Text: Cornelius Agrippa – “De occulta philosophia”
| 01/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Esoterica |
Vezi postarea despre Cornelius Agrippa. “De occulta philosophia” a fost scrisa intre anii 1509 si 1510 si corectata timp de aproape 20 de ani. In 
contrast cu literatura vremii, cartea este extrem de bine structurata si bazata pe cele mai bune surse ale vremii. Desi Agrippa se doreste un autor care se bazeaza pe surse antice, nu are nimic care poate dovedi aceasta afirmatie. Cartea are la baza scrierile epocii, tratatele “Angelice si Demonice” ale lui Ficino si Thritemius, Pseudo-Albertus Magnus (Liber de mirabilibus mundi), Pico Dela Mirandola (Oratio de Dignitate Hominis si Apologia), si Johannes Reuchlin (De Verbo Mirifico). Cele mai vechi texte pot fi atribute lui Plinius cel Batran (Historia Naturalis); alte surse considerate antice de origine Hermetica, Iudaica sau Araba nu pot fi identificate cu siguranta.
Cea mai interesanta analiza a cartii apartine lui I.P. Culianu in “Hidden Truths”, sau cu titlul cu care a fost tradus in limba romana, “Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor – Polirom 2003” , alte referinte valoroase pot fi gasite tot in I.P. Culianu “Eros şi magie în Renaştere. 1484, Polirom 2002”
Cartea, desi cunoscuta sub titulatura “Despre Filozofia Oculta in trei volume”, contine un al patrulea volum controversat, presupus pseudoepigraf (scris pe numele lui, fara a-i fi apartinut); personal consider si cel de al IV-lea volum un original al lui Heinrich Cornelius Agrippa. Acest al IV-lea volum a fost publicat cam 30 de ani dupa moartea lui Agrippa. Elevul lui Agrippa, Johann Weyer l-a considerat fals. Aceasta evaluare a fost mult timp considerata corecta, pana la sfarsitul anilor ‘70 ai secolului XX, cand unul din cei mai competenti cunoscatori ai operei lui Agrippa, Stephen Skinner a considerat-o autentica si a introdus-o in editia lui facsimila.
Cartea este structurata exceptional, aproape urmareste conventiile academice moderne. Primul volum se ocupa de Magicul Natural si include o prefata catre cititor in care-l avertizeaza in legatura cu acele cunostinte anterioare, necesare pentru a intelege materialul expus. Primul volum contine si scrisoarea cu dedicatie adresata lui Thritemius si raspunsul acestuia. In acest prim volum, Agripa isi expune cosmogonia si natura universului populat atat cu ingeri cat si cu demoni, care sunt parte din “realitatea” umana. Expunerea continua cu tezele lui Agripa despre influentele pe care le pot avea planetele si cum se produc aceste influente asupra umanului. In expunerea lui, “ocultul” nu este mistic in sensul sumbru, specific lui Thritemius, ci pur si simplu neinteles de cei ne avizati si presupus de cei care-l analizeaza.
In al doilea volum, el vorbeste de Magicul Celest, aici introducand ceea ce mie mi-a placut cel mai mult, incearca sa rationalizeze ce nu pote fi rationalizat. Agrippa considera matematica drept adevarul ultimativ ( o extraordinara interpretare moderna), si face corelatia intre virtutile umane si limba “numerelor” (interpretare pur cabalistica). Aminteste de cele 8 trepte, facand lagatura cabalistica intre caracter si combinatiile posibile in contextul “Arborelui Vietii” si denumirile (epitetele) lui Yahve in Vechiul Testament. O extrem de interesanta “paralela” intre versiunea Ebraica a Tetragramatonului (YHVE care apare 6,823 de ori in Biblia Ebraica / Vechiul Testament) atribuita Tatalui si Versiunea latina (INRI – Iesus Nazarenus, Rex Iudaeorum) atribuita Fiului. Efortul lui Agrippa de a “normaliza” traditia ebraica la cea crestina si invers va produce in generatiile urmatoare lui ceea ce numim noi astazi “Cabala Crestina”.
In al treilea volum, discutia este legata de Magicul Ceremonial, adica despre religie. Agrippa face o teologie extrem de diferita de cea obisnuita in bisericile crestine ale timpului lui, diferita si fata de teologia renascentista. Teologia lui Agrippa, asa cum este expusa in acest volum, este una de un Crestinism absolut, pur frumos si uman. El aduce citate din Virgil, Plato, Socrate, Pitagora, din scripturile Iudaice, Crestine si Musulmane, Persane sau Brahmane, pentru a deduce doua lucruri esentiale – unicitatea divinitatii, credintei si a umanitatii, in formele ei diferite.
Ultimul Volum, cel considerat pseudoepigraf, prezinta o sinopsa practica si niste tehnici invocative pentru spiritele benevolente. “Despre Filozofia Oculta” a fost una din cele mai plagiate carti in istoria omenirii, pana si marele John Dee in Mysteriorum Libri, isi trage (fara jena) pasaje intregi din aceasta capodopera, cateodata mentionand sursa, in majoritatea datilor asumandu-si textul. Cartea este o capodopera care va strabate timpurile spre eternitate. Heinrich Cornelius Agrippa a fost un bun si mare crestin, si daca el a fost eretic atunci cine poate fi numit credincios?
Singura editie completa si de luat in seama este editia tiparita de Leiden: E.J. Brill, 1992. Pentru cei care nu doresc sau nu pot sa se aventureze intr-o exceptionala aventura, dar au un interes autentic in Renastere si gandirea renescentista, propun inca o data analizele superbe, de mare eruditie ale regretatului geniu, Ioan Petru Culianu.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Cum pot lua legatura cu autorul articolelor despre esoterism ?
Puteti trimite un mail la aboutread@gmail.com
Multumesc.
Am trimis mail. Nu am primit nici un raspuns.