Europa: 20 Martie 2013 / Românii cu afaceri prin firme din Cipru
| 20/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Cipru a ajuns în pragul falimentului pentru că prăbuşirea sectorului bancar colosal sufocă economia reală prea fragilă. Depozitele sunt de cinci ori mai mari decât PIB-ul. Cine urmează? Guvernul Ciprului este atât de secătuit de bani, încât naţionalizarea depozitelor bancare – o sursă sigură şi rapidă de lichiditate – i-a fost dată drept cel mai puţin păgubitoare soluţie pentru salvarea sistemului bancar uriaş. Depozitele băncilor din Cipru depăşesc de cinci ori PIB-ul, dar cea mai mare parte a acestor bani nu ajunge în economia reală. În UE sunt mai multe state cu sisteme bancare exagerat de mari, iar dacă turbulenţele din Cipru vor degenera într-o migrare a capitalului şi o criză de neîncredere în siguranţa economiilor, aşa cum avertizează analiştii, problema se pune cine ar putea ajunge în aceeaşi situaţie cu Ciprul. În Luxemburg, depozitele sunt de 14 ori mai mari decât economia. Cu resurse puţine şi o populaţie mică, dar măcinată de conflicte etnice, Ciprul a căutat să se dezvolte transformându-se în paradis fiscal, ceea ce a făcut ca activele bancare din această ţară să crească de la 78 miliarde euro în 2007, înainte de intrarea în zona euro, la 126,4 miliarde euro la sfârşitul lunii ianuarie, sumă de şapte ori mai mare decât PIB-ul, scrie Bloomberg. Ca şi în cazul Islandei, o altă economie minusculă în comparaţie cu mărimea sectorului bancar, investitorii care au apelat la băncile cipriote au urmărit dobânzi pentru depozite mai atractive în condiţiile în care randamentele din alte state din zona euro deveneau tot mai mici. Băncile cipriote plăteau în ianuarie o dobândă medie de 4,45% la depozitele constituite pentru mai puţin de doi ani, faţă de 4,25% în 2008, potrivit datelor băncii centrale cipriote.
Banca Centrală Europeană a redus de la 4% la 0,75% dobânda de politică monetară în aceeaşi perioadă, iar băncile germane şi-au micşorat dobânzile de la 4,01% la 1,5%. Din depozitele de aproape 70 miliarde euro deţinute de clienţii nonbancari la băncile din Cipru la sfârşitul lunii ianuarie, 21 miliarde euro, sau 31% din total, au provenit de la clienţi din afara zonei euro, iar 7% de la alte ţări din uniunea monetară. Ruşii, persoane fizice sau juridice, au 31 miliarde euro în depozite în Cipru, potrivit calculelor Moody’s. Mai mult de o treime din filialele Bank of Cyprus, care deţinea 27% din depozitele ţării la sfârşitul lunii septembrie, sunt în Rusia. Cele mai mari bănci cipriote care ar trebui „salvate“ prin bailout-ul de zece miliarde de euro stabilit de zona euro la sfârşitul săptămânii trecute – Marfin şi Bank of Cyprus – cumulau în 2011 active de nu mai puţin de 82 miliarde euro, de 4,6 ori mai mult decât PIB-ul. Raportul este mare, dar nu singular, fiind, de exemplu, inferior celui dintre activele băncilor elveţiene Credit Suisse şi UBS şi economia Elveţiei. Dar o mare parte din investiţiile colosale care intră în Cipru sunt doar în tranzit. Mulţi bani veniţi din Rusia se întorc în Rusia, scrie La Tribune. Integral in Ziarul Financiar
O lecţie politică din afara politicii. Între autoritatea religioasă şi cea politică există deosebiri fundamentale, dar cu toate acestea şi una şi alta au nevoie de dovezi indubitabile de devotament şi loialitate. Privind începutul noului pontificat, înţelegem uşor de unde se poate trage gelozia politicienilor. Autoritatea firească şi relaxată pe care suveranul pontif o emană în rândurile credincioşilor sau a celor care au măcar o mică nostalgie conservatoare este ceva rarissim, dacă nu imposibil în democraţiile moderne. Dar cu toate că, în esenţă, acest tip de autoritate este impropriu în spaţiul democraţiilor liberale, politicienii aspiră, firesc, la mai multă credibilitate personală şi putere de convingere. Şi care sunt semnele exterioare cele mai sigure ale acestei netrucate autorităţi? Cu siguranţă e vorba de simplitate şi modestie. Prin comparaţie cu importanţa pe care o arogă demnitarii din ţările estului fost comunist ( şi cei din România), politicienii nordului european sunt mai puţin 
emfatici, mai simpli în relaţia cu ceilalţi şi, dacă ni se îngăduie, ”mai egali”. Dar prin comparaţie cu nordul, chiar şi sudul Europei are nevoie de mai multă regie şi de mai multe însemne ale prestigiului conferit de putere. Sunt acestea consecinţe ale protestantismului nordic şi ale catolicismului meridional? Sau – ca să nu mergem atât de departe – ar trebui să le vedem ca urmări ale istoriei politice şi economice, ca expresii ale gradului diferit de egalitarism? În orice caz, un anumit aspect pare să joace un rol privilegiat. Este vorba de dimensiunile corupţiei. Potrivit anchetelor realizate periodic de organizaţia Transparency International, corupţia în ţările nordului este mult mai scăzută decât în est şi în sud. Pe această convingere publică că demnitarii aleşi sau numiţi sunt de regulă virtuoşi se întemeiază un grad ridicat de încredere. Or, într-un asemenea context psihologic, în care deputatul sau consilierul local este privit îndeobşte cu încredere, butaforia autorităţii devine ridicolă. Aerul acesta al propriei importanţe pe care îl afişează de multe ori demnitarul român nu îşi are rostul într-o lume în care fiecare îşi cunoaşte locul în societate şi în care privilegiile sunt reduse la cât mai puţin. Dimpotrivă, într-o societate a încrederii este profitabil să fii modest şi doar ştim foarte bine că perversitatea politicii a făcut ca până şi ”firescul” şi „modestia” să devină un limbaj electoral şi o formă de demagogie. În România îndemnul acesta a dus până la caricatură: ”Dacă va aduce voturi partidului, voi umbla şi desculţă”, brava recent o politiciană de prim plan. Dar în ciuda acestor evoluţii baroce, un anumit grad de firesc a existat totuşi şi există pe mai departe în societăţile egalitare bazate pe încredere şi pe convingerea că un politician este corupt prin excepţie şi nu prin regulă. Integral la Deutsche Welle
Franţa ar putea livra unilateral arme rebelilor sirieni. Preşedintele francez François Hollande nu mai crede într-o soluţionare politică a conflictului dintre Opoziţia siriană şi regimul Assad. Aşa că liderul de la Elysee doreşte ridicarea embargoului şi înarmarea rebelilor sirieni. Partenerii europeni sunt reticenţi, iar Parisul ia în considerare un demers unilateral. Franţa nu exclude posibilitatea de a livra arme rebelilor sirieni şi fără acordul partenerilor din UE. Deşi subiectul nu se află pe agenda oficială a liderilor europeni reuniţi la Bruxelles, Franţa şi Marea Britanie vor să forţeze o dezbatere în acest sens. Dacă statele europene nu se vor lăsa convinse de necesitatea ridicării embargoului actual, atunci Franţa îşi va asuma răspunderea. Declaraţia a fost făcută joi seară, la Bruxelles, de François Hollande. Termenul dat de Hollande pentru aprobarea livrărilor de arme este cel târziu sfârşitul lunii mai. Soluţiile politice au eşuat în Siria, în ciuda 
presiunii internaţionale. Un oficial britanic a declarat chiar că embargoul de arme are o componentă perversă: el nu împiedică livrările de arme către regimul Assad, dar le blochează pe cele care ar putea fi destinate Opoziţiei. Există mai multe ţări europene care sunt reticente în această privinţă, printre ele Germania, Austria şi Suedia. Ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, anunţase deja că Parisul ar putea acţiona ca stat suveran şi fără acordul partenerilor europeni. O declaraţie similară fusese făcută şi de premierul britanic, David Cameron. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american a declarat în acest context că SUA sprijină formele de susţinere a Opoziţiei siriene enunţate de Paris şi Londra. Vineri, 15 martie, se împlinesc doi ani de la izbucnirea războiului civil în Siria. Peste 70 de mii de persoane au murit în acest conflict, în timp ce comunitatea internaţională nu a reuşit timp de doi ani să acţioneze decisiv în acest dosar. Circa un milion de oameni s-au refugiat din cauza războiului civil. RFI
Barack Obama, pentru prima dată în Israel şi teritoriile palestiniene. Care este agenda preşedintelui SUA. Barack Obama ajunge miercuri în Israel pentru prima sa vizită în calitate de preşedinte american, în cadrul căreia va merge şi în teritoriile israeliene şi în Iordania, având ca singură ambiţie declarată de a “asculta” şi nu de a lansa o iniţiativă de pace. Această primă călătorie a sa din al doilea mandat are loc la două zile după învestitura noului Guvern al premierului israelian Benjamin Netanyahu, care şi-a fixat drept “principală prioritate apărarea şi securitatea”, citând “ameninţările foarte grave” care vin, în opinia lui, din partea Iranului şi Siriei. La aterizarea Air Force One pe aeroportul din Tel-Aviv în jurul prânzului, preşedintele american va inspecta o baterie a sistemului atirachetă Iron Dome, 
finanţat de Statele Unite. El va merge apoi la Ierusalim, pentru a se întâlni cu preşedintele Shimon Peres, după care va fi primit de Netanyahu, cu care are relaţii personale destul de reci. Obama va avea o întrevedere, joi, la Ramallah în Cisiordania cu preşedintele palestinian Mahmoud Abbas, cu care se va întâlni şi în ziua următoare, cu ocazia unei scurte vizite la Biserica Naşterii Domnului din Betleem. Doritor să se adreseze direct israelienilor, el va rosti joi un discurs la centrul internaţional de Congrese din Ierusalim. În cadrul acestei vizite cu mare încărcătură simbolică, el va merge la muzeul naţional din Betleem, în special pentru a admira faimoasele manuscrise de la Marea Moartă, care sunt în posesia Israelului de la Războiul din 1967. Vineri, el va depune jerbe de flori la mormântul fondatorului sionismului Theodor Herzl şi la cel al premierului asasinat Yitzhak Rabin, după care va merge la memorialul Holocaustului Yad Vashem. Barack Obama va pleca apoi în Iordania, unde se va întâlni cu regele Abdallah II, după care, sâmbătă dimineaţa, va vizita Petra. Principalul obiectiv al acestei călătorii este consolidarea legăturilor cu Israelul, principalul aliat al Statelor Unite în regiune, şi încercarea de a aplana diferendele cu Netanyahu în privinţa programului nuclear iranian şi a colonizării teritoriilor palestiniene. “Credem că va dura puţin mai mult de un an sau aproape până când Iranul va dezvolta o armă nucleară, dar evident nu vrem să aşteptăm până în ultimul moment”, a declarat Obama într-un interviu acordat televiziunii israeliene, difuzat la 14 martie, subliniind că “păstrează toate opţiunile pe masă”. Mediafax
Cine sunt cei mai mari antreprenori români care îşi gestionează afacerile prin firme din Cipru. Omul de afaceri Radu Timiş, proprietarul CrisTim: “Este un moment bun ca statul român să promoveze în sfârşit o lege a holdingului care i-ar aduce acasă pe antreprenorii români”.
Ion Ţiriac, Mihai Miron, Radu Timiş sau Puiu Popoviciu sunt doar câţiva dintre marii antreprenori români ale căror companii au drept acţionari una sau mai multe companii cu sediul în Cipru
ZF a realizat, pe baza datelor transmise de Registrul Comerţului, topul celor mai mari 50 de companii (după cifra de afaceri din 2011) în care cel puţin un acţionar este o firmă înregistrată în Cipru. Astfel, cel puţin zece din cele 50 de companii au în spate un antreprenor român care a preferat să înfiinţeze o firmă în Cipru pentru a gestiona businessul din România. “Noi am mers acolo doar pentru eficientizare fiscală şi nu suntem afectaţi în niciun fel. Urmăresc însă ce se întâmplă în Cipru şi cred că decizia de a taxa depozitele bancare este o greşeală imensă pentru că generează neîncredere şi în rândul investitorilor care s-ar gândi să-şi înregistreze companii în Cipru”, spune Radu Timiş, fondatorul grupului Cristim din industria mezelurilor. Afacerea Cristim (producţie şi distribuţie) este controlată acum de o companie – Rangeglow Limited – înregistrată în Cipru.
Impozitul pe profit în Cipru era de 10,5% faţă de 16% în România, iar Timiş mai spune că în cazul unei tranzacţii în Cipru nu ar mai plăti taxe şi ar putea reinvesti întreaga sumă. “Este un moment bun ca statul român să promoveze în sfârşit o lege a holdingului care i-ar aduce acasă pe antreprenorii români”, crede Radu Timiş. Ziarul Financiar
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
In legatura cu Cipru: daca am inteles bine, parlamentul lor deja a respins aceasta masura a taxarii cu 10% (parca ii vad pe Ponta si Basescu cum s-ar pupa si aproba fara cracnire in cazul in care UE ar “propune” asa ceva Romaniei…). Pe altundeva citeam ca, pe de alta parte, inca nu se stie cand se deschid bancile din Cipru. In acest timp au loc negocieri in paralel cu UE, dar si cu Rusia (ministrul de finante din Cipru se afla la Moscova, recent). Oricum, poanta “conspirationista” cu Uniunea Sovietica Europeana a primit o confirmare spectaculoasa si periculoasa mai ales.