Revista Presei – 31 iulie. Zona crepusculara a spitalelor romanesti.
| 31/07/2020 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
Buna dimineata intr-o zi de vineri, 31 iulie! Este cod galben de caniculă și vineri, 31 iulie. Noaptea de vineri spre sâmbătă va fi și ea tropicală. De data aceasta, este vizat în principal sudul țării. ”În cursul zilei de vineri (31 iulie), în cea mai mare parte a Olteniei, Munteniei și Dobrogei va fi caniculă, iar temperaturile maxime vor fi de 35…37 de grade. Disconfortul termic va fi accentuat, indicele temperatură-umezeală (ITU) va depăși pragul critic de 80 de unități, iar noaptea de vineri spre sâmbătă (31 iulie/01 august) va fi tropicală, cu temperaturi care, în general, nu vor coborî sub 20 de grade”. Totodată, ANM a emis și o informare meteorologică de instabilitate atmosferică pentru toată țara. Aceasta este valabilă în perioada 31 iulie, ora 12:00 – 01 august, ora 02:00. ”În intervalul menționat în sud-vestul, sudul, estul țării și local în centru, instabilitate atmosferică ce se va manifesta prin intensificări de scurtă durată ale vântului, vijelii averse ce vor avea și caracter torențial, descărcări electrice și izolat grindină. Cantitățile de apă vor depăși 25 l/mp și pe suprafețe mici 40…50 l/mp” Valorile de temperatură prognozate pentru Bucureşti vor fi, în continuare, caniculare şi pot urca până la 38 de grade Celsius pe timpul zilelor, informează ANM. Conform prognozei de specialitate, în intervalul 30 iulie, ora 10:00 – 1 august, ora 2:00, disconfortul termic va fi accentuat, astfel încât indicele temperatură-umezeală (ITU) va depăşi pragul critic de 80 de unităţi. Cerul va deveni variabil şi, din a doua parte a zilei de vineri (31 iulie), va fi în creştere probabilitatea pentru intensificări ale vântului, vijelii, descărcări electrice şi averse.
Panica și apărarea de al doilea val …. Din cifrele existente rezultă că situația românilor tinde să fie mai serioasă decât a majorității națiunilor UE, România ocupând un precar loc 10 între țările Comunității. Care, tot mai alertate și ele, încep să difuzeze avertismente de călătorie. Așa a făcut, de pildă, spre supărarea premierului spaniol, Marea Britanie la adresa unor regiuni iberice. Germania i s-a alăturat Londrei, avertizând împotrivă călătoriilor turistice în trei provincii sau comunități autonome spaniole, în speță în Catalonia, Navarra și Aragon. Sunt justificate aceste avertismente? Sunt expresia fricii, rațional justificate, de un prezumtiv val doi? Sunt manifestări iraționale ale panicii punând iar stăpânire prin presă și rețele de socializare convenabil inflamate pe nu puțini, din pricina unei pandemii izbucnite în China, în noiembrie trecut, care a ajuns în Europa acum șase luni, a provocat un shutdown cu efecte economice devastatatoare și e departe de a fi fost definitiv îmblânzită și îngrădită? La o populație de peste patru ori mai mare decât a României, situația e serioasă și în Republica Federală. În Germania s-au înregistrat săptămâna trecută aproape patru mii de noi contaminări, cu o mie mai mult decât în săptămână precedentă….. În România nu e clar ce parte din dezastrul spre care se îndreaptă țara se datorează deciziei controversate a CCR de a invalida restricțiile impuse de guvern, precum și iresponsabilității PSD și a armatei de conspiraționiști ai socialdemocraților și ai propagandei autohtone, ruse și chineze. Care din motive politice, au ținut să pună cât mai multe bețe în roatele PNL. Cert e că o parte din vină trebuie atribuită unei prese, inlcusiv internaționale, prea puțin adecvate. Alta, exagerărilor unor autorități nepregătite și neconvingătoare în măsura în care oficalii de pretutindeni au tot interesul să întrețină panica spre a-și spori autoritatea și a evita criticile, precum și nonșalanței multor oameni agasați și extenuați psihic de măsurile de lockdown. De la prima ocazie, acești oameni s-au dezbărat cu furie și prostește de orice precauție. Această defulare, care are și o importantă componentă culturală, a atins în anumite zone meridionale și răsăritene ale Europei proporții mai mari decât în nordul net mai sec și mai distant al continentului. Dar ce-ar trebui ca să se frâneze alunecarea spre dezastru? Ce i-ar apăra pe români de-al doilea val? Ar fi nevoie de un nou lockdown? Continuă să răsune glasurile nu tocmai înțelepte ale celor care, în fața pericolului, se arată atât de panicați, încât minimalizează deopotrivă importanța (și inviolabilitatea constituțională) a drepturilor și libertăților civice, și exorbitantele costuri economico-medicale ale unui lockdown, crezând că viața (și sănătatea) ar fi, chipurile, valori absolute….. E sarcina oficialilor să învestească rapid și masiv în capacități medicale, mai ales acolo unde, prea anemice și puține fiind, s-a neglijat criminal extinderea lor. Și tot a guvernanților e misiunea de a convinge segmentele debusolate de propagandă ale națiunii să-și bage mințile în cap, să priceapă că măștile și distanțarea ajută realmente și să exercite presiuni întru ameliorarea comportamentului individual și colectiv, ajutându-i astfel și pe descreierați să se salveze. Integral: https://spotmedia.ro
Portret robot al coronascepticului Nu există un portret robot al coronascepticului. Unii sunt ne-educați, alții sunt experți. Unii sunt excluși social, alții sunt vedete. Unii nu au încredere în explicațiile oficiale… dar cine are? Să ridice mâna cine poate spune, cu sufletul deschis și mintea împăcată: „Eu am încredere în explicațiile oficiale”. Coronascepticismul este mânat de indignare, dar coloana sa vertebrală este romantismul științific: glorificarea cercetătorilor anti-sistem și a demascării puterii. Pe lângă coronascepticii naivi sau machiavelici, trebuie să îi recunoaștem pe cei ce insistă să gândească rebel. Altminteri vom rata nu doar dialogul factual, ci și dialogul politic necesar unui nou contract social. Proprietățile cognitive umane ne dau motorul psihologic, atacurile propagandistice ne dau motorul politic, dar care-i motorul sociologic? Coronascepticismul este susținut tocmai de valoarea pe care o dăm în societate individualizării, nonconformismului și geniului neînțeles. Coronascepticismul prosperă din bucuria gândirii critice, din plăcerea pură a filmelor polițiste cu indicii și vinovați, precum și din fascinația față de omul de știință excepțional și preferabil persecutat. Coronascepticii au re-descoperit faptul că știința este o construcție socială și nu cade din cer neprihănită, coerentă și neschimbătoare. De aici, o frenezie detectivistică a contestării estimărilor riscurilor COVID-19 și a vânării incoerențelor, văzute ca simptome de manipulare. Dacă abordarea științifică încearcă detectarea semnalului din spatele zgomotului, abordarea coronasceptică transformă zgomotul într-un psuedo-semnal, o poveste a conspirațiilor din umbră. Ingredientele principale ale acestei alchimii sunt:
- Acuzarea unei distorsionări grosolane și intenționate a fatalității noului coronavirus, actualmente estimată în România la 5,4% din cazurile confirmate (vezi intervențiile dr. Constantinescu, dr. Astărăstoaie, dr. Pop, dr. Beliș) (desigur, cu ignorarea oricărei discuții privind sursele de sub-estimare a fatalității);
- Contestarea persistentă a numărului de cazuri; testarea excesivă este portretizată ca sursa principală a creșterii infecțiilor, preluând retorica președintelui american Donald Trump și adaptând-o la suspiciunile românești (vezi și analiza de tip corelație = cauzalitate a dl. Munteanu);
- Interpretarea malițioasă a incoerențelor temporale ale politicilor publice: OMS și-a schimbat recomandările despre măști (errare humanum est, perseverare diabolicum); România a reacționat la pandemie înainte de a declara propria epidemie; pe logica „te-am prins cu mâța-n sac”, orice contradicție sau revenire devine culpabilă;
Cheia interpretării coronasceptice constă în refuzul opiniilor științifice dominante, preferând excepțiile eroice, experții care fac senzație. Astfel, platformele coronasceptice compun, ca un Frankenstein modern, o Creatură din povești și cifrese inspiră din știință, întorcând-o pe dos. Această Creatură coronasceptică se hrănește din incertitudinea pandemiei pentru a respira certitudinea unei conspirații a elitelor. Câteva proprietăți specifice ale virusului, pandemiei și practicii științifice reale creează crăpăturile în care se înfig argumentele negaționiste. Printre aceste specificități aș include:
- Variabilitatea mult mai mare a simptomelor COVID-19 față de alte infecții, cu riscuri care merg de la nimic la moarte, după cum observă Anthony Fauci; pentru copii și tineri statisticile spun că-i un fel de gripă sezonieră (dar în lipsa oricărei imunități), în timp ce pentru vârstnici este ruletă rusească;
- Întârzierea de câteva săptămâni dintre începutul creșterii infecțiilor și declanșarea morților și haosului, decalaj care invită tot felul de speculații despre cum virusul ăsta nu (mai) e mare lucru;
- Diferențele vizibile de gravitate ale pandemiei în spațiu și timp, care fac riscurile să fie imense undeva cândva, și neglijabile altundeva sau altcândva;
- Incertitudinile în cronologia pandemiei și imunitatea populațiilor: când a apărut primul caz? Câți au fost infectați?
- Incertitudinile persistente și greu de acceptat subiectiv privind numărul de cazuri, numărul de morți și ratele mortalității;
- Creșterea absurdă, pentru intuiția umană, a funcției exponențiale ce stă la baza proiecțiilor COVID-19, funcție despre care poate am învățat în clasa a X-a, dar pentru care tot legenda boabelor pe tabla de șah este mai educativă; Integral: https://www.contributors.ro
Pandemia la români: datoria supunerii Că Guvernul României acuză cetăţenii acestei ţări pentru eşecul propriilor sale politici destinate să limiteze efectele pandemiei nu este suprinzător: în definitiv, în România asumarea erorilor comise reprezintă un tip de conduită inimaginabilă şi inacceptabilă. Decalajul dintre România şi alte ţări central- europene în materie de siguranţă sanitară este, însă, cu mult prea dramatic pentru ca el să poată fi expediat prin declaraţiile oficialilor de la Bucureşti. Criza pe care statul român nu pare în măsură să o administreze altfel decât prin ameninţări şi noi interdicţii dezvăluie, dincolo de retorica propagandei, modul de a fi şi de acţiona al autorităţii în patria noastră. Statul român nu s-a întemeiat şi nu s-a revendicat de la o logică a contractului civic şi a consimţământului. Maniera sa de a se raporta la cei care îi erau supuşi pornea de la premiza fondatoare a supunerii: rezerva, îndoiala, critica erau tot atâtea chipuri ale nesupunerii. Timp de treizeci de ani, statul român a dus mai departe logica autocratică ce vine din propriul său trecut. Fesenismul a recuperat şi a transmis mai departe acest filon al despotismului : dialogul civic, comunicarea, încercarea de a explica sunt privite ca simple mofturi, ca instrumente irelevante în ordinea exercitării puterii. Pandemia a întărit acest instinct care nu a dispărut din genomul statului român. Privilegiile sunt, întotdeauna, ale celor care conduc şi ordonă. Vina este, inevitabil, a celor care sunt conduşi , a celor care trebuie mânaţi, de la spate, asemeni unei turme decebrate. Acolo unde alte state au preferat, istoric, să construiască încrederea, statul român a rămas fidel vocaţiei sale de a fi stăpânul de necontestat al pământului şi al sufletelor de pe întinsul său. Apărător al elitei care îl parazitează, statul român este nemilos şi indiferent cu cei care nu înseamnă nimic în ochii săi. Memoria traumei de la “ Colectiv” face parte din acest şir de neglijenţe criminale. Respectarea legii nu este, într-o democraţie constituţională, un act unilateral de abandonare al propriilor drepturi. Respectarea legii nu este, într-o democraţie constituţională, oarbă şi automată, ca într-o comunitate de sclavi…… Dincolo de criza sanitară, ceea ce trebuie să reafirmăm este necesitatea de a regândi, o dată pentru totdeauna, relaţia dintre stat şi cetăţeni. Libertatea trebuie să devină reperul în jurul căruia putem construi un viitor al demnităţii umane. Integral: https://www.contributors.ro
Naștere în pandemie. ”Am născut în garderoba spitalului, așteptând să-și pună medicii combinezoanele anti Covid” …. Totul a început în dimineața zilei de 1 Mai, când fetița a vrut să ne cunoască. Durerile au început pe la ora 4, însă erau niște dureri foarte ușoare, cum mai avusesem. Pe la ora 6 s-au intensificat și atunci am decis să ma îmbrac și să mergem la spital. În 20 de minute am ajuns, iar pe drum mi se rupsese și apa! Când am ajuns în sala de primiri urgențe, am simțit că îmi vine să împing. Atunci m-am panicat și i-am spus soțului că o să nasc! A rugat-o pe doamna de acolo să mă ducă în sala de nașteri, că o să nasc! Și de aici începe distracția! Doamna, foarte calmă, îi răspunde soțului: Stați liniștit, domnule, că acum o duce colegul! M-a pus pe un cărcucior și m-a dus fix lângă salonul de primiri urgente, unde m-a pus să stau la 3 metri de ei și să răspund la chestionare….Și, stai, că nu aveam testul pentru Covid…Iar eu împingeam pentru a doua oară! O imploram pe doamna care mă chestiona să mă ducă să nasc, pentru că efectiv simțeam că o să iasă bebe! Dar, se pare că vorbeam singură, doamna doctor nu ma trata ca pe o Urgență, ci ca pe un posibil caz de Covid! Așa ca eu o rugam să mă ducă să nasc, ea îmi spunea: Taci, nu mai tot zbiera, că nu naști!….. ”Doamnă, împing, înțelegeți!???”, i-am zis. Răspunsul ei a fost calm: ”Nu nașteți, stați să vină colegii!” Am ajuns în garderobă, unde am împins pentru ultima dată și am urlat ”Nascccc!” Și uite așa, acolo, jos în garderobă, se năștea pitica mea! Căpușorul l-am apucat eu cu mâinile mele, apoi au venit medicii care mai devreme fugeau de mine! Integral: https://www.totuldespremame.ro
Analiza unei clasări rușinoase. Cum s-a transformat un procuror DIICOT în avocatul Jandarmeriei în dosarul 10 August: Jandarmii au împiedicat protestatarii, al căror activism civic s-a manifestat preponderent prin violență, să greșească fundamental în demersul lor de ocupare a sediului Guvernului ….Soluția de clasare este nelegală, au explicat pentru G4Media.ro mai mulți specialiști în drept, iar procurorul a comis mai multe erori. Ordonanța, o pledoarie înverșunată în favoarea intevenției în forță a Jandarmeriei, trebuia infirmată de șeful ierarhic superior, în acest caz de șefa DIICOT, Georgiana Hossu. G4Media.ro a analizat cele 235 de pagini ale ordonanței de clasare, din care rezultă că procurorul DIICOT, care este șeful secției de combatare a Infracțiunilor de Terorism și Crimitalitate Organizată, s-a comportat ca un veritabil avocat al Jandarmeriei. Procurorul nu a administrat și pare că nici nu a căutat probe, nu aflăm din ordonanță pe ce dovezi și-a fundamentat convingerea că n-a existat niciun aranjament politic cu jandarmeria pentru evacuarea în forță a Pieței Victoriei. Cele 235 de pagini par mai degrabă o răfuială cu procurorul militar Bogdan Pârlog, dar și cu protestatarii din 10 august, pe care procurorul îi ceartă pe totul parcursul anchetei sale, acuzându-i între altele de ”spirit gregar”, ”nerafinat”. Ceea ce frapează orice specialist în drept penal din capul locului este faptul că procurul Doru Stoica se contrazice singur atunci când clasează acuzațiile pe numele șefilor jandarmeriei, dar își declină competența în cazul acuzațiilor de purtare abuzivă, abuz în serviciui și neglijență în serviciu aduse jandarmilor care au lovit protestatari pașnici în Piața Victoriei…. Procurorul citează cu mâna lui din Codul de procedură penală la pagina 234 din ordonanță: ”Avînd în vedere dispozițiile art. 56 alin.4 Cod de procedură penală, potrivit cu care: ”urmărirea penală în cazul infracțiunilor săvârșite de militari se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar” și apreciind asupra faptului că prorogarea de competență, după calitatea persoanei (…) nu a fost preluată corespunzător și nu e aplică în ipoteza reglementată de art.11 alin 3 din OUG nr.78/2016 din Codul Penal (…) dispun: declinarea competenței de efectuare a urmăriri penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de purtare abuzivă, abuz în serviciu și neglijență în serviciu cu ocazia mitingului organizat în zona Pieței Victoriei (…) în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare.”Același procuror DIICOT nu a mai ținut însă cont de Codul de Procedură Penală invocat mai sus când a clasat acuzațiile aduse șefilor jandarmeriei Laurențiu Cazan, Cristian Sindile și Gheorghe Cucoș. Și ei sunt militari și ar trebui anchetați de aceeași secție a parchetelor militare. De ce procurorul DIICOT a avut competență în clasarea acuzațiilor pe numele șefilor, dar pretinde că n-are competență să continue ancheta împotriva executanților? Este poate cea mai flagrantă eroare și o cauză clară de infirmare a ordonanței de clasare. Ori avea, ori nu avea competență pentru a soluționa acest dosar. Nu poti avea competență să clasezi pentru șefii Jandarmeriei, și să te speli pe mâini în cazul executanților invocând tocmai lipsa de competență în cauzele cu militari….. Procurorul nu-și bate capul cu prezența galeriilor de fotbal în piață, le evocă doar în treacăt, deși în presă au apărut informații că au fost dirijate de lideri PSD tocmai pentru a justifica intervenția în forță pentru evacuarea pieței. În schimb, procurorul alocă spații largi unor protestatari gen Mălin Bot sau Marian Ene, indicați în mod aiuritor drept principalii vinovați pentru violențe sau chiar responsabili pentru recurgerera la gaze lacrimogene. Or, nici Bot, nici Ene, oricât de mult s-au agitat în piață, n-au determinat intervenția în forță și nici nu reprezentau vreun mare pericol pentru Guvern…..Soluția de clasare pare mai degrabă o analiză filozofico – juridică a soluțiilor date de Secția Parchetelor Militare, o critică a procurorului Bogdan Pârlog și a protestatarilor adunați în Piața Victoriei la 10 august 2018. Procurorul scoate în evidență câteva declarații exaltate ale protestatarilor Mălin Bot și Marian Ene pentru a justifica ulterior toate acțiunile Jandarmeriei, deși cauza principală a violențelor trebuia căutată și investigată în cu totul altă parte: galeriile de fotbal. Integral: https://www.g4media.ro
10 august, dosarul „bine făcut” Ceea ce a revelat clasarea dosarului 10 august este faptul că în parchete, în speță în DIICOT, lucrează destul de multe personaje dubioase, adevărate vestigii alte totalitarismului. Pentru un președinte care a promis în campanie că va livra „România lucrului bine făcut”, clasarea parțială de către DIICOT a dosarului 10 august ar trebui să fie cel puțin stânjenitoare, pentru că ordonanța de clasare este semnată de un procuror- șef care a fost, potrivit presei, „pus cu mâna” de Klaus Iohannis, la propunerea ministrului justiției, Cătălin Predoiu, deși avertismente cu privire la doamna Hosu fuseseră destule: de la modul în care a condus ancheta în cazul Caracal, pe care era să-l rateze, până la vulnerabilitatea prezentată de soțul ei, un fost polițist trimis în judecată de DNA pentru mai multe infracțiuni, printre care trafic de influență și dare de mită. Domnii Iohannis și Predoiu nu manifestă însă nicio jenă: unul vrea să ne impresioneze cu fondurile europene pe care le-ar fi „obținut” pentru România, iar celălalt ne aruncă praf în ochi cu proiectul lui de lichidare a clanurilor interlope. Îi urăm succes, dar ne îndoim de reușită, din moment ce tot cu DIICOT trebuie să rezolve chestiunea, iar DIICOT a lăsat fenomenul să se dezvolte, după cum vedem cu toții, chiar dacă nu suntem specialiști în drept. Tăcerea celor doi vulpoi politici este ajutată din plin de dezinteresul televiziunilor, care, bine hrănite de zecile de milioane de euro alocate de guvern chipurile pentru campanii de informare anti-COVID, au îngropat subiectul. Doar organizațiile civice, aceleași din ianuarie 2017, au inițiat o campanie pentru anularea ordonanței de clasare. Putem fi încurajați de faptul că procuroul general, Gabriela Scutea, care poate invalida ordonanța, i-a primit pe delegații ONG-urilor și ar fi spus chiar că unele formulări din text sunt „discutabile”. Ne abținem însă de la orice concluzii până la decizia ei finală, suspectând că ordonanța DIICOT a fost dictată de o frăție la nivel înalt, bine disimulată și protejată politic, între unii procurori, șefi din Poliție și Jandarmerie și, probabil, personaje din serviciile secrete. Altfel nu se înțelege de ce nu a returnat DIICOT dosarul către Parchetul Militar, de unde l-a cerut insistent, după ce a constatat că acuzația privind o tentativă de lovitură de stat nu avea niciun temei, și nici de ce a trebuit să-i scoată de sub urmărire penală pe șefii Jandarmeriei, inclusiv pe colonelul Paraschiv, „omul în alb” (prieten cu familia Hosu), lăsând doar câțiva jandarmi mai zeloși să fie trimiși în judecată pentru abuz. Va rezista procurorul general Gabriela Scutea presiunilor cărora șefa DIICOT probabil nici nu a încercat să le reziste? Nu ne rămâne decât să sperăm, cu prudență, pentru că tot ceea ce a revelat clasarea dosarului 10 august este faptul că în parchete, în speță în DIICOT, lucrează destul de multe personaje dubioase, adevărate vestigii ale totalitarismului. Astfel, ordonanța de clasare redactată de procurorul Doru Stoica este un adevărat eseu literar de condamnare a protestatarilor pașnici și a procurorului militar Bogdan Pârlog, care a deschis dosarul și apoi a fost anchetat de Inspecția Judiciară, în scopul justificării violențelor din partea jandarmilor și a exonerării celor care au condus represiunea în stradă. Aflăm astfel că nu jandarmii sunt vinovați că l-au lovit cu sălbăticie pe Vlad Gheorghe, cel pe care o lume întreagă l-a văzut ridicând mâinile în fața forțelor de ordine, ci Vlad Gheorghe însuși pentru că… jandarmii erau atacați încontinuu, iar protestatarul a refuzat să iasă din piață. Procurorul Stoica consacră cazului Vlad Gheorghe 17 pagini de ficțiune (205-222) ilustrate cu capturi video întunecate, din care cu greu se poate înțelege ceva, dar pe care zelosul magistrat le tălmăcește astfel încât să scoată victima vinovată de agresiunea jandarmilor. Și tot sub pana procurorului Stoica, acest scriitor ratat, protestatarii se prezintă ca o „cultură iremediabil compromisă” care trebuie „întoarsă la stadiul de brazdă”. Integral: https://revista22.ro
Nu vă bateți joc de București și de alegerile generale! ….În principiu, ar fi trebuit să fie simplu. Obiectivul alegerilor – definit clar: dislocarea PSD din cât mai multe localități și consilii locale și județene în perspectiva obținerii unei majorități clare la alegerile generale și a formării unui guvern stabil non-PSD, ALDE, Pro România și eventual UDMR. Mijlocul principal, după eșecul legiferării alegerilor în două tururi de scrutin –, crearea unei alianțe la nivel central și de alianțe locale între PNL, USR-PLUS și PMP care să propună candidați comuni la alegerile uninominale (primării, consilii județene) și să încheie pacte de neagresiune la votul politic. Mijloacele tactice – negocierea unor compromisuri rezonabile în fiecare caz în parte. De exemplu, ar fi nerezonabil ca USR-PLUS să propună un contracandidat la Cluj și este nerezonabil ca PNL să vină cu un candidat compromis și controversat precum Chirica la Iași. Oricine se plasează în afara obiectivului compromisului rezonabil ar trebui să fie exclus de la negocieri. Pentru a maximiza voturile și pentru a-i scoate din casă pe cetățenii blazați, alegătorilor trebuie să li se ofere o perspectivă limpede privind mizele pentru administrația locală și centrală. Ce câștigă dacă merg la vot și aleg candidații alianței numite, din lipsa unui termen mai bun, „de dreapta”?…. USR-PLUS vine cu candidaturi neeligibile, iar PNL preferă să arunce principiile de integritate pe fereastră și să recupereze candidați în funcție ai PSD acolo unde nu face direct blat cu PSD. La Iași, e război fățiș. PNL a recuperat un fost pesedist, USR, un fost penelist, iar penelistul-șef, ucigașul limbii engleze, Costel Alexe, scrie editoriale anti-USR găzduite generos de website-ul Digi 24. La Ploiești este, de asemenea, conflict deschis, deși mai puțin mediatizat. La fel și la Constanța, oraș care ar putea, în sfârșit, să scape de blestemul roșu al rețelei Mazăre dacă PNL și USR ar reuși să se înțeleagă. Cea mai proastă situație este însă la București. Nu mai este clar că Bucureștiul și-a păstrat importanța simbolică în fixarea direcției în care se îndreaptă alegerile generale, dar riscul de a pierde Bucureștiul rămâne prea mare pentru ca vreun lider politic responsabil să și-l asume. Altfel spus, dacă alianța PNL-USR-PLUS pierde Bucureștiul, există șanse mari să piardă alegerile generale. Și totuși. Săptămâna aceasta este ultima în care se mai pot stabili candidaturi comune. Orban a anunțat deja că sâmbătă PNL își va nominaliza candidații. În pofida optimismului afișat de lideri, lucrurile sunt departe de amintitul compromis rezonabil. Avem patru partide și șase candidaturi. De un eventual acord cu PNL depinde împărțirea candidaturilor între USR și PLUS…. Dacă fiecare joacă strict pentru propriul partid și Băsescu candidează, atunci ar obține cel puțin 15%, dacă nu mai mult și va trage partidul după el, așa cum a făcut-o întotdeauna. Scad voturile împărțite de PNL și USR la Consiliul General. Nicușor Dan, favorit în acest moment în contextul apariției alianței Ponta-Negoiță, are șanse mari să piardă. USR păstrează șanse să câștige sectorul 1, iar la PNL, nefrecventabilul Dan Cristian Popescu susținut de Rareș Bogdan, are șanse să câștige sectorul 2. În rest, câștigă PSD. Altfel spus, un dezastru politic și administrativ. Consecința va fi că alegătorii vor rămâne cu convingerea că PNL și USR-PLUS, adică tot ceea ce ar trebui să constituie nucleul viitoarei majorități, sunt incapabile de cooperare și incapabile să câștige voturi. Și dacă nu au fost în stare să câștige Bucureștiul atunci când au avut șansa să o facă, nu li se poate încredința nici guvernarea țării. Și de ce? Pentru că grupuri de interese corupte îl vor pe Popescu la 2, iar doamna Ciceală ține morțiș să candideze la 3. Infantilismul stupid al USR-PLUS și jocurile îndoielnice și meschine ale PNL riscă să compromită niște alegeri care anul trecut păreau ca și câștigate. Integral: https://revista22.ro
Contaminări Iohannis s-a întors mulțumit de la Bruxelles: „M-am bătut pentru bani europeni, pentru restartarea României”. Iar România a primit 80 de mld euro în urma acestei bătălii în care Iohannis nu și-a cruțat fața: la unele confruntări n-a purtat mască deși recomandă insistent folosirea acesteia. Președintele a scăpat totuși cu fața curată: „acum avem bani pentru dezvoltare”. De fapt, nu-i avem. O să-i avem dacă depunem la timp proiecte serioase. CE îți dă bani dar nu ți-i bagă în traistă – cum crede Ciolacu: „acum aveți bani să dublați alocațiile și să măriți pensiile”. Așa o nerozie nici măcar Dăncilă n-ar fi spus. După mintea lui Ciolacu, președintele a venit cu valizele umplute cu euro. Așa știe el de la Vâlcov care umbla cu sacoșele pline cu bani prin cimitire. Firește și el a șters-o din țară înainte de a fi condamnat. Cam ăsta e nivelul politicii noastre: până la genunchiul broaștei. De la această înălțime amețitoare, Ciolacu, Tăriceanu, Vosganian și Ponta au descoperit leacul băbesc (la îndemâna oricui) pentru COVID: nu crede în cifre, nu crede în suferințele semenilor tăi și nici în moartea lor, nu purta mască și nu gândi nimic. Mănâncă, distrează-te, lovește. Gândesc alții pentru tine. S-a ajuns până acolo cu anularea rațiunii și abandonarea compasiunii încât atunci când prezentatoarea tv Andreea Esca a evocat suferințele cumplite îndurate de soțul ei, a fost acuzată că a primit bani pentru asta. Inuman. Curat murdar. Tot astfel Vela s-a trezit contrazicându-l pe Arafat care declarase că nu mai sunt paturi la ATI în capitală după avalanșa de contaminări. „Ba sînt, cine a zis ca nu sînt?” s-a mirat Vela. Kakaia daravela? Și cică nu s-au contrazis. Așa colaborează ei. Pandemia se simte bine însă după relaxare, după hore și după chefuri – și face zilnic peste o mie de victime. Iar câinii latră a pustiu: „e un bișon bine hrănit de Firea” a mârâit Negoiță despre viceprimarul Bădulescu, care a lătrat imediat la Negoiță: „este o potaie care a dat bac-ul la 30 de ani”. Mondo Cane. Maidanezi. Turbat la vremea lui, procurorul Negulescu Portocală a ajuns în sfârșit în arest preventiv – după ce a compromis multe dosare de corupție prin comportamentul său deviant. Provenit și el din arest preventiv, Vanghelie candidează „peste tot” și știe cum se fac partidele: „Maior a făcut ProRo iar Coldea a făcut USR” drept care „o să apară dovezi și poze legate de Ponta și de Barna”. Să fie primite. Ponta s-a și aliat cu Negoiță refăcând astfel grupul TSD care se distra cândva cu minore. Acum se distrează cu partide minore…..Violența a pătruns însă și la PNL: Brigitte (fosta soție a lui Ilie Năstase) actualmente Pastramă, pe care soțul ei tocmai a bătut-o făcând-o una cu numele, „s-a alăturat” (cu bătăuș cu tot) liberalilor din sectorul 2. Ce achiziție! Integral: https://revista22.ro
Suntem campioni în UE la categoria ”mame minore”. De ce nu avem un număr la fel de mare de tați condamnați la închisoare? România e campioană în UE la capitolul ”mame minore”, cu aproape 23% dintre mamele sub 18 ani înregistrate în statisticile oficiale, și, deși în Codul Penal sunt pedepsite infracțiuni precum agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor sau coruperea sexuală a minorilor, autoritățile române fac prea puțin pentru a-i pedepsi pe cei care lasă însărcinate copilele care fac copii. În fiecare an, constatăm cu stupoare că în România mii de fete devin mame prematur, dar nu facem aproape nimic pentru a stopa acest fenomen și, mai ales, pentru a sancționa comportamente stabilite de legiuitor ca fiind ilegale, nu doar imorale. ”Fenomenul mamelor minore s-a cronicizat în România de-a lungul anilor, cu consecințe care privesc atât siguranța și bunăstarea celor doi copii – mama adolescentă și nou-născutul – cât și societatea în ansamblul ei”, sublinia recent Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Organizației Salvați Copiii România. În urmă cu o lună, Parlamentul a modificat Codul Penal, înăsprind pedepsele pentru cei care comit infracțiuni sexuale față de un minor. Noua lege nu a putut fi promulgată, deci nu a intrat în vigoare, deoarece Guvernul Orban a contestat-o la CCR, dar chiar și actualul Cod Penal prevede condamnarea la închisoare a celor care întrețin raporturi sexuale cu un minor…. În 2017, din totalul de cazuri de act sexual cu un minor, pe rolul judecătoriilor, doar 42,17% cazuri au sfârșit prin condamnări definitive, conform datelor furnizate de Ministerul Justiției. Dintre acestea, 50% au reprezentat executare cu suspendare și doar 25,77% dintre cazuri s-au finalizat cu executare în detenție. Dintre persoanele condamnate la executare în detenție, aproximativ 78% au primit pedepse mai mici de cinci ani (datele complete AICI). Mai mult decât atât, o altă serie de date furnizate de Direcția de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției arată că, începând cu anul 2014, au existat peste 4.500 de cazuri în care persoane condamnate pentru fapte de natură sexuală asupra minorilor au primit decizia de a presta muncă în folosul comunității, cel mai adesea în școli, centre educaționale sau alte locuri unde puteau interacționa cu persoane vulnerabile”, a explicat deputatul independent Oana Bîzgan, inițiator al legii prin care se schimbă Codul Penal si care a expus astfel de situații în mai multe articole publicate pe site-ul său. Pe de altă parte, deputatul PNL Adriana Săftoiu, membru al Comisiei de anchetă pentru copii dispăruți, a făcut dezvăluiri de-a dreptul șocante pe Facebook. ”La cea de-a treia audiere, ONG-urile invitate la audieri au relatat că există DGASPC-uri (ne-au fost nominalizate judeţele în cauză) care furnizează ’marfă’ pentru reţelele de trafic de persoane, respectiv prostituţie şi/sau cerşetorie. Reţelele sunt aproape imposibil de destructurat, fiind o încrengătură între ’instanţe, poliţie, politicieni’, conform afirmațiilor de la audieri. Ne-au fost prezentate cazuri concrete, unde dosarele sunt fie dosite, fie clasate pe motiv că minora a consimțit sexul”, a scris pe Facebook Adriana Săftoiu. Integral: https://spotmedia.ro
Educația nu mai e nici măcar o temă de campanie Amatorismul, nepăsarea, incompetența, interesele strict electorale vor îngropa ce a mai rămas din ce nu a distrus corupția. Anul școlar 2020-2021 pare deja condamnat. A mai rămas o lună și jumătate până la începutul anului școlar 2020-2021, iar în România pandemia este în creștere. Fără să fii epidemiolog, văzând fie și numai scenele de pe litoralul românesc din ultimele zile, se poate lesne presupune că vor crește cifrele raportate zilnic. În aceste condiții, cum se pregătește școala să-și primească elevii la 14 septembrie? Planurile Ministerului nu par încă foarte clare. Evident, nu se poate pretinde cu bună credință existența de pe acum a unei strategii bătute în cuie, pentru simplul motiv că situația însăși este fluidă. Dar, pe de altă parte, tocmai incertitudinea viitorului apropiat ar trebui să determine autoritățile competente să elaboreze nu unul, ci mai multe planuri alternative de reluare a școlii. Or, deocamdată strategiile par a fi suspendate la nivelul unor discuții în conferințe online. În cadrul programului „România educată” a Administrației prezidențiale, World Vision a organizat pe 15 iulie o dezbatere online în jurul problemei învățământului rural. Egalitate de șanse, ameliorarea infrastructurii, prevenirea abandonului: sunt teme perene, dar care rămân la stadiul de dezbateri. Ministerul Educației, pe de altă parte, pare ușor depășit de obiectul activității lui. Pe 22 iulie, la examenul de definitivat, în loc să reducă timpul de așteptare în spații închise, organizatorii i-au lăsat pe candidați să aștepte două ore până la comunicarea subiectelor. Pentru examenul de titularizare programat pe 29 iulie, Ministerul a comunicat vineri, 24 iulie, că devansează cu o oră începerea examenului scris, prevăzut pentru ora 10. Motivele invocate sunt „meteorologice”. Ca și cum temperaturi de 32-35 de grade la sfârșitul lui iulie ar fi o mare surpriză în România, un caz de forță majoră cu neputință de prevăzut la data anunțului inițial al orei de începere. În interval de o săptămână, cu toate datele și calendarele pe masă, cu toată rutina unor examene anuale, autoritățile de resort nu au fost capabile să se organizeze de la bun început. Și nu criza sanitară e responsabilă, după cum se vede, ci revelații de tipul „iarna nu-i ca vara”, incongruențe organizatorice flagrante, incompetență, amatorism. La concursul din acest an sunt înscriși 29 de mii de candidați, pe un total de aproape 4000 de posturi, mai puține decât în anii precedenți și în condițiile unei crize cronice de cadre didactice calificate care devine cu atât mai evidentă în condițiile crizei sanitare. Ce încredere mai poți avea în capacitatea reală a ministerului și a guvernului, în ansamblul său, de a gestiona responsabil începutul anului școlar (pentru că există un grup interministerial constituit în acest scop), dacă acum, la sfârșitul lunii iulie, singurii care au venit în întâmpinarea autorităților cu propuneri concrete sunt reprezentanții Federației Asociațiilor de Părinți? Există cel puțin trei scenarii posibile de începere a anului școlar. Toate implică pregătiri intense care ar trebui să se producă acum, sub ochii noștri: reconfigurarea programei școlare în ipoteza reducerii numărului de ore predate față în față și, în paralel, instructaje destinate cadrelor didactice; reabilitarea și mărirea spațiilor de învățământ, în ipoteza micșorării numărului de elevi dintr-o clasă (în conformitate, de altfel, cu Legea Educației Naționale, care nu este, actualmente, respectată); instructajul profesorilor pentru învățământ digital, în scenariul unui val pandemic extrem de sever care ar face imposibilă revenirea elevilor în clase. În toate aceste scenarii, e vorba de un efort conjugat al ministerului și al altor instituții de resort, inclusiv administrațiile locale, care să se ocupe de formarea formatorilor, de dotarea școlilor cu instrumente indispensabile menținerii continuității pedagogice (în on-line) – tablete, conexiune internet – și/sau de amenajarea corespunzătoare a spațiilor de învățământ, mai cu seamă în zonele unde supraaglomerarea claselor ori absența unor condiții de igienă satisfăcătoare este notorie. Realitatea ne arată cu totul altceva: profesori, mai cu seamă în mediul rural, care nu au ei înșiși minime competențe digitale pentru desfășurarea cursurilor on-line, dacă va fi cazul; condiții mizerabile pentru educație în multe zone rurale; absența unor cursuri organizate de inspectorate, pentru eventuala reorganizare a programei, o reflecție publică, măcar, pe această temă, care să depășească stadiul unor declarații politice găunoase cu iz electoral. Integral: https://revista22.ro
Strănepotul lui Otto von Bismarck a investigat tăierile ilegale de păduri din România. Ancheta apare în filmul documentar LEMN. LEMN, documentarul semnat de Monica Lăzurean-Gorgan, Michaela Kirst și Ebba Sinzinger despre lemnul care dispare constant din păduri și despre oamenii care trăiesc din comerțul cu lemn, va avea premiera națională în cadrul celei de-a XIX-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (31 iulie – 9 august)….. Filmul urmărește investigațiile desfășurate în România, Peru, Rusia și China de Alexander Von Bismarck, stră-strănepot al cancelarului Bismarck și fost membru în Marina Americană, activist și șef al Environmental Investigation Agency din Washington DC, care reușește să urmărească, sub acoperire, mașinațiunile comerțului internațional cu lemn. Scopul lui principal este acela de a promova o schimbare în conștiința societății politice și civile, ajutând la crearea un nou cod de conduită pentru economia globală și consumatorii din lumea întreagă. LEMN vorbește despre corupție, politică și indiferența autorităților, dar și despre așa-zisele sisteme de control și felul în care aceste sisteme pot preveni situații în care interesele unor indivizi devin mai importante decât interesul comunității. România este una dintre țările cu cele mai mai rezerve forestiere. În ultimii 20 de ani, acestea au fost substanțial reduse, fără nicio reacție din partea autorităților. Țara noastră nu este, însă, un caz izolat. Regizoarea și producătoarea Monica Lăzurean-Gorgan a semnalat în urmă cu aproximativ șapte ani ONG-ului american Environmental Investigation Agency (EIA) problema tăierilor ilegale de lemn din România. Insistența ei l-a adus în România pe Alexander von Bismarck, directorul EIA. Monica a participat activ, timp de mai mulți ani, la documentarea activiștilor de mediu de la EIA în România, filmând alături de echipele din Austria și Germania. „Mi-am dorit să înțeleg și să documentez o muncă importantă, aceea a luptei împotriva tăierilor abuzive și ilegale de lemn. Numeroase afaceri locale legale au dat faliment în încercarea de a ține pasul cu companiile străine care au venit în România. O mulțime de activiști au tras semnale de alarmă asupra comerțului ilegal cu lemn.
Prin intermediul acestui proiect documentar, Alexander von Bismarck a venit prima dată în România și de atunci echipa lui luptă împotriva tăierilor abuzive sau ilegale de la noi din țară. După realizarea acestui film s-au schimbat multe lucruri. Integral: https://culturaladuba.ro
Institutul Balș testează acum și pepeni. În 24 h afli dacă e de Dăbuleni! În goana după fonduri, Institutul Matei Balş a găsit un nou filon de exploatat! Începând de azi, oricine îşi poate aduce pepenele la analize pentru a afla dacă acesta e sau nu un pepene adevărat de Dăbuleni. “De-a lungul timpului, foarte mulţi români ne-au sunat să întrebe dacă testăm pepeni. A trebuit să-i refuzăm pentru că singurul nostru aparat de testat pepeni, de provenienţă sovietică, era defect de mai bine de zeci de ani. Astăzi inaugurăm noul nostru pepenometru, cu sprijinul Uniunii Europene, prin Programul sectorial pentru controlul cucurbitaceelor”, spune dr. Jean Protopopeanu, cercetător la Institutul Matei Balş. “Sunt disponibile două feluri de teste: cel cu anticorpi olteneşti, care îţi arată dacă pepenele a fost vreodată la Dăbuleni, şi cel spectrografic, care analizează prezenţa izotopilor de dăbulenium în zeama pepenelui. Acesta din urmă e cel mai de încredere, pentru că îţi garantează că pepenele a crescut în solul din Dăbuleni”, explică Dimitrie Găurici, pepenar şef. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua all 🙂
“Dosarul 10 august: Huliganii din Piata Victoriei, judecati ca s-au batut cu jandarmii si au distrus cosurile de gunoi, au primit condamnari blande. Sentinta poate fi contestata
“Un numar de 12 persoane, acuzate de acte de huliganism, in timpul protestului Diasporei din 10 august 2018, au primit, vineri, 31 iulie, sentinte blande, cu suspendarea executarii pedepsei, de la magistratii Judecatoriei Sectorului 1. Decizia poate fi contestata cu apel.
Toti cei 12 inculpati au primit sentinte de pana la 3 ani de inchisoare. In cazul a 11 dintre acestia judecatorii executarea pedepsei a fost suspendata, iar o singura persoana trebuie sa execute pedeapsa in penitenciar- deoarece avea o sentinta veche.
Trei jandarmi vor primi daune morale cuprinse intre 1.000 de lei si 1.500 de lei, potrivit sentintei. Mai multi inculpati trebuie sa plateasca daune materiale de circa 5.000 de lei catre firma de salubrizare, dupa ce au distrus cosurile de gunoi si jardinierele din Piata Victoriei. Sentintele la finalul articolului….”
https://ziare.com/stiri/magistrati/dosarul-10-august-huliganii-din-piata-victoriei-au-primit-condamnari-blande-sentinta-poate-fi-contestata-1622610
“DOCUMENT: DNA a clasat acuzația de spălare de bani adusă lui Radu Budeanu pe motiv că fapta nu există. Acum 5 ani, procurorii l-au ridicat de pe aeroport și l-au plasat sub control judiciar pe cauțiune de 2 milioane de lei
Procurorul DNA Cosmin Iordache a clasat acuzația de spălare de bani adusă patronului de presă, Radu Budeanu, pe motiv că fapta nu există, potrivit unui răspuns al DNA la solicitarea G4media.ro. Budeanu controlează tabloidul Cancan și, la sfârșitul anului trecut, a cumpărat de la Adrian Sârbu mărcile Gândul și Prosport….”
https://www.g4media.ro/document-dna-a-clasat-acuzatia-de-spalare-de-bani-adusa-lui-radu-budeanu-pe-motiv-ca-fapta-nu-exista-acum-5-ani-procurorii-l-au-ridicat-de-pe-aeroport-si-l-au-plasat-sub-control-judiciar-pe-cautiun.html
„Pe măsură ce lucrurile au evoluat, USR a început să pună tot felul de condiții cu privire la candidați. Ei le numesc de integritate, eu le numesc de ipocrizie, pentru că nu poți în Parlamentul României, tu, USR, să votezi cu socrul lui Ponta pentru Curtea de Conturi, dar îmi ții mie prelegeri despre candidații pe care-i am la București sau în țară.
Ei bine, USR-PLUS s-a opus categoric participării PMP la această alianță din București, cu toate că PMP e partidul care a deschis discuțiile despre susținerea lui Nicușor Dan. Eugen Tomac îl cunoaște pe Nicușor Dan de 20 de ani. Nicușor a fost omul cu care, în toată această perioadă, Eugen Tomac a discutat cel mai mult.”
Mda… USR, l’enfant terrible al politicii românești, care suferă (e o constatare, nu o presupunere, fiindcă critici ca cele din articolul acesta tot apar și la alți comentatori, absolut frecventabili și lucizi) de prea românești păcate politice…
În privința PMP-ului, în afară de fraza de expediere a subiectului cu „Petrov, Petrov”, nimeni nu se înghesuie să spună, de pildă, că această Ioana Constantin este o persoană extrem de articulată și de convingătoare. De ce nu s-o fi înscris ea la USR? Sau la PNL? Serios, numai atât au de oferit contracandidații PSD-ului?
Nu iau în brațe PMP-ul unde, sincer să fiu, Mihai Neamțu îmi displace profund… cam de prin 2012… Dar nici nu pot, cu mâna pe inimă să înghit comunicate „orbanisto-barniste” (pritocite probabil de inenarabilul Rareș Bogdan…)
Cred că e ceva adevăr în afirmația „[cei de la USR] au o problemă de răfuială internă, pe care vor să o rezolve cu mâna celorlalte partide la București. Ei sabotează candidatura lui Nicușor Dan. Nu e neapărat o strategie, e destul de infantil, dar ei au rămas în logica asta a războiului cu Nicușor Dan.”
Știu că în rândul cititorilor Politeia sunt mulți cei care ar dori o altfel de politică și care speră (trecându-le cu vederea prea des, prea multe gafe) că cei de la USR ar putea să o facă. Eu vă îndemn doar la luciditate, nu trageți în pianist! 🙂
https://ziaristii.com/interviu-ioana-constantin-100-traian-basescu-intra-cursa-pentru-bucuresti-daca-negocierile-esueaza/
P.S. Candidatura lui Traian Băsescu la primăria Bucureștiului mi se pare o cacialma, dar nu despre asta e vorba, fiindcă politica se face și in a deceptive mood. E vorba despre încrederea că cei de dreapta, pe care îi susținem, sunt în stare să acționeze coerent, că au în vedere politici coerente, că înțeleg ceva din beneficiile apartenenței la UE și la NATO și acționează în consecință.
Eu nu [mai] cred, îmi pare rău. Cred că ne rămâne să contemplăm o Românie mai bună doar din perspectivă istorică, adică atunci când ne vom fi înălțat și noi la ceruri ca Theophyle…
Problems Neamtu e importanta, el Neamtu parea intelectual, acu deschide partie psd, sau nu? + Santaj base