BRIC, BRICS (2) – India
| 08/04/2012 | Autor theophyle Categorii: Economie |
Sumar. India are 1.12 miliarde de locuitori, este cea de-a doua tara din lume din punct de vedere al populatiei, si a saptea mare zona geografica, avand peste 1.8 milioane de kilometri patrati. De cand si-a castigat independenta fata de Marea Britanie in 1947 a avut si ea partea de trei razboaie sangeroase cu Pakistanul si sute de incidente de granita, inclusiv numeroase acte de teror. Economia indiana a crescut cu o medie de aproximativ 6% in fiecare an in ultimul deceniu si peste 8% pe an in ultimii patru-cinci ani. India dispune de o clasa de mijloc in crestere, un PIB (produs intern brut) in crestere, la fel ca exporturile, rata de angajare si investiile straine. Aceasta este dublata de o bursa de valori eficienta (valoarea indexata mai mare cu o treime in 2005-2006 si cu 200% din 2001), o datorie externa scazuta si rezerve mari de valuta si aur.
Ascensiunea Indiei devine si mai impresionanta in lumina faptului ca este produsa de o fractiune a populatiei sale. Mare parte a natiunii ramane o imagine a saraciei rurale. Aproape toate investiile straine in India merg catre 
cele mai urbane sase state ale sale, alte 22 de state mai putin dezvoltate fiind realmente ignorate. Acest decalaj intre oras si sat este foarte mult resimtit in locuri precum Gurgaon, o suburbie a capitalei indiene New Delhi: “intr-o tara inca chinuita de saracie crunta si inapoiere, regiunea Gurgaon a devenit o gazda renumita a call-center-urilor internationale, operatiunilor de business-processing si a companiilor de tehnologie a informatiei. Exista turnuri high-tech stralucitoare, din sticla, blocuri in coposesie, multiplexuri si mall-uri de cumparaturi, unde indienii iau masa la Ruby Tuesday, cauta electronice Samsung sau testeaza cauciucuri la dealeri Toyota, Ford sau Chevy. Daca cineva arunca o privire catre buzunarele goale ale saraciei din apropiere, la cei ativa bivoli indieni tragand cu ochiul la gunoaiele de langa periferii, imaginea aduce mai degraba a California de Sud decat a India de altadata” (Sursa: US News si World Report).
In ciuda problemelor din partea subdezvoltata a Indiei – de exemplu, necesitatile neindeplinite legate de infrastructura, mai multi cetateni analfabeti decat in orice alta natiune – exista cateva zone in care tara exceleaza. Aceste talente specializate au permis unui mic procentaj de populatie – poate mai putin de 1% – sa fie avangarda miscarii sale catre o pozitie mai inalta in strucrurile mondiale.
Criza. La sfarsitul anilor ‘70, guvernul condus de Morarji Desai a înlesnit restricţiile privind extinderea financiara si teritoriala a capacităţii companiilor, a înlăturat controlul preţurilor, a introdus impozite reduse corporativelor şi a IMM-urilor si a acordat o sustinere sporita un crearea IMM-urilor. El a anulat nivelul absurd al impozitului pe venit, care la un moment dat a ajuns la un maxim de 97,5%, un record mondial pana la aceasta masura. Colapsul Uniunii Sovietice, care a fost partener principal al comertului exterior indian şi Războiul din Golf, care a provocat o explozie a preturilor la petrol au adus India aproape de faliment. India a cerut un împrumut de salvare de 1,8 miliarde dolari de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) care a fost acordat în schimbul reformelor structurale.
Liberalizarea. Ca răspuns la exigentele impuse de FMI, Premierul Narasimha Rao, impreuna cu ministrul lui de finanţe Manmohan Singh, au iniţiat liberalizarea economică din 1991. Reformele au anulat metoda de acordare a “Licenţelor Raj” (metoda post-coloniala 1947-1991-2, metoda prin care statul controla economia in totalitate, inclusiv cea privata), au redus tarifele şi ratele dobânzilor şi au desfiintat mai multe monopoluri publice, hotarare care permitea aprobarea automată a investiţiilor străine directe în aproape toate sectoarele publice. Din nefericire, politicienii indieni nu au reusit o liberalizare totală. Nici un guvern ales nu a putut concura cu lobby-urile puternice existente, cum ar fi sindicatele şi agricultorii puternic subventionati. Bineinteles, temele controversate au fost: reformarea legislaţiei muncii şi reducerea subvenţiilor agricole. Până la sfarsitul secolului 20, India a progresat spre o economie liberă de piaţă (partiala) cu reducerea substanţială în controlul de stat al economiei şi creşterea liberalizarii financiare. Acest lucru a fost însoţit de creşterea speranţei de viaţă, rata de alfabetizare şi securitatea alimentară, cu toate că beneficiarii au fost în mare parte locuitorii din mediul urban.
Coruptia. Coruptia generalizata si omniprezenta a fost si este una dintre marile probleme care afectează India. Reformele economice din 1991 au redus birocraţia, care impreuna cu metoda “Licenţelor Raj” au fost în mare parte oportunitatea corupţiei instituţionalizate şi ineficienţa institutiilor statului de drept. Cu toate acestea, un studiu din 2005 TI a constatat că mai mult de jumatate din cei intervievati au trebuit sa plateasca mită sau sa aiba nevoie de trafic de influenţă pentru a obţine un loc de muncă într-o funcţie publică.
Capitalul Intelectual – Economia Indiei este impartita intre agricultura (care reprezinta un sfert din PIB), manufactura (un alt sfert) si sectorul serviciilor high-tech, care reprezinta acum jumatate din PIB. Straduindu-se sa devina “o superputere informationala”, ea spera sa sara peste pasul intermediar al dezvoltarii industriale care a precedat marsul altor natiuni in Era Informationala.
Multe din companiile Hig-Tech si IT din lume deschid laboratoare de cercetare si dezvoltare in India – peste 100, in ultimii cinci ani. Un pilon principal al noii economii este dezvoltarea software-ului. Afacerile din lume se bazeaza pe India pentru serviciul de relatii cu clientii – apeluri din intreaga lume sunt directionate catre call centerele din orase indiene. Alte firme indiene investesc si colaboreaza in cercetarea in domeniul farmaceutic si al biotehnologiei. In prezent, majoritatea companiilor americane de top trimit o parte a muncii lor de IT in India, si exista putine dovezi ale unei incetiniri ale acestui trend.
Absolventii universitatilor economice ale tarii sunt extrem de bine primiti in corporatiile multinationale, fiecare generatie de absolventi beneficiind de un salariu mediu mai mare mare decat cea anterioara. Cei care obtin diplome MBA la scoli precum Institutul Indian de Management se pot astepta acum la salarii de pornire mergand de la 75.000 de dolari pe an la firme indiene si pana la 200.000 dolari pe ani in afara tarii. Este comparabil cu salariile absolventilor celor mai mari scoli de afaceri americane cum ar fi Harvard, Stanford si Dartmouth – o dovada a valorii de piata a talentului indian in aceasta zona de studiu.
Consolidarea militara – Pe masura ce influenta sa a crescut, India a acordat o mare prioritate si imbunatatirii capacitatilor sale militare. New Delhi nu s-a alaturat celor 187 de tari care au semnat Tratatul de Non-Proliferare Nucleara (NPT) si aparea pe ecranul radar al lumii ca fiind o natiune inarmata nuclear in mai 1998, odata cu detonarea a cinci focoase in desertul din apropierea granitei cu Pakistanul. Aceasta actiune a deranjat multe guverne din lume, bineinteles incluzand aici si Pakistanul, care a raspuns si el cu teste nucleare proprii.
Aceasta pozitie a fost punctul de turnura din care India a pornit in cautarea unui program de armament nuclear complet. Conform FAS, noi testari ale unor rachete nucleare au avut loc in vara lui 2004-2007; de atunci Ministerul Indian al Apararii a alocat fonduri in valoare de 5 miliarde de dolari anual pentru construirea a 400 de rachete balistice cu focos nucleara in urmatorii 5-7 ani.
India mentine o politica nucleara de “nu lovesti prima” si spune ca isi doreste numai suficiente arme nucleare cat sa poata opri agresorii. Presedintele american George W Bush, a anuntat, in timpul unei vizite in martie 2006 a premierului indian Manmohan Singh, cooperarea dintre cele doua tari in sfera programelor nucleare civile si a numit India o tara “responsabila” din punct de vedere nuclear (Der Spiegel). Aceste masuri au tras o linie diplomatica americana intre India si alte natiuni care au spus nu participarii la NPT, cum este cazul Coreei de Nord si al Iranului.
Indiferent de aspiratiile sale nucleare tara are o lista lunga de cumparaturi. India si-a anuntat deja planurile de a construi primul portavion pus pe mare de o tara in curs de dezvoltare, si de a lua in leasing doua submarine nucleare din Rusia. India dispune de larga cooperare tehnologica-militara cu statul Israelian. America a discutat deschis vanzarea de nave marine, avioane de lupta, avioane de patrula si elicoptere catre India. Un fost ambasador al SUA in India a opinat “Bineinteles ca ar trebui sa vindem armament avansat Indiei. Armata indiana de un milion de oameni chiar lupta, spre deosebire de armatele post-moderne ale multora dintre aliatii nostri europeni” (Sursa: The Economist).
Economia Indiană – Update 2010-11
GDP: $1.843 trillion (nominal: 9th; 2011)
GDP growth: 8.5% (2009-10)
GDP per capita: $1,527 (nominal: 135th; 2011); $3,703 (PPP: 127th; 2011)
GDP by sector: agriculture: 18.1%, industry: 26.3%, services: 55.6% (2011 est.)
Inflation (CPI): 6.95% (February 2012)
Population below poverty line: 37% (2010)
Labour force: 487.6 million (2011 est.)
Labour force by occupation: agriculture (52%), industry (14%), services (34%) (2009 est.)
Unemployment: 9.4% (2009-10)
Exports: $298.2 billion (2011 est.)
Export goods: software, petroleum products, textile goods, gems and jewelry, engineering goods, chemicals, leather manufactures
Main export partners: US 12.6%, UAE 12.2%, China 8.1%, Hong Kong 4.1% (2010)
Imports: $451 billion (2011 est.)
Import goods: crude oil, precious stones, machinery, fertilizer, iron and steel, chemicals
Main import partners: China 12.4%, UAE 6.5%, Saudi Arabia 5.8%, US 5.7%, Australia 4.5% (2010)
FDI (Foreign direct investment): $19.42 billion (2010-11)
Gross external debt: $267.1 billion (31 December 2011 est.)
Public debt: 62.43% of GDP (2011 est.)
Budget deficit: 5.9% of GDP (2011-12)
Revenues: $218.7 billion (2011 est.)
Expenses: $311.2 billion (2011 est.)
Economic aid: $2.107 billion (2008)
Credit rating: BBB- (Domestic)
BBB- (Foreign)
BBB+ (T&C Assessment)
Outlook: Stable
(Standard & Poor’s)
Foreign reserves: $292.7 billion (Jan 2012)
Surse:
IMF – India; CIA World Fact Book
Index Numbers of Wholesale Prices in India
India – New Global Poverty Estimates
Report on Employment & Unemployment Survey (2009–10)
World Bank – Net official development assistance received.
Standard & Poor’s – Sovereigns rating list
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Multumesc Theophyle Foarte interesanta analiza .
(G&M sau nedumerire. Interpreteaza cum vrei 🙂 )
Si totusi , cum de o tara cu contradictii atit de mari nu e la mana FMI sa cerseasca imprumuturi ? 🙂
salut Stef,
cu placere. Nu cred ca cineva ar dori sa traiasc in India daca nu este foarte bogat. Cel mai important lucru pentru un indian este sa-si asigura hrana si maine si sa aiba o bucata de acoperis. Restul e mare lux!