Ziua Națională – 1 Decembrie. Exemple de patriotism adevărat
| 01/12/2023 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
La mulți ani, România! La mulți si sănătoși ani, români!
Scriam acum un am câteva rânduri, pe care le voi relua, căci nu am cum să nu mă gândesc la cei care ne-au făcut nouă posibilă această zi națională. Și nu am cum să nu mă gândesc și azi la ei…
Sa ne amintim azi de 1 decembrie 1918, de cei care au facut posibila acea zi mare (de generatia pașoptistă, de Carol I si de Ferdinand – regii modernizatori ai statului -, de politicienii modesti care au pus inaintea interesul national mai presus de interesul de partid), de cel care a imortalizat-o pe pelicula fotografica, Samoila Marza si de semnificatia ideii de “unire” pentru un popor care, secole de-a randul, a stat sub semnul dezbinarii.
Sa ne amintim azi de cei care au suferit pe campurile de lupta, in primul si in al doilea razboi mondial, aparand “saracia, nevoile si neamul”, iar nu conturile in banca, vilele obtinute din contractele cu statul, functiile obtinute cu recomandare si sprijin de la partid, ca sa intelegem ce inseamna cu adevarat sa iti iubesti patria.
Sa ne amintim azi de cei schingiuiti in temnitele comuniste care par azi sfinti desprinsi din icoane, de cei deportati in Bărăgan, de cei din Basarabia deportati de sovietici in Kazahstan, de romanii din Boian-ul bucovinean care au emigrat de foame in Canada, ca sa intelegem cu adevarat sentimentul de dor.
Sa ne oprim o clipa din discursurile sforaitoare si din fuga dupa cele materiale si sa ne intrebam: acestia, care acum sunt mutati la ceruri si imbratisati de Domnul, de ce au putut si noi nu mai putem să ne iubim țara?
***
Și ce poate fi mai bun decît să redescoperim, ca antidot la acest patriotismul de mucava, adevăratul patriotism despre care vorbea nimeni altul decît I.C. Brătianu:
”Manifestările de patriotism se pot face si prin ce spui, se pot face mai ales prin ce faci, si cate odată se fac prin ce taci. Și nu și reaminteșce d. Cantacuzino că d-sa este representant al municipalităței Bucuresci și că pe timpul pe care l-a pierdut de a căuta în dicționar cuvinte fórte frumóse si de a construi frase fórte cadentate, putea să-l întrebuințeze din punct de vedere patriotic și în alt mod” (IC Brătianu lui MG Cantacuzino, 12 ianuarie 1906, dezbatere parlamentară)
A spune, a face, a tăcea. Iată cele trei verbe care pot descrie foarte bine patriotismul: cel declarativ, cel acțional, cel iubitor prin tăcere.
De prea mult timp ne-am obișnuit să vedem și să practicăm patriotismul de vorbă. E ca și cum am învăța pe alții despre virtute, dar noi nu am practica-o niciodată. Patriotismul românesc este aproape în întregime unul discursiv. Zace un Cațavencu aproape în fiecare patriot de duzină. Acum Catavencu se cheama Simion, Șoșoacă, Ciolacu, Budăi Firea și alții eiusdem farinae.
Patriotismul de faptă e greu, căci presupune să ieși voit din celebra “meditație la sensum vieții și al morții” despre care am aflat cu toții, nu-i așa, că îl caracterizează pe ciobănașul din Miorița. Românul e contemplativ când vine vorba să facă ceva. Brusc e prins de “marile ritmuri cosmice”. Brusc are un “fior metafizic”. De aceea îi este greu să devină patriot cu fapta. Și nu din alt motiv scriam anul trecut:
Donăm din bucatica noastra pentru cel mai sarac decat noi? Punem umarul la un efort la care cel de alaturi se vede ca e depasit? Facem ceva bun si in afara curtii/locuintei noastre?
Să ne amintim azi, fraților, și de Pantelimon Halipa, un adevărat martir al neamului, despre care 99% dintre politicienii care se suie pe această sărbătoare națională cu picioarele nu au auzit.
Revenit la Chișinău, Pantelimon Halippa, alături de Constantin Stere, profesor la Universitatea din Iași, de avocatul Emanuil Gavriliţă şi de Ion Pelivan și Paul Gore, dar și de boierul Vasile Stroescu, înfiinţează, în iulie 1906, ziarul „Basarabia”, prima publicaţie în limba română apărută la Chișinău. Aici, Pantelimon Halippa semna cele mai multe și mai radicale articole, motiv pentru care era atent urmărit de autorităţile ţariste.
Poliţia a confiscat mai multe numere ale publicaţiei, uneori chiar din sediul redacţiei, iar pentru articolul lui Pantelimon Halippa „Liga ţăranilor și Stăpânirea”, directorul publicaţiei, Emanuil Gavriliţă a fost dat în judecată și condamnat „la ostrov” pe termen de o lună sau plata unei amenzi de 100 de ruble. Această relaţie cu autorităţile a dus, la doar câteva luni, la suspendarea publicaţiei basarabene. Apariţia, în martie a ultimului număr, este relatată de Pantelimon Halippa în memoriile sale: „Ziarul «Basarabia», care mă lega de Chișinău, dispăruse: ultimul număr a fost redactat de mine și, ca să bravez autorităţile, am publicat imnul deșteptării naţionale «Deșteaptă-te, române!». Acest număr al Basarabiei a apărut la 4 martie, iar peste un scurt timp a început să apară «Viaţa Basarabiei», care fusese anunţată chiar prin ultimul număr al «Basarabiei»…”.
Cu toate că a avut o viaţă scurtă, de numai câteva luni, publicaţia „Basarabia” are o însemnătate aparte în istoria mișcării naţionale din provincia dintre Prut și Nistru şi fiindcă printre membrii redacţiei și colaboratorilor acesteia s-au numărat cele mai importante figuri de luptători pentru desprinderea Basarabiei de imperiu și Unirea ei cu România, iar între acestea, Pantelimon Halippa s-a aflat la loc de cinste (sursa)
Pentru toți românii, din țară, din diaspora, de oriunde cuvântul dor, cuvântul iubire, cuvîntul mama, cuvîntul tata, cuvântul copil, cuvântul țară mai înseamă ceva, pentru toți aceștia, cu inimă mare spun în această zi, înainte de a tăcea și de a lăsa amintirile, visele și speranțele să vorbească:
La mulți ani, România!
La mulți ani, Români!
Mereu vom putea fi mai buni, pentru că mereu alții de dinaintea noastră au fost mai buni ca noi!
Și nu pot să nu închei lăsând să vorbească, prin veacuri, vocea unui patriot martir precum Pantelimon Halipa:
„Sunt nespus de fericit că am ajuns să urez în faţa voastră floarea neamului nostru moldovenesc. Fraţii mei! Veacuri întregi noi am umblat rătăciţi unul de altul, de veacuri întregi pe noi ne întind și ne dezbină vrăjmașii, de veacuri întregi pământul nostru strămoșesc geme sub jugul străin și iată acum, după atâtea răzleţiri, după atâţia ani de jale și suferinţe, ne-am strâns fraţii grămăjoară. O, cine va spune bucuria noastră? Grea a fost soarta noastră crudă, lungă a fost noaptea în care am zăcut, dar cum după noapte răsar zorile și lumina zilei ia rândul întunericului, așa și în viaţa noastră, a neamului moldovenesc, după robie s-a simţit apropierea izbăvirii. Fraţi ostași! În voi este toată nădejdea noastră. Ţara se îneacă în lacrimi și sânge. Vrăjmașii noștri stau la hotare – vrăjmași câtă frunză și iarbă la spatele nostru și înăuntrul ţării noastre, dar cei mai mari dușmani sunt în mijlocul nostru. Acesta este neunirea! Fraţii mei, biruiţi acest strașnic dușman și noi vom birui totul”.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
https://www.revistamemoria.ro/daca-if-traducere-de-corneliu-coposu/
La mulți ani, România!
La multi ani români.
Aici unde sunt de vre-o 15 ani,sunt întrebat daca-s polonez… și mi-i sa întâmplat de multe ori treaba asta. I’m romanian, le spun si câteodată nu sunt crezut. Pentru ca ai noștri fac ce eu nu vreau sa fac. Am fost întrebat dacă sunt mândru ca-s roman. Nu ma simt special doar pentru ca sunt roman. Motive de mandrie pentru ceea ce se întâmplă in tara mea in ultimii 30 de ani și chiar înainte de revoluție,nu am. Ma mândresc cu sfinții închisorilor ,cu luptătorii pentru libertate și c-am atât.
Azi,cu părere de rău simt un gol in stomac pentru ca majoritatea patriotilor de mucava fac un zgomot asurzitor. Prefer tăcerea pe social media.
La multi ani inc-odata România.
🙂
La multi si sanatosi ani tuturor! 🙂
Nicalau, te inteleg perfect, si eu cand eram student in strainatate eram intrebat daca toti romanii sunt tuciurii si fura sau jefuiesc. Le rapundeam ca nu, si ca aia care fura sunt in acte romani, dar ei isi zic altfel, si sunt o etnie neintegrabila social. Greu, greu, pricepeau, ca era discursul cu integrarea abia la inceputuri, si granitele nu erau deschise…
Intre timo, si romanii “verzi” au copiat comportamentul etnicilor si nu prea mai poti face distinctii subtile.
Acum, aproape toti romanii au devenit niste fiare unul cu altul, dar au steaguri puse, patriotard, la geamuri. Si voteaza cu dosul, nu cu capul.
Se rasucesc Halipa, Barnutiu, Bratianu si altii in morminte…
Si cea mai frumoasa declaratie din partea Maiei Sandu:
https://www.g4media.ro/mesajul-maiei-sandu-de-ziua-nationala-romania-ne-a-iubit-neconditionat-fara-a-astepta-lauri-sau-beneficii-ne-a-oferit-lumina-la-propriu-cand-aveam-cea-mai-mare-nevoie.html
România este iubită în Republica Moldova, pentru ajutorul constant, dar, mai ales, pentru lucrurile care ne unesc – limba transmisă cu dragoste de părinți, istoria de la care învățăm multiple lecții de demnitate și cultura care construiește cele mai statornice punți. România este iubită aici pentru ceea ce face, dar mai ales pentru ceea ce este. Și știu că și Moldova este iubită în România.
România, de-a lungul anilor, ne-a iubit necondiționat, fără a aștepta lauri sau beneficii. Și ca orice iubire autentică România nu a strigat-o bătându-se cu pumnul în piept, ci a manifestat-o indiferent de circumstanțe”, a spus Maia Sandu.
Respectul si admiratia mea pt Doamna Maia SANDU! Daca facem un sondaj printre moldovenii traitori in tara, nu printre cei plecati la munca afara, nu cred ca ,,dragostea” fata de romani/Romania trece de 25%. Motivele sunt multe, dar ce ne putem reprosa e ca am trimis in Basarabia dupa unire pegra functionarimii/jandarmeriei/politiei.
👍