Europa: 26 ianuarie 2013 / Prezidenţiale in Cehia
| 26/01/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Revista Presei de la Deutsche Welle
Criticile severe ale lui Cameron la adresa UE ca şi anunţatul referendum, în urma căruia Anglia ar putea abandona familia celor 27, au marcat şi debutul forumului economic mondial de la Davos.
Adevărurile neplăcute supără. Cine se încumetă să le rostească, trebuie să ştie că tonul face muzica. Premierul britanic David Cameron le-a spus europenilor verde în faţă ce-i deranjează pe insulari la Uniunea din care fac încă parte, dar “a uzat de logica şantajului” spre a-şi exprima năduful. Aşa încît nu-i de mirare, că reacţiile partenerilor europeni au avut o intensitate emoţională neobişnuită, de la consternare la isterie, remarcă MÜNCHNER MERKUR.
Cît despre Marea Britanie, ea ar fi prea mică spre a ţine piept concurenţei făcute de giganţii economiei mondiale, crede DER TAGESSPIEGEL din Berlin, recomandîndu-i lui David Cameron să nu se umfle în pene. Iar dacă într-adevăr britanicilor nu le mai place în Europa, sunt liberi să se avînte în oceanul posibilităţilor spre a naufragia tot pe o insulă.
În ceea ce o priveşte, Europa ar face bine să se rezume la cei care preferă unitatea continentului, profitului cu orice preţ. Dacă ar proceda astfel, la capătul procesului se va ivi un stat european cu mai multe naţiuni care vor creşte împreună raţional şi echilibrat, cu sau fără britanici, speră WESTDEUTSCHE ZEIUNG.
După o zi de la incendiarul discurs rostit cu sînge rece de premierul britanic, spiritele s-au mai liniştit, cel puţin la Davos, unde mai-marii lumii s-au întîlnit spre a pune la cale soarta economiei mondiale. Prilej nimerit pentru Angela Merkel de a discuta cu colegul ei britanic, calm şi cu tact, reuşind astfel să evite duelul şi să transforme întrevederea într-un duet, observă DIE WELT. Merkel i-a venit mai întîi în întîmpinare cusurgiului Cameron, îndulcind tonul conversaţiei, deşi interesele nutrite de şefa guvernului german nu se prea întîlnesc cu cele ale interlocutorului ei britanic.
Procedînd astfel, Merkel a dirijat dialogul de pe terenul confruntării pe cel al schimbului bine cumpănit de păreri, găsind un numitor comun între punctul de vedere al Londrei şi cel al Uniunii Europene: principiul competitivităţii, ca obiectiv central al viitorului, relevă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.
Şi al compatibilităţii Marii Britanii cu Europa. Sau, din perspectiva lui Cameron, al continentului cu Regatul Unit, deduce NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.
Ziarul elveţian aminteşte că întreaga istorie a insularei naţiuni este marcată de o suverană încredere în sine în relaţiile ei cu continentul. Cameron este conştient de avantajele apartenenţei Angliei la Uniunea Europenă, dar revendică reforme din partea acesteia spre a o face compatibilă cu propria lui naţiune.
Însă, spre a obţine un Da din partea britanicilor la anunţatul referendum, Cameron are nevoie nu numai de o victorie a conservatorilor la următoarele alegeri, ci şi de o disponibilitate a europenilor de a veni în întîmpinarea revendicărilor britanice. Or, cine mizează pe o largă disponibilitate, trebuie să fie înarmat din capul locului cu optimismul robust al premierului britanic. Şi nu trebuie uitat , conchide autorul analizei publicate în ziarul elveţian citat, că prea mulţi lideri europeni au avut prostul obicei de a trata Marea Britanie ca pe un obstacol ce trebuie fie ocolit, fie ignorat, pe calea ce duce spre un superstat european.
Există o marea deosebire între Marea Britanie de azi şi cea din timpul Doamnei Thatcher, de care cancelarul Kohl se temea ca dracul de tămîie, menţionează GENERAL ANZEIGER din Bonn. Ziarul sugerează că nu este exclus ca şi Angela Merkel să nutrească aceleaşi sentimente acum faţă de Cameron, fără a le mărturisi.
Spiritul tăios analitic şi tonul sever în care Cameron şi-a formulat discursul critic la adresa Europei, nu mai constituie demult un apanaj exclusiv al atitudinii britanicilor faţă de Uniunea Europeană. Mulţi locuitori ai continentului nutresc aceleaşi sentimente ca şi semenii lor de dincolo de Canalul Mînecii, aminteşte ziarul olandez NRC HANDELSBLAD, enumerînd cîteva din motivele acestei amare deziluzii: din pricina crizei datoriilor, Europa traversează o perioadă dificilă, competitivitatea ei scade în raport cu cea a marilor puteri economice şi ale naţiunilor emergente de pe glob şi, ceea ce poate este cel mai grav, Europa se luptă să recîştige încrederea propriilor ei cetăţeni. Deutsche Welle
Cehii, chemaţi la urne vineri şi sâmbătă pentru a-şi alege preşedintele. Cetăţenii cehi se vor prezenta la urne vineri şi sâmbătă, pentru a desemna succesorul preşedintelui eurosceptic Vaclav Klaus, având de ales între veteranul de stânga Milos Zeman şi aristocratul de dreapta Karel Schwarzenberg, un scrutin care se anunţă deosebit de strâns. Cei doi pretendenţi la fotoliul prezidenţial au ieşit cot la cot din primul tur al alegerilor prezidenţiale, desfăşurat prin vot universal direct la 11 şi 12 ianuarie, cu 24,21% pentru Zeman, premier în perioada 1998-2002, şi 23,4% pentru Schwarzenberg, şef al diplomaţiei în cadrul Cabinetului de austeritate bugetară 
al lui Petr Necas. Oricare ar fi numele noului locatar al Castelului din Praga, fostă reşedinţă regală devenită sediu al preşedinţiei în 1918, cehii vor alege un proeruropean, şi vor întoarce pagina euroscepticismului lui Vaclav Klaus, al cărui al doilea mandat expiră la 7 martie. “Karel Schwarzenberg este un avocat convins al intergrării europene, în timp ce Milos Zeman este un pragmatic, capabil să schimbe poziţia cu flexibilitate”, a explicat politologul Josef Mlejnek, de la Universitatea Charles din Praga. În afară de atitudinea faţă de UE, la care Cehia a aderat în 2004, punctele comune între viziunea lui Zeman, economist de stânga în vârstă de 68 de ani, cunoscut pentru discursurile dure şi acuzat adesea de populism, şi Schwarzenberg, în vârstă de 75 de ani şi având o descendenţă nobiliară, susţinător al drepturilor omului şi valorilor tradiţionale. Schwarzenberg este un admirator al lui Vaclav Havel (1936-2011), simbol al “revoluţiei de catifea”, activist neobosit pentru drepturile omului şi preşedinte în perioada 1989-2003. Zeman, membru al partidului comunist în 1968-1970, este susţinut de Klaus, fost economist pragmatic şi rival politic al lui Havel.Sprijinit de sindicate, Zeman câştigă puncte din partea electoratului de stânga, într-o regiune afectată de restructurarea economică. Spre deosebire de adversarul său anticomunist înverşunat, Zeman a solicitat susţinerea partidului comunist, care a reuşit un adevărat progres în alegerile regionale. Umanist şi conservator, Schwarzenberg beneficiază între timp de un sprijin puternic la Praga şi în marile oraşe. “Prinţul” charismatic este totodată simpatizat de o mare parte a mediilor artistice şi tinerilor din oraşe, mulţi dintre aceştia purtând insigne “cool” cu figura aristocratului cu mustaţă şi creastă punk. Al doilea tur reprezintă o “confruntate a două lumi diferite, al cărei rezultat ne va spune multe despre Cehia”, afirmă cotidianul Dnes. Rezultatul va fi cunoscut sâmbătă după-amiază. Alegerile prezidenţiale au loc pe fondul unei nemulţumiri generale, provocate de recesiunea economică şi rata crescută a şomajului, care a atins valoarea de 9,4% şi care afectează puternic ţara de 10,5 milioane de locuitori. Campania electorală a fost caracterizată de tensiuni şi atacuri la persoană, îndeosebi în momentele în care aceasta a degenerat în certuri cu privire la controversatele decrete Benes. Aceste decrete, semnate după cel de-al Doilea Război Mondial de către preşedintele cehoslovac din acea vreme, Edvard Benes, au deposedat de bunuri aproximativ trei milioane de germani şi austrieci din Sudeţi, care au fost ulterior expulzaţi din Cehoslovacia. “Ceea ce am făcut în 1945 poate fi şi astăzi de condamnat drept o încălcare grosieră a drepturilor omului, iar preşedintele Benes ar trebui convocat la Haga” (sediul Curţii Internaţionale de Justiţie), a declarat Schwarzenberg în cursul unei dezbateri televizate, provocând furia nu doar a lui Zeman şi Klaus, ci şi a veteranilor de război. Noul şef de stat va fi al treilea de la independenţa Cehiei în 1993, după Vaclav Havel, Vaclav Klaus, aleşi de Parlament printr-o procedură criticată pentru complexitatea sa.Parlamentul a decis în februarie 2012 ca şeful statului să fie ales prin sufragiu universal direct, excluzând orice suspiciune de corupţie. Mediafax.
Alertă teroristă „iminentă” la Benghazi. Libia protestează. Occidentul este în alertă în privinţa Libiei. Marea Britanie, Franţa, Germania, Olanda şi Australia le-au cerut cetăţenilor lor să părăsească imediat oraşul Benghazi. Motivul: ameninţări teroriste iminente. Libia cere însă explicaţii şi spune că nu există niciun motiv pentru această alertă. Benghazi a fost nucleul de unde a pornit revolta ce l-a înlăturat de la putere pe colonelul Muammar Gaddafi. 
Acum pare că a devenit un paradis al teroriştilor. Violenţele au continuat şi după atentatul de la consulatul american, în care a fost ucis inclusiv ambasadorul american în Libia, Christopher Stevens. Marea Britanie, Germania, Olanda şi Australia au decis joi să-şi recheme toţi cetăţenii aflaţi în acest oraş libian. Motivul ţine de ameninţările lansate la adresa cetăţenilor occidentali şi pe care Londra le consideră „iminente”.
„În prezent, suntem la curent cu o ameninţare specifică şi iminentă contra occidentalilor din Benghazi şi cerem britanicilor aflaţi acolo să plece imediat”, a anunţat joi ministrul britanic al Afacerilor Externe. Diplomaţia britanică a mai explicat că nu poate da detalii despre natura acestei ameninţări. Dar, semn al faptului că este considerată o raţiune suficientă, Londra a cerut şi ambasadei sale de la Tripoli să ia legătura cu toţi britanicii din Benghazi şi să îi ajute la evacuare, notează „Le Point” şi AFP. Cu informaţii de la aceeaşi sursă sau nu, Ministerul german de Externe a aplicat aceeaşi strategie şi a cerut nemţilor „să plece de urgenţă din oraş şi din regiune”. „Informaţiile de care dispune guvernul federal arată că există riscuri concrete ce îi vizează pe cetăţenii occidentali din Benghazi”, se arată în nota publicată de guvernul german. Olanda, la rândul ei, îşi sfătuieşte cetăţenii să nu rămână în oraşul Benghazi. Şi Hexagonul le-a cerut francezilor să se abţină pentru moment să se ducă spre acest oraş. Doar autorităţile australiene au ridicat puţin vălul deasupra acestui mister. „Există un risc de atentate şi represalii contra ţintelor occidentale din Libia” după intervenţia franceză din Mali, a precizat Ministerul de Externe de la Canberra. Şi Departamentul de Stat american a emis acelaşi avertisment şi a indicat că occidentalii pot fi şi victime ale răpirilor. Deşi a fost punctul de start al revoltei contra lui Gaddafi, Benghazi a fost recent teatrul unor violenţe extreme – mai multe explozii şi un val de asasinate. Majoritatea i-au vizat pe diplomaţii străini. Violenţele au culminat pe 11 septembrie cu atacul în care au fost ucişi patru americani, printre care şi ambasadorul american din Libia. Apoi, pe 12 ianuarie a existat un atentat la viaţa consulului Italiei. Avertismentele occidentale au crescut însă tensiunea noilor oficiali libieni. Ministrul de Interne adjunct Abdallah Massud consideră că nimic nu justifică alerta. „Putem admite că există probleme de securitate la Benghazi de mai multe luni. Dar nu există informaţii noi care să justifice reacţia Londrei”, spune oficialul libian. „Dacă Marea Britanie se temea pentru cetăţenii ei, putea să şi-i retragă fără toată tevatura asta”, a mai explicat ministerul de Interne libian care consideră şi că atitudinea britanicilor a speriat şi alte cancelarii occidentale. Guvernul de la Tripoli s-a plâns şi că nicio ţară nu a informat Libia despre intenţia de a-şi evacua cetăţenii. Ministerul de Interne a contactat ambasada Marii Britanii pentru a cere explicaţii. Nu le-a primit deocamdată.Integral la RFI
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
