Revista Presei – 4 mai.„Bă, Gheorghiţă, care-i treaba cu «draivtru»?“
| 04/05/2021 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
De ce unii oameni nu dezvoltă efecte secundare la vaccinul anti-COVID. Este asta o problemă? Majoritatea vaccinurilor au efecte secundare, iar vaccinurile împotriva COVID nu se abat de la această regulă. Oamenii sunt asigurați că, dacă simt o durere la locul înțepăturii, sau oboseală, sau dureri de cap, acestea sunt semne că sistemul imunitar funcționează cum trebuie. Acest lucru i-a făcut pe unii să se întrebe: dacă sistemul imunitar face ce trebuie să facă, înseamnă că dacă nu am efecte secundare sistemul meu imunitar nu e pregătit să mă protejeze? Stați liniștiți, nu înseamnă asta, scrie site-ul The Conversation. Testele clinice făcute de Pfizer arată că 50% dintre participanți nu au simțit niciun efect secundar semnificativ și totuși 90% dintre participanți au dezvoltat imunitate împotriva coronavirusului. Iar în cazul vaccinului Moderna, se arată că, în vreme ce efectele secundare pot să apară la un om din zece, vaccinul îi protejează pe 95% dintre cei care îl fac. Acest lucru poate fi explicat dacă luăm în considerare felul în care organismul dezvoltă imunitate împotriva virusurilor în momentul este primește un vaccin. Majoritatea vaccinurilor împotriva COVID, inclusiv cele deja autorizate, folosesc o proteină virală care se găsește pe suprafața coronavirusului, cunoscută ca proteina-țepușă sau proteina S, care mimează infecția pe cale naturală și declanșează răspunsul imun al organismului. Imunitate înnăscută și imunitate adaptivă Partea răspunsului imunitar cunoscută ca imunitate înnăscută reacționează aproape imediat la proteina S și lansează un atac împotriva ei, declanșând o inflamație, ale cărei principale semne sunt febra și durerea. Deci imunitatea înnăscută este cea care cauzează efectele secundare cele mai întâlnite, pe care oamenii le au o zi sau două după vaccin. Imunitatea de lungă durată, care este scopul principal al vaccinării, se obține doar activând și a doua parte a răspunsului imunitar: imunitatea adaptivă. Aceasta este declanșată cu ajutorul imunității înnăscute și are ca rezultat generarea de celule T și anticorpi, care protejează împotriva infecției în cazul expunerii ultrerioare la virus. Spre deosebire de imunitatea înnăscută, cea adaptivă nu poate declanșa o inflamație, deși studii recente sugerează că poate contribui semnificativ la acest lucru. La unii oameni, inflamația declanșată de sistemul imun înnăscut împreună cu cel adaptiv este exagerată și se manifestă ca un efect advers. La alții, deși răspunsul imun există, nu este la un nivel atât de ridicat încât să provoace efecte secundare semnificative. În ambele cazuri, imunitatea împotriva virusului este stabilită. Ce cauzează un răspuns imun diferit? Cercetătorii au observat că oamenii de peste 65 de ani prezintă mai puține efecte secundare la vaccin. Acest lucru poate fi atribuit declinului gradual sistemului imunitar, odată cu vârsta. Deși asta poate însemna un nivel mai scăzut de anticorpi, totuși aceste persoane au imunitate împotriva virusului. Sexul poate juca, de asemenea, un rol. Într-un studiu făcut în SUA, 79% dintre efectele secundare au fost raportate la femei. Acest lucru ar putea avea legătură cu testosteronul. Testosteronul are tendința de a calma inflamațiile și, deci, efectele secundare asociate. Bărbații au mai mult testosteron decât femeile, ceea ce ar putea contribui la mai puține efecte secundare raportate la bărbați. Persoanele care suferă de boli inflamatorii cronice – artrită reumatoidă, boli inflamatorii intestinale și scleroză multiplă – și care sunt pe medicamente imunosupresive, pentru a controla simptomele, pot dezvolta mai puține efecte secundare, datorită unei reacții inflamatorii mai scăzute. Integral: https://www.digi24.ro
„Bă, Gheorghiţă, care-i treaba cu «draivtru»?“ Vaccinarea din România se transformă tot mai mult, de la o zi la alta, într-o campanie de marketing. Guvernul, prin autorităţile din subordinea sa, încearcă să vândă un produs care, pentru mulţi români, se dovedeşte a fi neinteresant şi, implicit, greu vandabil. Indiferent de producător, vaccinul anti-Covid nu are nimic atractiv în el, iar efectele lui par la fel de tangibile cum este cioara de pe gard. Sunt destui sceptici, dar şi mulţi alţii care încă nu percep ce le iese la treaba cu vaccinatul, ce câştig au ei, cu ce rămân, de ce anume se pot bucura pe moment. Pentru că, în mintea multora, toată această foială naţională trebuie să aibă şi puţină mocangeală în ea, altfel nu are audienţă, iar eficienţă-mai puţin de zero. E uşor de înţeles această reticenţă în condiţiile în care pentru a se implica, sau mai bine zis pentru a se lăsa convinşi să vină, să se ducă, să cumpere, să voteze, să strige, să dea cu pietre, să scuipe sau chiar să nu facă nimic, oamenii au fost obişnuiţi zeci de ani să primească pui, zahăr, ulei, o căldare de plastic, o pufoaică roşie, nu sare cu nimic. Păi ce importanţă poate avea o campanie dacă nimeni nu „marcă banu’“? Şi aşa, din câte se vede, pe gratis, nu merge! Votul pentru vaccin costă. Nu e vina lor, în definitiv, a celor care sunt unii speriaţi, alţii reticenţi, nesimţiţi sau chiar inconştienţi. Aşa cum există dreptul la informare, preferabil una cât mai corectă, aşa există şi dreptul la neinformare sau chiar la ignoranţă. Au toată căderea să considere că boala a fost inventată, că e doar o răceală mai severă – hai, fie, poate un fel de bronşită mai agresivă, şi că vaccinul este, de fapt, un fragment de cometă care li se bagă sub piele. Paradoxal, s-a ajuns în situaţia în care nu boala îi sperie, ci mai degrabă leacul ei. Altfel spus, vaccinul pare mai periculos decât pandemia însăşi. Cât timp au gust şi miros, boala e departe. Nu-i dovedeşte pe ei doar o scamă-n gât….. Cu fiecare zi care trece, cu ezitări ale autorităţilor, după luni în care un loc pe o listă de aşteptare era mai vânat decât o butelie înainte de ‘89, cu bâlbe, cu raportări sub semnul întrebării, sau cu un refren lipsit de coerenţă ori chiar de acel „brânci“ constructiv, decizia celorlalţi se va osifica şi mai mult. Folosind un limbaj rectangular, fără capacitate de a provoca imagine în centrul de comandă, obiectivul vaccinării este departe. Dacă la început era o recomandare „călduroasă“, mesajul pro vaccinare şi-a pierdut din înălţime şi din autoritatea argumentului ştiinţific, astfel încât acum este nevoie de nume, personalităţi, oameni grei, reprezentativi pentru anumite comunităţi, pentru diferite segmente de populaţie, de a înclina balanţa. Şi manelişti, şi sportivi, şi artişti, şi clerici, şi influenceri, indiferent de rolul lor în conştiinţa publică, pentru că, hotărât lucru, politicienii sau medicii de renume nu au avut forţa de a transmite suficient şi de a fi chiar decisivi. Limbajul, textul, dicţia, imaginea, toate la un loc creează acel pachet de care vorbeam, produsul de marketing, pentru că, vrem nu vrem, trebuie să privim lucrurile şi aşa. Ca să înţeleagă şi Giani, şi Bobiţă şi Dorel, sloganul trebuie să fie mai mult decât o picătură chinezească! Mai nou, se vaccinează şi la volan, şi asta e de bine. Nu mai contează unde, atâta timp cât totul este sigur. E cerere. Sunt acele centre volante, dar pe care autorităţile le definesc ca fiind „drive-thru“. Ne-am englezit rău în ultimii ani, am importat cuvinte străine fără nicio jenă, de parcă româna noastră a chelit de-a binelea, dar când vine vorba de vaccinare chiar nu e loc de aşa ceva. Îmi place să cred că mesajul, dar şi limbajul, pentru a da o mână de ajutor indecişilor, trebuie atent alese şi livrate fără fonfleuri de import. Pur şi simplu, neaoş, româneşte. Vi-l imaginaţi pe Costică, de la ţară, cum vorbeşte cu vecinul lui peste gard? „Bă Gheorghiţă, care-i treaba cu «draivtru»? Dai şi tu o bere?“ Integral: https://adevarul.ro
Pandemia: inconștiență sau nepăsare? Să nu ne amăgim însă că interlocutorii lui Cîțu își vor sufleca mânecile și vor face din noapte zi pentru a motiva oamenii să se vaccineze. Vor fi fiind însă, mai ales la sate, și primari, preoți, învățători care își vor lua în serios statutul de cârmuitori ai comunităților rurale. Nu în masă, ca atunci când sunt principalii agenți electorali, dar într-o anumită măsură putem miza, în ceea ce-i privește, măcar pe bunul simț de a inocula comunității situația dramatică în care ne aflăm cu toții. Aici nu este vorba de gestionarea mitei electorale, ci de măsurile de prevedere împotriva morții. De conștientizarea cetățenilor că pandemia este în fapt o boală a comunităților și nu doar a indivizilor. Puțini sunt cei care se întreabă, inclusiv din mass-media, de ce politicienii nu se implică în campania de vaccinare. Oricât de mare ar fi prăpastia dintre aleși și alegători, cei dintâi ar trebui măcar să încerce să conștientizeze populația și să facă front comun împotriva răspândirii coronavirusului. Birourile din teritoriu ale parlamentarilor sunt însă ferecate pentru oamenii de rând, având în schimb destinația de centre de afaceri ale gulerelor albe. Egoismul, atât în mediul urban, cât și în mediul rural se manifestă și în situația de criză în care ne aflăm. Cei care nu respectă măsurile de prevedere și cred că de ei nu se va atinge virusul nu se gândesc la faptul că, trăind în comunitate și nu în pustiu, îi pot îmbolnăvi și pe semenii lor. Purtarea măștii, deși obligatorie, nu poate fi controlată în totalitate. Rebelii care nu se supun regulilor de luptă împotriva pandemiei amenință, din inconștiență sau pur și simplu din nepăsare, sănătatea și viața celor de lângă ei. Înaintea pandemiei, temerile românilor se traduceau în frica de ziua de mâine, frica de cutremur, frica de a-și pierde locul de muncă. Acum, în plină pandemie, 7 din 10 români se tem mai mult de spitalizare decât de infectarea cu COVID-19 și de consecințele acesteia, arată sondajele de opinie. La nivel global, înainte de a fi descoperite și administrate vaccinurile, 3 din 4 adulți apreciau că se vor vaccina. România se afla printre țările cele mai sceptice în această privință, cu un procent de 57% încredere. În fața datelor oficiale privind campania de vaccinare, se pare că scepticismul față de eficacitatea vaccinării a crescut. Aceasta relevă și faptul că solidaritatea în fața dezastrului e în mare măsură absentă. Pe lângă pandemia de COVID-19 s-a răspândit și se răspândește și o “infodemie”, așa cum a numit-o Organizația Mondială a Sănătății. Aceasta constă în abundența de informații false despre virus și consecințele infectării, transmise în special prin platformele online. Integral: https://www.dw.com
PNL navigând pe ape tulburi După scandalul de la Iași, Ludovic Orban nu are altă cale decât să temporizeze, decât să tragă de timp în speranța că lucrurile vor curge chiar așa tulburi până la congresul partidului. Domnul Orban nu poate tăia coada pisicii în problema penală a șefilor oragnizației PNL de la Iași. I-ar folosi poate să transmită public imaginea unui tip dur, a unui șef tare, dar nu poate retrage sprijinul politic celor doi încornorați de DNA. Niște alegeri noi la Consiliul Județean sau la primărie ar însemna un dezastru pentru organizația locală a PNL și implicit pentru el, ca șef al partidului. Racolarea de primari PSD nu s-a terminat bine pentru Ludovic Orban. Dacă în toamnă, la locale, a egalat scorul PSD, la parlamentare mișcarea nu a mai mers și PNL a ieșit pe locul secund. Ludovic Orban a trebuit să plătească și a preferat să-și sacrifice poziția de prim ministru ca să rămână șef de partid, sperând că din postura asta își va putea asigura un nou mandat la conducerea partidului și prin asta supraviețuirea politică. Dar racolarea asta, cu Mihai Chirica în fruntea listei, a devenit azi o piatră de moară legată de piciorul liderului, fapt deosebit de neplăcut în perspectiva alegerilor din partid. Cei racolați au ajuns repede în camarila lui Orban, prin camarilă înțelegându-se suma persoanelor din PNL care au profitat de poziția de prim ministru a acestuia, care au ocupat funcții nemeritate în administrație și, la vreme de pandemie, s-au mufat la banul public, legal sau mai puțin legal. Bineînțeles că oamenii aceștia l-au susținut pe Ludovic Orban cu toate puterile pentru că de șederea acestuia în scaunul de șef al guvernului și în cel de șef al partidului depindea bunăstarea lor. Pactul acesta a funcționat aproape un an dar turnesolul alegerilor parlamentare a arătat care este situația reală. Primarii racolați n-au mai tras la alegerile parlamentare ca la cele locale, faima rea a unora dintre liderii locali agreați de șeful partidului a fost contraproductivă iar edificiul artificial clădit de Ludovic Orban s-a prăbușit. Ludovic Orban plătește azi prețul racolării oamenilor politici care au dus la creșterea artificială a scorului PNL la locale. Plătește azi prețul lipsei de atitudine în ce privește calitatea liderilor județeni, faptul că s-a complăcut în ideea de a permite acestora să facă tot felul vechi de politică dâmbovițeană, plină de compromisuri apropiate de penal. Unii dintre primari au trecut în barca adversarilor pentru că aveau probleme cu justiția, ca în cazul primarului de la Iași, și s-ar putea invoca în apărarea domnului Orban faptul că nu a fost destul timp și că racolarea aceasta s-a făcut pe repede înainte. Dar despre ceilalți membri de partid cu apucături de baron local, ce argumente se pot aduce în apărarea domnului Orban? Ca șef de partid și luptător cu corupția ar fi trebuit să cearnă mai bine oamenii, pentru că acțiunile greșite ale acestora îl afectează în mod direct. PNL este acum așa cum l-a moșit Ludovic Orban cât i-a fost șef, un partid cu baroni tulburi de formulă veche împănat rar cu lideri tineri ținuți deocamdată pe tușă. Un partid în care cei tineri nu se prea văd iar ceilalți își dau în petic comițând abuzuri jalnice sau încercând să-și ascundă problemele cu iz penal. Dar, așa cum stau acum lucrurile, dacă ar fi mâine congres, Ludovic Orban ar fi ales președinte cu majoritate confortabilă…. Scandalul de la Apele Române de la Mureș a deschis abatajul în care presa, opinia publică și adversarii politici au săpat cu sârg. Ludovic Orban nu a reacționat, a trecut cu vederea abuzurile lui Ervin Molnar pentru că avea nevoie de loialitatea organizației pentru congres. La fel a procedat și în scandalul de la Iași, a mermelit chestiunea tot pentru că are nevoie de organizație în perspectiva congresului. A pus cenușă pe foc și deocamdată a minimizat pierderile în bătălia cu Cîțu, pentru că în pespectiva congresului va conta votul fiecărei organizații. Aceasta este tactica lui Ludovic Orban, să țină cu dinții de fiece șef de organizație județeană care îi poate aduce voturi, dar să nu o facă vizibil, ca să nu dea socoteală pentru atitudinea sa. Ludovic Orban va temporiza, va încerca să se mențină deasupra problemelor dar va încerca să mențină lucrurile sub control în organizații la fel ca până acum, cu aceiași oameni care îi sunt datori. Integral: https://spotmedia.ro
Baronii dinamitei în ariile naturale protejate. Cum ne aruncăm în aer viitorul Dezvăluirile privind implicarea unor firme din anturajul președintelui CJ Neamț, Ionel Arsene, în exploatările de granit din Munții Măcinului, în arii naturale protejate de interes comunitar, nu reprezintă o surpriză, ci o confirmare a faptului că, în spatele acestor proiecte extrem de distructive pentru mediu stau interesele speciale ale unor afaceriști controversați, aflați în legătură directă cu politicieni influenți la nivel local și/sau național. Acest lucru nu este posibil fără acoperirea și sprijinul primit din partea unor instituții publice, în special al agențiilor pentru protecția mediului județene. Răspunsul APM Tulcea, făcut public de „Libertatea”, e revoltător prin neadevărurile și contradicțiile flagrante pe care le conține. Practic, APM Tulcea recunoaște că exploatările anterioare s-au făcut ilegal (existând o decizie judecătorească definitivă care arată că s-a exploatat dincolo de limitele autorizate), invocă studii și rapoarte care constată afectarea habitatelor protejate, dar, în loc să ia măsuri pentru refacerea mediului și habitatelor, face apel la efectele distrugerilor pentru a justifica extinderea lor de către firma care a preluat afacerea! Am urmărit cazul carierei de granit din Munții Măcinului încă de anul trecut, avizarea și autorizarea ei fiind obiectul unei interpelări parlamentare, din luna iunie, la care am primit un răspuns în septembrie 2020, în care eram informat că procedurile de avizare sunt în derulare. Profitând de faptul că fostul ministrul al mediului, Costel Alexe, era preocupat mai mult cu tabla de pe casă și cu propria campanie electorală de la Iași, precum și de tumultul alegerilor locale și parlamentare, constat că, la mai puțin de o lună de la răspunsul pe care l-am primit, în octombrie 2020, proiectul a fost avizat, cu o viteză care ridică din start semne de întrebare, în condițiile în care studiile și studiile de mediu necesită cel puțin un ciclu natural de un an (sau chiar doi). …. O exploatare minieră de suprafață înseamnă explozii, poluare fonică și chimică (deversările accidentale de combustibili fiind cât se poate de frecvente), praf, trafic rutier greu, drumuri care fragmentează habitatele, schimbări de microclimă și de rețele hidrografice, afectarea ecosistemelor. … Pe de altă parte, faptul că într-o suprafață a unei arii naturale nu mai există specia/speciile prioritare pentru care s-a instituit regimul de protecție nu înseamnă că acolo se pot permite/autoriza activități distructive pentru mediu, ci reprezintă un semnal de alarmă pentru a implementa măsuri suplimentare de protecție și refacere a habitatului conservativ și de readucere a speciei/speciilor protejate la un nivel care să îi/le asigure conservarea! E dureroasă nonșalanța cu care APM Tulcea vorbește de continuarea exploatărilor miniere după instituirea regimului de situri Natura 2000 (mai exact după 2007), „cu respectarea măsurilor impuse prin autorizațiile de mediu pentru protecția biodiversității”. Asta chiar dacă, în același răspuns, și cu referire la aceeași carieră pentru care s-a emis un nou aviz e menționată o hotărâre judecătorească definitivă prin care se constată încălcarea măsurilor impuse pentru protecția biodiversității! ….. Și mai cinice sunt răspunsurile pe care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, respectiv APM Tulcea le-a transmis către „Libertatea”, după publicarea primei investigații. Zice ministerul că nu e vorba despre minerit și o „mină”, ci de o „exploatare de piatră (granit”). De parcă disputa terminologică ar fi problema, dar nici măcar în chestiunea asta nu au dreptate, pentru că și exploatările de suprafață (cariere) tot de Legea Minelor nr. 85/2003 sunt reglementate (la care, de altfel, face trimitere, inclusiv, APM Tulcea) și le sunt aplicabile aceleași legi și norme de protecția mediului. …. Produsul final al acestor concasoare aduse să macine cei mai bătrâni munți ai Europei e destinat construcției de drumuri, nu construirii ori ornamentării unor case. Și, cu excepția câtorva salarii mizere pentru maximum o mână de localnici, nu e niciun alt beneficiu pentru comunitățile locale. Dimpotrivă, doar pierderi. … Din păcate, situația din Munții Măcinului nu este una singulară, ci reprezintă o problemă sistemică, în care interesele speciale ale unor diferiți afaceriști cu conexiuni politice locale și naționale distrug ariile naturale protejate din România. Recent, am scris și am încercat să opresc Hotărârea de Guvern prin care, pe baza unei legi cu dedicație (Legea 158/2018), pe care am atacat-o la Curtea Constituțională (CCR), s-a hăcuit Parcul Național Munții Rodnei, într-o zonă care are este, la rândul ei, inclusă în rețeaua Natura 2000, având atât statut de sit de importanță comunitară, cât și de arie de protecție specială avifaunistică, pentru a permite extinderea unei cariere de marmură. Patron este un afacerist local extrem de controversat, Pavel Sângeorzan, care publica, pe Facebook, fotografii de la partide de vânătoare a caprelor negre, în care apare alături de președintele Consiliului Științific al Parcului Național Munții Rodnei, Ioan Păcurar – adică cel care i-a avizat extinderea carierei! Integral: https://www.libertatea.ro
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2021/04/biciclisti-trotinete-masca-foto-dumitru-angelescu-71.jpg?w=640&ssl=1)
De 1 Mai, vă pun o întrebare de 100 de euro în plus la salariu …. S-a văzut în ultimele decenii o uriașă diferență între gărgăunii din capetele specialiștilor (sau interesele lor) și realități. Un exemplu excelent ne este oferit de sociologul Ștefan Guga într-un studiu despre salariul minim. Întregul text, „Salariul minim și traiul decent. De la mituri la oportunități” e aici, e clar, ușor de citit. Cât de mult s-a urlat aiurea în toți anii ăștia! S-a urlat împotriva unor angajați foarte docili, cei mai cuminți din Europa: apocalipsa salariului minim! Și s-a urlat ,nene, s-a urlat de sus în jos, nu de jos în sus, de la angajatori, investitori, experți bine plătiți înspre angajați. Iar angajații, mai ales cei cu salariul minim, nu zic de obicei nici „pâs!”, nu au sindicate puternice, nu au voce. De câte ori a venit vorba despre o creștere la salariul minim, așa-numiți experți – de fapt ideologi și oameni de imagine pur și simplu – au venit cu niște frici mai mult superstițioase, frici inventate dintr-un interes simplu, dorința de a scoate profit exclusiv din mâna de lucru ieftină. Știți care e culmea? Aceiași experți, care urlau acum 10 ani că se va prăbuși România în haos dacă se crește salariul minim, sunt și acum experții numărul 1, presa îi promovează, ei fac recomandări de „politici publice”. Stăm puțin diferit față de povestea cu „Ionică și lupul”. La noi, sunt unii care ne tot mint că vine lupul și lupul săracul nu există, nu vine niciodată. Au spus „experții” respectivi zeci de prostii neverificate și dezmințite în ultimii zece ani. Exemple? Dacă mărim salariul minim se scumpesc toate și nu simți nimic la salariu. Sau: pierdem competitivitatea și ne pleacă investitorii. Sau: crește șomajul. Ștefan Guga analizează toate aceste locuri comune cât se poate de serios și ne arată în esență, de fapt le arată guvernanților și ideologilor zilei – care de altfel sunt toată ziua cu Europa în gură – că sunt panici false și că, mai mult, nemărind salairul minim de fapt suntem în plin contrasens cu direcția europeană. Din contractele individuale de muncă (CIM) cu normă întreagă în România 31,5% sunt pe salariul minim. Acum 10 ani erau 7,7%. Deci orice decizie legată de salariul minim afectează 1,75 milioane de oameni. Cum a ajuns așa important salariul minim? E singura pârghie de negociere rămasă. …. Urlătorii împotriva salariului minim spun că în țările nordice nu e salariu minim, deci, iată, se poate. Nu e salariu minim pentru că au negocieri colective serioase, arată Guga. Cu alte cuvinte, au salarii minime, cu alte denumiri și sunt mult mai mari decât salariile minime propriu-zis din alte părți ale Europei. Ștefan Guga spune că 2020 ar putea rămâne în istorie nu doar drept anul COVID-ului, ci, pentru Uniunea Europeană, anul în care a intrat în linie dreaptă directiva pentru calculul unui salariu minim pentru toată UE. Culmea e că recomandările dinspre Comisie pentru România cereau anii trecuți mai curând o stopare a creșterii salariului minim pentru creșterea „competitivității”. Această contradicție e specifică forurilor supranaționale, s-a mai văzut și în recomandările FMI, de altfel, unde ba înjurăm austeritatea, ba o impunem discret. Cert e că directiva pentru impunerea unui calcul unic al salariului minim e pe ultima sută de metri. Directiva asta ar influența direct 25 de milioane de lucrători din UE. Cum ar fi bine pentru România? Aici intervine diferența dintre salariul mediu și salariul median. Într-o țară cu multă lume plătită prost, salariul median (suma care împarte în două jumătăți lucrătorii, cei sub și cei peste prag) și salariul mediu (o medie a veniturilor adunate și împărțite la numărul de lucrători) pot induce în eroare pentru că sunt foarte diferite. Salariul median e mult mai mic decât cel mediu. Așa că dacă directiva europeană va impune 60% din salariul median, creșterea va fi de doar 8,3%. Raportarea la salariul mediu e mai bună: 50% din salariul mediu ar aduce o creștere de 105 euro (23,5%). De aceea spuneam, sau poate doar visam de 1 Mai, că o revendicare seacă și eficientă ar fi creșterea salariului minim cu 100 de euro. Ar anticipa directiva europeană. Și, așa cum am văzut în anii trecuți, nu ar veni nicio apocalipsă. Când acum un deceniu începea creșterea accelerată a salariului minim, experții ne asurzeau cu avertismentele de cataclism. Nu s-a întâmplat nimic, investițiile străine directe au crescut de la 3,5 la 5 md. euro (în 2019), inflația a crescut, dar s-a stabilizat (oricum motivele au fost la un moment dat creșterea prețului petrolului și altele, nu salariul minim). Integral: https://www.libertatea.ro
Economia zonei euro a suferit o recesiune dublă Economia zonei euro a intrat înapoi în recesiune, pe măsură ce impactul pandemiei de coronavirus continuă să afecteze activitatea economică, informează BBC. Țările din Europa s-au confruntat anul acesta cu o nouă creștere a cazurilor și reîntoarcerea restricțiilor anti-Covid. Economia zonei euro s-a contractat cu 0,6% în perioada ianuarie-martie 2021, înregistrând a doua scădere consecutivă – situație echivalentă cu intrarea în recesiune. Este al doilea episod de acest fel, denumit recesiune dublă (în formă de W), de la începutul pandemiei. Recesiunea dublă este recesiunea urmată de o scurtă perioadă de recuperare, urmată de o nouă recesiune. Cu toate acestea, printre economiile din zona euro care au raportat date până acum, modelul a fost repetat doar de Italia. Alte țări au raportat creșteri economice în ultimul sau penultimul trimestru. Economia Franței a crescut cu 0,4% în primul trimestru din 2021, după o scădere la finalul anului trecut. În același timp, situația în Germania a stat invers, țara înregistrând o creștere la final de 2020 și scăzând cu 1,7% în ianuarie-martie 2021. Integral: https://www.digi24.ro
Pe arătură Într-un interviu recent, Mircea Cărtărescu estima că în România acestui moment numărul celor care citesc „literatură serioasă” nu depășește cifra de cincizeci de mii. Raportat la o populație de șaisprezece milioane (cât cred eu că are acum România) este deprimant de puțin. Adică 0,31 la sută din populație. Cam tot pe acolo, 0,30 la sută din buget, a fost și suma repartizată ani la rând de guvernanți Ministerului Culturii. Ceea ce înseamnă că, oricât ar părea de odios, ne aflăm în fața unui raport corect între investiția statului și interesul cetățeanului. Dar acesta este un mod cinic de a vedea lucrurile. Suma infimă pe care am menționat-o era alocată și pe vremea când numărul cititorilor alcătuia, conform asociațiilor de editori, cam 3 la sută din populație. Concluzia ar fi că, în mod conștient, s-a urmărit decerebrarea electoratului în așa fel încât să devină o cocă docilă, credulă, manevrabilă, ușor de dus de nas. Rolul creierului a fost substituit, în cazul unei majorități covârșitoare a cetățenilor României, de mass-media. E ca și cum o întreagă populație nu și-ar mai întrebuința discernământul, ci ar apela la un dispozitiv de memorie externă de unde informațiile ar fi preluate aleatoriu. Așa s-a ajuns ca, nemestecate și aberante, cele mai deșuchiate presupuneri să fie considerate de milioane de oameni adevăruri de nezdruncinat. Nevroza indusă de pandemie constituie mediul ideal de propagare a ceea ce s-ar putea numi nebunia prostului. Expuși în exces la informațiile furnizate de maeștrii manipulărilor din media, segmente uriașe ale populației au luat-o, cum se spune, „pe arătură”. Care este temeiul comun al societății românești actuale? Nici unul. În loc de unitate și compromis, alergăm bezmetic spre divizare și ură. Dobândirea unor locuri de prim-plan de către formațiuni ce se intitulează „anti-sistem“ e o farsă macabră. Nu doar că nu sunt „anti-sistem“, ci, prin acțiunile lor, adâncesc tarele unui model învechit, putred, intolerant și corupt. Grav mai e, în România, că aceste zvârcoliri politico-sociale au loc pe fondul unei sărăcii galopante. Primul lucru la care renunță omul sărac e cartea. Avem, desigur, un număr impresionant de milionari, dar nouăzeci la sută din populație trăiește în zona gri spre negru. Singurul lux pe care și-l permit este televizorul – adică instrumentul de accelerate a îndobitocirii și manipulării. A, să nu uit: și telefonul mobil, accesoriul indispensabil prin care tâmpeniile sunt propagate cu viteza luminii. Nu e greu de anticipat, în aceste condiții, că în viitorul apropiat vor dobândi un rol din ce în ce mai important partidele cu agende de extrema stângă și de extrema dreaptă – nu contează care, pentru că oricum sunt interșanjabile….. Situația din ultimii treizeci de ani amintește de cea a Germaniei din perioada „republicii de la Weimar”. Condițiile istorice și sociale sunt diferite, dar manifestările seamănă izbitor. Între 1918, anul încetării Primului Război Mondial și al abdicării împăratului Wilhelm al II-lea, și 1933, venirea la putere a lui Hitler, a existat o perioadă de funcționare relativ democratică a țării. Puterea încă o dețineau forțe ce proveneau din vechea lume, îndeosebi aristocrația prusacă, dar forța contondentă a marginalilor se făcea simțită. Ca și în România acestui moment (dar tendința pare să fie mai largă, începând cu Statele Unite și continuând cu țări din Europa și Asia), forma de exprimare a nou-veniților pe scena politică era violența. Istoricii explică degradarea vieții publice prin faptul că, de pildă, căpeteniile naziste participaseră la Primul Război Mondial și nu s-au mai putut întoarce la un mod de viață normal. Mediul lor firesc de exprimare a devenit brutalitatea fizică, agresiunea și silnicia. La noi, vehemența protestelor e potențată și de absența unei minime culturi și educații a majorității celor care ies în stradă. Vocile rațiunii sunt copleșite de generalizarea mitocăniei și de ispita extremismului. Un anumit aer de ilegitimitate persistă în România și pentru că reformele au fost parțiale și măsurile de asanare a societății n-au depășit nivelul intențiilor. În lumea nouă, jocurile continuă să fie făcute de cei proveniți din lumea veche, a național-comunismului românesc. Inexistența unei legi de condamnare a comunismului nu e străină de întețirea extremismului de dreapta. Prin însuși faptul că, într-un mod tulbure, statul tolerează manifestările stângii impenitente, pasiunile dreptei radicale se simt îndreptățite să iasă la suprafață. O știm încă din secolul al XVIII-lea, de când Louis Sébastien Mercier a lansat formula „extremele se ating”. Uneori, e vorba de aceleași personaje care se „reinventează” cu o dezinvoltură care derutează și sperie. O dată în plus, se observă că extremismul e de o singură culoare, oricum s-ar exprima el. Partizanatul exacerbat furnizează însă etichetări care nu au nicio legătură cu adevărul și realitatea. Cazul lui Adolf Hitler e întru totul grăitor în acest sens. Orice manual și aproape orice tratat de istorie pe care-l veți deschide pornește de la axioma că marele călău a fost un politician de extrema dreaptă. În realitate, Hitler a fost un oportunist psihopat provenit dinspre stânga…..Atunci când se pune problema adoptării unor legi care să ajute la descurajarea fermă a revenirii la tragediile trecutului, se lucrează cu frâna de motor. Originea acestei situații trebuie căutată în anul 2012. Atunci, prin Victor Ponta și Crin Antonescu, s-a construit al doilea monstru ideologic post-revoluționar, Uniunea Social-Liberală (primul a fost cel condus, sub diverse denumiri, de Ion Iliescu – de la FDSN la PDSR și PSD). Deși USL-ul a dispărut, pulsațiile extremiste ale acelei alianțe care viza distrugerea statului de drept au generat cadrul ideologic în care continuăm să respirăm și azi. Din păcate, nu am detectat la forțele politice actuale care se pretind „pro-europene și responsabile“ vreo dorință de a renunța la moștenirea tradiției stângii leninist-staliniste. Ceea ce e extrem de grav: pe orice față ai întoarce-o, oricât ai ferchezui-o, ea tot spre totalitarism tinde. Integral: https://putereaacincea.ro
Jurassic Park la Zoo Focșani. Au jumulit o găină și susțin că e pui de T-Rex Escrocherie la Zoo Focșani, unde un pui fake de T-Rex este expus într-un țarc și vizitatorii curioși dau câte 70 de lei ca să-l vadă. Experții spun că e vorba de o găină jumulită, din rasa cu gâtul golaș, dar directorul de la Zoo spune că e absurd, pentru că puiul de T-Rex a fost cumpărat de la o fermă de dinozauri din China și are și certificat de dinzaur autentic. ”Nu eram nebuni să dăm 2 milioane de euro pe o găină jumulită. Face ouă exact ca dinozaurii, aleargă, mănâncă râme momentan, dar furnizorii ne-au spus că va ajunge la 8 metri înălțime și va mânca porci întregi”, spune directorul Zoo Focșani, care a și cerut bani suplimentari ca să cumpere hrană pentru T-Rex când va crește mai mare. Ferma din China se laudă că poate furniza și pui de velociraptor, dar aceștia seamănă suspect de mult cu o veveriță epilată. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua.
Recunosc că nu pot pricepe cum 1,75 milioane persoane au salariu minim.
Cînd eram in RO , cele mai mici salarii erau la necalificați și ucenici in formare.
In Italia , aceleași categorii au salariul minim. Cu diferența ca și vânzătoarea , angajatul callcenter tot se salariul ăla stau.
Dar ăștia ultimii ies repede din el . Fiind multe negocieri sindicate- asociația patronilor ( numita Confindustria)
In Italia , adevărata sărăcie salarială e la contractele partime.
Unde presiunea fiscală ridicata se traduce in bani putini în mână. Oricum dezindustrializarea e devastată. Șomajul era mare . Cu pandemia Covid a revenit la nivelul stratosferic a anului 2009. Adică în o lună sunt șomeri cît erau in tot anul 2007. Multiplicați pe 12 luni.
Efectele asupra persoanelor și a conturilor statului , evidente.
Buna dimineata!
Sunt platiti cu salariul minim pe cartea de munca. Restul banilor il primesc “in mana”, pentru ca patronul/angajatorul sa nu plateasca taxe mai mari.
“Vaccinare fără programare din 7 mai în toate centrele: cei peste 60 de ani la orice oră, ceilalți în intervalul 14-20. Persoanele cu programare au prioritate
Din 7 mai, vaccinarea se va face fără programare în toate centrele, pentru persoanele peste 60 de ani la orice oră, iar pentru celelalte în intervalul 14-20, a anunțat, marți, într-o conferință de presă, președintele Comitetului național pentru campania de vaccinare (CNCAV), Valeriu Gheorghiță. Acesta a precizat că persoanele care au programare vor avea prioritate la vaccinare în centre.
Persoanele de peste 60 de ani se vor putea prezenta direct la centre fără programare la orice oră din timpul programului, de la 8 la 20, iar persoanele din celelalte categorii de vârstă se pot prezenta fără programare în intervalul 14-20.
Valeriu Gheorghiță a subliniat că vaccinarea celor care se prezintă direct se va face în limita dozelor disponibile, dar că se vor putea elibera bonuri de ordine pentru ziua următoare….”
https://www.g4media.ro/vaccinare-fara-programare-din-7-mai-in-toate-centrele-cei-peste-60-de-ani-la-orice-ora-ceilalti-in-intervalul-14-20-persoanele-cu-programare-au-prioritate.html
Începe sa semene a normalitate … se descurca fiecare centru după capul portarului… fără platforma ! 🙂
https://ziare.com/stiri/bill-gates/bill-gates-divort-miliarde-euro-1676843
Fundația Bill & Melinda nu e afectata … continua sa mobilizeze donații publica și private pentru cumpărat vaccinuri și medicamente … spre sănătatea corporațiilor Pharma! 🙂