Ziarul de Duminica – 23 iulie
| 23/07/2017 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Buna dimineata intr-o zi de duminica, 23 iulie. Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Madalin Hodor. Revista 22. SOROS, o „conspiraţie” de miliarde de dolari. PSD, filiera israeliană și niște coincidențe
Conspiratii mondiale, antisemitism, pseudonationalisme si teorii economice fara fundament sunt amestecate intr-o cabala fara sfarsit al carui singur scop este portretizarea miliardarului George Soros in rolul demonului suprem care urmareste distrugerea si ale carui interese sunt eminamente legate de spolierea oamenilor cinstiti. In România, campania anti-Soros pare a fi motivată de nevoia liderului PSD, Liviu Dragnea, de a găsi un țap ispășitor prin care să justifice eșecurile guvernului și lupta înverșunată împotriva DNA și a societății civile. În realitate e mai mult de atât. O încrengătură de interese de afaceri ale consilierilor israelieni care au gravitat și gravitează în jurul PSD și a altor actori politici, problemele penale pe care aceștia le au, în România și în străinătate, dar și războiul pe care, unii dintre ei, îl poartă cu Soros, arată și alt tip de motivații. Numele lui Beny Steinmetz ar putea explica multe, mai ales că Dragnea pare tot mai conectat la filiera israeliană….Există o regiune numită Simadou. Un lanț muntos care se întinde pe 110 kilometri și care traversează Guinea, Sierra Leone, Liberia, Coasta de Fildeș, Gana și Togo. Specialiștii afirmă că întreg ecosistemul din care face parte (Marea Pădure a Guineii) acoperea cândva în jur de 420.000 de kilimoteri pătrați. Astăzi peste 70% din suprafața împădurită a dispărut datorită activităților umane și întreaga zonă este considerată drept una dintre cele mai amenințate biodiversități de pe planetă. Puțin probabil să fi auzit de ea, în afara cazului în care sunteți pasionați de geografie sau sunteți activiști ecologiști…. Sunt sigur că, până la momentul acesta al poveştii, ați făcut deja legătura între Beny Steinmetz de la BSGR și un anume Beny Steinmetz aflat în spatele scandalului care ține de câțiva zeci de ani capul de afiș în România: Roșia Montană. Presa de la noi a scris extensiv despre ițele afacerii (https://www.riseproject.ro/articol/cum-a-intrat-actionarul-rosia-montana-in-vizorul-fbi/). Ceea ce nu s-a scris este că ea are exact, dar exact, aceleași coordonate ca afacerea din Guinea. Aceeași concesiune minieră obținută în condiţii obscure, aceleași eforturi de a convinge pe toată lumea că trebuie făcută (printr-o campanie mediatică fără precedent la noi), aceleași sforțări ale liderilor politici de toate coloraturile de a forţa legal exploatarea cu orice preț (de la Adrian Năstase, la Traian Băsescu și Victor Ponta), și, iată, aceeași amenințare cu plata de miliarde de dolari ca despăgubiri pentru refuzul părții române de a-și onora contractul. 5, 7 miliarde de dolari canadieni, aproximativ 4, 4 miliarde dolari, solicită Gabriel Resources Ltd. de la statul român în cazul numărul ARB/15/31 (https://icsid.worldbank.org/en/Pages/cases/casedetail.aspx?CaseNo=ARB/15/31). Integral pe Revista 22
Mihai Maci. Contributors. Ratat la 15 ani
O figură de tristă prezenţă, d-l Liviu Pop, întâmplător Ministru al Educaţiei, s-a apucat să ne explice ce şi cum e cu gratuitatea învăţământului. Potrivit Constituţiei, educaţia e gratuită, numai că – aşa cum bine ştim – Constituţia e interpretabilă. Astfel că, zice d-l Pop, “cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plăteşte nimic.” Mai rar o asemenea înşiruire de lucruri fără noimă în atât de puține cuvinte! În primul rând d-l Pop – în ciuda carieriei publice, a masteratelor şi a doctoratului (început la Academia Naţională de Poliţie!) – face dovada faptului că are o înţelegere strâmbă a ceea ce e statul. Statul nu e un mare filantrop, ce “are” bani pe care să-i doneze, cu largheţe, educaţiei în numele gratuităţii înscrise în Constituţie. Statul redistribuie banii care sunt colectaţi prin taxe şi impozite, adică bani care vin – şi ei – tot de la părinţii (şi bunicii) elevilor. Statul – înţeles ca un corp de funcţionari care se ocupă cu administrarea lucrurilor publice – nu e un producător de bani sau de bunuri, ci un reglementator al producţiei pe care o fac alţii…Vorbind aşa cum vorbeşte, d-l Pop ne arată că asta e concepţia dânsului despre stat: una de vechil a unui moşier din Teleorman. La câte masterate, doctorate şi mandate parlamentare are, d-l Pop ar fi trebuit să ne spună ce nu merge în administraţia pe care o conduce (aceea a Ministerului Educaţiei) şi ce trebuie făcut altfel, mai chibzuit (inclusiv cu fondurile), pentru ca lucrurile să meargă mai bine, astfel ca realitatea să înceapă a semăna cu “raportările” de care azi e străină. În loc de asta, dânsul îi sfătuieşte pe părinţi să (mai) contribuie cu ceva la “gratuitatea” înscrisă în Constituţie!… Ştim cum e şi cu Bacalaureatul ultimilor ani, ştim şi cum sunt şi facultăţile pe la noi şi vedem că – din cei ce termină studiile superioare – cel mult un sfert ajung să profeseze în domeniu. Câţi sunt ei raportaţi la generaţia lor? 10 %? Cel mult. Aceştia sunt cei cărora – în România, ţară europeană, în 2017 – educaţia le dă o şansă în viaţă: unul din zece elevi! Şi cu ceilalţi nouă, cei pe care şcoala noastră, gratuită şi valorând tot atât cât gratuitatea ei, i-a rebutat, cu ei ce facem? Îi trimitem la export, mână de lucru de dumping, concureţi ai migranţilor din ţări în care războaie şi catastrofe ecologice au distrus infrastructura învăţământului? Integral pe Contributors
Andreea Pora. Revista 22. Dragnea a trecut linia roșie. Pacea chiar s-a încheiat
Din cei 27 de ani câți au trecut de la revoluție, PSD s-a aflat la putere cel puțin 15. De fiecare dată, într-un fel sau altul, România a fost aruncată în aer – societatea deschisă, democrația, libertatea de exprimare sau drepturile individuale fiind puse în pericol. De la mineriadele lui Iliescu la corupția endemică a lui Năstase, la lovitura aplicată statului de drept în 2012 de Ponta și până la actuala epocă Dragnea, PSD a fost constant un pericol pentru valorile cucerite în 1989 și care constituie fundamentul Uniunii Europene. Apărarea lor a consumat energii mai mari decât se crede, societatea a ieșit fragilizată și obosită din aceste confruntări, iar „victoriile“ au fost relative și obținute la limită, de multe ori cu ajutorul presiunilor externe. Dar fiecare lider și-a învățat totuși lecțiile: Iliescu a renunțat să mai cheme minerii și să încerce să instige categorii sociale una împotriva celeilalte, Năstase să sugrume presa și să ridice oameni de pe stradă, Ponta să mai organizeze puciuri și contramanifestații. N-au renunțat la ideile lor și la stilul de guvernare cleptocratic, dar, după ce au pierdut câte o luptă, au schimbat strategia, s-au mai potolit. Fiecare din alte motive. După ce au fost scoși din ecuația puterii, inclusiv din cea a PSD, toți au ajuns niște personaje mai mult sau mai puțin insignifiante pe scena politică, revenind în atenție mai degrabă pentru problemele din justiție.
Prin ce se deosebește Dragnea de acești foști lideri ai PSD? Lăsând la o parte diferențele de IQ și de educație, care îl plasează până și sub media, oricum scăzută, a partidului, se diferențiază prin autocrație. E pur și simplu bolnav de control și putere, chiar și prin comparație cu Năstase. Există câteva explicații. Una ar fi complexele de inferioritate, dar, în principal, faptul că este singurul lider PSD care a ajuns la putere având deja o condamnare penală, aflându-se sub teroarea perspectivei de a intra la pușcărie. Asta l-a făcut ca încă din primele momente să canalizeze întreaga guvernare spre un singur obiectiv: cum să scape de dosare, de condamnări și de DNA. Niciunul dintre predecesorii săi nu a avut această problemă personală, necesitatea sugrumării justiției a apărut pe parcursul mandatului, mai mult sub presiunea partidului. Epoca Dragnea este din acest motiv specială, orice act al guvernării, orice măsură, chiar și măririle de salarii, brambureala fiscalității, dărâmarea propriului Guvern Grindeanu sunt aservite acestei obsesii. Iar fără autocrație nu poate determina PSD să execute orbește manevrele pentru salvarea sa. Integral pe Revista 22
Petru Zoltan. Romania Libera. Afacerea „Belina”, plănuită și executată de Liviu Dragnea: De ce atacă, de fapt, șeful PSD Direcția Națională Anticorupție
De câteva zile, liderul PSD este furios și amenință procurorii DNA – nu cu pistoale, ci cu “partidul și Parlamentul”. Atacul șefului social-democrat este, de fapt, o apărare în fața acuzațiilor (neoficiale, deocamdată) că s-ar afla în spatele afacerii “Belina”. Iar faptele confirmă acuzația: afacerea a fost demarată de către vicepremierul Dragnea, pusă pe picioare de miniștrii Plumb și Varga, girată de premierul Ponta și încheiată de către urmașul lui Dragnea la șefia Consiliului Județean Teleorman.„România liberă” prezintă întregul fir al afacerii, încă din 2013, când – la inițiativa vicepremierului Liviu Dragnea, susținut de miniștrii Lucia Varga și Rovana Plumb – a fost emisă o hotărâre de guvern prin care Apele Române transferau către CJ Teleorman un teren de aproximativ 80 de hectare pe malul Dunării. Locul preferat de pescuit al lui Liviu Dragnea. Terenurile și clădirile aferente au fost închiriate ilegal, spune DNA, de către CJ Teleorman companiei Tel Drum, firmă presupus controlată prin interpuși de către Liviu Dragnea. Ulterior, terenurile au trecut de la Tel Drum la firma Trident 51 SRL, care a fost preluată de Ștefan Valentin Dragnea, fiul lui Liviu Dragnea. Între timp, firma Trident 51 a renunțat la contractul încheiat cu Tel Drum. Domeniul de pescuit de la Belina a fost gazda partidei de pescuit a lui Liviu Dragnea și a fostului premier Sorin Grindeanu.Această afacere este investigată de procurorii Direcției Naționale Anticorupție. Până în prezent, sunt acuzați de abuz în serviciu urmașul lui Liviu Dragnea de la șefia Consiliului Județean Teleorman, Ionuț Adrian Gâdea, și Dorica Nela Iordan, fost inspector la Serviciul Financiar Contabilitate de la CJ Teleorman. În această afacere penală este acuzat de complicitate la abuz în serviciu și Mircea Dumitrescu, fost administrator public al județului Teleorman. Integral pe Romania Libera
Ioana Ene Dogioiu. Ziare.com. CCR vrea sa ia locul ICCJ? Semnele abuzului suprem
Curtii Constitutionale a Romaniei nu ii mai ajunge de ceva vreme rolul ei constitutional. Nu ii mai ajunge nici rolul de legiuitor pe care si l-a arogat constant in ultimele luni. Acum da semne ca doreste sa fie si un fel de suprainstanta, una care sa aiba dreptul sa desfiinteze orice hotarare judecatoreasca.Povestea incepe cu OUG 95/2016 de modificare, aparent benigna, a Codului de Procedura Civila. Fara niciun fel de dezbatere, cu ignorarea totala a punctelor de vedere ale Opozitiei, Comisia Juridica din Camera Deputatilor a introdus in aceasta OUG doua noi motive de revizuire a hotararilor judecatoresti, intre care: “daca hotararea este pronuntata cu incalcarea prevederilor constitutionale, chiar daca aspectul de ordine publica nu a fost invocat in fata instantelor judecatoresti si daca hotararea este pronuntata cu nerespectarea dispozitiilor deciziilor CCR, precum si a considerentelor acestora”. Criticile specialistilor in Drept la adresa acestor modificari au fost severe, iar ICCJ a atacat la CCR legea de aprobare a OUG 95. Intr-un interviu acordat atunci Ziare.com, presedintele Comisiei Juridice in Camera Deputatilor, Eugen Nicolicea, a aparat cu cerbicie noile prevederi, insultandu-i grosier pe toti criticii acestora si chiar pe judecatorii ICCJ. CCR a admis actiunea ICCJ, a declarat neconstitutionale noile motive de revizuire, dar dintr-un motiv halucinant care anunta un autentic cosmar mai rau decat varianta atacata la Curte: “74. Prin urmare, Curtea retine ca exercitarea unui control de constitutionalitate asupra hotararilor judecatoresti implica o verificare a conformitatii acestora cu Constitutia, control care poate fi realizat numai de Curtea Constitutionala, nu si de instantele judecatoresti, iar decizia instantei constitutionale astfel pronuntata poate constitui motiv de revizuire a hotararii judecatoresti anulate pe motive de neconstitutionalitate. 75. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca legiuitorul a plecat de la o PREMISA CORECTA din punct de vedere al art.1 alin. (5) din Constitutie, cu referire la respectarea Constitutiei de catre toate autoritatile publice, inclusiv de catre instantele judecatoresti prin hotararile pe care le pronunta, insa a reglementat un mecanism juridic defectuos atat cu privire la autoritatea competenta sa exercite controlul de constitutionalitate, cat si cu privire la modalitatea procedurala prin care aceasta se realizeaza.” Integral pe Ziare.com
Dan Ionescu. Adevarul. Nu mai sunaţi la USR, ies ei din când în când. Scurt ghid de înţelegere a unui partid care nu se pricepe pe sine
De ce are rost să mai discutăm despre USR? Păi, pe de o parte, suntem unii care au senzaţia că, deşi are un început dezamăgitor, există acolo ceva care merită susţinere şi înţelegere. De cealaltă parte, avem cinicii politicii româneşti care se sperie de orice ar merita o investiţie emoţională, aşa că preferă să ţipe permanent: „ţi-am spus eu că nu sunt în stare?!“. Şi-l mai avem pe Nicuşor Dan, despre care încă nu ştim cine e şi ce doreşte. Urmează un text lung şi cu accente ironice care nu au scopul de a vă face să râdeţi, ci de a ascunde amărăciunea şi frustrarea. Dacă nu aveţi acţiuni la purtător la TelDrum, înseamnă că aveţi o vară liniştită şi suficient timp pentru a citi şi despre Uniunea Salvaţi România. Să începem prin a ne întreba ce este un partid politic, dar, mai ales, ce este USR? Este suma ideilor şi a oamenilor din interior? Sau e reprezentarea încrederii şi a speranţelor celor care îl votează? Dacă am alege prima variantă, nu avem altă soluţie decât să spunem că USR e un ghiveci sau o ciorbă pescărească în care sunt multe ingrediente, dar nu ştii exact ce. A fost o masă întinsă la care s-au invitat toţi cei care au văzut lumină într-o seară şi, cu puţin curaj, s-au trezit în fruntea mesei. Oportunismul şi intuiţia sunt calităţi importante în politică, dar insuficiente dacă intenţionezi să supravieţuieşti cinei. Ghiftuiţi, cu mandatele pe masă şi cu picioare pe scaunul colegului, mulţi dintre meseni încearcă să convingă lumea că ei chiar au meritat ce au mâncat şi nu se face să plătească şi consumaţia. Doar ne-au spus încă de la început că ei sunt altfel decât ăia corupţi care nu doar că mănâncă, dar îţi mai şi fură de prin casă ce găsesc. Prea puţin pentru o speranţă atât de mare. Nasol când vrei să te joci cu o hamsie şi te trezeşti cu un biban sau cu o ştiucă. Aşa că s-a întors rapid către public şi a zis că el preferă să demisioneze decât să se poziţioneze sau să înveţe pe cineva să pescuiască. Publicul a rămas perplex. Păi, de asta te votarăm noi, Nicuşoare? Să pleci când nu mai e lumea de acord cu tine? Şi noi cu cine rămânem? Cum ne fu vorba aia că schimbăm clasa politică şi salvăm şi România? Să vezi ce… publicul USR chiar credea că are partid. Naiv. Aproape 10% din voturi înseamnă totuşi că eşti partid şi ai un public, unul semnificativ chiar. Da, exişti şi răspunzi celor care te-au votat, nu te apuci de dramolete personale cu uite demisia, nu e demisia, aş pleca, dar dacă votaţi cum zic eu poate mă întorc, pentru că eu sunt om serios şi nu-mi iau vorba înapoi. Integral pe Adevarul
Dan Tapalaga. Hotnews. Pablito
Pana si consultantilor angajati cu bani grei sa-l scoata in lumea buna le-a sarit in ochi asemanarea cu narcotraficantul columbian. Au adulmecat rapid raul incarnat sub mustata de ins cumsecade, asa ca i-au spus Pablito. Un Escobar de dimensiuni mult mai mici, dar la fel de lacom si periculos pentru tara lui. Narcos, filmul difuzat de Netflix, ne prezinta un Pablo Escobar greu de prins. Pazit de o armata de sicarios, columbieni saraci lipiti dispusi sa moara pentru el, Pablo Emilio Escobar Gaviria a facut mereu raul cu mana altora. A lucrat prin interpusi, a mituit politisti la greu, a investit intr-o vasta retea de informatori iar atunci cand justitia s-a apropiat prea mult de el, a incendiat-o la propriu. A finantat un grup de extrema stanga incurajand-o sa dea foc cladirii Curtii Supreme, in numele luptei pentru cauza comunismului, dar in realitate a organizat insurectia cu scopul de a distruge probele care-l puteau trimite direct in puscarie. Cand n-a mai stiut cum sa-si ascunda muntii de bani produsi de vanzarea de cocaina in Miami, Escobar a sapat gropi si i-a pus la pastrare in pamant, unde au putrezit. Pentru ca si-a dorit sa intre in politica, a cumparat presa si a mituit alegatorii cu bani cash, pozand in Robin Hood al Columbiei care ia de la bogati si da la saraci. Numai ca pe adevaratul Escobar, politicienii l-au scos in cele din urma din Parlament. Toate astea, veti spune, se intampla doar in filme. In realitate, eroul nostru procedeaza cam la fel. A gasit niste sicarios in judetul lui pustiit de saracie, gata oricand sa intre in locul lui la inchisoare, si a pus toate afacerile pe numele lor. In jurul lui domneste omerta, frica. Cine se pune cu Pablito zboara a doua zi din partid, din guvern sau se trezeste calcat de fisc. Pablito n-a vandut cocaina, ci mult praf in ochii alegatorilor. A stans la nevoie voturi inclusiv de la morti, a platit presa si a promis – nimic nou – ca umple buzunarele saracilor cu banii corporatiilor bogate. Tot un fel de iluzii, de halucinatii colective care l-au mentinut la putere si i-au adus foarte multi bani. Atat de multi incat a trebuit si el sa-i ingroape pe undeva: in ferme de porci, in lacuri, in terenuri agricole, in domenii de vanatoare, hoteluri, vile. Si cand s-a plictisit de toate astea i-a investit in lungi vacante petrecute sub palmierii de pe plajele Braziliei. Pentru Escobar, cel mai mare inamic erau americanii, DEA si Reagan. Injura toata ziua la gringos, singurii de care se temea cu adevarat, din cauza obsesiei lor de a-i extrada pe narcotraficanti pentru a fi judecati in Statele Unite. Integral pe Hotnews
TNR. Valea Prahovei, sub teroare! După ursul gunoier, a apărut un pericol şi mai mare: ursul parcagiu
Vă era dor de urşii gunoieri din staţiunile de pe Valea Prahovei? Ei bine, aceştia s-au retras în pădure, dar trotuarele din Sinaia şi Buşteni s-au umplut de verii lor mult mai agresivi, urşii parcagii. Cum ochesc un loc de parcare liber, spun localnicii, aceştia pun stăpânire pe el, cerând taxă de protecţie posesorilor de autovehicule. “Dacă urşii gunoieri erau toleraţi de turişti, care uneori chiar îi mângâiau şi se fotografiau cu ei, urşii parcagii sunt nişte animale feroce, care mormăie manele, scuipă seminţe şi îţi fac maşina ferfeniţă dacă nu le dai măcar o ciozvârtă de oaie. Am încercat să-i atrag atenţia unuia dintre ei că e ilegal ce face, dar nu te poţi înţelege cu un prădător de 600 kg”, spune Jean Chira, consilier local din Sinaia. Integral pe TNR
Va urez o duminica linistita!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Bună dimineața!
Excelentă selecție, mulțumim, @Citi! 🙂
Din tot ce-am lecturat, mă opresc un pic la articolul lui Dan Ionescu: acesta a surprins perfect ce (nu) se întâmplă în USR… Băieții ăștia nu s-au maturizat și, deși i-am votat de două ori anul trecut (se pun și „localele”, fiindcă Mișcarea pentru Iași cu Cosette Chichirău s-a „topit” în USR!) nu cred că vor mai „prinde” votul meu. De vreo 20 de ani sunt nereprezentat de „clasa politică” românească…
Și, apropos de „clasa politică”, de „fauna” așa-zișilor „politicieni”: pe lângă „ursul parcagiu” menționat de TNR, ar trebui amintit și „porcul (de) politician” de Dâmbovița, care murdărește totul în jurul lui și refuză să fie închis în cocină (a se citi „brutărie”)…
O duminică plăcută tuturor! 🙂
Buna ziua tuturor…..
@Paganel, nu va alarmati degeaba…da,un rus bun e un rus mort. Teatrul ala de prost gust de la ei e periculos, poate se lamuresc si la Bxl sa-i dea afara din Europa in suturi. Voiam doar sa va spun ca asta nu se intampla de azi, de ieri…..
Si, apropo, Inturist traieste…daca aveti timp si rabdare incercati
https://pressone.ro/contributori/maica-rusie-si-tatal-tuturor-trenurilor-moscova/
Autorul se tot extaziaza in legatura cu cat e de curat la Moscova sau Ekaterinburg. Dupa Anya von Bremzen (pe care nu am nici un motiv sa n-o cred) curatenia Moscovei se datoreaza faptului ca maturatorii sunt emigranti din Asia Centrala hamaliti pe mai nimic si tratati ca niste sclavi.
Buna ziua,
“dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”
Coreea de Nord? Nu, București, România, duminică 23 iulie 2017.
Primarul Gabriela Firea a inaugurat, duminică, pasajul rutier de la Piața Sudului. Este a doua oară când face acest lucru, de data aceasta fiind aduși și membri ai PSD pentru a o ovaționa și aplauda…
http://www.comisarul.ro/articol/poza-zilei_899077.html
I.E.Dogiouiu , analiza ,simpla,alarmanta si corecta :
Cine e cu adevarat Klaus Iohannis?
Cel putin dezamagitoare decizia presedintelui Iohannis de a promulga fara obiectii legea care desfiinteaza conflictul de interese. …………………………………………………………………………………………………………………
Procurorul general Augustin Lazar este unul dintre specialistii in aceasta infractiune si recent a lansat o carte pe aceasta tema, ocazie cu care a facut inca un apel la mentinerea infractiunii asa cum fusese reglementata.
Opozitia a reusit sa se mobilizeze si sa atace legea la CCR, demers fara sansa in conditiile in care Curtea Constitutionala a devenit in ultima vreme cel mai solid aparator al antiJustitiei
Daca presedintele refuza promulgarea tragand un semnal sever de alarma, acesta ar fi putut coagula o reactie publica impotriva legii, exact ca in iarna impotriva celor doi “elefanti”. Atunci presedintele nu i-a oprit prin utilizarea propriilor prerogative, ci cu ajutorul societatii care a reactionat.
Asta putea incerca presedintele si acum, cu atat mai mult cu cat unul dintre pilonii mandatului sau, cel putin asa sustine, este apararea statului de drept si lupta impotriva coruptiei.
Dar presedintele n-a cracnit si a promulgat legea fara cea mai mica obiectie, ceea ce prespune ca este pe deplin de acord cu ea, o viziune total incompatibila cu a presedintelui in geaca rosie………………………………
Am sentimentul ca pentru dl Iohannis nu doar principala, ci unica motivatie a actiunilor este obtinerea celui de-al doilea mandat si tot ceea ce face este subsumat acestui obiectiv indiferent de consecintele pentru tara.
Am din ce in ce mai mult sentimentul ca actiunile presedintelui sunt dictate strict de obiectivul maximizarii sanselor si anihilarii potentialilor rivali in perspectiva lui 2019, calcule in care Romania nu are intotdeauna loc sau, in orice caz, nu e pe primu
http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/cine-e-cu-adevarat-klaus-iohannis-1474425
PS auf wiedersehen zweites glied, herr Johannis !
Apropo de CCR si ICCJ: nu am inteles niciodata (tehnic) de ce a fost nevoie sa se reinventeze roata – crearea CCR – cand in Constitutia din 1923 exista controlul constitutionalitatii legilor realizat de Curtea de Casatie – http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/constitutie/constitutiunea-din-1923.php
buna dimineata!
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-24-iulie-inaugurari-comuniste-metehne-firesti/54769/