BRIC, BRICS (4) – Rusia (partea a doua)
| 11/04/2012 | Autor theophyle Categorii: Economie |
Populatia Federatiei Ruse. Din etnia rusă include cam 80 % din populatie; 73% din populatie trăieste în mediul urban, în timp ce 27% în cel rural. Populatia din Rusia este de 141.927.297 dupa recensământul din 1 ianuarie 2010. În 2008, populatia a scăzut cu 121.400 de persoane, sau cu -0.085% (în 2007 – cu 212.000, sau 0,15%, iar în 2006 – cu 532.600 de persoane, sau 0,37%). În 2008, migratia a continuat să crească cu un ritm de 2,7% cu 281,615 emigranti care soseau în Federatia Rusă, din care 95% au venit din tările CSI, marea majoritate fiind rusi sau vorbitori de limbă rusă.
Numărul de emigranti din Rusia a scăzut cu 16% la 39.508, din care 66% s-au dus în alte state CSI. Există, de asemenea o valoare estimată de 10 milioane de imigranti ilegali din statele ex-sovietice în Rusia. Aproximativ 116 milioane rusi etnici trăiesc în Rusia si aproximativ 20 de milioane mai locuiesc si în alte foste republici ale Uniunii Sovietice, cea mai mare parte în Ucraina si Kazahstan. Numărul de decese în cursul anului 2008 a fost cu 363.500 mai mare decât numărul de nasteri. Acest număr este în scădere de la 477.700 în 2007, si 687.100 în 2006. Potrivit datelor publicate de Directia de Statistică a statului federal rus, rata mortalitătii în Rusia a scăzut cu 4% în 2007, fată de 2006, ajungând la aproximativ 2 milioane de decese, în timp ce rata natalitătii a crescut cu 8,3% de la an la an la o valoare estimată de 1.6 milioane de nou-născuti. Ministerul rus al Sănătătii si Afacerilor Sociale prezice că până în 2011, rata de deces va fi egală cu rata natalitătii ca urmare a cresterii fertilitătii si scăderea mortalitătii. Parerea mea – slabe sperante!
Prietenia fatisa intre Uniunea Europeana si Federatia Rusa sunt elementele unei coexistente necesare intre un urias, care are nevoie urgenta de tehnologie Europeana si care poate plati cu materii prime necesare Europei in special energie si o Uniune de state care are nevoie de piete de desfacere. Exista o mare problema, problema pe care ambele parti nu doresc sa le discute si nici macar nu doresc sa fie amintite de altii. Folosindu-ma de o metafora pot sustine ca “acei copii nascuti din parinti batrani pot iesi cate odata idioti”. Ambii parteneri ai “coexistentei pasnice” traiesc cu o bomba care va exploda foarte curand, poate intr-o generatie, poate in doua. Bomba se numeste imbatranirea ireversibila a populatiei. Daca in Europa imbatranirea este eleganta, lenta si comoda, in Rusia ea imbraca cele mai mizerablie forme ale conditiei umane: alcoolism, tuberculoza si SIDA. Daca in Europa occidentala durata medie a vietii este de peste 78 de ani (in Romania cam 73), barbatii rusi traiesc in medie 59.3 ani si femeile 73.
Rusia si Uniunea Europeana. Pentru a intelege necesitatea unei colaborari intre UE si Rusia ar trebui analizate intersele strategice ale ambelor in punctele de interfata comune. Asadar UE si Rusia au puncte de interfata in trei regiuni diferite. Pentru a nu ingreuna analiza am scos din ecuatie zonele de conflict in fostele republici sovietice care pot fi socotite interese mai mult sau mai putin legitime ale Federatiei Ruse.
Zonele in care interesele UE si ale Rusiei se intalnesc intr-o situatie de divergenta sau convergenta se refera numai la cazurile in care am considera ca NATO nu mai reprezinta si interese americane pure, spre exemplu situatia din Georgia, vazuta diferit de americani si de europeni sau de bazele americane (nu NATO) din zona fost-sovietica si caile de acces spre teatre de lupta din Afganistan.
In tabela (T1) am reprezentat cele trei zone de interese care UE si Rusia se intersecteaza – Balcanii de Vest, Europa de Est care nu este membra UE/NATO si Asia Centrala. Am ajuns la concluzia ca exista o convergenta de interese in doua cazuri si exista interese divergente in alte trei cazuri. Bineinteles ca acomodarea cu aceste divergente este una de ordin politic fara a analiza aspectele militare probabile.
Pentru a intelege felul in care este vazuta Rusia de populatia Uniunii Europene, aduc cifrele unui sondaj care face parte dint-o lucrare care am mai mentionat-o in articolele publicate anterior, elaborata de think-tankul ECFR (The European Council on Foreign Relations) . Pentru a nu pierde ceva din cele scrise in aceasta lucrare redau integral citatul respectiv, inclusiv tabela (T2), care insotea sondajul respectiv.
Since the financial crisis, European leaders seem to have become less wedded to traditional geopolitical alliances (such as that with the US) or enmities (such as against Russia) than their predecessors. Our survey suggests three key shifts in EU thinking about security. First, there has been a narrowing of the divisions on how to deal with Russia. The Russia-Georgia war has tempered expectations in ‘old Europe’ about the extent to which Russia has been transformed by the EU’s attempts to integrate it into common structures. Meanwhile, ‘new Europe’ has become more sceptical about the prospects of containing Russia. Central Europe is less anti-Russian than most assume, and the Hungarians in our survey even think that Russia might one day join the EU. Similarly, the Baltic states are repositioning themselves: the Latvians in our survey are less worried about Russian troublemaking than about their own government’s capacity to mishandle its side of the bilateral relationship. Most dramatically, Poland – which was once called the ‘new Cold Warrior’ for its hawkish views on Moscow – is now working with Germany, Russia’s ‘strategic partner’, to figure out the right ingredients for the EU policy mix on Russia. [1]
Cred ca interesele Rusiei in apropierea preconizata spre Uniunea Europeana prin asa numita Westpolitik, mentionate de ECFR sunt corecte, dar incomplete. Citez concluziile lor:
- Rusia doreste afirmarea unei identitati Europene;
- Dezvoltarea economica ca obiect principal al deschiderii spre occidentul European;
- Dezvoltarea unei colaborari strategice cu Statele Unite, pastrand contacte puternice cu China, India si Brazilia;
- Concentrarea eforturilor de colaborare strategica cu unele state Europene si mai presus de toate cu Germania, acceptand noile realitati reprezentate de UE. [2]
Pot completa aceste concluzii cu alte cateva, poate mai putin optimiste pentru cetatenii UE din Estul Europei:
- Rusia incearca sa-si pastreze influenta politica si economica in fostele state comuniste, astazi membre UE prin agentii de influenta pastrati de pe timpul vechilor regimuri si alti noi recrutati in perioadele de tranzitie care au avut loc in aceste tari. Lucru complet legitim daca activitatile sunt facute pe fata si pe baza legislatiilor nationale sau a normelor Europene in vigoare.
- Rusia incearca crearea unor investiti strategice in toate fostele state ex-comuniste de mule ori sub acoperirea unor firme create in Uniunea Europena sau cu sedii in UE.
- Rusia incearca sa creeze oportunitati economice prin diferentierea preturilor energiei vandute diferitilor membri ai Uniunii, uneori prin incercari de a carteliza acest comert direct sau prin firme interpuse, ocolind sau subminand orice incercare de reglementare la nivelul Uniunii Europene. [3]
Despre temerile elitelor ruse, in contact cu realitatile exterioare, redam inca un fragment din lucrarea ECFR inclusiv tabela (T3) :
At present, Russia has European birth rates and African life expectancy; it possesses the world’s second biggest nuclear-weapons arsenal but makes less than one per cent of the world’s hi-tech products. Its network of gas and oil pipelines is the longest in the world, but it is more corrupt than Sierra Leone. Russia is a federal state in the terms of its constitution, a centralized state in the ambitions of its rulers and a highly fractured and feudalized entity in the way the power is exercised in reality. These contradictions mean that Russian threat perceptions are complex and constantly evolving. And, like the EU, Russia’s foreign-policy elite today has a very different view of threats and European order than it did just a few years ago. [4]
Note si citate:
[1] ECFR – The Spectre of a Multipolar Europe Sec. 2:29-30
[2] ECFR – The Spectre of a Multipolar Europe Sec. 2:30
[3] PGA – New Geopoltical Trends p.14
[4] ECFR – The Spectre of a Multipolar Europe Sec. 2:35
Bibliografie
CIA – Yearbook 2009;
ECFR – The European Council on Foreign Relations – The Spectre of a Multipolar Europe;
PGA – Politeia Geopolitical Analyses – New Geopoltical Trends;
Ron Asmus, “Is enlargement dead?” German Marshall Fund, May 2010;
Wiki under GNU.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
