea la o amară concluzie. După realegerea lui Blaga la conducerea formaţiunii, după eşecul contracandidatelor Udrea şi Macovei, după adio-ul spus de preşedintele Băsescu formaţiunii, practic scindată, opoziţia politică din România este într-atît de debilă încît pare a nu-şi mai merita numele. Ceea ce oferă actualei coaliţii guvernamentale USL şansa de a acţiona pe mai departe cu şi mai fără jenă decît a făcut-o de astă vară şi pînă acum. De pildă, de a prelua mai intens controlul asupra justiţiei după ce aceasta îşi cucerise în ultimii ani independenţa faţă de politică şi a condamnat politicieni grei, implicaţi în diverse procese de corupţie.
Prin urmare, de la Viena, cotidianul DER STANDARD înregistrează noile mutări făcute de USL pe tabla puterii. Fostul ministru al justiţiei, Mona Pivniceru, va depune mandatul după ce Senatul a aprobat numirea ei ca judecător la Curtea Constituţională. Postul ministerial rămas vacant va trebui ocupat în 45 de zile. Pînă atunci, ad intermim, funcţia va fi preluată de premierul Victor Ponta, după o consultare prealabilă cu preşedintele Băsescu. Ziarul austriac semnalează că scurta perioadă cît Pivniceru s-a aflat la conducerea ministerului justiţiei, a fost marcată de controverse şi de notele foarte proaste date României de raportul UE pe justiţie. De asemenea, Pivniceru a luat în repetate rânduri apărarea ex-premierului Năstase, condamnat pentru corupţie, eliberat înainte de termen din detenţie. Ziarul nu omite să amintească şi alte detalii ce demonstrează cît de încurcate, netransparente şi dubioase sunt relaţiile de putere la Bucureşti.
Reversul întunecat al puterii la Bucureşti şi la Budapesta îl scrutează într-un excelent şi foarte documentat articol, ziarul de limbă germană din capitala Ungariei, venerabilul PESTER LLOYD.
Intrebarea din subtitlu, dacă nu cumva situaţia din Ungaria se repetă în România, primeşte un răspuns deja în chapeau-ul articolului: Victor cel roşu dovedeşte în România că măsurile antidemocratice nu depind de eticheta politică a partidelor care le aplică şi că Ungaria nu este un unicat. Uzînd de o figură de stil, autorul textului face o comparaţie foarte plastică: dacă în Ungaria copilul a fost deja aruncat în fîntînă, în România el se află primejdios de aproape de marginea ei.
O trecere succintă în revistă a isprăvilor antidemocratice comise de Ponta, a relaţiilor sale extrem de strînse cu Adrian Năstase, confirmă impresia.
Faptul că după eliberarea sa din închisoare, Năstase nu poate să deţină o vreme o funcţie în conducerea partidului sau un mandat de ministru, nu constituie un impediment major, rezultă din declaraţia lui Ponta conform căreia mentorul său nici nu ar avea nevoie de o funcţie oficială fiindcă şi aşa social-democraţii ascultă de Năstase. Faptul că o decizie judecătorească poate fi anulată sau „îndulcită” de influenţa politicii, este un semnal fatal. Dar această sete de putere absolută nu este singurul element nefast ce-l leagă pe Victor cel roşu de Viktor cel negru. Ambii sunt caracterizaţi de aceeaşi lipsă de respect faţă de popor, de demos şi democraţie. Sărăcia, teama de viitor, lipsa de perspective sunt şi rămîn realele fundamente ale puterii celor doi antidemocraţi populişti, ai acestor canibali ai democraţiei. Totuşi există ceva care-i desparte: Orban nu a făcut niciodată un secret din dispreţul lui faţă de democraţie nutrind jilava himeră a naţional-conservatorilor. Ponta în schimb, se erijează şi azi încă în democrat de factură europeană, socialist, om din popor, avocat al săracilor, mai numeroşi în România decît în orice altă ţară a continentului. Că Ponta este altceva decît vrea să pară o demonstrează din plin declaraţiile făcute la BBC în emisiunea Hardtalk, unde i-a catalogat pauşal pe romi drept criminali care fac ţara de ruşine, negînd concomitent că ar exista o discriminare a acestei minorităţi de către populaţia majoritară. Dar, tocmai prin acţiunile sale antidemocratice, Ponta aduce prejudicii nu numai ţării sale, ci şi oricărui politician din Europa care sub „label”-ul „social” şi “democrat” se angajează de facto în apărarea cauzei celor mai slabi.
Autorul textului întrevede în cazul unui eşec al redresării sociale şi economice a României, perspectiva scufundării social-democraţilor români, aşa cum s-a întîmplat cu cei maghiari, cărora recent Ponta le-a făcut o vizită de solidaritate la Budapesta. Intr-un atare caz, n-ar fi de mirare ca pe ruinele statului de drept şi ale democraţiei să apară un autoproclamat salvator al naţiunii. Exclus nu este nici ca Ponta să fie un astfel de mutant. Lecţia ce poate fi învăţată din siuaţia din România şi Ungaria este că măsurile antidemocratice cresc mereu pe acelaşi sol şi nu depind de etichetele aplicate partidelor aflate la conducere. Partidele populare nu au vrut să-l stopeze pe Orban, socialiştii din Parlamentul European ar trebui să dovedească măcar că-l pot frîna pe Ponta.
Dar cine-l poate opri pe preşedintele rus Putin şi conducerea de la Kremlin să se irite, să se vexeze într-atît din cauza aşa ziselor „lecţii de morală” pe care diversele fundaţii apusene şi ONG-uri le-ar da Kremlinului, încît să bruscheze cu reacţiile sale cancelariile europene. Or, acestea, în ocurenţă politica germană, nu au voie să se comporte ca şi cum îmbufnările lui Putin ar fi insignifiante, crede DIE WELT. Cu metodele unui stat pur poliţienesc, preşedintele Putin demonstrează ce înţelege el prin libertate şi democraţie, deduce NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG. Deutsche Welle
L’Express : “Moscova pierde la cazinoul cipriot”. În Cipru, autorităţile pregătesc cu febrilitate redeschiderea băncilor după o criză care a durat 12 zile şi care a blocat practic economia insulei. Autorităţile încearcă să limiteze fuga capitalurilor, iar preşedintele ţării doreşte deschiderea unei anchete pentru identificarea celor vinovaţi de acest dezastru. În tot acest context am asistat însă şi la o confruntare între un model mafiot de practici financiare şi dorinţa Uniunii Europene de a impune reguli de transparenţă bancară pe teritoriul său.
“Moscova pierde la cazinoul cipriot”. Sub acest titlu analizează revista franceză L’Express ceea ce s-a întîmplat în Cipru, ţară devenită o placă turnantă pentru reciclarea banilor necinstiţi, în special a celor provenind de la magnaţii ruşi. Cîteva date şi cifre pun în evidenţă tot caracterul aberant al acestei economii “bancare” adoptată de ciprioţi, pe de o parte cu lăcomie şi pe de altă parte cu naivitate.
Cum e posibil ca o ţară atît de mică precum Cipru să fie… al doilea investitor străin în Rusia? Înainte de a răspunde la această întrebare să reţinem că o altă ţară mică, Luxemburgul, este de fapt primul investitor străin în Rusia… Undeva, ceva nu este în regulă cînd în astfel de ţări se concentrează imense sume de bani într-un număr excesiv de bănci. Specialiştii de la revista L’Express mai arată că fondurile cipriote investite în Rusia sunt de opt ori mai mari decît… cele germane.
Dificil de crezut deci că populaţia cipriotă, care îşi trage veniturile în special din turism şi din uleiul de măsline, deţine astfel de sume imense. De fapt, ruşii au creat în Cipru un veritabil circuit bancar. Cum o treime din economia rusă scapă oricărui control, banii fără justificare legală sunt întîi transferaţi în Cipru, iar apoi, astfel “spălaţi”, sunt redirecţionaţi spre economia rusă.
Şi totul sub ochii binevoitori ai autorităţilor cipriote care rareori semnalează pe teritoriul lor vreo tranzacţie suspectă (reproş formulat de Serviciile de informaţii americane, CIA). Din surse germane se afirmă că în 2011 în jur de 80 de miliarde de euro au părăsit Rusia, şi că o mare parte din aceşti bani a tranzitat prin Cipru. Este adevărat că nici Uniunea Europeană nu a pus la punct un veritabil arsenal de măsuri destinate să stopeze spălarea de bani. De mai mulţi ani însă Bruxelles-ul le cere autorităţilor cipriote să oprească aceste practici, avertizînd că prosperitatea pe care le aduc ele insulei Cipru este iluzorie…
Iată de ce putem spune că pe Insula Cipru a avut loc o înfruntare între două maniere de a gîndi economia: una de tip mafiot şi alta marcată de reguli, transparenţă şi responsabilitate. Încercarea ruşilor da transforma insula Cipru într-un fel de micro-colonie a lor pe teritoriul Uniunii Europene s-a mai manifestat şi altfel: Moscova a vrut să-şi rezerve exploatarea de gaz metan cipriot, este vorba de mari zăcăminte descoperite în lagul coastelor cipriote. Cam ciudat, cînd ne gîndim că Rusia deţine deja primele rezerve mondiale de gaz metan. Potrivit revistei L’Express, prin această manevră ruşii au dorit de fapt să împiedice diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz a europenilor…
Pentru moment, cum scrie L’Express, Moscova a pierdut însă la “cazinoul” pe care îl avea în Cipru, şi poate că a pierdut chiar maşina de spălat bani creată acolo cu complicitatea naivă a populaţiei cipriote şi cea mai puţin naivă a responsabililor politici de pe insulă. Alte astfel de “cazinouri” continuă însă să funcţioneze.
Într-o depeşă a Agenţiei France Presse se arată că Bruxelles-ul priveşte cu nelinişte acum la modelul economic al Luxemburgului. Sectorul financiar al micului ducat este şi el supra-dimensionat în raport cu restul economiei sale, chiar dacă Luxembrugul pretinde că acest sector are un caracter internaţional. Sectorul bancar al Luxemburgului numără 141 de bănci reprezentînd 26 de ţări, iar pentru moment soliditarea sa este asigurată de principiul secretului bancar. Ce practici se ascund în spatele acestui principiul atît de preţios pentru paradisurile fiscale, probabil că vom afla cu ocazia unei viitoare crize. Articol original, aduce RFI.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Victor al nostru este intre ciocan si nicovala.Trebuiesc aplicate masuri de redresare economica de dreapta si el face un ghiveci cu speranta ca va impaca si capra si varza.Mai tarziu sau mai devreme oamenii vor iesi in strada.
bun gasit
si mai probabil ca vocile patriotului nationale de la teveurile de baza ale natiei or fi mute ca lebadutele.- a propos de iesirile stradale
@arrletty
Cine o sa ii scoata in strada pe oameni?
Parerea mea este ca vor fi scosi de sunetul de ligura din burta.
Legile actuale te ingradesc sa te apuci sa faci ceva care sa produca bani cinstiti.Vei spune ,,ca nu este asa !”.Eu iti raspund, incerca si ai sa te convingi.