2022 – Annus Horribilis. 2023 – Annus Spei?
| 31/12/2022 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Meditație teologico-politică personală la trecerea dintre ani
Cele de mai jos nu au valoarea unei analize trecute prin ascuțișul raționamentelor și al dovezilor verificabile, ci sunt scrise cu inima. Și când spun “inimă”, mă refer la vorbele psalmistului, când scria “inimă curată zidește întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele“. Mă refer mai ales la ceea ce Însuși Mântuitorul întreba, atunci și pururea: “Pentru ce cugetați rele în inimile voastre?”.
Ne-am obișnuit să credem că noi cugetăm cu mintea și simțim cu inima, iar între aceste două părți ale ființei noastre nu există (sau nu ar trebui să existe) comunicare prea facilă, pentru că (nu-i așa?) gândirea are nevoie să se desfășoare “la rece”, iar inima o “tulbură”.
Însă, de fapt, vedem că Mântuitorul ne spune în Evanghelie că oamenii cugetă (cele rele, dar și cele bune) în inimă, ceea ce înseamnă că rațiunea și inima nu trebuie lăsate să lucreze separat.
Inima trebuie să încălzească (nu să răcească!) mintea – căci mintea fără căldura inimii nu poate cugeta nimic bun – , iar aceasta doar așa poate vedea calea cea dreaptă.
Fără inimă, mintea nu poate nici vedea și nici urma calea cea dreaptă, ci cugetă mereu cele rele, așa cum o făceau fariseii din vremea lui Iisus, pe care multa lor știință de carte nu îi împiedica de a gândi și de a săvârși cele rele…
Așa că mai jos voi scrie cele ce mai intai simt, și apoi cuget (ca urmare a simțirii). Nu cred că a simți cu inima este o deficiență. Dimpotrivă. În viața mea, cei mai drepți oameni, de la care am învățat mereu ceva, au fost cei care erau cei mai sensibili și mai atenți la ceea ce le spunea inima lor dreaptă, nu cei care judecau la rece.
*
Anul 2022 a fost annus horribilis, din toate punctele de vedere. Nu pentru că au crescut prețurile, nu pentru că s-au mărit ratele la bănci, nu pentru că s-a scumpit electricitatea și gazul, ci pentru că Molohul sovietic aflat în adormire s-a trezit precum un Balrog din adâncuri, proclamând pretențiile neantului asupra vieții, cerințele morților Lenin și Stalin asupra viilor ucraineni, dorința paranoică a unui moșneag aflat in ultimii ani de viață de a șterge de pe fața pământului un neam și o civilizație mai veche decât cea pe care el o glorifică, mitologic, citând din manualele KGB-ului.
Când Kievul era o metropolă cu catedrale, Moscova era un sat plin de grajduri, însă ce mai contează adevărul istoric, dacă din străfundurile KGB-ului răsare, de ani de zile, un spectru criminal pe care Europa civilizată a refuzat să îl vadă cu adevărat și pe care unii orbeți s-au străduit să îl cosmetizeze, deși era evidentă realitatea?
Mi-a rămas de câțiva ani în minte vocea celui care, plin de rănile unui război, a știut să recunoască și să numească pericolul care amenință lumea liberă, cand alții tăceau.
John McCain, ierte-l Dumnezeu, nu a trăit să vadă anul 2022, însă, având inima dreaptă și carnea brăzdată de rănile războiului, l-a prevăzut cu ochii minții; ne-a avertizat că războiul va veni și că este doar o chestiune de timp. Omul acela care nu avea darul oratoriei emfatice (și de aceea nu a ajuns președinte), însă avea darul unei inimi drepte și a unui comportament pe măsură, a fost santinela lumii libere. Chiar și fără a fi ajuns președintele Americii, s-a comportat ca adevărata ei conștiință morală care nu se uită la voturi și la ideologie, ci la istorie și la adevăr, avertizând că se apropie aisbergul negru al stalinismului renăscut.
Si a spus-o de nenumarate ori, in pofida idiotilor care se ascundeau dupa cires. De nenumarate ori, direct, asa cum ar fi trebuit sa o facă toti sefii de stat care ii mancau din palma Molohului stalinist si acceptau sa fie umiliti pentru niste gaz ieftin.
Am văzut în 2022 cu ochii mei și am lăcrimat privind înmărmurit milioanele de mame cu copii ucraineni trecând granițele spre lumea liberă, cărând cu ei doar cât puteau duce.
Mi-am amintit de bunicii mei (pe acea vreme, copii), luați rapid noaptea din pat și duși din fața liniei frontului, atunci când se apropiau periculos de mult rușii, în al doilea război mondial.
Mi-am amintit și de străbunicii mei care au luptat la Odesa (cînd eram foarte mic, îmi amintesc că mă jucam cu o medalie a străbunicului patern) și care credeau că nu se vor mai întoarce vii în țară.
Mereu și mereu, în spatele dramelor umane de atunci și de acum, pretențiile imperiale ale Rusiei comuniste. Și atunci, ca și acum, o anomalie (atunci – o țară agrară în care a prins comunismul datorită armelor și violenței; acum – un imperiu care s-a prăbușit doar aparent în 1991, pentru a încerca să se refacă treptat (2008 – Georgia; 2014 – Ucraina; 2022 – Ucraina din nou) pe care istoria nu mai reușește să o închidă pentru că lumea liberă și conducătorii ei născuți după 1945, prea atentă la cârnații grei asezonați cu varză acră, franzelele albe și brânzeturi mucegăite, vinurile scumpe și iahturile luxoase, a uitat ce înseamnă libertatea și a trocat-o pentru o canistră de benzină mai ieftină.
Însă în fața Molohului stalinist s-a ridicat, tremurând dar fără să șovăie, un simplu actor devenit Președinte, parcă ilustrând cuvintele din Biblie: “Dumnezeu…a deşteptat duhul într-un prunc tânăr“. Ce îl predispunea pe acest actor să devină David-ul care are curajul să se opună Goliath-ului rusesc? Modest, el a spus despre sine că este mai degrabă responsabil decât curajos și că urăște să dezamăgească oamenii, dar noi știm că trebuie să ai o inimă dreaptă și un profund simț jertfei de sine pentru a putea face asta. Câți ar face-o?!
Nu putem ști ce planuri are Dumnezeu cu lumea aceasta și de ce le lasă El pe slugile întunericului să își facă mendrele pentru un timp, însă știm că fără Zelenski și fără curajul său nebunesc, Ucraina ar fi foast doar o etapă intermediară până ce Balrog-ul stalinist care este însetat de sânge nevinovat ar fi formulat pretenții asupra altor țări libere.
Zelenski, ca președinte, Ucraina ca țară și ucrainenii ca oameni au dovedit în 2022 că ceea ce a pierdut Europa birocraților a câștigat Ucraina celor prigoniți din pricina dorinței lor de libertate.
Nu cred, pur și simplu nu pot crede că suferința acestui popor greu încercat este în zadar. Că nu va veni și ziua în care Domnul va face dreptate și se va socoti la dreapta Lui judecată cu moșnegii din KGB care se târâie pe culoarele Kremlinului cu perfuzia în vene și doctorii după ei, trimițând la moarte ruși și ucraineni doar pentru a-și vedea îndeplinite fantasmele de putere. Că nu va veni și ziua în care statele-bandit vor fi puse cu botul pe labe și își vor înghiți pe vecie frustrările nejustificate.
Și de aceea cred că anul 2023 va fi Anul Speranței.
Sper pur și simplu că războiul se va sfîrși în favoarea Ucrainei, că drama milioanelor de refugiați măcar se va îndulci, iar că statul-bandit Rusia își va trăi sfârșitul.
Și am și motive pentru spera că acest lucru se va întâmpla: am văzut români simpli ajutând, precum samarineanul milostiv, pe aproapele ucrainean aflat în suferință, fără a aștepta nimic în schimb. Am văzut oameni care, fără a face caz de dărnicia lor imensă, au făcut pentru mamele și copiii ucraineni mai mult decât toți conducătorii statului nostru. Am asistat la o imensă dovadă de solidaritate cu cel prigonit cum nu mai credeam că poate oferi acest popor îndobitocit de talk show-uri, discuții despre salarii și pensii, despre facturi și taxe, despre capra vecinului și averea politicianului.
Și abia cînd am văzut acele imense dovezi de solidaritate, empatie, milă și dezinteres, m-am simțit cu adevărat și deplin mândru de semenii mei cu inima blîndă și inima dreaptă.
Așa că, pentru tot ce am văzut din partea concetățenilor mei cu inima dreaptă, pentru rezistența și lacrimile ucrainenilor greu încercați și pentru jertfa celor de pe front, sper din tot sufletul că anul 2023 va fi cu totul opus anului oribil care se încheie. Sper, mă rog și aștept un an 2023 mai bun pentru toată lumea, pentru Ucraina și pentru toți cei aflați în orice fel de suferință (fizică sau sufletească).
@Desy și @Cetățean urează tuturor prietenilor și cititorilor Politeia, precum și tuturor celor care au inima blândă și fac fapte drepte, un an 2023 plin de bucurii sufletești și de ajutor de la Dumnezeu!
Să ne revedem sănătoși peste un an și să ajungem să ne bucurăm că anul 2023 ne-a adus împlinirea speranțelor noastre pe care le formulăm astăzi!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“…John McCain, ierte-l Dumnezeu…”
Excelent simbol, acum la trecere anilor, privind catre senzatia de timp viitoare.
La Multi Ani!
@A A, omul acela a fost o legenda vie, un erou modest care s-a comportat mereu cu naturaletea celui care abia asteapta sa slujeasca altora. Cine ar mai fi stat 4 ani in captivitate refuzand sa isi paraseasca tovarasii de arme?!
Multi si sanatosi ani, @A A 🙂
Sa dea Dumnezeu, dragutul, ca Noul An sa fie asa cum zice @Cetatean, ca le zice bine! 🙂
La Multi Ani tuturor!
An nou fericit !
Croația de azi e in Schengen și are moneda euro.
Ce înseamnă să ai o clasa politică responsabila.
Un An cun pace si bucurii si tie, Stefan 🎇🎉
Noi nu avem nevoie in Schengen, ca asa nu le mai putem bloca tirurile cu marfa la granita, vrei sa ramana rares bogdan fara subiecte de discutie ?! 😁😁
La Multi si sanatosi Ani sarbatoritilor de Sfantul Vasile! 🙂
“Media 5 la admiterea în școala de poliție. Cât de banale au fost subiectele în condiții de concurență extrem de slabă
Sesiunea de admitere din decembrie 2022 în școlile de poliție aflate în subordinea Ministerului de Interne va rămâne în istorie ca fiind cea mai slabă din ultimii 20 de ani.La Școala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” – Câmpina ultima medie de admitere a fost 5.00, în condițiile în care în anii anteriori media 6.50 sau chiar 7.50 abia dacă îți asigura un loc în sistem.Explicația rezultatelor extrem de slabe obținute de candidații care își doresc o carieră de polițist este concurența foarte scăzută. Astfel, la Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” – Câmpina, pe 1340 locuri au rămas 1832 candidați, respectiv 1.36 candidați pe loc, la Şcoala de Agenţi de Poliţie „Septimiu Mureşan”- Cluj-Napoca, pe 300 locuri au rămas 426 candidați, respectiv 1.42 candidați pe loc, iar la Școala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră „Avram Iancu” – Oradea, pe 240 locuri au rămas 275 candidați, respectiv 1.14 candidați pe loc.În sesiunile anterioare concurența era de cel puțin 3 candidați pe un loc.Teama ca locurile scoase la concurs în sesiunea de admitere din decembrie 2022 la școlile din subordinea MAI să nu rămână neocupate i-a determinat probabil pe organizatori să formuleze subiecte banale, mute dintre ele putând fi rezolvate chiar de către un elev de clasa a V-a. ….”
https://ziare.com/scoala-politie/scoala-politie-admitere-inscrieri-numar-candidati-subeicte-1779358