Tudorel Grațiatorul
| 04/03/2017 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Tudorel Toader le zice adanc. Scoate panseuri juridice din puțul gandirii cu grija cu care chimistul scoate un acid dintr-o sticla sigilata ermetic. Inca nu combate bine, vorba lui nenea Iancu, insa incearca sa le zica adanc, pentru ca boborul #rezistent sa priceapa cata intelepciune se ascunde in tartacuta unui fost judecator de la CCR, ajuns apoi rector la Universitatea Cuza din Iasi, devenit apoi (la doar vreo cateva luni de la instalarea ca rector), ministru in Guvernul Grindeanu si, cine stie, asteptand recompensa si sinecura externa pentru serviciile pe care le va face la MJ (estimp, functia de rector fiind blocata sine die, ca sa nu ramana stimabilul Tudorica fără coledzi).
Tudorică, cel care calca liniile continue, a si inceput sa ne fezandeze, marunt, pregatindu-ne pentru un foarte probabil atac la Justitie in saptamana luminata, de dupa Pasti, si servindu-ne ideea de grațiere colectiva asezonata cu argumente din cele mai diverse, doar-doar nu vom vedea elefantul din baia de serviciu a Guvernului (adica de la MJ). Ba CEDO, ba clementa, ba oportunitate, ba dezbatere…Insa mingea e clar marcata cu rosu si scrie pe ea cu litere de-o schioapa
GRATIERE/AMNISTIE
”Dacă ne uităm în legislaţiile altor state moderne există momente în care legiuitorul penal naţional vine cu o lege de graţiere sau de amnistie. Am văzut cu toţii inclusiv faptul că instanţa europeană, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spune statului român că poate apela la actul de clemenţă – graţierea/amnistie – dând ca exemple alte state, în speţă Italia, care au apelat la iertarea de pedeapsă respectiv iertarea de tragere la răspundere penală, repet, graţiere sau amnistie. Aşadar, din moment ce în Codul Penal avem aceste instituţii juridice penale, evident graţierea şi amnistia, ele nu sunt acolo doar de dragul de a fi descrise şi sunt acolo ca instituţii, repet, pentru ca legiuitorul în politica lui penală să le poată folosi la un moment dat… Dacă legiuitorul apreciază că este oportună pentru politica penală, pentru societate, pentru evoluţia relaţiilor sociale, că este oportun un act de clemenţă, în mod evident îl poate folosi cu o singură condiţie: să respecte exigenţele constituţionale”.
Ce nu spune Tudorică Grațiatoru‘ e ca Romania nu e stat modern, ci stat captiv in ghearele unei hidre rosii care vrea sa ne readuca la etapa iliesciana anterioara aderarii la NATO si UE (cum frumos scrie in editorialul de ieri Dan Turturica).
In plus, Tudorică Grațiatoru’ nu spune ca in Italia, dupa gratiere, a crescut de peste 3 ori numarul de infractiuni.
Nu ne spune Tudorică Grațiatoru’ ca onor CEDO nu conditioneaza modificarea actelor penale de implementarea unor masuri ca amnistie si gratiere, ci recomanda si masuri alternative.
Nici de faptul ca CEDO ne-a condamnat de nspe ori pentru nesolutionarea dosarelor Mineriadelor si Revolutiei nu spune nimic Tudorica Grațiatoru’.
Cand vine vorba de amnistie si gratiere, e zor nevoie si cod rosu, insa de victimele de la Mineriade si de la Revolutie nu are grija nimeni, nu-i asa? (cum bine remarca avocata Nicoleta Popescu, de la APADOR-CH). Iliescu e bine merci, rontaitor de pensii la 87 de ani, in timp ce victimelor li se canta vesnica pomenire.
In fine, mai zice Tudorica Grațiatoru’ si ceva de “pragul” pentru abuzul in serviciu, insa asta e alta minciuna, pe care o voi demonta luni.
Intre timp, se baga carbuni la cazan, sa se aprinda “dezbaterea” pe gratiere si aministie. Evident, ministrul “discuta cu niste colegi”. El nu e singur si nu ia decizii de capul lui. E om de larg consens si adanca responsabilitate. El nu poate dormi de grija amnistiei si gratierii. Mai e putin si spune ca a parasit universitatea din Iasi (la care tocmai fusese ales rector si unde si-a lasat scaunul incalzit de o marioneta) doar ca sa bage proiectul de amnistie si gratiere pe traseul legislativ! Dupa grajdanul grosier si prost, acum avem in actiune grajdanul fin si cu limba sofisticata, cu roba de fost judecator CCR in dulap si cu sinecura de rector in buzunar.
La vremuri #rezistente, grajdani mai sofisticati!
Ma intreb: colegii aia din Minister cu care discuta Tudorică Grațiatoru‘, au dosare penale pe rol de care vor sa scape? Prietenii din camarila PNL de Iasi, Relu Fenechiu, Radu Prisecariu si Tudor Chiuariu, ce zic de gratiere?
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua.
Dorel&Gasca penala se agita degeaba, lucrurile si vremurile au o altă cinetică.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21643648-video-elicopterele-americane-black-hawk-sosit-baza-mihail-kogalniceanu-pentru-exercitiul-atlantic-resolve.htm
Bună ziua!
Excelentă postare! Confirm întru totul ideile de mai sus… La noi au ajuns în funcții decizionale o mulțime de nulități din categoria lingou și, dacă nu ai păr pe limbă ești ejectat din „comitet”!…
Un articol de citit:
http://www.contributors.ro/editorial/o-conceptie-gresita-despre-relatia-cu-rusia/?cfcc
„Dar cea mai mare eroare de analiză a lui Lieven este premiza. Rusia nu se comportă rău pentru că e provocată de Occident, de extindrea NATO sau de tentativele Uniunii Europene de a dezvolta un Parteneriat Estic, de altfel sorit eșecului.
Rusia menționează toate astea ca pe o scuză. Dar noi nu trebuie să interpretăm asemenea plângeri așa cum par la prima vedere. NATO a încercat să inițieze relații prietenești cu Rusia. Proiectul a eșuat din cauză că Rusia nu a vrut să fie tratată la egalitate cu alte țări sau să-și considere vecinii ca pe niște state cu adevărat suverane și independente. A fost legerea Rusiei, nu a noastră.
Adevărata problemă este viziunea Kremlinului asupra istoriei. Noi considerăm prăbușirea imperiului sovietic o eliberare. Dl Putin și prietenii săi o văd probabil ca pe o temporară catastrofă geopolitică. Nu ne-am aștepta ca olandezii, danezii sau israelienii să întrețină relații prietenești cu o conducere germană care deplânge căderea celui de-Al Treilea Reich al lui Hitler. Nu ar trebui să aplică standard duble în ceea ce privește victimele ororilor lui Stalin.
Lieven susține că Occidentul și-a mutat spre est “frontiera strategică”, iar Rusia nu a făcut decât să reacționeze în urma acestei sustrageri de teritoriu. Argumentul ignoră doi factori importanți. UE și NATO nu și-au sporit numărul de membri la ordinul mai marilor de la Bruxelles. Ele au primit niște țări care se înghesuiau la ușa lor, cerând securitatea, prosperitatea, libertatea, decența, demnitatea și alte lucruri asemenea, care le-au fost refuzate de Cortina de Fier.
Aceste țări ar fi putut opta să se orienteze în schimb spre Rusia. În pofida tuturor mizeriilor din perioada sovietică, ele au și acolo legături de ordin lingvistic, cultural și istoric. Țări precum Danemarca și Olanda s-au alăturat bucuroase Germaniei, din punct de vedere economic și, recent, în cazul Olandei, și din punct de vedere militar.
Și Rusia ar fi putut avea o asemenea relație cu fostul său imperiu. Dar n-a fost așa, pentru că ea a preferat resentimentele postimperialiste, urmate de o cruzime și o agresiune neoimperialistă. De ce ar fi trebuit să accepte asta niște țări pe vremuri captive, când li se oferă ceva cu mult mai bun?
Lieven recunoaște că Occidentul trebuie să lupte din greu ca să apere Estonia, Letonia și Lituania în cazul în care ar fi atacate. Dar scrie: “E greu de imaginat vreo situație realistă în care s-ar putea ivi o atare necesitate “. Să sperăm că are dreptate măcar în această privință.”
Cand Obama a lăudat Rusia ca este “putere regională”, Putin s-a simțit jignit. Un adevărat cunoscător al realităților rusesti, Gary Kasparov, a explicat ca Rusia (prin ochii lui Putin) se considera o putere globală. Orice altă opinie este o ofensă.
Faptul ca românii din România vs. cei din republica Moldova sunt indiferenți față de Rusia este tot considerată o ofensă – rușii vor să fie urâți, sau iubiți, sau temuți, dar niciodată tratați ca niște orișicare. Politica oficială ruseasca triumfa atunci cand lumea vorbeste despre ei, despre influenta lor in Siria, intervenția in alegerile de pretutindeni, despre pericolul nuclear. Dar cand se vorbeste despre ei in termen de alcolism, islamismul republicilor, speranta de viata de 50 de ani la bărbați sau cand cineva spune ca “împaratul este gol”, adica adevarul adevărat – Rusia nu are nimic de oferit – ei atunci se simt atinși la “mândria” lor eliberata de vaporii de votca. “Un bandit care operează o pompă de benzina” – John McCain. Ministerul propagandei isi regaseste suflul.
Atenție (și) la libertatea de exprimare pe net!
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/cutremuru-lu-moise-si-cenzura-internetului/?cfcc
„Realitatea e că in urma celor două episoade nu s-a întâmplat de fapt nimic. Nu s-a julit nimeni la deget. Oamenii care au luat ţeapă cu Moise & Tolo sunt mai vaccinaţi acum la genul ăsta de panică şi vor fi mai sceptici data viitoare la vreo isterie, asta (experienţa proprie) fiind singurul mecanism social de învăţare eficientă. Reputaţiile celor doi sunt ştirbite iar ei vor fi mult mai atenţi pe viitor la ce şi cum dau drumul pe ţeava virtuală, deoarece lucrează pe o piaţă liberă, credibilitatea e cel mai important asset comercial în profesie, iar asta se construieşte greu şi se pierde uşor. Autoreglajul chiar merge.
Insă faptul că nu s-a întâmplat nimic nu contează. Dimpotrivă, e motivul perfect pentru câte un vigilent prin parlament şi guvern să se indigneze, să umfle pieptul şi să ia măsuri, deoarece, cum spunea un episod din vechiul şi genialul serial BBC “Yes, minister!”, indignarea teatrală e cel mai bun substitut pentru muncă pe care îl are un politician. Agenda anti-liberală, aflată pe val, în ofensivă globală, nu va rata aşa ocazie minunată să se dea în stambă şi să scoată din pălărie un rinocer.”
Buna ziua
Nu ma pot compara cu cei doi analisti,dar cred ca ambii ignora un lucru=rusia de la ivan cel groaznic a avut o singura ratiune EXPANSIUNEA;niciodata rusia nu a cautat cooperare,si asta de a lungul a peste 400 ani
Bună ziua!
Dumneavoastră vorbeați, justificat, de bun-simț. Să facem o scurtă trecere în revistă a „relațiilor” româno-ruse din ultimii 300 de ani:
– secolul XVIII-începutul secolului XIX: din circa 100 de ani (1711/1716-1821), vreo 20 au fost de războaie ruso-austro-turce pe teritoriul Principatelor (Moldova și/sau Țara Românească); după una din asemenea invazii, pravoslavnicii ruși au vrut să înjuge la carele cu ce furau din Principate pe… boieri (nu mai erau vite/cai de pus în jug). La protestele boierilor români că nu le-a mai rămas nimic oamenilor din țară, rușii au răspuns: „V-au mai rămas lacrimile, ca să plângeți!”… Buni „cre(ș)tini orto-hoți!
– 1812: în urma unui asemenea război, Rusia țaristă a „plecat” acasă cu Basarabia
– 1848-49: „jandarmul Europei”, Rusia intervine în Principate pentru înăbușirea revoluției române (ba chiar și în Ardeal, chemat de austrieci!)
– 1877-78: după ce i-am salvat pe ruși de rușinea din fața Plevnei, „aliații” noștri ne-au dat, potrivit unei remarci din epocă, un răspuns pe măsură: ne „ofereau” ceva ce nu era al lor (Dobrogea, luată de la otomani), pentru a ne lua ceva ce era al nostru (sudul Basarabiei); la Berlin, Conferința de pace, unde „corb la corb nu-și scoate ochii” sau „câinii (marile puteri) sunt mai egali în drepturi decât cățeii (România) a rămas cum au vrut rușii: ba, drept represalii fiindcă am refuzat să plecăm fără gălăgie din sudul Basarabiei, rușii au dat bulgarilor Cadrilaterul (trebuia să fie al nostru, până la linia Ruse-Varna, inclusiv!)
– 1916-1918: „aliatul” rus refuză să ne ajute în Dobrogea (doar nu era să lupte contra bulgarilor!) și, după ce, singuri contra a 4 armate (ale Austro-Ungariei, Germaniei, Bulgariei și Imperiului otoman), am pierdut tot sudul țării, inclusiv Capitala, ne-au lăsat și fără tezaur (l-am dat „în păstrare” și de atunci, de 100 de ani, nu l-a mai văzut nimeni înapoi!); ba mai mult, în decembrie 1917 (sursa: C. Kirițescu, „Războiul pentru întregirea României), la Socola, lângă Iași, rușii bolșevizați au pus la cale atacarea Palatului Regal, capturarea Regelui României, Ferdinand, executarea lui și declanșarea unei „revoluții bolșevice” și în România; în ianuarie 1918, după ce chiar Lenin a sugerat basarabenilor să discute o cooperare militară cu România (Republica Democratică Moldovenească nu avea armată proprie), când, în urma acestei recomandări, Chișinăul a cerut trupe române (care să apere și depozitele de muniții și alimente ale României din Basarabia), la intrarea acestor trupe la est de Prut, ambasadorul României, Diamandescu a fost arestat, fiind eliberat (apoi expulzat!) la insistențele celorlalți ambasadori de la Moscova (asta e o mojicie fără seamăn, neîntâlnită în analele diplomației internaționale, dar ea se adaugă faptului că, în tot anul 1916, muniția trimisă de englezi și francezi, pe la Murmansk, pentru armata română a fost ascunsă de țariști în Rusia și doar eforturile generalului Berthelot, în iarna 1916-17 de a le găsi au făcut ca acestea să ajungă la noi!)
– 1940: ultimatum sovietic, prin care, în 28-30 iunie, URSS ocupă Basarabia și, drept „pedeapsă” pentru cei „22 de ani de ocupație românească a Basarabiei” (care se unise cu România, în 1918!), a fost ocupat și nordul Bucovinei; în plus, din „greșeală”, ne-a fost luată și Herța: chemați la Dorohoi, li s-a arătat sovieticilor pe hartă că greșiseră! Au… recunoscut, dar nu s-au mai retras!
– după ce în 1941 am eliberat aceste teritorii, ele ni s-au luat din nou în 1944: rezultatele „acordului sovieto-român” din 1940 au fost recunoscute în 1947, de uneltele noului regim pro-sovietic, prin „coada de topor” penelistă Gh. Tătărăscu (care era… sinistru de externe al României în guvernul Petru Groza); drept „bonus”, că tot era „superofertă”, „Stalin și poporul rus/Libertate ne-a adus (sic!), adică, oleacă de comunism, până în 1989
– după căderea regimului Ceaușescu, o altă „coadă de topor”, bolșevicul Ilici, fost coleg de studenție cu Gorbaciov, i-a trădat pe basarabeni, care, în 1991, au vrut să se reunească cu România (am dovezile, dacă e nevoie). Basarabia nu doar că a rămas „în afara” României, intrate, între timp, în NATO (2004) și în UE, dar, „ursul” post-sovietic a fost chemat să-i „elibereze” Transnistria și Tighina de „ocupantul fascist român” (1992) și, ca orice „eliberator” care se respectă, a… uitat să mai plece acasă…
E posibil să nu fi trecut „în revistă” chiar toate aceste momente ale „prieteniei” româno-ruse… Dar, chiar și așa, numai după o așa enumerare, ce român cu bun-simț ar privi cu ochi buni orice ofertă venită de la Kremlin???
Raspuns scurt la intrebarea dvs
Tariceanu&co
🙂
Buna seara tuturor……….
@Paganel, ca istoric ce credeti, e Rusia o asa de “mare putere” sau e doar mare ca teritoriu? Dupa umila mea parere un imperiu adevarat “se tine” cu mari cheltuieli pentru drumuri si comunicare, iar drumurile rusesti sunt si azi fie pline de gropi fie de-a dreptul “mud pools”. Rusii nu-si pot administra teritoriul pe care-l au deja, ce mai vor in plus? Un imperiu ar trebui sa traiasca prin cultura si “luminile” sale, dar cultura rusa infloreste in ciuda statului, nu cu sprijinul sau. Cu ce fel de “imperiu” / putere avem de-a face, sau cumva ne speriem ca iepurasul din desenele animate?
Bună seara!
Voi încerca un răspuns… Rusia e un colos cu picioare de lut, în opinia mea! Dacă, pe vremea când Ștefan cel Mare – care-i bătea pe turci la Podul Înalt, Marele Cnezat al Moscovei (nucleul viitorului Imperiu țarist) plătea tribut… tătarilor, cred că vă dați seama cam ce mare „forță” aveau rușii… Să mai zic că, pe la începutul secolului al XVII-lea armata poloneză a ocupat Moscova (în cadrul unui război cuprins în intervalul 1608-1617)… Asta era la câțiva ani după ce, în 1600, Mihai Viteazul unise cele trei țări române… Rusia a avut pe de-o parte avantajul de a avea, la est de Munții Urali o Siberie bogată în resurse naturale și relativ slab populată… Prin secolul al XVIII-lea au ocupat chiar Alaska, pe care, după 1865, în urma negocierilor ambasadorului Statelor Unite, românul George Pomuț, rușii au vândut-o (în 1869) americanilor. Problemele Rusiei au rămas, mereu, mari… Petru cel Mare a încercat o modernizare, la fel și alți conducători țariști, dar asta a dus doar la crearea unei elite culturale, științifice, marea masă a rușilor rămânând în întuneric… Nici sub comuniști nu le-a fost mai bine. În 1941-43, când armata română (formată, în mare parte, din țărani) a înaintat, la ordinul lui Antonescu (aliat cu hitleriștii) în teritoriile sovietice, ai noștri au rămas șocați, îngroziți de sărăcia lucie a satelor rusești! Asta explică faptul că, înainte de 1956, cele mai frecvente răscoale țărănești anti-colectivizare au fost, în România comunistă, în multe sate din Moldova și Maramureș! Ba mai mult, după unele mărturii, în Bucovina a început o mișcare de rezistență anti-sovietică încă din primăvara lui 1944, când Armata Roșie a ocupat (din martie-aprilie) partea de nord-est a României. Țăranii noștri, împroprietăriți pe vremea Regelui Ferdinand, după primul război mondial, au înțeles primii că această colectivizare îi va lăsa săraci lipiți pământului, exact ca în satele cu colhozuri sovietice prin care trecuseră, ca militari, în al doilea război mondial.
Apoi, prăbușirea militară (după 1980), apoi și politică (în 1991) a răposatei Uniuni Sovietice s-a datorat faptului că regimul comunist a alocat o mare parte din investiții în așa-numitul „complex militaro-industrial”, deci în politica de înarmare, dusă contra Statelor Unite și a NATO, dar care a adus o stagnare a dezvoltării economiei civile și chiar la declin (rușii importau cereale, inclusiv din Statele Unite, iar multe produse agricole și alimentare românești erau exportate în „măreața Uniune”, în vremea când noi mâncam o mulțime de produse pe cartelă!)! Îmi amintesc că, ascultând, prin 1985-88, Radio Chișinău, auzeam, adesea, despre „campania împotriva beției” declanșată de Gorbaciov, campanie care, deși, oficial, s-a comunicat că a avut rezultate, în realitate a fost mai degrabă un eșec (dovadă cantitățile de alcool consumate de ruși și faptul că cel mai mare consum de alcool pe cap de locuitor din Europa se înregistrează în republici ex-sovietice, prima fiind… R. Moldova!)…
În prezent, pe lângă faptul că, investițiile în industria militară (dezvoltate mai ales în ultimul deceniu), bazate, financiar pe veniturile din exporturi (se exportă ca, într-un stat mai degrabă slab dezvoltat materii prime, mai ales petrol și gaze naturale, cam cum exporta România interbelică!), rușii mai au și alte probleme… Populația scade (mai ales printre ruși), creșterile fiind date (acolo unde apar) printre minorități (multe, de confesiune musulmană), de prin Caucaz sau dinspre Asia Centrală… Pe de altă parte, la faptul că, demografic, Rusia e în declin (numărând sub 145 milioane locuitori în 2015), se adaugă și slaba populare a Siberiei, care nu a depășit niciodată mai mult de 40 de milioane de locuitori…
Fac o paranteză: URSS avea, prin 1990, aproape 300 milioane locuitori, pe un teritoriu de peste 22 milioane kmp. Rusia a rămas cu circa 17 milioane kmp suprafață, din care 12 milioane sunt în Asia (Siberia) și doar 5 milioane – în partea europeană (care are însă peste 100 milioane de locuitori, față de cam 40 milioane Siberia). Europa, fără Rusia, are tot 5 milioane de kmp, dar populația totală a Europei fără Rusia trece de 500 milioane locuitori…
Revenind: ce s-ar întâmpla dacă, prăbușindu-se comunismul în China (presupunem), ar începe și chinezii să emigreze cum au făcut-o, de pildă, polonezii, românii și alți est-europeni, după 1990. Și, să zicem, vreo 50 de milioane de chinezi s-ar așeza în Siberia (la miliardul lor de chinezi, 50 de milioane e un fleac!)? Ar fi obligați rușii siberieni să învețe… chineza??? Nu mai zic că, oricum, au rămas de peste un secol, niște divergențe teritoriale nerezolvate între ruși și chinezi, exact în… Siberia (în partea sa estică, unde China are și cea mai mare concentrare demografică azi)! Eu, în locul acțiunilor belicoase pe care Putler le are în Ucraina, Siria, etc, m-aș concentra asupra Siberiei, să nu o pierd în dauna chinezilor! Dar… cum nu sunt conducătorul rușilor și nici măcar un expert, consilier al lui Putler (nici nu mi-aș dori să fiu 🙂 , nu pot colabora cu un ticălos, cu un criminal!)… asta e! Fiecare pasăre, pe limba ei piere! Și Rusia va pieri „de sabie”, că asta folosește în relațiile internaționale!
Legat de atitudinea agresivă a Rusiei, voi încheia cu un comunicat dat de Casa Albă, prin 2014, după ce rușii au anexat Crimeea. Comunicatul american spunea, printre altele că „Rusia folosește o retorică de secol XIX”… În „traducere”, americanii i-au făcut pe ruși… retardați! 🙂
Scuze dacă m-am „întins” prea mult!
Seara buna.
Interesant, multumesc.
In Statele Unite, atunci cand Alaska a fost cumparata cu 7 milioane de dolari, opinia publică s-a “răzvrătit” – “too much money for a block of ice” 🙂
Deja in sudul Siberiei, unde nu era nici dracu’ s-au așezat permanent intre 7-10 milioane de chinezi – si-au construit orașe, drumuri, se organizeaza singuri, ca o colonie pe Marte 🙂
Seara buna
De prin Italia ca in Romania sint lamurit . 🙂 Gratierea si admistia se vor face SIGUR deoarece :
– masa de grajdani e enorma
– interese inconfesabile a unor “donatori” financiari la partide .
– niste puscariasi celebri au finantat ocult niste politicieni ajunsi pe functii . Care inevitabil sint astfel datori celor care au facut din ei “oameni” .
Revenind in Italia .
Au descoperit apa calda. 🙂
Adica de ce se pierd bucati intregi din industrie , economie in general prin inchiderea activitatilor sau delocarizarea lor pe alte meleaguri .
Practic presiunea fiscala e insuportabila .
http://www.repubblica.it/economia/2017/03/04/news/fisco_in_calo_ma_un_dipendente_costa_ancora_il_doppio_di_quel_che_guadagna-159716909/?ref=RHPPBT-VE-I0-C6-P8-S1.6-T1
Deci
muncitor calificat :
– salariu net (in mana ) = 1.378 euro
– salariul brut (cu totalitatea impozitelor , contributilor obligatorii aferente) = 2.357 euro .
“cadoul” facut statului este de 979 /muncitor sau mai clar , pe linga salariul net mai sint alti euroi egali cu 71 % in plus de taxe si contributii .
– personal TESA
-salariul net (in mana) : 1.709 euro
-salariul brut (cu toate taxele si contributile ) = 3.212 euro
Diferenta intre salariul brut si net : 1.503 euro care merg la stat . Adica alt 87 % cadou la stat .
Nu am scris despre alte taxe (pe firma) tip IMU (taxa pe cladiri , hale , depozite , birouri , oricare constructie in general) sau IRAP care e “mama” faimoasei variante romanesti numita “taxa pe stilp” .
Banca Mondiala zice ca Italia e top of the top la presiunea fiscala pe firme . Un mizilic . 68 % .Record mondial .
buna dimineata, avem Ziarul 🙂
http://politeia.org.ro/ziarul-de-duminica/ziarul-de-duminica-5-martie/52442/