Constantin Tănase, ruşii şi invazia
| 24/05/2022 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
*Publicat pentru prima data de regretatul Theophyle, in data de 16 aprilie 2014*
Actual inca? Din pacate, Ucraina este o dovada că da!
Moto:
“Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo, tovărăşie”
Pe 5 iulie 1880, la Vaslui, un orasel de provincie in care, de obicei, “nu se petrece nimic“, s-a nascut Constantin Tanase, fiul lui Ion si al Elenei, doi oameni de treaba care-si duceau traiul destul de greu, din putinul pe care il cistiga Ion Tanase ca laborant intr-o farmacie. Familia locuia intr-o casa taraneasca, situata pe strada Husilor. De mic, Constantin, singurul copil al familiei, a fost crescut cu snoave si povesti spuse cu haz de mama sa, Elena.
La scoala nu a fost un elev prea stralucit, dar nici n-a repetat vreo clasa. Cele mai mari note le-a avut la muzica si gimnastica, iar mari batai de cap i-a dat limba germana, la care nu a izbutit sa invete decit o poezie. Doua au fost motivele pentru care Constantin Tanase s-a indepartat timpuriu de joaca obisnuita a colegilor sai: concertele fanfarei militare din gradina publica si reprezentatiile din gradina “Pirjola”, unde aveau loc spectacole ale unor actori populari ca Zaharia Burienescu si I.D. Ionescu. Inspirat de aceste “productii”, Tanase si-a injghebat, impreuna cu citiva colegi, o “trupa”, iar drept scena a fost ales beciul casei, unde au fost prezentate fragmente din “Mesterul Manole”, “Capitanul Valter Maracineanu” si “Constantin Brancoveanu”.
Tanase a jucat pentru prima data pe cind era elev la gimnaziu. Intr-o vara, sosita in turneu la Vaslui, trupei lui Segalescu i-a lipsit un actor, care a fost inlocuit de Tanase, nelipsit de la repetitii. Dupa acest “debut” s-a gindit sa se faca actor, cu toate ca tatal sau dorea sa-l vada “impiegat cu sapca rosie” la CFR. In 1896, Constantin Tanase a absolvit cele patru clase gimnaziale si, indemnat de mama sa, a incercat sa dea examen de admitere la Liceul Militar din Iasi. A fost cea mai mare deziluzie a vietii sale, dar si intiia manifestare de revolta. La vizita medicala, tinarul aspirant la haina de ofiter a fost respins in favoarea unui fiu de colonel, lucru care l-a contrariat teribil, deoarece era proba la care isi facea cele mai putine griji.
Revoltat, a dat buzna in incaperea in care erau triati candidatii si a facut scandal, dar fara nici un rezultat. Dupa acest esec, s-a gindit sa plece la Braila, la Liceul “Nicolae Balcescu”, dar, dupa citeva luni, a abandonat cursurile, din lipsa de bani. In timpul hoinarelilor prin Braila, Tanase s-a intilnit cu Ion Adam, invatator si scriitor, care i-a propus sa-l suplineasca in postul de invatator, el urmind sa plece in Belgia, pentru niste cursuri. Astfel, la 18 ani, Constantin Tanase a ajuns invatator la scoala din comuna Cursesti, plasa Rahova. Chiar daca la inceput locuitorii nu l-au primit cu incredere, pe parcurs a reusit sa-i cistige de partea sa, cu duhul blindetii. Din nefericire, Tanase nu a fost privit cu ochi buni de directorul scolii si de alti “oameni pizmasi”, care au facut tot posibilul sa scape de tinarul pedagog. Tot cu sprijinul lui Ion Adam, a reusit sa fie numit invatator suplinitor la scoala din catunul Hirsoveni, comuna Poenesti, unde invatase si Alexandru Vlahuta. Aplicind o metoda de predare originala, in care muzica si gimnastica ocupau un loc de frunte, Tanase a reusit, in scurt timp, sa-si aduca elevii la scoala. Apoi, s-a ocupat si de parintii scolarilor, ajutindu-i sa cunoasca regiunea, prin “mici excursii”, in timpul carora le preda istoria si geografia.
In scurt timp, invatatorul cu “nasul mare” ajunsese cel mai indragit om din comunitate si toate ar fi fost bune daca notarului si unui avocat de prin partea locului nu le-ar fi casunat pe popularitatea lui, si au facut tot posibilul sa-l dea afara. Ramas iarasi fara un loc de munca, pe 14 octombrie 1899, Constantin Tanase a plecat voluntar la Regimentul 1 Geniu Bucuresti. Acest lucru a insemnat si despartirea lui de Vaslui, oras pe care nu l-a mai revazut decit doar in turneele Teatrului de revista “Carabus”, cind isi si vizita parintii. La “Carabus”, timp de aproape 20 de ani, a reusit sa creeze tot ce este mai reprezentativ in umorul romanesc si in teatrul de revista. A facut din scena bucuresteana un fel de post de avangarda, sustinind cu mare eleganta si talent ideologia bunului simt, infierind chestiunile exagerate din politica, textele sale putind caracteriza si societatea actuala:
În ţara asta, ţara pâinii
Să aibă pâine chiar şi câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e trăiul
Scumpiră trenul şi tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până şi pâinea şi tutunul
Şi când înjuri pe şleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul.”
“Teoria mea-i uşoară
Toată viaţa e o scară
Pe care, ca şi la moară
Toţi o urca şi-o coboară”
Crezind cu adevarat in nevoia unei atitudini active in fata raului, Constantin Tanase a promovat, la fel ca si Bernard Shaw, ideile potrivit carora “Sinceritatea este un pericol numai pentru ignoranti” si “Idealurile se aseamana cu stelele: nu poti ajunge la ele, in schimb te poti orienta“. Cit timp a fost director la “Carabus”, Constantin Tanase a lansat tineri artisti, nume sonore mai tirziu — Maria Tanase, Horia Serbanescu.
Tănase a murit în Bucuresti în 1945. Există zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roşie invadatoare. În orice caz, o altă sursă oferă informaţii de circumstanţă despre moartea sa, care par mai plauzibile. ( Blocaj renal in urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi – ciudata indicaţia doctorului)- informaţie dată de nepotul actorului, Tănase Radu Alexandru. Potrivit acestei surse, Tănase încă mai juca în Bucureşti un an după sosirea ruşilor, şi a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi care aveau obiceiul să “rechiziţioneze” toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând “Davai ceas“. Tănase a compus un cuplet pe care l-am postat ca moto. merita citit inca o data:
“Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo, tovărăşie”
“Algoritm de calcul al pensiei”
Altă chestie
E scoaterea la pensie
Astăzi eşti funcţionar
Însă mâine pensionar.
Poate te interesează
Pensia cum se calculează.
Ei, uite cum se calculează:
Din 35 de ani servici
Care vor fi socotiţi
Scazi primii ani de şcoală
Şi absenţele de boală,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an şi patru luni.
Tragi o linie şi aduni.
Pe urmă împarţi la cinci, apoi
Ce-ţi dă înmulţeşti cu doi,
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot ce-ai scăzut
Şi la cifra ce-a ieşit
Pui un zero la sfârşit.
Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
Adică ani de război
Socotind că-n vremea asta
Te-ai războit cu nevasta.
La totalul obţinut
Pui trei zero la-nceput
Scazi anii de celibat
Ridici restul la pătrat
Şi-astfel într-o primă fază
Afli sumele de bază.
Apoi le extragi la toate
Rădăcinile pătrate
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebuie să fie
Mai mare de 5 la mie.
Din suma rămasă brută
Scazi 4 şi 8 la sută
Trei la mie la pompieri,
Impozitul pe averi.
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la sută pentru dric,
Pe urmă nu mai scazi nimic.
Din totalul rezultat
Verşi 2/3 la stat
Şi restul ţi se cuvine, nu ştiu dacă mă exprim bine
Surse: Wikipedia; e-stiri-Net; Evenimentul.ro
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
