Ziarul de Duminică – 3 februarie 2013
| 03/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Deutsche Welle. În lumea etichetelor false. Petre M. Iancu
La Bucureşti, arta publicităţii politice mincinoase a făcut o carieră splendidă. În ultima vreme, destinul acestei neomologate arte, al cărei scop e perpetuarea la putere a artiştilor, pare să-şi fi atins apogeul. Cu ample consecinţe pentru justiţie şi democraţie.
Neiniţiaţii s-au lăsat surprinşi cândva, pe la începuturile pseudo-libertăţii care a urmat celor 25 de ani de cruntă „iepocă de aur”. Era pe vremea când televiziunea liberă era în durerile facerii. Se năştea şi se situa la începuturile glorioase ale unui ev în care ar fi urmat să nu-şi mai dea afară oamenii cei mai talentaţi, ziariştii cei mai înzestraţi, reporterii de investigaţie şi corespondenţii realmente independenţi şi incoruptibili.
Păreau pe atunci, mult înainte de era Everac, Răzvan Teodorescu, Elvis să înceapă să aibă o şansă (inclusiv la TVR) chiar şi militanţii pentru democraţie. Pe ecrane, din studioul patru, un Caramitru bisericos şi anticomunist îşi făcea cu pioşenie cruce şi îi cerea disidentului Dinescu, proaspăt ieşit din coşmarul ameninţărilor cu moartea şi din arestul său la domiciliu, să se dea activ: ”Mircea, fă-te că lucrezi”. Înzestrat de bunăseamă cu un dar profetic, Caramitru intuise şi anticipase poate ascensiunea fulminantă a lozincii mineriadelor: „noi muncim, noi nu gândim”…
Cam în aceeaşi vreme, “PCR” şi “Securitatea” dispăreau fără urmă, ca şi cum n-ar fi existat vreodată. Ca şi cum Ţara Minunilor , vorace cum o ştim, le-ar fi înghiţit cu totul toate crimele. Ca şi cum s-ar fi şters irevocabil până şi amintirea lor. Ca şi cum a declara nişte vocabule caduce ar însemna să le exorcizezi şi conţinutul. Comunism? Nici pomeneală. Da de unde comunism. Securişti? Noi? Delirezi monşer?
Halucinantele evaporări, dispariţii şi metamorfoze din ziua Z şi ora H n-au rămas desigur fără fraţi, surori şi urmaşi vrednici. Succesiunea şi perpetuarea păcatului originar a debutat cu laborioasa operă onomastică din care s-a creat aşa-zisul Front al Salvării Naţionale. Conform tragicelor realităţi politice pe care le-a condiţionat şi generat, FSN ar fi trebuit de fapt numit Frontul Îngropăciunii Naţionale.
Povestea instalării lui Ion Iliescu, Felix, Năstase et eiusdem farinae în Ţara Minunilor avea să continue aventuros. De pildă, cu „democraţia originală” propusă de liderul FSN, acea simulare neaoşă a unei democraţii reale pe care alte ţări, mai neinspirate, precum Polonia, Cehia sau Ungaria se mulţumiseră, necritic, să le plagieze de la occidentali. Sau cu transformarea poliţiei politice în servicii secrete cu varii titulaturi onorabile şi achiziţionarea de către PCR alias FSN a Partidului Social-Democrat.
Sub pulpana PSD s-au putut evita cu succes, timp de două decenii, firavele apeluri la reformare a formaţiunii comuniste aflate azi sub conducerea plagiatorului Ponta. Integral in Deutsche Welle.
Dilema Veche. Lecţia Dilemei. Andrei Pleşu
Cînd, spre sfîrşitul anului 1992, Augustin Buzura mi-a propus, în calitatea lui de preşedinte al Fundaţiei Culturale Române, să încerc lansarea unui săptămînal de cultură, eram, în materie de gazetărie, un debutant. Scrisesem, desigur, în diverse periodice, încă din 1968, dar nu eram ceea ce se cheamă un „om de presă“. Nu lucrasem niciodată într-o redacţie şi nu-mi trecuse niciodată prin cap că aş putea ajunge să conduc o revistă. Persuasiunea discretă a lui Buzura, inconştienţa proprie şi faptul că mă aflam într-o „pauză“ existenţială (încheiasem mandatul de ministru al Culturii şi nu eram încă angajat în nici un alt proiect) m-au determinat – cum se spune azi – „să accept provocarea“. Am 
avut noroc. Am fost flancat, de la bun început, de mari profesionişti, care m-au ajutat să mă „antrenez“ într-un sport pe care nu-l practicasem încă. Mă gîndesc, în primul rînd, la Radu Cosaşu (care a propus şi titlul revistei), la Magdalena Boiangiu şi la Zigu Ornea, cărora li s-au adăugat, în scurt timp, Tita Chiper, Elena Ştefoi, Mircea Vasilescu, Alex. Leo Şerban ş.a. Prima lecţie care s-a desprins, pentru mine, din această experienţă, a fost aceea că, pentru a conduce cum trebuie o instituţie, trebuie să ştii să te laşi condus. Nu „folosit“, nu „manipulat“, nu „aservit“, ci sfătuit, contrazis, „reformat“. Nu m-am simţit, niciodată, „şef“ la Dilema. Şedinţele de redacţie erau colocviale, policrome, imprevizibile. Dilema a devenit, foarte repede, o „dihanie“ autonomă, adică o vietate însufleţită de respiraţia comunitară a tuturor membrilor ei. Cu alte cuvinte, „şeful“ întregului „colectiv“ era gazeta însăşi, spiritul ei, concordia neconstrîngătoare a redactorilor, umorul.
O a doua lecţie a fost redefinirea conceptului de „muncă“. Nu vreau să livrez o imagine idilică a efortului de echipă, nu vreau să minimalizez truda – inevitabilă şi, uneori, epuizantă – a fiecărui coechipier în parte. Dar munca noastră n-a avut cred, niciodată, portretul hîd al salahoriei, mizeria „colaterală“ a screamătului, grimasa de inconfort a „figurilor impuse“. A prevalat buna-dispoziţie, plăcerea întîlnirilor şi a mobilizării spontane, voluptatea anticipativă a „produsului“ finit.
Aşadar, să conduci fără să conduci, să munceşti fără să munceşti, să obţii performanţa fără obsesia ei toxică. (Mai în glumă, mai în serios, adaug că, în ultimii ani, „dilematicii“ au reuşit şi să lucreze fără să fie plătiţi, decît sporadic, mediocru sau deloc. Nu ştiu dacă să numesc asta „supravieţuire fără vieţuire“, sau viceversa…)Integral in Dilema Veche.
Revista 22. Partiturile USL. Despre cacofonia din politica externă. Armand Gosu
În vreme ce liderii PNL teoretizează la Antena 3 un soi de antioccidentalism cu ștaif, miniștrii PSD au devenit curtenitori cu ambasadorii străini și caută să provoace cât mai multe întâlniri cu omologii lor, mai ales cu cei din statele UE.
După Emil Boc, un premier care cu greu își asuma atribuții cât de mici în politica externă, Victor Ponta demonstrează un apetit crescut pentru acest domeniu.
Pe de o parte, înghețarea PNL în logică antioccidentală, post referendum de suspendare, face ca Victor Ponta să fi devenit, fără niciun efort, unicul interlocutor valabil pentru ambasadele și cancelariile străine, din partea USL. Această situație va continua câtă vreme Crin Antonescu și miniștrii liberali resping contactele cu ambasadorii acreditați la București și se complac într-un soi de retorică antioccidentală, naționalist–populistă. În fond, principalul perdant este Crin Antonescu însuși, care-și șlefuiește astfel profilul de om politic nefrecventabil, de neprezidențiabil.
Pe de altă parte, premierul Ponta pare să înțeleagă că imaginea pe care o are afară, după acuzațiile de plagiat și după dezlănțuirea de furie de la referendumul de suspendare, se cere urgent reparată, dacă vrea să-și salveze cariera politică. De aici și disponibilitatea remarcabilă de a răspunde prompt ambasadorilor care-i solicită întrevederi. Mai mult decât atât, departe de haosul televizat care caracterizează guvernarea USL, se pregătesc câteva importante vizite ale premierului în străinătate, în cele mai importante capitale ale UE, Paris și Berlin.
Miza acestor vizite este uriașă. Să ne amintim că, dacă inițial Franța și Germania s-au pronunțat împotriva admiterii României în Schengen, fostul ministru de Externe Baconschi izbutise să convingă cele două cancelarii să revină asupra deciziei și chiar să inițieze mecanisme, cum a fost aderarea „în două trepte“, prin care să pună presiune pe Olanda. Tot Teodor Baconschi blocase tentativa atragerii Finlandei de partea Olandei, pe care o izolase în refuzul ei de admitere a României. Nu se putea face mai mult atunci. Coaliția minoritară de la Haga depindea de voturile Partidului pentru Libertate, de extremă dreaptă, condus de Geert Wilders, care se împotrivea categoric extinderii frontierei Schengen la granița de est a României. După alegerile din septembrie 2012, situația politică din Olanda s-a schimbat, noul guvern nu mai poate fi șantajat de extrema dreaptă. Integral in Revista 22
Adevarul-Bloguri. Indiferenţii cu ştaif. Cristian Unteanu
Indiferentul simplu este spectator neinteresat la circul unei realităţi care nu-l mai pasionează decât la nivelul relatării de tabloid, cu cât mai groasă, mai porcească şi mai plină de sânge, cu atât mai bine.
Celalălalt indiferent, cel cu ştaif, face din neimplicare un mod de viaţă cu care să se poată lăuda fiindcă astfel, spune el, îşi poate exprima intelectual-superior refuzul faţă cei care viermuiesc în meandrele concretului. Drept care neagă orice şi pe oricine, atent doar la propria supravieţuire şi ferm decis să lupte împotriva marii conspiraţii mondiale ce ne ameninţă din umbra protectoare a marilor interese care, dintotdeauna, au fost concentrate pe un singur obiectiv: să distrugă România.
Cu aceste două tipuri de indiferenţă am intrat în ceea ce am spus că va fi noua etapă a dezvoltării noastre naţionale, atunci când am argumentat că locul nostru firesc este în spaţiul euro-atlantic, că identitatea noastră europeană este indiscutabilă şi că, practic, se repara astfel o uriaşă nedreptate a istoriei. Ceea ce n-am realizat atunci este că, odată dorinţa realizată, ne-am trezit obligaţi să experimentăm pe propria piele spiritul comunitar, complet antinomic cu cel al indiferenţei şi resemnării noastre native, venită din tragica moştenire a Fanarului. Fră să înţelegem că la ei înţelepciunea populară nu spune “las’că merge şi aşa!”
Observăm acum, parcă cu uluire şi în orice caz cu revoltă, că cei care au negociat aderarea României la cluburile european şi eur-atlantic au semnat nişte tratate care conţin extrem de multe reguli foarte stricte şi nenumărate obligaţii, unele extrem de neplăcut de suportat. Cum, spre exemplu, este şi faimosul MCV, adevărat creat pentru codaşele clasei, România şi Bulgaria. Cum ar fi setul de reguli pentru intrarea în spaţiul Schengen sau în zona Euro.
Problema a apărut în momentul când s-a observat că indiferenţa, combinată cu lipsa de carte şi de acces la informaţii, a făcut ca decidenţii noştri, culcaţi de mult pe urechea cealaltă (de una fiind nativ surzi), au lăsat baltă orice preocupare europeană imediat după momentul aderării, limitându-se la a îndeplini pe cât se putea cerinţele absolut imposibil de refuzat reieşite din Tratatul de aderare. Aşa se face nu numai că suntem exemplul negativ absolut în ce priveşte absorbţia fondurilor europene, sau că europarlamentarii noştri, în covârşitoare majoritate, sunt în afara jocurilor importante şi se limitează la declaraţii demagogice şi sforăitoare destinate audienţei lor de partid care va trebui sa-i repropună pentru realizarea scopului lor ultim în viaţă, adică încă un nou mandat pe 7500 euro net pe lună, plus tot pachetul de avntaje materiale aferent…Integral in Adevarul
Contributors. Metamorfoze si abdicari: Lucia Hossu-Longin si banalizarea Raului. Vladimir Tismaneanu
Am vazut multe in acesti ultimi ani: profeti ai democratiei ajunsi sa aprobe si chiar sa salute demagogia iresponsabila a unui Crin Antonescu, universitari onorabili justificand ordinarul mega-plagiat al lui Victor Ponta, politologi legitimand becalizarea PNL, reviste de cultura cautionand ofensiva obscurantista a lui Andrei Marga, jurnalisti candva respectati ridicand in slavi stilul “voios si sportiv” al premierului plagiator si gudurandu-se penibil pe langa acesta, fosti disidenti mimand echidistanta, dar folosindu-si inepuizabilul rezervor de malitie intr-o singura directie, a “sinecuristilor lui Basescu” si cate altele.
Dar, trebuie sa recunosc, recordul a fost atins de catre Lucia Hossu-Longin, autoarea “Memorialului durerii”, fosta secretar general al IICCR (in perioada Marius Oprea-Stejarel Olaru), eroizandu-l pe detinutul de drept comun, nu politic, infractorul Adrian Nastase si comparand soarta acestuia cu a lui Iuliu Maniu. Simpla alaturare a acestor doua nume intr-un asemenea context mi se pare obscena. Este un sacrilegiu si o consternanta banalizare a Raului totalitar, a suferintelor indicibile ale marilor personalitati calomniate, prigonite, intemnitate si asasinate de comunisti.
Oricat de pornit sau pornita ai fi impotriva lui Traian Basescu, oricat ti-ar displacea Monica Macovei, oricat te-ar deranja DNA si ANI (desi ma intreb de ce te-ar deranja daca nu ai probleme de integritate), in ruptul capului nu pot pricepe cum poate ajunge o anticomunista declarata precum Lucia-Hossu-Longin colega de imunde campanii cu deputatul liberal Ciripoi. Nu pot pricepe cum poate echivala jurnalista care il elogiaza pe generalul Ion Mihai Pacepa crimele comuniste, cu actiunile firesti, cat se poate de transparente, ale unui stat de drept. Nimeni si nimic nu o obliga pe doamna Lucia Hossu-Longin sa jigneasca moralitatea si sa-si ruineze propria imagine in cultura democratica romaneasca intr-un mod atat de rusinos. Integral la Contributors
Capital. Plăteşte sau mori! Oana Osman
Pentru guvernul Ponta, nimic nu ajută economia să progreseze mai bine decât un impozit. E nevoie fie de o doză mare de ipocrizie, fie de prostie, fie de nesimţire grosolană ca să justifici creşterea fiscalităţii nu prin nevoia de a petici veniturile statului cu orice leu în plus pe care îl mai poţi smulge pieţelor private, ci prin intenţia de a ajuta, de fapt, aceste pieţe să se dezvolte. Probabil, câte puţin din fiecare. Ipocrizie, pentru că USL s-ar fi grăbit înainte de alegeri să îşi informeze masa de alegători din mediul rural şi micii întreprinzători că le pregăteşte soluţii de progres prin noi poveri fiscale.
Prostie, pentru că în nicio logică economică nu poţi face un domeniu să se dezvolte confiscându-i resurse. Nesimţire, pentru că doar politicieni cu astfel de calităţi pot pretinde că deţin reţeta rentabilizării unor pieţe private cu forţa, deşi nu au gestionat în ograda statului decât găuri negre, sau că au dreptul să decidă ce firme trebuie să moară şi ce ţărani merită să îşi piardă proprietatea doar pentru că nu le împărtăşesc viziunea de progres bazat pe taxe mari.
Incapabil să-i găsească pe evazionişti sau să reducă măcar, prin relaxare fiscală, tentaţia de evaziune, Guvernul a găsit o soluţie de forţă pentru a strânge mai mulţi bani din care să poată cheltui în voie: prezumţia de profit, aplicată tuturor celor care fac o afacere sau deţin ceva pământ. Vândută ca „simplificare fiscală“, impozitarea forfetară prezumă că toţi cei care nu dau statului suficienţi bani sunt hoţi. Nu raportezi profit, înseamnă că ascunzi ceva ca să ne dai 16% din nimic! Nu putem dovedi, aşa că plăteşte tu oricum fie o sumă fixă, fie un procentaj din venituri şi scăpăm de stres. Îţi omorâm afacerea? Nicio pierdere! Rămânem fără alte taxe pe care le plăteai sau fără contribuţiile angajaţilor trimişi în şomaj, dar meriţi să mori dacă nu luăm şi din profit ceva.Integral la Capital.
Sorina-blog. Linșajul, noua specie jurnalistică folosită ca mijloc de șantaj. Sorina Matei.
Mă apucasem să scriu într-o seară despre linșaj ca despre o nouă specie jurnalistică în România ultimilor ani. În contextul raportului CE, m-am gândit să termin totuși ceea ce aveam de scris.
Linșajul, în termenii uzuali, înseamnă uciderea fără judecată a cuiva de către o mulțime atâțată. Când el devine gen jurnalistic, așa cum se întâmplă de câțiva ani în România, cred că devine teribil de periculos pentru sănătatea unei bresle și echilibrul unor valori democratice.
Spun de la bun început: ce s-a întâmplat în ultimul timp la Antena 3 pe mine nu m-a surprins.Deloc.Totul a fost progresiv.
Mai întâi a fost linșat un om– un șef de stat pe care patronul, tot politician influent, îl urăște de moarte, îl obsedează. Doar l-a și suspendat din funcție de două ori din interese politice și financiare. Un președinte care, în opt ani, printre altele, a fost acuzat chiar și de implicare în traficul de armament cu teroriștii. A fost răul suprem, acuzat de absolut orice.
Apoi a fost tocată o guvernare. Riguros. Aici, gafele guvernării erau vizibile iar criticile presei au fost și întemeiate. E dreptul oricărui jurnalist să sancționeze Puterea. Presa este câinele de pază al democrației. Însă acesta este singurul ei rol.
De aici, totul a derapat. Și a fost vizibil pentru toată lumea.
Judecători ai Curții Constituționale au fost puși la stâlpul infamiei, procurori, judecători, membri ai CSM. CSM-ul blocat. Toți șefii de instituții- cheie, fundamentale ale statului au fost prezentați ca inamicii publici numărul unu ai poporului supărat de multe, supărat și din cauza nivelului de trai. Oamenii au fost jigniți, înjurați de-a dreptul, au prezentate voit informații false, spuse neadevăruri, intoxicată cu bună știință opinia publică, fără a se acorda niciun drept la replică. Nimeni n-a reacționat. CNA, controlat politic, a fost mort. Integral la Sorina.
EVZ.Vocile Dreptei: Mitul eternei toarceri. Florin Toma
O! (vezi citatul de săptămâna trecută, din “Boborul!” de I.L. Caragiale!)… Ce bucurie sprinţară ne suguşă şi ne-neacă, precum ni s-a-ntâmplat odinioară, când am aflat din carte despre marile izbânzi ale neamului nostru! Câtă emoţie solemnă ne aprinde obrajii, aidoma plânsului ce ne podideşte când îi vedem la televizor, zi şi noapte, pe marii bărbaţi ai ţării!
Ce desfătare adâncă ni se lasă-n vintre şi-apoi ne seceră genunchii (precum vântul sălbatic!), la fel ca simţămintele duioase ce ne cotropesc la vederea unei turme de miei (normal, cu trei ciobănei!), surprinsă pe tăpşanul ţării în toiul infatigabilei transhumanţe! O!…Câtă mângâiere am avut aflând că, undeva, pe un alt colţ al aceleiaşi guri de rai – practic, pe acelaşi “picior de plai” – cineva, nu spui cine, persoană importantă, e becher! anume ne contrazice năprasnic! Bine ne face – veţi spune cu temei – că doar aşa, din contră, înaintăm cu toţii! Doar din asta se naşte progresul, negreşit! Bravos, naţiune! Numai că, o să vedeţi mai la vale, încontrarea nu-i mereu totuna cu “viţăvercea”. Mai adaug doar că, departe de noi atât dorinţa de a ne ţine de un subiect, ca orbul de traistă, cât şi, Doamne păzeşte, plăcerea vicioasă de a face un proces de intenţie poporului român (mai ales că el n-are nicio intenţie!). Au făcut-o, uneori cu asupra de măsură, alţii.
Aşadar, după ce ne-am neprihănit, ne facem datoria de a semnala că, pe blogul de opinii al unui cunoscut jurnal, a apărut mai zilele trecute un articol, intitulat “Un istoric la modă”, avându-l ca subiect pe acelaşi Lucian Boia. Şi asupra căruia n-am fi stăruit, dacă, în devălmăşia mai distrugătoare decât promenada unui pachiderm printr-un magazin de bibelouri, pamfletardul n-ar fi lăsat destul loc şi pentru polemică. Poate că, totuşi – strict din postura de cetăţeni ai planetei, care, totuşi, trebuie cruţată – ne-am fi dat silinţa şi nu ne-am fi lăsat momiţi să ţinem nestinsă flacăra tămbălăului declanşat de istoricul “la modă”. Care, pe deasupra, nici n-a fost în stare să-şi ţină gura şi a aprins fitilul bombei inscripţionate cu tirada: “Cine-i românul şi ce vrea el?…Aşş!”. Integral in EVZ
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Mulţumesc, Theophyle!…Dar, a nu se exagera, totuşi! Bruiajul e de la ei.
Buna Dimineata nene 🙂
Nu’sh la ce te referi. Eu public intotdeauna ce-mi place personal, restul – chiar nu intereseaza!
buna dimineata
@nenea iancu!
aferim,cu asupra de masura grait-ai!
mai lipseste-sper ca nu e blasfemie-” la trecutu-ti mare,mare viitor” sa fie rastalmacit,dar nu e vrmea trecuta;putzul gandirii unor conationali este fara fund
off topic si nu prea:
recomand ” puristilor” gen @zigzag,sa mearga sa vada ” lincoln”/vor intelege ca pentru a realiza lucruri intr-adevar istorice e nevoie de multa ” siretenie”-ca sa spun eufemistic
ce intelegi prin “puristi” ? sau prin “ne-puristi”?
articolul lui tismaneanau:
ehe,sa te fi indoit acum ceva ani de d-na longin( ca si de dinescu,sau stelian tanase,sau….) riscai sa fii linsat in piata publica
p.s ce nu face omul pentru o bucata de cozonac,asta apropos de ” verticalitatea” elitelor romanseti
Buna intamplator 🙂
Verticalitatea trestiei in vant!
Doamna Longin s-a stricat pe parcurs in ultimii ani. Dinescu si STanase erau stricati de la inceput.
@theophyle: nu m-am îndoit niciodată, de cînd, cu respect, cu admiraţie şi cu mândrie, citesc Politeia. Îmi plac, în ordine: decizia, rectitudinea ideilor de dreapta, profesionalismul unor, nu exagerez dacă le numesc aşa, conştiinţe şi, nu în ultimul rând, normalitatea speranţei. Este un căuş protectiv care mă ţine pe picioare! Şi, tocmai de aceea, îţi mulţumesc, Theophyle. / @intamplator:să ştii că bruiajul ticăloşilor devine din ce în ce mai grav. Mi-e teamă să nu ne plesneasca timpanele. Cu toate astea, ne ţinem drepţi…Şi le urlăm şi noi, prin palmele făcute pâlnie, în urechi: Opriţi smintirea! Vrem să coborâm. Pe Dreapta.
cu permisiunea-sper- alui @theophyle imi exprim un gand :
pe mine ma sperie “viteza” cu care ponta vrea sa modifice constitutia;
sa nu ajungem sa regretam ” mult hulita” constitutie de azi
mai observ ca raportul comisiei de la Cotroceni e raposat si nici macar ” pomenire” nu i se mai face;
ma intreb cand are timp comisia de la Venetia sa examineze propunerile de modificare
Adevarat, se misca cu “viteza luminii” ptr. ca sunt constienti ca pierd teren si tb sa indeplineasca agenda ce le-a fost impusa.Ar tb sa fim naivi/ne considera naivi, sa nu credem ca nu au un centru de comanda si o agenda impusa.
Buna dimineata tuturor! 🙂
Cat de imperativ la S Matei ” CNA TREBUIE…” Bine ar fi sa se intample asa!
Dar cine sa-l determine / oblige / controleze sa faca astfel???
Salut
Dinescu om de nimic, nicaieri mai bine pus in insectar decit de Plesu in 4 vorbe ” …… tot Dinescu ne-a scos, vînzîndu-ne, peste noapte, fără să ne anunţe, trustului de presă al lui Dinu Patriciu. Nepreveniţi şi oarecum frustraţi că Mircea vînduse ceea ce nu cumpărase, a trebuit să acceptăm situaţia de fapt, ” 🙂 🙂
Ma bucur ca de ceva vreme Theophyle introduce Dilema aproape in fiecare duminica in ziar.
Un hint pentru voi: Dilema este una din putinele reviste care merita cu prisosinta cei 4 lei sa o cumperi si sa o citesti pe hartie.
TDS salut,
sigur ca da! Cumpararea revistei trebuie sa fie si un act de sustinere! Important sa cumparama aceasta revista.
Ai perfecta dreptate cu sustinerea ! e necesara acum , revista poate sa dispara !!!!
Eu ma refeream strict la placerea pur si simplu, de a citi aceasta revista pe hartie surfind cu privirea cum numai pe o revista poti face. E din categoria reviste tihnite 🙂 Am vreo 4
Propun un articol bun, tradus din The Guardian – Crizele Europei: democraţia şi finanţele
Buna dimineata si buna sa va fie inima!
😆
Placuta si utila selectie;multumesc! 🙂
Cristian Unteanu –
“Problema a apărut în momentul când s-a observat că indiferenţa, combinată cu lipsa de carte şi de acces la informaţii”
fara sa incerc sa supar, as adauga si (posibila) – lipsa de caracter- a unora dintre “decidentii” nostri politici
Servus maya,
nu superi pe nimeni pentru ca asta este chiar adevarul!
Theophyle
😆
Servus!
Andrei Plesu
“redefinirea conceptului de „muncă“.
Cred ca la foarte multi, de sus pina jos si invers, trebuie definit conceptul de munca
Buna ziua 🙂
vocile dreptei sper sa devina sonore, sa iasa din sotto voce,. ptr. ca in caz contrar vom ramane pe peron. Un peron care se doreste a fi izolat intr-o prima etapa si care ulterior sa fie ingradit cu gard de sarma ghimpata. Nu cred ca este o exagerare daca ne raportam la actiunile din ultima perioada a conducatorilor aflati in acest moment la butoane 🙁
Multumiri echipei redactionale ptr. bruma de normalitate pe care ne-o ofera zi de zi, 7 zile din 7 zile 😀
Documentarul de aseara de la B1TV/Ultimul cuvint “merge” grozav cu:
http://sorinamatei.blogspot.ro/2013/01/cand-ei-sunt-mai-puternici.html
“saraca tara bogata
mult ai trait suparata”
“saraca tara bogata”
de multi tu ai fost furata
Buna dimineata!
Am vrut sa Copy&Paste dar “nu tine” asa ca…
“….oricine va face eforturi sa-l acopere…..”
“Si s-au discreditat”
Oare?
In ochii cui?
Votul recent dovedeste ca nu; cel putin in ochii decidentului (ala cu votul).
E bine sa nu coboram garda, zic eu 🙂
Zanul 😆 si basmul 🙁
Daca VPonta este “frumoasa”, cine este “bestia” ca de povestile cu “jos Basescu” , m-am cam saturat!
http://karikaturapolitika.wordpress.com/2013/01/30/zanul-ponta-a-reusit-sa-faca-bugetul-un-basm/
buna ziua. interesant ca de obicei http://sociollogica.blogspot.ro/2013/02/povestea-succesului-dreptei-din-ungaria.html altfel, azi sunt alegeri primar slatina si sefia teleorman, sa vedem cat a deschis ochii poporul
Articolul este f serios. Ar trebui discutat rand cu rand . si nu expediat prin: vai ce interesant, sau vai ce tare greseste.
http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/programul-occupy-justitia-azi-procurorul-poporului/
Mircea Toma
“Dar de ce-l chinuiește pe Voiculescu trecutul penal al lui Băsescu? Ei bine, de nervi! ………
Teamă îmi este că marelui mogul (o fi pleonasm?) îi pasă mai mult de propria piele, deci miza lui cu declarațiile astea nu este porcăiala președintelui, ci decredibilizarea ultimei redute în calea butonului de oprire a cavalcadei dosarelor Voiculescu spre sentința definitivă: DNA. Daniel Morar, fostul șef al DNA, este denunțat zilnic la Antene ca fiind cel care a reușit să golească de orice relevanță penală dosarul Flota; cum el nu are încă un înlocuitor serios, se poate considera că DNA este într-o derivă catastrofică pentru soarta lui Voiculescu și, desigur, a multor altor persoane care au declanșat anul trecut revoluția antijustiție.”
De acord, Musicalule.
Cam la asta ma gandeam si eu.
Sa compari “dreapta” din Ungaria cu “dreapta” din Romania, ar presupene, in mintea mea “practica”, “pragmatica” “orientata spre actiune bine chibzuita” ( 🙂 ) sa incepi cu o analiza a relatiilor socio-economice in cele doua tari chiar pe vremea cand erau in acelasi “bloc”. Si nici legea lui Newton (aia ca inversul patratului distantei!) nu trebuie uitata, mai ales ca situatia din Romania dovedeste (statistic cel putin) adevarul ei 🙂
La ora 13 declaratii de presa – presedintele Traian Basescu – in direct la B1tv
pentru eventualii interesati – Bibliotecile Antice (1) Preambul
Theophyle
😆
Multumesc!
Cu placere maya 🙂
Salutare tuturor,
Sa vedem daca prin declaratiile de presa ale Piratului, acesta a inteles că multe din evenimentele acestei săptămâni fac parte dintr-un episod cu final neaşteptat, si prin urmare avertismentul este acela de a fi vigilenţi în a percepe noutatea şi a-i atribui valoarea şi importanța pe care le merită.
buna ziua tuturor !
test
bunä,
f. bunä declaratzia Presedintelui,
politicienii din USL; S-AU FÄCUT DE RAS, au interpretat raportul
dupä mintea ingustä a lor. sper cä au väzut cei din UE, cine sunt
anti-occidentalii si golanii romaniei.
Ponta plagiatorul, a fäcut-o de oaie cu scisoarea cätre EVZ,
de altfel era inpins de crin-cretin si securistul varan, ce il uräsc pe andronic.
cei din UE stiu prea bine la cit e ceasul cu vajnicii “politicieni” USL, da’ asta nu schimba perceptiile electoratului de Romanica (n-am sa obosesc sa-i pun in ghilimele, pentru ca-s orice, dar nu politicieni)
Va salut cu respect 🙂
2 articole noi, primul politic – Fraţii Marks şi “dreapta românească” si al doilea, sa zicem magazin – Alchimia şi alchimişti (4) Paracelsus