Buna dimineata intr-o zi de luni, 18 mai! Luni 18 Mai 2020,valorile termice se vor situa în marea lor majoritate în jurul celor normale pentru a doua decadă a lunii mai, cu maxime în general între 19 şi 26 de grade. În jumătatea de sud a ţării gradul de instabilitate atmosferică va creşte treptat, dupăamiaza mai ales în zonele montane şi submontane, iar seara şi noaptea cu probabilitate mare şi în cele joase şi se va manifesta local prin înnorări accentuate, frecvente descărcări electrice, averse ce pot avea şi caracter torenţial şi intensificări de scurtă durată ale vântului; izolat vor fi posibile vijelii şi grindină. În restul timpului şi al teritoriului, cerul va fi parţial noros, ploi slabe se vor semnala pe spaţii mici, iar vântul va sufla slab și moderat. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 7 și 16 grade, mai scăzute în zonele depresionare din nord-vest şi centru. In Bucuresti, regimul termic va fi caracterizat de valori în jurul celor normale în această perioadă din an. Pe parcursul zilei cerul va fi parţial noros şi vor fi posibile ploi trecătoare. Începând de seara, probabilitatea pentru manifestări de instabilitate atmosferică (descărcări electrice, averse, intensificări de scurtă durată ale vântului) va fi în creştere. Temperatura maximă va fi de 25…26 de grade, iar cea minimă de 14..16 grade.
Pandemia, starea de urgenţă şi statul eşuat Bilanţul celor două luni de stare de urgenţă este bilanţul a treizeci de ani de postcomunism. În acest interval, statul român s-a înfăţişat cetăţenilor săi aşa cum este în realitate şi nici măcar fardurile fricii şi ale propagandei televizate nu au putut acoperi realitatea unui tablou ce nu are nimic dătător de optimism. Incapacitatea administrativă a statului român este dublată doar de aroganţa cu care încearcă să uzurpe, invocând siguranţa publică, cât mai mult din sfera de libertate individuală. Starea de urgenţă a expus metastaza care a făcut din statul român unul eşuat. De la nivelul central la cele locale, politica acestor treizeci de ani a incurajat dominaţia unei elite definite doar prin incompetenţă şi prin apetit cleptocratic. Starea de urgenţă nu a putut ascunde ceea ce este evident: sistemul de sănătate şi administraţia din România sunt incapabile să facă faţă unei crize de amploare. Izolarea, sechestrarea, suspendarea activităţilor nu au fost doar răspunsul, legitim, la o urgenţă, ci şi maniera în care dezastrul general a putut fi camuflat, sub semnul măsurilor excepţionale. Starea de urgenţă a probat, dacă mai era nevoie de o dovadă suplimentară, că principalul inamic al libertăţilor economice şi politice ale românilor este acest stat nereformat, ineficace şi înclinat spre arbitrar. Statul român nu a fost capabil, în acest interval, să ofere speranţă şi să facă să se nască solidaritate, preferând să se sprijine pe înfricoşarea amplificată de televiziuni. Empatia a părut, de cele mai multe ori, absentă, ca şi apelul la liberul-arbitru. A prevelat, prin intermediul unor Adrian Streinu-Cercel sau Raed Arafat, recursul la frică şi la coerciţie. Cât despre viziunea destinată să încurajeze repornirea economică, ea se reduce la declaraţii a căror generozitate ascunde doar lipsa autenticei planificări. Şi, ca de fiecare dată, vor exista promisiuni evocând refondarea de instituţii şi un nou început. Ca şi după “Colectiv”, politicienii români vor invoca suferinţa şi tragedia spre a se putea erija în mântuitori. Şi, ca şi de fiecare dată, acest stat care nu are altă menire decât de a oferi contracte lucrative celor ce fac parte din oligarhie va rămâne neschimbat, în pofida declaraţiilor nobile: nouă va fi doar ambiţia de a supraveghea, prin tactici de control, o populaţie de supuşi. Starea de urgenţă este o fotografie de grup a României. În ea se găsesc, unite, trecutul, prezentul şi viitorul. Imobilismul şi stagnarea sunt temeliile pe care acest stat s-a clădit şi ele sunt fundaţiile pe care se întemeiază raţiunea sa de a fi. Inept, imprevizibil şi ineficace, statul român rămâne consecvent misiunii sale originare: aceea de a apăra privilegiile. Integral: https://putereaacincea.ro
Ciprian Mihali: Statul de drept șvaițer Un stat de drept este funcțional dacă asigură aplicarea și respectarea legii încontinuu, și în spațiu și în timp. Ceea ce vedem că se întâmplă în România în aceste zile este incapacitatea de a asigura existența unui stat de drept, prin apariția găurilor, a zonelor de non-drept și în spațiu, dar și în timp: Herăstrău, Piața Victoriei, Țăndărei, Episcopia Tomisului, Vama Nădlac și exemplele pot continua, toate sunt locuri în care legea pur și simplu nu există și nu se aplică. Înăsprirea brutală a pedepselor în zonele cele mai lipsite de apărare ale societății (bătrânei ieșiți în stradă cu cinci minute mai devreme și amendați până la umilire) nu poate compensa inexistența legii în zone dintre cele mai diverse, unde statul e complet incapabil să-și facă respectată legea. Dar legea e discontinuă și în timp: am descoperit că e posibil ca vreme de trei zile legea să nu existe. Neliniștitoare este neputința guvernanților și legiuitorilor de a anticipa vidul legislativ, ignoranța lor în materie de producere și aplicare a legii. Exces legislativ + vid legislativ = haos. Un haos exploatat de cei care ignoră și sfidează statul de drept. Pandemia e o hârtie de turnesol dramatic de fidelă pentru imaginea unei societăți în care individul întreține un raport de exterioritate cu legea: astfel, legea nu e interiorizată ca fiind o normă de comportament astfel încât să ne fie mai bine tuturor, ci este percepută ca o amenințare de care încerc să scap ca să-mi fie bine mie însumi. Câtă vreme aceiași guvernanți se dovedesc neputincioși să facă și să aplice corect legea, se vor afla mereu unii care să-i creadă la fel de neputincioși și când vorbesc despre virus și definesc pericolele pandemiei. Mulți oameni, și cetățeni cinstiți, dar și indivizi prost informați și manipulați, nu au niciun fel de încredere în niște guvernanți care de multe ori nu au știut și nu au vrut să legifereze în numele unei dreptăți comune și al unui bine comun. Atunci când legea e făcută de unii pentru ei înșiși, ceilalți își vor face propria lege, în afara legii. E clar că adulții de azi din România nu vor mai învăța să respecte legea decât cel mult din frică de ea. Dar adulții de mâine, copiii de azi, pot fi educați încă în spiritul ideii că legea nu este o poartă pe un câmp prin care trec numai boii, ci că este un mod de a trăi unii cu alții, astfel încât să nu devenim lupi în haită unii contra altora. Sursa: https://www.facebook.com
OMS avertizează: Pulverizarea de soluții dezinfectante pe străzi împotriva coronavirusului este periculoasă și ineficientă Pulverizarea de soluţii dezinfectante pe străzi, aşa cum se procedează în unele ţări, nu permite eliminarea noului coronavirus şi poate crea un risc sanitar, a avertizat sâmbătă Organizaţia Mondială a Sănătăţii, transmit agențiile dpa şi AFP, preluate de Agerpres. „Pulverizarea (de soluții dezinfectante) în spaţiile exterioare, cum sunt străzile sau trotuarele, nu este recomandată pentru eliminarea virusului SARS-CoV-2 sau a altor agenţi patogeni, pentru că dezinfectantul este inactivat de murdărie”, explică OMS într-un document despre curăţarea şi dezinfectarea suprafeţelor ca răspuns la noul coronavirus. „Chiar şi în lipsa materiilor organice, este puţin probabil ca pulverizarea chimică să poată acoperi corect toate suprafeţele pentru o durată a timpului de contact suficientă pentru inactivarea agenţilor patogeni”, menționează OMS. „În plus, străzile şi trotuarele nu sunt considerate rezervoare de infectare cu COVID-19”, iar „pulverizarea de dezinfectanţi, chiar şi în exterior, poate fi periculoasă pentru sănătatea umană”, avertizează organizaţia. „Nu este în niciun caz recomandată pulverizarea de dezinfectanţi asupra persoanelor, acest lucru putând fi periculos fizic şi psihologic şi nereducând capacitatea unei persoane infectate de a propaga virusul prin picături sau contact”, insistă OMS, referindu-se cel mai probabil la tunelurile dezinfectante apărute în unele țări. În spaţiile interioare, OMS recomandă ca, în cazul în care trebuie aplicate substanţe dezinfectante, acest lucru să fie făcut cu o lavetă îmbibată cu soluţie. Dezinfectarea unor obiecte cum sunt toaletele, aparatele electronice sau mânerele este importantă pentru că, deşi nu au existat până acum cazuri certe în care persoane să fi contractat virusul prin atingerea unei suprafeţe, transmiterea sa pe această cale nu poate fi nici exclusă, având în vedere comportamentul altor coronavirusuri cunoscute. Integral: https://www.digi24.ro
Nicusor Dan o ia la rost pe Gabriela Firea: Sunt luni de zile de cand vorbim de testarea bucurestenilor, dar nu am testat nici soferii de autobuz Candidatul USR – Plus si PNL la Primaria Capitalei, Nicusor Dan, afirma ca sunt luni de zile de cand se tot vorbeste despre testarea in masa a bucurestenilor, pentru COVID-19, dar ca pana acum nici macar un sofer de autobuz nu a fost testat. Nicusor Dan mai crede ca Primaria Bucuresti nu se afla intr-o retea a marilor primarii din lume unde sunt propuse mai multe masuri pe diferite teme. “Venim cu un plan de masuri cu ce trebuie sa faca primaria in perioada urmatoare. Trebuie sa felicitam romanii, aparatul medical si pe cei care au sprijinit aparatul medical. A fost un efort al societatii care merita felicitat. Trebuie sa reluam activitatea economica si sa pastram regulile. Vrem o primarie care face sau o primarie care vorbeste? pentru ca sunt luni de zile de cand vorbim de testarea bucurestenilor, dar nu am testat nici soferii de autobuz”, a declarat Nicusor Dan, duminica, intr-o conferinta de presa. Candidatul comun al USR – Plus si PNL la Primaria Capitalei a spus ca zilnic dispar zeci de hectare de spatiu verde si ca “nici in ziua de azi nu au incetat toaletarile de copaci care distrug in fiecare an mii de copaci”. Dan a mai subliniat ca Primaria Capitalei nu face parte dintr-o retea alaturi de marile primarii ale lumii, asta desi aici traiesc peste 100.000 de IT-isti. “Vrem o primarie care lupta pentru sanatatea bucurestenilor sau care actioneaza impotrava sanatatii bucuresenilor. Pentru ca ce altceva inseamna in perioada de criza sanitara oamenii sunt izolati in case, sa pui dezbatere publica pe PUZ Sector 1, PUZ Sector 2, PUZ Sector 5 in care dispar zeci de hectare de spatiu verde. Nici macar in ziua de azi nu au incetat toaletarile de copaci care distrug in fiecare an mii de copaci din Bucuresti si nici pana in ziua de azi nu reusim sa spalam in mod eficient strazile din Bucuresti care sunt o sursa de praf. Daca avem un oras cu 100.00 de IT-isti, vrem o primarie care sa implementeze metode IT sau vrem o primarie de secol 19 cum, din pacate, este primaria de azi. Pentru ca nu avem platforme IT pe domenii cum sunt Sanatatea sau Cultura sau Economia din Bucuresti. Vrem o primarie care este legata de marile orase ale lumii si este corelata de masurile pe care acestea le iau sau o primarie care traieste in lumea ei si face lucruri dupa cum i se pare? Pentru ca exista o retea a marilor primarii din lume din care Bucurestiul nu face parte si multe din madurile pe care le propunem azi vin reflectia pe care aceste primarii, impreuna cu specialistii din lume au facut-o pe acest fenoment si pe care le-au implementat in orase”, a declarat Nicusor Dan. Nicusor Dan mai spune ca isi doreste o Primarie care sa ia decizii in baza unor date si nu “dupa ureche”. Integral: https://ziare.com
Războiul declarațiilor în BOR, după ce ÎPS Teodosie a împărtășit copii cu aceeași linguriță: Fiecare ierarh are autonomie. Biserica nu este instituție de alimentație publică/ BOR: Ostentanția nu onorează pe nimeni Arhiepiscopia Tomisului transmite că ”fiecare ierarh are autonomie” după ce presa a semnalat că ÎPS Teodosie a împărtășit mai mulți copii cu aceeași linguriță, la slujba organizată sâmbătă, iar BOR a reacționat dur spunând că ”ostentanția cu care s-a procedat nu onorează pe nimeni”. Arhiepiscopia Tomisului a transmis, printr-un comunicat de presă, că actul de împărtășire nu este ilegal pentru că nu există nicio lege sau canon care să interzică împărtășania. Totodată,reprezentanții Arhiepiscopiei au mai transmis că fiecare ierarh are autonomie, iar Biserica nu este unitate de alimentație publică, iar împărtășania nu este ”mâncare și băutură firească”: ”1. Actul de împărtășire a pruncilor nu este ilegal pentru că IPS Teodosie nu a încălcat nici o lege sau canon bisericesc, care ar interzice actualmente împărtășania….3. Discuția asupra linguriței a pornit eronat în spațiul public, întrucât Biserica nu este unitate de alimentație publică, ci instituție de cult. Împărtășania nu este mâncare și băutură firească (adică aliment pentru trup) ci este hrana cea mai sfântă pentru viața veșnică, Hristos prezent real, întrând în alcătuirea făpturii noastre, prin care ne îndumnezeim. Prin urmare, este o delimitare categorică între Hristos-Dumnezeu și alimentele firești, iar împărtășania și dăruirea ei credincioșilor este atributul exclusiv al Bisericii”, se arată în comunicatul transmis de Arhiepiscopia Tomisului, după ce purtătorul de cuvânt al BOR a criticat dur gestul ÎPS Teodosie. La solicitarea News.ro, Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR, a transmis: „Îndrumările bisericeşti ale Patriarhiei Române pentru perioada în care ne aflăm sunt clare, amănunţite şi publice. Fireşte că nu este vorba despre vreun pericol legat de împărtăşirea în sine, dar ostentaţia cu care înţeleg ca s-a procedat, după ce s-au făcut publice aceste îndrumări, nu onorează pe nimeni”. Integral: https://www.g4media.ro
Arhiepiscopul Calinic: Datoria tuturor este de a respecta regulile şi de a contribui la sănătatea omenirii. Distanțarea fizică este obligatorie. Nu am auzit până acum să fi murit cineva din lipsă de pupat sau îmbrăţişat Într-un mesaj postat pe contul de Facebook al Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, arhiepiscopul Calinic precizează că trecerea de la starea de urgenţă la starea de alertă reprezintă o relaxare, dar necesită şi o atenţie sporită, deoarece virusul nu a fost anihilat. „Prudenţa se impune cu toată atenţia şi responsabilitatea, înmulţind timpul pentru rugăciune, ca Domnul Dumnezeu să ne apere şi să ne vindece de toate bolile şi suferinţele. Totodată, să ne îndreptăm viaţa de fiecare zi şi să punem început bun comportării noastre, în familie şi în societate. Şi aşa, cu grijă mare, putem păşi din starea de urgenţă spre starea de alertă. Şi să nu uităm, dacă, Doamne fereşte, se vor constata creşteri virusale, Preşedintele Klaus Iohannis a asigurat că nu va ezita să decreteze din nou, stare de urgenţă, nu ca ameninţare, ci din necesitate medicală, pentru sănătatea românilor! Să nu uităm, că nu glumeşte! Aşadar, datoria noastră de bază este să ne găsim menirea pentru a contribui la o operă grandioasă, «sănătatea mondială a omenirii secolului XXI, fără nici o discriminare»”, se arată în mesaj. Arhiepiscopul Calinic subliniază că trebuie să fie respectate toate recomandările transmise de Sfântul Sinod, precum şi hotărârile Guvernului României şi ale ministerelor de resort. „Distanţarea fizică (socială), absolut obligatorie! Iisus Hristos, după Învierea Sa dintre cei morţi, atunci când femeile năvăleau spre El, le-a oprit, spunând: Noli me tangere!, adică, nu mă atingeţi. Şi pe atunci nu era virusul Covid 19! Acum, cu atât mai mult se impune îmbrăţişarea de la distanţă, sărutatul şi salutul tot de la distanţă, vizitele de orice fel, tot de la distanţă. E tare bună distanţa! Câte păcate şi câte virusuri şi tot felul de microbi sunt evitaţi prin această comportare igienică. Se spune că un pupat epidermic transmite 220 de microbi! Nu ştiu cine a numărat! Aşa că, adio, pupat! Nu am auzit până acum să fi murit cineva din lipsă de pupat sau îmbrăţişat. Să ne facem obiceiul de a ne saluta ca asiaticii și mai ales asemenea celor din Extremul Orient! Semn de bună vedere, la întâlnire respectând distanța de cel puțin doi metri, cu o plecare a capului și unirea mâinilor, ca în rugăciune!”, recomandă înaltul ierarh…. El atrage atenţia şi asupra pericolului pe care îl reprezintă, în actualul context, ştirile false sau neverificate. „O veste oarecare, a o trânti pe piaţă, sub nasul mulţimii, fără acest control de rutină, înseamnă a accepta să fim în stare de alertă şi să menţinem o spaimă, care de la frică, duce uşor-uşor, la o depresie patologică. Am întâlnit oameni serioşi, care-şi menţin cumpătul şi înţelepciunea, care ignoră cu osârdie orice încercare de ducere în eroare. O mare parte, mai comodă şi mai flecară fiind, iau ca bună orice veste plimbăreaţă, prin plină piaţă. O disciplinare pe traseul acesta mediatic se impune de urgenţă şi trebuie să fim mereu în alertă, pentru a nu lua ca adevărate veştile şi poveştile lansate la derută”, se mai arată în mesajul arhiepiscopului Calinic. Integral: https://www.g4media.ro
Costul pandemiei de coronavirus în economie ar putea atinge 8.800 de miliarde de dolari Pandemia de coronavirus s-ar putea traduce în costuri cuprinse între 5.800 și 8.800 de miliarde de dolari pentru economia globală, potrivit Băncii Asiatice pentru Dezvoltare (ADB), informează BBC. Această estimare este aproape dublă față de cea emisă luna trecută și reprezintă 6.4%-9.7% din producția economică mondială. Prognoza vine într-o perioadă în care epidemia de COVID-19 continuă să paralizeze activitatea economică pe întreg globul. “Această nouă analiză prezintă o imagine mai clară a potențialului impact economic uriaș cauzat de de COVID-19”, a declarat Yasuyuki Sawada, economistul-șef ADB. “Totodată, subliniază rolul important pe care politicile de intervenție îl pot avea în a diminua daunele aduse economiilor”, a adăugat acesta. Integral: https://www.digi24.ro
Perspectivă: De ce e înșelătoare formula “școală online”? O discuție despre scop și mijloace “Locul învățării este mintea”, nu școala fizică și nici canalul online, arată un expert al Institutului de Educație din cadrul University College London, într-un articol publicat pe blogul acestui for. Specialistul Farid Panjwani atrage atenția asupra riscului de a confunda forma cu fondul în învățământ, din cauza valului de schimbare produs de noile tehnologii, mai ales acum, în contextul mutării școlii în mediul online. Potrivit autorului, “pe măsură ce ecranele intră în competiție directă cu învățarea față în față (și preluând locul acesteia în momentul actual) putem fi siguri că elevii vor fi expuși unui volum și mai mare de informații, în anii ce vor urma. Este acesta un lucru bun? Nu neapărat. Dacă nu știm să înotăm, săritul într-un bazin mai mare ar putea face mai mult rău. Dacă nu recunoaștem că învățătura pretinde mult mai multe decât niște programe software și aparatură, resurse și know-how tehnic, suntem în pericol să confundăm procesul și substanța”. Important, spune el, este ca participanții la procesul de învățare să înțeleagă faptul că locul învățării este mintea, nu “online”. Expertul arată că acest acces mai liber la informație înseamnă că relația profesor-elev-conținut va înclina mai mult spre axa elev-conținut, ceea ce schimbă substanțial relația între profesori și elevi, iar profesorul va avea un rol mult mai puternic și mai necesar de facilitator al asimilării informației. Panjwani arată că, în școli, mulți copii discută deja ce înseamnă “știri false”, dar discuția trebuie să fie mult mai critică, copilul nu trebuie să primească informație și definiții, ci să judece el însuși diferențe între informație-cunoaștere, între diversele interese etc.. La istorie, elevul nu trebuie să învețe doar despre “fapte”, ci să pună întrebări despre surse, să înțeleagă rolul interpretării unor relatări etc.. Pe de altă parte, potrivit autorului, acest acces sporit la informație înseamnă și că școala poate fi calibrată mai mult în conformitate cu interesele individuale ale elevilor, ceea ce afectează practicile educaționale despre care se spune că încurajează obediența, lipsa de spirit critic și conformitatea. Integral: https://www.edupedu.ro
Visul lui Vasile, visul meu. Cum să vindecăm cea mai mare rană a României Acum câțiva ani, francezii – cine alții?! – inventaseră un cuvânt care să desemneze un nou tip de discriminare: povrofobia făcea referire la ansamblul ideilor preconcepute pe care le avem față de cineva sărac. Spre exemplu, o formă a povrofobiei în România e să-i consideri otova pe toți oamenii săraci asistați social. Care eventual beau alocațiile copiilor și votează cu PSD-ul. Vă sună cunoscut? Am urmărit aseară reportajul Andreei Brașovean, la Digi24, despre copiii lăsați în urmă de „școala online”. Cifrele sunt seci: 250.000 de copii n-au acces la tehnologie ca să facă școală la distanță. Realitatea e și mai dramatică: chiar și cei care au acces la tehnologie au făcut „școala online” în dorul lelii, după cum s-a priceput fiecare profesor în parte. Realitatea e că „școala online” sună bine în teorie, poate spre încântarea mamelor corporatiste, dar în realitate a funcționat doar ca un surogat. Estimăm grosier, fără a avea cifrele exacte, căci nimeni nu le are, că, în perioada pandemiei, câteva sute de mii de copii din această țară pur și simplu au rămas în urmă. Mă uit însă pe cifrele pe care le-a făcut publice învățătorul Vasile Brașovanu: în 2011, începeau școala 218.000 de elevi; în 2019, la Evaluarea Națională, erau înscriși 155.000. Prin urmare, unde au dispărut, în condiții de „pace”, circa 65.000 de copii? Au plecat din țară, au rămas repetenți, au ajuns în clasa a opta și nu s-au mai înscris la examenul final? Sau pur și simplu au abandonat școala? Sau, ca să fim cinstiți cu noi înșine, școala i-a abandonat pe acești copii? Acești copii abandonați de azi sunt asistații social de mâine, pe care noi, cei norocoși, ne vom exersa din plin povrofobia. Un copil născut într-un sat din Vaslui e teoretic cetățean la fel de european precum un copil născut la Paris sau la Berlin. În realitate, un copil născut într-un sat din Vaslui – adică din cea mai săracă regiune din Uniunea Europeană – n-are aproape nicio șansă în viață. El e discriminat încă de la naștere, și nu doar în comparație cu copilul din Paris sau din Berlin, ci în comparație cu copilul din București, Cluj sau Brașov, care are șanse mult mai mari să ajungă la școală. În România, o treime dintre copii trăiesc la limita sărăciei, 100.000 de copii merg flămânzi la culcare și zeci de mii de copii au ghinionul să ajungă într-una dintre cele 1000 de școli cu toaleta în fundul curții….. „No child left behind”, era titlul unei legi aprobate în 2002 în Congresul america. Noi nu știu ce mai așteptăm. Trebuie să ne hotărâm odată pentru totdeauna ce vrem: sclavi cu drept de vot sau oameni eliberați prin educație? E bine să scriem cu lasere pe cer, dar și mai bine ar fi să construim 1000 de școli noi, amplasate prioritar în zonele sărace, unde copiii să vină ușor și cu plăcere la cursuri, unde să mănânce, unde să facă sport și unde să descopere alături de profesorii lor minunile tehnologiei. Vi se pare un cost prea mare? În condițiile în care printr-un singur contract public se câștigă zeci de milioane de euro care ajung în buzunare politice, argumentul că nu sunt bani pentru educație nu stă în picioare. Citiți ultimul paragraf de aici ca să vedeți cum se câștigă 23 de milioane de euro dintr-un foc. Integral: https://republica.ro
Daniel P. Funeriu: Proliferarea implicării necontrolate a ONGurilor în școli e pe cale să devină una dintre marile probleme ale sistemului de învățământ. Această situație trebuie urgent stopată. Aștept o revoltă a profesorilor serioși și a părinților responsabili. Cum funcționează jmekeria prin care escroci incapabili cu aere de educatori ai nației își burdușesc conturile pe spinarea elevilor, mulți dintre ei sărmani? Pasul 1) ONGul cu nume generos sau ”Coaliția lui pește prăjit”, în realitate o coaliție a rataților hămesiți după bani, ia un proiect gras, din fonduri europene cu o tematică vagă și grup țintă elevi de care ți se rupe inima. Gen: ”educație pentru o viață mai fericită pentru elevii cu părinți plecați în străinătate”… Proiectul e luat, de obicei, pe linie de partid sau pile din autoritatea centrală; Pasul 2) Cu proiectul în mână ONGul lui pește prăjit merge în școli și spune ”bună ziua, avem acest proiect de la minister, trebuie să ne dați acces la elevi să facem activitățile X, Y, Z, la profesori ca să le facem formările A, B, C și în schimb câțiva profesori pe care îi indicați vor lua niște bani din proiect. Se semnează un protocol. Pasul 3) Se fac niște abureli de mântuială, cu efect zero, eventual cu sucuri și sandwich-uri pentru copii, un concurs acolo la care toți copiii sunt câștigători și declarați inteligenți, se fac câteva poze, se postează pe facebook unde se iau 2 like-uri, se dau diplome, se fac statistici cu numărul de elevi și profesori participanți, se fac rapoarte, se fac plăți către proiect, se umplu conturile, se raportează absorbția banului european, se cumpără mașini scumpe și vacanțe în Malta și Barcelona. Consecința este că, încetul cu încetul, școala își pierde din menirea sa principală: să îi aducă pe copii la școală unde să învețe carte. Toate resursele de timp sunt pierdute cu demersuri ”moderne de pedagogie”, în realitate niște abureli gen ”dezvoltare personală” pentru ratați, în loc să fie folosite pentru lucruri serioase. Așa cum spuneam: aceste practici trebuie urgent oprite. Toate proiectele din fonduri europene trebuie luate la pieptănat, aburelile oprite și banii redirecționați către chestii serioase: optimizarea predării lucrurilor fundamentale: scris, citit, socotit, mate, fizică, chimie, istorie, geografie, sport, arte, științe naturale și altele. Disiparea resurselor umane și financiare trebuie stopată, la fel ca experimentele unor ratați pe copiii voștri. PS: da, sunt ONGuri care fac treabă serioasă, sunt ușor de identificat, de obicei nu sunt milogi cu Porsche Cayenne la scară. PPS: nu vă lăsați seduși de abureli cu ”defrișarea materiei ca să facă copiii temele fericiți”, ”psihopupul dezvoltării emoționale”, și altele asemenea. Esența este calitatea muncii la clasă a profesorului și disciplina acestuia precum și perseverența, munca, seriozitatea elevilor și părinților, toate, evident, legate și cu modul în care sunt tratați copiii acasă: să fie bine îngrijiți și corect hrăniți. Restul e periferic. Sursa: https://www.facebook.com
Invăţământul românesc trebuie să fie un furnizor pentru creşterea PIB-ului. Angajabilitatea trebuie să fie scopul de bază al învăţământului, şcolile nu trebuie să producă pe stoc. Programele trebuie concepute în acord cu necesităţile României Statisticile arată faptul că ţările cu PIB-ul mare au un învăţământ performant. Ṭări ca Finlanda, Singapore, Coreea de Sud sunt recunoscute pentru sistemul de învăţământ ultra performant care le-a adus un nivel ridicat al PIB-ului. Spiru Haret, în calitate de ministru al învăţământului, afirma: „Cum arată şcoala, aşa va arăta şi viitorul ţării”, iar Carol I, când se făceau guvernele, îi solicita primului ministru desemnat să-l numească la învăţământ pe Spiru Haret, căci acolo este viitorul ţării. O ţară ajunge acolo unde o duce şcoala, ceea ce înseamnă că şcoala este locomotiva care generează progresul unei naţiuni. Americanii, în 1957, când Uniunea Sovietică a lansat primul satelit artificial, Sputnik, realizând faptul că au rămas în urmă, au declanşat acţiuni în şcoli, insistând pe necesitatea îmbunătăţirii învăţământului…. De când cu succesul major înregistrat în antreprenoriat de Bill Gates şi Steve Jobs, ambii abandonând facultăţile (atenţie, Harvard-ul, nu Universitatea din Cogealac), s-a lansat conceptul de “unschooling”, interpretat în sensul că şcoala ar fi o piedică în calea realizării profesionale. Cei doi, Bill Gates şi Steve Jobs, sunt în mod sigur, excepţii de succes. Şi la noi se promovează stilul „unschooling”, aducându-se în prim plan persoane “de succes”, dar care doar au cochetat cu şcoala. Fondatorii Cisco, Google, Hewlett-Packard şi Yahoo sunt absolvenţi de Stanford, numită în media Americană Universitatea Silicon Valley. Din păcate, învăţământul românesc trece printr-o perioadă grea, de tangaj major, îndeosebi după upercutul administrat de evaluarea PISA (locul 47 din 79 de ţări), care a stricat setările matusalemice din concepţia noastră conform căreia avem o şcoală performantă. Testele PISA – instrument folosit de OECD- sunt concepute pentru a măsura modul cum se aplica în activitatea cotidiană cunoştinţele dobândite în şcoală. Evident că în persistentul stil dâmboviţean, aceste teste au fost ironizată în unele medii de dezbatere sau prezentate ca desuete. S-a acreditat ideea că, problemele din aceste teste nu au corespondent în realitate. Iată o problemă dintr-un test PISA: ce este mai eficient să cumperi: o pizza de 30 de cm cu 30 de euro, sau o pizza de 40 de cm cu 40 de euro (ambele pizza au aceiaşi compoziţie şi aceiaşi grosime). Ne place să ne lăudăm cu olimpicii nostri (pe care îi şi eroizăm frecvent, punând un mare accent pe excelenţă) şi să facem jubilaţie în jurul liceelor de “pole position” (multe dintre acestea fiind doar loc de epatare a hainelor de firmă, a telefoanelor sau a maşinilor de ultimă generaţie), dar ignorăm faptul că avem un procent semnificativ de analfabeţi funcţionali. Oricât ne-am lăuda cu olimpicii noştri, cu succesele la diferitele concursuri internaţionale, există ceva ce ne dă de gol şi ne aduce cu picioarele pe pământ: nivelul scăzut al PIB-ului. Întreb: Ce înseamnă învăţământ performant? Să ai un procent mare de olimpici sau să livrezi economiei specialişti, producători de PIB? Cu succesele olimpicilor încercăm să machiem precaritatea învăţământului românesc, în care şcolile joacă în alt film, devenind veritabile „fabrici de examene”. Trecem cu vederea faptul că peste un million de copii au crescut fără părinţi după 1990, aceştia fiind plecaţi la muncă peste hotare, iar pregătirea lor şcolară şi educaţională s-a făcut deficitar. Şi toate acestea se întâmpla sub „îndrumarea” atentă a Ministerului Învăţământului-parohul învăţământului românesc, implicat în reforme continue şi încadrat în funcţiile din vârf de persoane cu Alma Mater dubios, dar fiecare susţinuţi de proxeneţii lor politici. Rotaţia pinguinică a şefilor învăţământului, de multe ori formată din nimicologi, ultratitraţi cu titluri de doctori, a creat un exces de suficienţă în abordarea problemelor şcolii româneşti. La această stare de lucruri a contribuit întreaga clasă politică care a trolat sistemul de învăţământ prin amatorism, prin programe şcolare făcute ca la slote machine sau prin reforme care sar ca boabele de floricele, la microunde….. Acum ceva timp, ministrul învăţământului, el insuşi profesor de matematică, a comis un viol priapic asupra matematicii, când a dovedit că nu stăpâneşte teoria bazelor de numeraţie, materie de clasa a cincea. Nici limba română nu i-a scăpat acestuia, „îngenunchend-o”. Şcoala românească, care merge pe contrasensul evoluţiilor din economie, inundă sistematic piaţa muncii cu absolvenţi nepregătiţi care nu corespund cu aşteptările angajatorilor. Avem ceea ce se numeşte defazare de paradigmă dintre şcoală şi economie. Mişculaţiile din sistemul de învăţământ românesc, depăşind cu mult Urzeala tronurilor, şi vasalitatea unsuroasă faţă de şefi a generat o stare de incertitudine şi anxietate în întreaga activitate didactică. Astfel, instituţia de îndrumare a viitorului adult, colmatată în neputinţă de altfel, a devenit un autentic malaxor de cheltuit bani. Ea nu mai este preocupată de performanţa elevilor, fiind fără doar şi poate, corigentul României, un atlet desăvârşit al eşecului postdecembrist….. Profesorii, „fabricanţii de oameni” cum îi numea Petre Ţuţea, trebuie să fie iniţiatorii procesului de adaptare a programelor şcolare la necesităţile economiei. Legea Americană „No Child Left Behind“ din 2002, prevede faptul că elevii trebuie să atingă anumite standarde pentru ca şcolile să beneficieze de finanţări de la stat. E nevoie mai mult ca oricând ca şcoala românească să înceteze să mai fie o vulnerabilitate pentru întreaga societate şi să fie recalibrată în acord cu cerinţele economiei. Se pot prelua modele de invăţământ eficient din alte ţări (miracolul educaţional sud-coreean, singaporez, finlandez), dar condiţia este ca cei care merg în aşa-zisele documentări, ţinuţi în avioane şi hoteluri pe bani publici, să nu le turistifice excesiv, iar când vin în ţară să fie în măsură să justifice deplasarea din punct de vedere al know-how-lui. Aici apare o problemă majoră: teama de a propune ceva nou care vine în contradicţie cu învechitele metode, este de fapt teama de a-şi pierde funcţiile apărate cu atâta ferocitate! Şcoala trebuie abordată ca proiect de ţară în scopul alinierii atuurilor şi vocaţiilor elevilor, cu nevoile economiei. Integral: https://www.zf.ro
Responsabilitatea libertății A trecut, și Slavă Domnului că a trecut fără incidente majore, ceea ce numeam, metaforic, în comentariul publicat ieri, “prima zi de libertate”. Nu au fost luate cu asalt magazinele, cei mai mulți dintre semenii noștri au purtat măști, au respectat ceea ce se numește, cu un monstru lingvistic, ‘’distanța socială’’ și, desigur, legea. Dacă îi punem la o parte pe iresponsabilii lesne bănuibili că au tulburări de natură psihiatrică sau măcar frustrări ce țin de nerealizarea personală sau de andropauză, care s-au adunat ieri în Piața Victoriei, în frunte cu aventurierul politic Bogdan Stanoevici și cu brigandul de sorginte pesedistă Adrian Severin, iresponsabili susținuți de Evenimentul zilei ,bucuros că poate vorbi despre nu știu ce proteste antiguvernamentale la care visează jurnaliștii, ca și sponsorii lui politici, dar și de cei grupați în jurul mizerului Sputnik, observăm că oamenii nu au profitat, sau nu au profitat cu incidente majore, de mult invocatul vid legislativ, de relativa incapacitate a autorităților de a lua măsuri de coerciție. Pentru acest vid se fac vinovați și guvernanții, și Opoziția, și CCR, și Avocatul pretins al Poporului. Au contat, probabil, în menținerea calmului, avertismentele, digitația, altminteri pusă la zid de ciutacii din presă, a președintelui Iohannis care a afirmat că, dacă lucrurile vor scăpa de sub control, nu va ezita să reinstituie starea de urgență, dar, mai mult, veștile medicale îngrijorătoare. Cele ce i-au confirmat pe medicii care ne-au avertizat nu doar că nu a trecut primejdia, ci și că nu a trecut nici măcar vârful pandemiei. Putem însă oare să spunem că lucrurile ar fi mers ca unse, ca pe roate ? Nu, nici vorbă. Nu au mers astfel nici în timpul stării de urgență, atunci când au ieșit la iveală toate hibele Statului roman. Când am văzut decontul reformelor începute, mimate, avortate, abandonate în vremea celor 30 de ani de la Revoluție. În domenii care fac obiectul activităților și intereselor mele- școala și teatrul- ele mi s-au părut mai mult decât evidente. Strigătoare la cer de-a dreptul. Așa că s-a recurs în ambele domenii la improvizații, la cârpeli, la ceea ce numim, delicat, ‘’soluții de avarie ‘’. S-au formulat noian de propuneri referitoare la felul în care ar trebui să stea lucurile de acum încolo. Adică după momentul revenirii la normalitate. O parte dintre aceste propuneri sunt visătoare sau romantice. Ca să nu spun chiar nerealiste. Dar sunt multe ce merită să fie luate în seamă, discutate, analizate. De oameni de meserie, de oameni care se pricep. Și nu de cei care, de pildă, pretind că ar fi familiari ai teatrului, care iau în derâdere comicăriile involuntare, dar și incalificabile, ale actualului ministru al Culturii, dl. Bogdan Gheorghiu, însă vorbesc despre piesa IaNke, TaNke și Cadîr. Ori care vor reformarea învățământului fără să aibă habar despre ceea ce înseamnă, cum se spunea pe vremea studenției mele, ‘’documentele care stabilesc conținutul învățământului’’. Ori o tot țin langa cu rolul tămăduitor al Bisericii. Nu au mers lucrurile așa cum ar fi trebuit să meargă nici în cele câteva ore ce au marcat trecerea de la starea de urgență la starea de alertă. ….Miniștrii noștri stau prea mult prin studiourile de televiziune, ne tot notifică faptul că gândesc. Ar fi mult mai bune dacă ar alege să apară public doar când gândirea s-a metamorfozat în ceva concret. Ezitările, improvizațiile, deciziile luate pe genunchi sau la botul calului dezorientează populația Îi dau senzația de inprovizație și de neîncredere. Integral: http://www.contributors.ro
Laserul de la Măgurele, lăsat în ofsaid de partenerii din Cehia și Ungaria care au depus la Comisia Europeană cerere să formeze Consorțiu de Infrastructură de Cercetare. Dragoș Ciuparu, secretar de stat: Mă aștept ca la CE acest proiect să fie respins, contravine flagrant deciziei din 2012 a executivului european Laserul de la Măgurele a fost lăsat în ofsaid de partenerii din Ungaria și Cehia, alături de care în 2012 a primit finanțare din partea Comisiei Europene pentru a demara proiectul paneuropean de cercetare Extreme Light Infrastructure (ELI). Cele două state au decis să depună la Bruxelles, fără România, proiectul formării unui Consorțiu European de Infrastructură de Cercetare (ERIC). Obiectivul ELI ERIC este organizarea “în comun a programului științific și să înceapă să coordoneze operațiunile tehnice”. De ce nu se află ELI-NP – pilonul din România – alături de Cehia și Ungaria? Secretarul de stat pentru Cercetare, Dragoș Ciuparu, a declarat pentru Edupedu.ro că este surprins de faptul că “ELI Delivery Consortium nu a contactat partea română pentru discuții în vederea constituirii ERIC”. “Mă aștept ca la Comisia Europeană acest proiect de ERIC să fie respins, întrucât contravine flagrant deciziei de aprobare a proiectelor ELI. Pentru că aceasta decizie [din 2012 prin care executivul european a aprobat construirea celor 3 facilități de cercetare ELI – N.Red.] spune că toți cei 3 pillars [pilonii din România, Cehia și Ungaria care formează proiectul paneuropean de cercetare ELI], la sfârșitul fazei de construcție a infrastructurii, trebui să constituie un European Research Infrastructure Consortium, adică un ERIC. Ori doar 2 dintre aceste pillars nu pot constitui ERIC-ul fără cel de-al treilea”, a afirmat Ciuparu, pentru Edupedu.ro. Cehia și Ungaria au depus la Comisia Europeană propunerea oficială ca proiectul de cercetare paneuropeană Extreme Light Infrastructure (ELI) să treacă în faza următoare ridicării construcțiilor din cele două țări, astfel încât să constituie un Consorțiu European de Infrastructură de Cercetare (ERIC). Integral: https://www.g4media.ro
Casele din jurul bisericilor vor fi demolate, să aibă loc enoriașii la slujbă afară Nu se mai satură! Pentru că legea nu le permite să înghesuie credincioșii, cum făceau de obicei, preoții au cerut demolarea caselor in jurul bisericilor, să fie mai mult loc. Proprietarii vor fi despăgubiți cu sume modice, pentru că biserica nu prea are bani, spune Patriarhul. ”E firesc ca proprietarii să accepte mai puțini bani, ca să ajute și ei cum pot biserica. Dar, ca să aibă și ei un avantaj, vor fi primii la împărtășanie cu lingurița de unică folosință”, spune părintele Onufrie Rîuleț. Din păcate noile ordonanțe din starea de alertă ne obligă să facem toți niște sacrificii. De exemplu, pe Calea Victoriei, ca să aibă lumea loc într-o biserică, vor fi demolate Institutul de Istoria Artei și Muzeul George Enescu….Pentru că spațiul din jurul Catedalei Neamului e insuficient pentru 100.000 de români la 2 metri distanță unul de altul, vor fi demolate și 3 blocuri de pe Calea 13 Septembrie, iar proprietarii apartamentelor vor primi la schimb chilii la mânăstiri și o sticlă de vin de împărtășanie. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Like this:
Like Loading...
]
Buna ziua.
Astia asteapta si valul 2…. eu cred ca sunt credibili
https://edition.cnn.com/2020/05/16/asia/zhong-nanshan-coronavirus-intl-hnk/index.html?utm_term=1589713272829aa10287aa591&utm_source=Coronavirus+Update+-+May+17%2C+2020&utm_medium=email&utm_campaign=207556_1589713272833&bt_ee=Xz8Sb6ZD7tIfZcBq%2FAA6KbcIGQX9WWXU3xpWu2myfCIqfOzWdwswS2SK5EntfrlY&bt_ts=1589713272833
Buna dimineata!
Pacat ca nu v-a retinut atentia nici un articol din Revista de astazi. 🙁
Ba da. Cum am zis, citesc atent; selectia dumneavoastra este mereu excelenta; doar incerc sa adaug la ea.
🙂
Oficial: Terasele se vor deschide de la 1 iunie, iar plajele și restaurantele de la 15 iunie dacă pandemia nu va reizbucni
https://www.g4media.ro/oficial-terasele-se-vor-deschide-de-la-1-iunie-iar-plajele-si-restaurantele-de-la-15-iunie-daca-pandemia-nu-va-reizbucni.html
Buna seara!
Ce aveti domnilor bucuresteni cu biata primarita?
Refuzati binele pe care vrea sa v-il faca!
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/gabriela-firea-renunta-la-testarea-anti-covid-in-scoli-acest-proiect-a-fost-blocat-doar-pentru-ca-l-am-propus-eu-1309114