3 mai 2023 – România lui †Theophyle
| 03/05/2023 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Azi, când se fac 9 ani de când iubitul și regretatul †Theophyle ne-a părăsit pentru a merge alături de înaintații lui pe care îi venera, mă întreb dacă România în care trăim este oare România pe care a visat-o și pentru care a luptat, civic și jurnalistic, Theophyle. Dacă România aceasta este oare mai bună sau mai rea decât era acum 9 ani (în anul în care USL a încercat să schimbe Constituția), sau decât acum 16 ani (când Băsescu declanșa primul refereendum pentru votul uninominal), sau decît era acum 34 de ani (la Revoluție, când vechii comuniști și-au luat o blană de oaie și și-au ascuns dinții în direct, la TV).
Mă întreb acestea pentru că atunci când trăia, nu reușeam să înțeleg până la capăt care era sursa nesecată a patriotismului lui †Theophyle, un crunt diagnostician care avea însă și un optimism care contrazicea cumplitul diagnostic. Eu eram mai tânăr și mai entuziast, și adesea ne comoletam reciproc (știința lui de carte cu entuziasmul meu, erudiția lui cu inventivitatea mea).
Mai târziu însă, când eu însumi am trudit mii de ore pe altarul unor idei (dreptate, Justiție, civism) scriind materiale juridice din care doar 5-10% și-au atins ținta (sesizări la CCR-ul condus de Zegrean, proiecte de legi, amendamente, etc) sau aruncându-mă în cauze care păreau pierdute, mi-am pus aceași întrebare despre oameni precum Codruța Kovesi, Camelia Bogdan sau Cristi Danileț: ce îi făcea pe acești magistrați atât de încercați să rămână pe baricade și să nu arunce prosopul, scârbiți sau demoralizați?
Ce o făcea pe LCK să reziste la presiuni imense și să câștige postul de acum împotriva obstacolelor puse de propria sa țară? Sau să obțină condamnarea la CEDO a propriei Curți Constituționale, fără a cere măcar un leu despăgubire?
Ce o face pe Camelia Bogdan să o ia de la zero în SUA, ca avocat sau procuror, nerenunțînd la visul ei pentru un stat de drept (deși a fost și ea exclusă de două ori din magistratura românească și deși a avut cîștig de cauză la CEDO)? Ce o face să ducă lupta ei împotriva criminalității financiare la nivel internațional?
Sau ce îl face pe Cristi Danileț să nu înnebunească, fiind de TREI ori exclus din magistratură și câștigând de TREI ori la ICCJ împotriva unei haite de judecători aserviți politicului?
Privindu-i pe ei și exemplele lor, mi-am dat seama că de fapt sursa patriotismului lui †Theophyle era mimetică: se molipsise de exemplul înaintașilor săi, chinuiți la Canal, în perioada comunistă, și nu putea (nu voia!) să îi dezamăgească.
Și, astfel, comportându-se la fel cum aceștia se așteptau ca el să se comporte, îmi dădea și mie exemplu de patriotism (pe care nu îl înțelegeam pe deplin la acea vreme…)
Astfel că, dacă azi mă uit înapoi spre cei 9 ani de când nu †Theophyle s-a mutat la ceruri, nu pot să spun decît că, deși România de azi nu e nici pe departe România visata de †Theophyle, patriotismul lui a fost contagios pentru mine și poate și pentru alții…
Și acest lucru, cred, e cea mai importantă moștenire lăsată celor care l-am cunoscut și l-am iubit!
Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă †Theophyle!
Sursa foto
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
RIP Theophyle.
A avut viziune.
Știa realitate și ce lipsea nației.
Adică morala și principiile.
Popular ” cei 7 ani de acasă”.
Avem exemple vii , pe funcții, cu pretenții, intelectuali ” de la coada vacii” care 90% sunt analfabeți funcționali.
Iar foarte multi , borfași dovediți prin sentințe definitive.
Asta avem, cu ” ăștia” defilam. ☹️☹️☹️
Stef, salut!
A avut viziune si era un “opsimst”, cum radea adesea. Avea 7 ani de acasa si jde ani de scoala, se vedea de la o posta.
Acum, peisajul intelectual si politic e departe de ce si-a dorit el (si noi), dar un lucru e sigur: inca mai sunt oameni verticali in tara aceasta. In articol am dat exemplu de 3 dintre ei. Si cata vreme mai sunt, nu e totul pierdut, chiar daca din cei 3, doi activeaza deja in strainatate 🙁
Dumnezeu să-l odihnească în pace !
Dumnezeu să-l odihnească!
Am avut ocazia de curând, la comemorarea mamei mele, să le spun tuturor celor care spuneau creștinește „S-o odihnească Dumnezeu!” că De „odihnă” vom avea parte veșnic, pomenirea e importantă…
Asta e valabil și în cazul lui Theophyle, pe care regret că nu l-am cunoscut: pomenirea, amintirea sa sunt cele pe care le perpetuăm prin comentariile pe care le facem cu bună credință pe acest blog! Eu unul nu îl uit!
Am ajuns tarziu. Fie ca Teophyl sa se odihneasca in pace si noi sa purtam cu decenta si constant lumina lui mai departe.